Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica (2)
   Echipa ENDA (4)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (3)
   Rapoarte de activitate (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (8)
   Poveștile Legio Dacica (15)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (24)
   Economia (12)
   Arta (6)
SOCIAL
   Regii (15)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (82)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (7)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (32)
   Seniorii războiului (7)
   Arhitectura militară (4)
   Cetăţile (20)
   Războaiele dacilor (17)
   Civis Romanus (7)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (58)
   Recenzii (11)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (8)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (5)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Dacia 3D (9)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (12)
   Legende şi povestiri (3)
   English papers (55)
ZIARUL PERSONAL
   Borangic Cătălin (33)
   Marcu Marius (5)
   Velico Dacus (57)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (34)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (401)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookCanal Youtube ENDAENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

ZĂBALE DE TIP TRACIC DESCOPERITE ÎN DEPRESIUNEA ŞIMLEULUI, SĂLAJ

Horea Pop, Cătălin Borangic


Unul dintre cele mai interesante artefacte asociate fenomenului cultural Padea-Panagjurski Kolonii (PPK) este un anume model de zăbală, denumit convenţional zăbală de tip tracic, apărut în zona nord-balcanică în secolul III a.Chr. Descoperirea a numeroase zăbale de acest tip în arealul tracic (Fig. 7) a dus la etichetarea lor drept zăbale „de tip tracic”, cu toate că astfel de piese de harnaşament au avut o circulaţie mai mare în timp şi spaţiu.
Zăbala în discuţie are o construcţie aparte, fiind realizată prin asamblarea şi articularea mai multor componente din fier şi, uneori, din bronz. Specificitatea constă în dublarea barei articulate care susţinea piesele mobile cu una identică, rigidă de această dată, poziţionată sub falca animalului. Acesteia i se adaugă prelungirea psaliilor foarte mult în jos şi legarea frâielor de aceste capete, prevăzute cu verigi de forma literei omega sau de alte forme. Axul care intra în gura calului era uneori rigid şi torsadat, alteori fabricat din două părţi articulate, iar pe el se montau mici discuri simple ori complexe sau piese rectangulare (şaibe), mobile şi ele.
Rezultatul obţinut a fost, în primul rând, o modificare radicală a tipului de pârghie care exercita tensiune asupra gurii calului. Se schimba astfel direcţia de acţiune a pârghiei din spaţiul orizontal în cel vertical, presând direct pe osul mandibulei. Piesele brutale din gura animalului deranjau zona sensibilă a gurii şi, în consecinţă, ansamblul în sine asigura un control extrem de sever al comportamentului calului, atunci când era folosit1.
Morfologia, cronologia, dispersia şi funcţionalitatea acestor ansambluri au făcut obiectul mai multor studii de specialitate2. Zăbalele de tip tracic au fost încadrate în diverse tipuri de către diferiţi istorici, dar în ultima perioadă s-a impus tipologia propusă de W. M. Werner, cel care a sistematizat şi a catalogat toate tipurile de zăbale folosite în Antichitatea balcanică. Potrivit clasificării acestuia, zăbalele în discuţie sunt de tipul XVI3, dar trebuie spus că, deşi sunt subsumate aceloraşi caracteristici morfofuncţionale, la nivel de detaliu nu există două exemplare identice.
Din punct de vedere cronologic, exemplarele de acest tip au fost datate între secolul III şi secolul I a.Chr., însă este foarte posibil ca ele să fi avut, cel puţin în spaţiul dacic, o utilizare mai îndelungată, foarte probabil acoperind o parte din secolul I p.Chr4.
În mediul dacic zăbale de tip tracic au fost descoperite în Oltenia, apoi în câteva cetăţi dacice din Munţii Orăştiei, în unele morminte de pe valea Mureşului Mijlociu, şi de aici mai departe spre nord, pe Tisa Superioară, în Ucraina Subcarpatică, în necropola fortăreţei de la Mala Kopanya5.
Pe această axă, cu o oarecare periodicitate, se adaugă bazei de date existente noi puncte de descoperiri. Acest fapt nu modifică, deocamdată, cadrul larg istoric în care zăbalele au fost utilizate, cu excepţia mobilării unor zone cu elemente specifice PPK.
Este şi cazul a două astfel de piese, una întreagă şi una fragmentară, descoperite în judeţul Sălaj în anul 2018 de către pasionaţii de metalodetecţie. Artefactele în discuţie provin din proximitatea sitului arheologic de la punctul Osoiu Măcăului (localitatea Meseşenii de Sus, comuna Meseşenii de Jos), proximitate în care au mai fost descoperite artefacte din perioada dacică. Este vorba despre câteva verigi cu noduri6 (Fig. 6/2-4), un denar roman imperial, vârfuri de săgeţi din fier (Fig. 6/5), vârfuri de lance şi suliţă, catarame, unelte, toate din fier, fibule de bronz, majoritar de epocă dacică, dar şi alte piese (lănci, scări de şa etc.) specifice altor perioade istorice7. Toate au fost descoperite pe traseul unui drum vechi de culme, circulat şi în zilele noastre, amplasat la hotarul satelor Fetindia şi Meseşenii de Sus.
Alte două fragmente de zăbale de tip tracic, respectiv un ax secundar, rupt din Antichitate, (Fig. 3) şi o psalie (Fig. 4), provin de pe situl Meseşenii de Sus-Osoiu Măcăului, fiind abandonate de detectorişti necunoscuţi.
Toate artefactele recompun parţial dinamica activităţilor socioeconomice şi militare ale arealului. În plus, zăbala şi fragmentele de zăbale reconfigurează un posibil traseu al dispersiei acestui tip de piese către nordul Regatului dac şi cetăţile din acea regiune.

