Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (27)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (16)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (45)
   Recenzii (6)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (2)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (363)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

AKINAKAI PUMNALE, SPADE ŞI SĂBII ÎN SPAŢIUL EST-CARPATIC AL ROMÂNIEI (SEC. VII–V Î.HR.)

Alexandru Berzovan



I. Introducere
Pentru spaţiul est‑carpatic al României, printre cele mai reprezentative artefacte la nivelul veacurilor VII–V î.Hr., – ca frecvenţă şi valoare cronologică – sunt aşa numiţii akinakai, arme de tăiat, lovit şi împuns realizate din fier1.
În lumea scitică ele apar cel mai frecvent în contexte funerare2. Denumirea acestor piese a fost amplu dezbătută în literatura de specialitate: unii autori au preferat sintagme de „pumnale de tip akinakes”, alţii au preferat termenul de „pumnale hallstatiene târzii”3. Fără a intra în această dezbatere, noi am preferat să ne oprim asupra sintagmei de akinakes (singular), respectiv akinakai (plural) din două motive. În primul rând denumirea pentru această armă de sorginte răsăriteană4 este atestată ca atare în izvoarele antice5 şi încetăţenită în literatura de specialitate. În al doilea rând, sintagma de „pumnale” nu se justifică întotdeauna, unele dintre piese având, după cum vom vedea, caracteristici morfologice şi funcţionale specifice unor spade şi chiar unor săbii.
Problema akinakai‑ilor descoperiţi în spaţiul est‑carpatic a fost amplu tratată în literatura de specialitate, existând multiple puncte de vedere cu privire la însemnătatea lor6. Cu toate acestea, deocamdată lipseşte un repertoriu detaliat, adus la zi, al tuturor pieselor cunoscute7.
De asemenea, există o gamă largă de tipologii propuse pentru akinakai, pornind de la aspecte precum forma gărzii, capătul terminal al mânerului etc8. Aceste tipologii nu au ţinut cont întotdeauna şi de latura funcţională a armelor9.
În această lucrare nu ne‑am propus să facem noi tipologii ci să discutăm din punct de vedere strict funcţional cele 49 de piese repertoriate, atât akinakai cât şi „forme hibride”. Nu vom neglija de asemenea nici problema celor care au purtat şi folosit aceste arme, încercând o succintă analiză, pornind în primul rând de la descoperirile funerare.


II. Akinakai din categoria pumnalelor
O primă categorie funcţională o reprezintă pumnalele. Prin termenul de pumnal noi înţelegem o armă cu unul sau două tăişuri, de dimensiuni reduse, utilizată în primul rând pentru înjunghiere10. Evident, pe lângă valenţele de ordin militar ele vor fi avut şi alte funcţii de natură estetică sau identitară. Din punctul nostru de vedere, pot fi încadrate în rândul pumnalelor piesele cu o lungime totală11 de până la 40 de cm12.
Astfel, din cei 49 de akinakai repertoriaţi, 30 pot fi încadraţi pumnalelor. Se întâlnesc şase tipuri distincte, după cum se poate observa mai jos. Predomină exemplarele de tipul Suseni – Măcişeni (sau Vettersfelde)13, respectiv Cozia. Din punct de vedere morfologic, cele mai multe prezintă lamă cu două tăişuri; există însă şi două excepţii, subscrise tipului „hibrid” Rădeni, având aspectul unor pumnale curbe.
În ce priveşte contextul descoperirilor, avem de‑a face atât cu piese descoperite întâmplător şi cu piese provenite din contexte funerare. Este foarte posibil ca cele din prima categorie să provină de fapt tot din morminte deranjate. Din punct de vedere cronologic, piesele se eşalonează din secolul VII î.Hr. până la sfârşitul secolului V î.Hr.14.
În ce priveşte dimensiunile, majoritatea prezintă lungimi apropiate de 30 de cm. Foarte rare sunt cele sub 20 de cm şi de cele mai multe ori este vorba despre piese puternic afectate de coroziune, cu dimensiuni posibil mai mari. Este posibil ca exemplarele mai mici să fi avut funcţii mai degrabă simbolice/identitare15. Pentru lumea traco‑getică, ne putem gândi la scena sacrificiului de pe coiful de la Poiana–Coţofeneşti, unde arma utilizată pare să fie, după toate probabilităţile, un akinakes16.


Figura 1. Dimensiunile (cm) celor 30 de akinakai din categoria pumnalelor.



III. Akinakai din categoria spadelor
A doua categorie este reprezentată de către spade. Prin termenul de spadă noi înţelegem o armă de împuns şi de tăiat cu lamă dreaptă şi două tăişuri. În această categorie noi am încadrat piesele ce prezintă dimensiuni mai mari de 40 de cm.
Cunoaştem 15 piese care pot fi încadrate acestei categorii17. Predomină net exemplarele din Grupa III tip Cozia, produse specifice spaţiului est‑carpatic al României, urmate de cele de tip Bîrseşti şi Suseni–Măcişeni. Ele se datează din secolul VII î.Hr. până în sec. V î.Hr.