Dosarul istoric
Prima piesă (Rep. 1; Fig. 2) discutată este o zăbală întreagă, aflată în stare de conservare relativ bună, descoperită prin metalodetecţie pe raza localităţii Meseşenii de Sus, în punctul cunoscut ca Pădurea Tăietură. Ansamblul are cele două psalii puternice, cu verigi terminale deduse din materialul piesei la ambele capete, iar la mijloc, pe o porţiune uşor lăţită, loc în care sunt practicate câte două orificii pe fiecare psalie. Caracteristica aceasta este o inovaţie des întâlnită la acest tip de zăbale, fiind o soluţie pragmatică ce permite ajustarea zăbalei la dimensiunile diferite ale capetelor cailor şi/sau fixarea mai fermă a ansamblului pe botul animalului. Tija superioară a psaliei are secţiunea circulară, iar cea inferioară este rectangulară.
Într-unul dintre aceste orificii este fixat axul secundar care era poziţionat sub bărbia calului. Axul este compus din două elemente: o tijă plină cu capetele trecute prin orificiile de pe psalii şi un tub mobil care era tras pe ax. Tubul are cinci protuberanţe circulare (verigi metalice aplicate) dispuse la distanţe relativ egale. Capetele axului, după ce acesta a fost cămăşuit cu tubul profilat, au fost poziţionate în locaşurile speciale din psalii şi nituite prin lovituri uşoare cu ciocanul. Din motive necunoscute, unul dintre capete este în prezent scos din locaşul lui. Muştiucul, care intra în gura calului, a fost realizat din două elemente articulate. Acestea au câte un capăt terminat cu un bulb martelat după ce a fost introdus în veriga inferioară a psaliei, iar capătul opus a fost îndoit pe rotund, larg şi articulat cu cealaltă jumătate a muştiucului. Pe partea dreaptă a muştiucului au fost introduse câte două şaibe, una rotundă şi una rectangulară, care culisau liber, dar scurt, pe muştiuc. Înainte de şaibe, tot pe porţiunea dreaptă, a fost introdusă câte o verigă laterală în formă de omega (Werner; varianta 1), pe fiecare capăt. Acestea au câte un orificiu la mijloc, în care intra axul muştiucului, iar capetele sunt îndoite şi apropiate. Rolul lor era de poziţionare şi legătură a zăbalei cu căpăstrul.
O bună analogie a acestei zăbale găsim pe Tisa Superioară, în necropola de le Celleniţa, Mala Kopanya (Fig. 6/1), fapt ce demonstrează legăturile dintre cele două regiuni.

Repertoriu 1
Locul descoperirii, toponim: Meseşenii de Sus, punctul Pădurea Tăietură, jud. Sălaj
Tipul piesei: zăbală de tip tracic; tip XVI
Tipul de cercetare: metalodetecţie
Contextul arheologic: posibil drum preistoric, antic, medieval şi modern
Locul depozitării: Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Depozit, nr. de inventar: inv. C. C. 187/2018
Dimensiuni: Fig. 2 Datare: sec. I a. Chr.
Tehnica de execuţie: forjare
Bibliografie: Inedit

A doua piesă (Rep. 2; Fig. 5) este o psalie relativ identică cu cele ale zăbalei precedente. Artefactul este robust, bine conservat şi nu prezintă deformări sau defecte. A fost descoperit pe pantele de nord-vest ale pintenului de deal pe care a fost construită modesta fortăreaţă din pământ şi lemn din punctul Osoiu Măcăului din hotarul localităţii Meseşenii de Sus. Chiar dacă modestă, cetatea domina teritoriile mai joase dinspre nord-nord-est şi căile de comunicaţie dintre regiune şi centrul Regatului dac, fapt ce explică numeroasele artefacte descoperite în zonă.
Psalia face parte dintr-un număr mare de piese metalice descoperite prin detecţie necunoscută şi abandonate (probabil din cauza faptului că erau din fier) în jurul cetăţuii, majoritatea foarte disparate şi dispersate8, situaţie care conturează existenţa unor evenimente dinamice legate de punctul întărit şi rezidenţii săi, cel mai probabil temporari. Dispersia şi starea majorităţii artefactelor (diverse verigi, fibule întregi sau fragmentare, fragmente de paftale, unelte, arme fragmentare, pinteni) – cu excepţia a două morminte – par să releve un eveniment (sau mai multe?) foarte dinamic în acel loc – probabil un asediu –, situaţie în care aceste componente au fost pierdute de către posesori.
Privitor strict la funcţia acestei componente în ansamblul din care face parte, ea reprezintă una dintre inovaţiile care particularizează zăbala de tip tracic. Alungirea semnificativă a psaliilor creează sistemul de pârghie care permite punerea unei presiuni mari şi imediate pe gura calului. Având ca pivot axul secundar poziţionat sub bărbie, prin tragerea frâielor punctul de rezistenţă reprezentat de muştiuc, invariabil durizat prin adăugarea de componente deranjante, aplică imediat presiune pe gura sensibilă a animalului. Îndoirea, la aproape 90°, a capătului pe care se monta muştiucul cu piese mobile amplifica substanţial efectul pârghiei. În mod firesc, cu cât psaliile erau mai lungi, cu atât pârghia acţiona mai dur.
Analogiile acestei psalii sunt numeroase, fiind vorba de tipul de pârghie specific zăbalelor de tip tracic, existând doar mici diferenţe morfologice, datorate cel mai probabil amprentei unui atelier sau meşter.

Rep. 2
Locul descoperirii, toponim: Meseşenii de Sus, punctul Osoiu Măcăului, jud. Sălaj
Tipul piesei: psalie a unei zăbale de tip tracic
Tipul de cercetare: detecţie necunoscută
Contextul arheologic: în exteriorul fortificaţiei, dar în proximitatea acesteia
Locul depozitării: Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Depozit, nr. de inventar: inv. C. C. 873/2017
Dimensiuni: Fig. 5 Datare: sec. I a. Chr.
Tehnica de execuţie: forjare
Bibliografie: Inedit

Tot o componentă a unei zăbale de tip tracic este şi a treia piesă recuperată din apropierea locului unde a fost descoperită psalia precedentă, respectiv de pe pantele exterioare fortăreţei de la Osoiu Măcăului (Rep. 3; Fig. 3).
Artefactul în discuţie este un ax secundar de zăbală de tip tracic. Piesa este într-o bună stare de conservare, dar este deteriorată, una dintre extremităţi fiind ruptă încă din Antichitate. Pe partea păstrată, tubul cămăşuit mai are patru verigi circulare, dispuse relativ egal între ele.
Acest ax, durizat şi el adesea fie prin torsadare, fie, ca în acest caz, prin cămăşuirea cu un tub cu nervuri profilate, funcţiona ca punct de sprijin al pârghiei obţinute din construcţia ansamblului. Ca rol secundar, fixarea lui corectă sub bărbia calului nu permitea psaliilor, lăsate libere din frâu, să se întoarcă spre înainte.
Şi analogiile acestui tip de ax sunt numeroase, fiind întâlnite pe un spaţiu larg [Bjala Slatina, Altimir, Viskjar, Reselec, Krajcinovici/Slana Voda, Veliki Vetren (de bronz), Brădiceni, Cugir, Mala Kopanya].

Rep. 3
Locul descoperirii, toponim: Meseşenii de Sus, punct Osoiu Măcăului, jud. Sălaj
Tipul piesei: fragment de zăbală de tip tracic
Tipul de cercetare: metalodetecţie necunoscută
Contextul arheologic: în exteriorul fortificaţiei, dar în proximitatea acesteia
Locul depozitării: Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Depozit, număr de inventar: inv. C.C. 879/2017
Dimensiuni: Fig. 3
Datare: sec. I a. Chr.
Tehnica de execuţie: forjare
Bibliografie: Inedit