Figura 2. Akinakai din categoria spadelor. Încadrare tipologică.



Dimensiunile oscilează între 40 şi 60 de cm lungime. Destul de multe dintre piese se află între 40–50cm, la limita cu categoria precedentă. Prin prisma acestor mărimi, apare destul de evident că piesele analizate de noi nu se pretau a fi utilizate pentru lupta călare, decât, cel mult, ca arme secundare arcului şi suliţei.


Figura 3. Dimensiunile (cm) celor 15 akinakai din categoria spadelor.



Secvenţele de luptă din arta figurativă a vremii par să dea credibilitate presupunerilor noastre, akinakaii cu caracteristicile unor spade scurte fiind asociaţi în numeroase reprezentări infanteriştilor. Pe pieptenele de aur descoperit în tumulul de la Solokha (Ucraina) putem observa un pedestraş înarmat cu o armură de tip greco‑macedonean, un scut şi un akinakes (Pl.8/1–2). Acesta înfruntă un călăreţ şi un alt infanterist înarmat la rândul său cu un arc cu săgeţi şi akinakes. Mai multe scene de luptă cu pedestraşi înarmaţi cu akinakai apar şi pe coiful de paradă din aur descoperit în tumulul Peridereyeva Mogyla (Ucraina) (Pl.8/3). Pedestraşi înarmaţi cu akinakai apar redaţi şi pe piesa de aur descoperită la Kurdzips (Pl.8/4), din zona nord‑caucaziană.


IV. Akinakai din categoria săbiilor
În categoria săbiilor avem deocamdată o singură piesă, akinakes-ul „hibrid” de la Muncelu de Sus. Caracterul fragmentar nu permite o reconstituire precisă; pare să fi fost vorba de o sabie scurtă, uşor curbată, cu un singur tăiş situat pe partea interioară a curburii. Piese similare mai apar în zona grupului Vekerzug18 dar şi în zona transilvană19. La prima vedere aceste caracteristici morfologice ar putea fi puse pe baza influenţei armelor utilizate de către traci şi iliri, după cum susţin de altfel unii autori, eventual din zona Caucazului de Nord20.
Trebuie să ţinem însă cont că pumnale şi săbii curbe cu tăişul pe interior sunt bine atestate şi în mediul nord‑pontic21, ele fiind de altfel prezente în lumea războinicilor stepelor încă din timpul culturii Karasuk22. Aşadar existenţa unor astfel de arme nu poate fi pusă doar pe seama influenţelor balcanice sau caucaziene ci poate fi vorba şi de un fenomen de convergenţă.


V. Discuţii
De un interes deosebit este problema identităţii celor ce au folosit aceste arme. Descoperirile funerare - nu foarte numeroase ‑ ce conţin akinakai asociaţi uneori cu alte piese de echipament militar ne‑ar putea oferi unele date în vederea schiţării unui tablou preliminar. Pentru aceasta, noi am luat în discuţie atât descoperirile de tip Bârseşti sau Cajvana cât şi inventarul mormintelor aşa‑zisului grup „Huşi–Suruceni”23 situate la vest de Prut (Tab.1).


PunctTipRitAkinakesLanceToporSăgeţiTolbăPiese harnaşamentCuţit
AgapiaPlanÎnhumaţie
BîcuPlan?
Bîrseşti T1TumulIncineraţie
Bîrseşti T7TumulIncineraţie
Bîrseşti T7TumulIncineraţie
Bîrseşti T8Tumul?
Bîrseşti T13TumulIncineraţie
Bîrseşti T17TumulIncineraţie
Bîrseşti T2Incineraţie
Cajvana T3TumulIncineraţie
Cajvana T7Tumul?
ComarnaPlanÎnhumaţie
CoziaPlanInhumaţie
CoziaPlanÎnhumaţie
CoziaPlanÎnhumaţie
CristineştiPlanÎnhumaţie
Hilişeu–HoriaPlanÎnhumaţie
HuşiPlanÎnhumaţie
HuşiPlanÎnhumaţie
HuşiPlanÎnhumaţie
Mileştii de SusPlanÎnhumaţie
MînzăteştiPlanInhumaţie
PocreacaPlanInhumaţie
PoieneştiPlan?
PoieneştiPlanIncineraţie
RădeniPlanInhumaţie
RediuPlanInhumaţie
VasluiPlanInhumaţie
VasluiPlanÎnhumaţie
ZăiceştiPlanÎnhumaţie

TABEL 1. Morminte cu arme în secolele VII‑V î.Hr. în spaţiul est‑carpatic al României.