Ultima piesă (Rep. 4; Fig. 4/1), dintre cele patru care fac obiectul textului de faţă, este tot o componentă a unei zăbale de tip tracic, respectiv un muştiuc. Artefactul, realizat din fier, parte a unui ansamblu nerecuperat, este constituit din două jumătăţi de ax, articulate între ele, cu capetele îndoite larg şi închise. Pe fiecare dintre cele două jumătăţi au fost introduse câte patru şaibe circulare, de dimensiuni uşor diferite. De la mică distanţă de locul descoperirii artefactului – la cca 1m – a fost recuperată o verigă de fier (Fig. 4/2a), fără să avem însă certitudinea că era în legătură cu zăbala.
Situaţia specială în care funcţionează sau mai bine zis nu funcţionează societatea în această perioadă din cauza pandemiei a dus la restrângerea activităţilor muzeale. Din acest motiv restaurarea artefactului nu a putut fi finalizată până la data redactării acestui text. Introducem totuşi piesa în circuitul ştiinţific în ipostaza în care se află, cu menţiunea că el va fi republicat integral într-un viitor articol dedicat cetăţuii de la Osoiu Măcăului şi zonei pe care credem că o domina.

Rep. 4
Locul descoperirii, toponim: Meseşenii de Sus, punct Pădurea Goz, jud. Sălaj
Tipul piesei: zăbală de tip tracic
Tipul de cercetare: metalodetecţie
Contextul arheologic: necunoscut
Locul depozitǎrii: Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Depozit: neinventariată
Dimensiuni: Fig. 4/1; Fig. 4/2
Datare: sec. I a. Chr.
Tehnica de execuţie: forjare
Bibliografie: Inedit

Concluzii
Fără a insista acum mai mult decât este necesar pe acest subiect, chiar în timpul redactării acestui text, tot prin metalodetecţie au fost descoperite alte, cel mai probabil două, astfel de zăbale pe raza comunei Şuncuiuş (jud. Bihor), la doar aproximativ 41 km S-SV de Osoiu Măcăului9 (Fig. 1/1). La o analiză sumară se pare că cel puţin una dintre cele două zăbale pare să fie şi ea o bună analogie cu artefactul descoperit în Pădurea Tăietură. Desigur, după restaurarea pieselor – predate patrimoniului muzeal orădean – analogia va putea fi confirmată sau infirmată. Reţinem deocamdată doar faptul că zona nu este lipsită de artefacte specifice PPK, în speţă zăbale de tip tracic, şi mai ales acestea par să aparţină aceluiaşi stil de fabricaţie.
Revenind în proximitatea cetăţuii de la Osoiu Măcăului (localitatea Meseşenii de Sus), artefactelor prezentate li se pot adăuga şi o serie de verigi şi discuri de bronz şi fier care ar fi putut să facă parte din harnaşamente sau din componenţa unor zăbale10, precum şi doi pinteni din fier (inediţi).
Toate aceste piese reconstruiesc profilul unor războinici locali care foloseau cai pentru deplasare şi luptă, iar postura de cavaleri le oferea mobilitatea specifică elitelor.
În această cheie, arealul din jurul modestei fortăreţe de la Osoiu Măcăului s-a conectat la realităţile din restul teritoriului locuit de daci (Fig. 7), de unde liderii locali au preluat ideologii, tehnologii de fabricaţie, tehnici de luptă.
Putem spune că zona Sălajului, ieşită în evidenţă anterior doar prin abundenţa tezaurelor de argint, se mobilează şi cu elemente specifice din panoplia elitelor războinice dacice.
Privind calea dintre lipsa totală a acestor piese de echipament la apariţia – deocamdată sporadică – lor în zonă devine evident că documentarea arheologică mai slabă a elitelor militare locale este determinată doar de eternul stadiu al cercetărilor.
Descoperirile acestor artefacte, chiar dacă modeste numeric, deocamdată, răspund unei realităţi altfel foarte simple. Nimeni nu putea aduna şi păstra atâta argint fără să fie capabil să-l şi apere.
Fortăreţele din areal, piesele de echipament militar descoperite, dispersia şi fragmentarea lor ne creionează un peisaj în care conflictele armate au fost mai mult ca sigur prezente şi, în mod natural, au fost iniţiate şi gestionate de elitele războinice locale.
Argintul, bogăţiile, în general, au acest efect.


Note
1 Borangic, Barbu 2013, p. 32.
2 Venedikov 1957, p. 153-201; Woźniak 1974, passim; Zirra 1981, p. 129-148; Werner 1988, passim; Rustoiu 2002, p. 16; Borangic, Barbu 2013, p. 22-47.
3 Werner 1988, p. 84-101.
4 Rustoiu 2002, p. 16.
5 Kotigoroşco 2015, p. 125-129.
6 Pop 2018, p. 323-331.
7 Informaţii D. Creţu; C. Vanci.
8 Pop, Borangic 2019, p. 176-178.
9 Informaţie F. M. Avram. Artefactele au fost predate conform legii şi au intrat în patrimoniul Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea fiind în curs de restaurare şi publicare.
10 Pop, Borangic 2019, p. 186; Fig. 7/1; Fig. 8/13.


Planşe

Fig. 1. 1. The fortress of Meseşenii de sus, point Osoiul Măcăului. Location and the area of discovery of the artifacts. 2. Discoveries from the Meseşenii de Sus area (1. Cheekpiece; 2. Rigid shaft; 3. Thracian type bit; 4. Articulated mouthpiece)



Fig. 2. Thracian type bit discovered at Meseşenii de Sus, point Pădurea Tăietură



Fig. 3. Secondary bit shaft discovered at Meseşenii de Sus, point Osoiu Măcăului



Fig. 4. Articulated mouthpiece discovered at Meseşenii de Sus, point Pădurea Goz



Fig. 5. Thracian type cheekpiece discovered at Meseşenii de Sus, point Osoiu Măcăului



Fig. 6. 1. Thracian type bit discovered at Mala Kopania, Transcarpathian Ukraine; 2-4 bronze links with nodes; 5. arrowheads (2-5 – items discovered at the point Osoiu Măcăului, Pădurea Tăietură and Pădurea Goz)



Fig. 7. Geographical distribution of the Thracian type bits and spur discoveries in the North Balkan area



Bibliografie
Borangic 2017 – Borangic C., Seniorii războiului în lumea dacică. Elite militare din secolele II a.Chr.-II p.Chr. în spaţiul carpatodunărean, Editura Istros, Brăila-Alba Iulia, 2017.
Kotigoroşco 2015 – Kotigoroşco V., Centrul sacral al Tisei Superioare în epoca La Tène-ului târziu, Satu Mare, 2015.
Pop 2018 – Pop H., Verigi dacice cu noduri descoperite în Depresiunea Şimleului, jud. Sălaj, în ArheoVest, VI, In Honorem Marian Gumă, Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, Timişoara, 24 noiembrie 2018, Vol. 1, Universitatea de Vest din Timişoara, 2018, p. 325-332.
Pop, Borangic 2019 – Pop. H., Borangic C., The Dacian Fortress and graves from Meseşenii de Sus, în Border guards of the passes, from the fortresses and the graves: the Bronze and Iron Ages: proceedings of the 17th international colloquium of funerary archaeology, Târgu Jiu, Gorj, County (Romania), 4th-7th October 2018, eds: V. Sîrbu, C. Schuster, D. Hortopan, Brăila, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 2019, p. 175-187.
Rustoiu 2002 – Rustoiu A., Războinici şi artizani de prestigiu în Dacia preromană, Cluj-Napoca, 2002.
Venedikov 1957 – Venedikov I., Trakjiskata juzda (Le mors Thrace), în Izvestija, Sofia, XXI, 1957, p. 153-201.
Werner 1988 – Werner W. M., Eisenzeitliche Trensen an der unteren und mittleren Donau, Beck-München, 1988.
Woźniak 1974 – Woźniak Z., Wschodnie pogranicze Kultury Lateńskiej, Wroclaw-Warszawa-Krakow-Gdansk, 1974.
Zirra 1981 – Zirra V., Latènezeitliche Trensen in Rumänien, în Hamburger Beitrage zur Archaologie, VIII, 1981, p. 115-171.


Keywords: Thracian type bits, warrior elites, Şimleu Depression, harness
Abstract. The article presents some artifacts specific to the PadeaPanagjurski Kolonii cultural phenomenon, namely a Thracian type bit and three fragments of other bits of this type. These items are specific to the Dacian warrior elites and their discovery in the Şimleu Depression connects this region to the fashion from the other regions of the Dacian Kingdom.
The furnishing of the area of modern Sălaj with weapons and pieces of military equipment shows us that their lack so far can only be a stage of the research.
Along with the numerous silver treasures (both coins and ornaments) the pieces of military equipment and the fortresses in the region recompose the landscape of social, military and political hierarchies in this area.


BIBLIOGRAFIE:


Apărut în: Tracii şi vecinii lor în antichitate: arheologie şi istorie = The Thracians and their neighbours in antiquity : archaeology and history : studies in honor of Valeriu Sîrbu at his 70th anniversary, Editura Istros a Muzeului Brăilei "Carol I", 2020, ISBN 978-606-654-403-0, pag. 477