Este interesant de observat – la prima vedere – că aparent cele mai spectaculoase descoperiri nu provin din cadrul grupărilor „scitice” propriu‑zis, ci de la Cajvana şi Bârseşti, zone în care prezenţa factorului local pare să fi fost mai importantă24. Situaţia s‑ar putea explica şi prin faptul că armele scitice (sau ale sciţilor), capturate în luptă sau obţinute prin diverse mijloace de războinicii locali, vor fi avut o importanţă mai mare, reflectată în plan funerar.
Vârfurile de săgeţi apar în 51% din descoperiri, lăncile în 12% iar topoarele în 16%. În schimb akinakaii, de diferite tipuri şi forme apar în cca. 70% dintre morminte25. O caracteristică definitorie pare să fie absenţa completă a pieselor de harnaşament dar şi a pieselor de echipament militar defensiv26. Din acest motiv Mircea Ignat a considerat – pe bună dreptate – că avem de‑a face cu grupuri ce preferau să lupte ca pedestraşi27. În ce priveşte asocierile de piese, doar 35% dintre morminte conţin asociate mai mult de un singur tip de arme, iar trei tipuri de arme se găsesc doar în două cazuri. Situaţia constatată – chiar dacă reprezintă neîndoielnic un stadiu al cercetării – prezintă particularităţi pregnante în raport cu alte areale învecinate.
De pildă, în grupul vest podolian, din cele 49 de morminte cu arme cunoscute, în o cincime din ele erau prezente piese de harnaşament. Săgeţile sunt prezente în cca. 89,9% dintre morminte, lăncile în 22%, topoarele în 16% din descoperiri, în schimb akinakaii sunt mult mai slab reprezentaţi (10%)28 comparativ cu zona Moldovei.
Mai spre răsărit, în zona de silvostepă a Niprului Mijlociu, săgeţile apar în cca. 77% dintre morminte, lăncile în cca. 46%, topoarele în 14%, armele de tăiat (akinakai) în 27% dar piesele de harnaşament în 51% dintre descoperiri2929. Un contrast evident există şi în raport cu situaţia de la Ferigele, unde cel puţin o treime din cei înmormântaţi erau călăreţi30.
Mai apropiată de situaţia constatată de noi este cea din zona grupului Ciumbrud din Transilvania, unde piesele de harnaşament, deşi prezente, au o pondere destul de redusă31. Nici aici nu s‑au găsit – deocamdată – armuri şi echipament militar defensiv. Unii autori au susţinut o legătură dintre descoperirile scitice din Moldova şi cele din Transilvania32 în vreme ce alţii au pus‑o la îndoială33. După unele opinii, vestigiile de acest tip din Transilvania şi Moldova ar fi de atribuit agatârşilor34, ipoteză destul de plauzibilă din punctul nostru de vedere.
Pe baza acestor date am putea creiona un scenariu, desigur, fără pretenţia de a oferi răspunsuri infailibile unor probleme atât de controversate. Grupările „scitice” sau mai degrabă „agatârse” din zona Moldovei, prezente îndeosebi în Depresiunea Neamţ şi Podişul Central Moldovenesc, vieţuiau în zone de pădure şi luptau ca pedestraşi uşor înarmaţi cu akinakai şi arcuri cu săgeţi, dar şi cu lănci sau topoare. Akinakaii par să fi jucat şi un anumit rol identitar, judecând după procentul lor mare, dar şi după existenţa unor exemplare de mici dimensiuni, fără utilitate militară. Descoperiri precum „mormântul de amazoană” de la Cozia35 ne arată că ipotetic şi femeile puteau să ia parte la luptă36. În schimb în zonele subcarpatice, elementele locale par mai puternice. Războinicii de la Bârseşti şi la Cajvana, deşi folosesc şi ei arme şi echipamente de tip scitic, se înmormântează în tumuli după cutume distincte.


VI. Consideraţii finale
Pentru veacurile VII‑V î.Hr. influenţa scitică este extrem de puternică. Prezenţa mormintelor de înhumaţie ne arată limpede existenţa unor grupări de origine nord pontică în zona Podişului Moldovei şi a Depresiunii Neamţului. Că este vorba de sciţi „propriu‑zişi” sau mai degrabă de agatârşi rămâne o problemă pe care doar viitoare cercetări o vor putea lămuri satisfăcător. Poate că cercetarea unor monumente arheologice tumulare precum cele aflate de pildă la Răbâia37 ne‑ar putea oferi mai multe răspunsuri asupra caracterului acestor populaţii.
Începând cu jumătatea secolului V î.Hr., mai sigur de la finele acestui veac, se pare că akinakaii ies din uz în spaţiul est‑carpatic al României. Nu cunoaştem până acum piese cu o datare mai târzie, situaţie care nu se poate explica doar prin prisma stadiului cercetărilor.
Din punctul nostru de vedere, această stare de lucruri s‑ar putea datora schimbării situaţiei politico‑militare din zonă în favoarea populaţiei locale, prin dispariţia „enclavei scitice” din Podişul Moldovei şi restrângerea influenţei culturale stepice din zonă, pe măsură ce teritoriul carpato‑nistrean ajunge sub stăpânirea geţilor. Concomitent, apariţia regatului odris la sudul Dunării – şi mai târziu a Macedoniei – ar fi putut determinat pe războinicii de la nordul marelui fluviu spre considerarea unor alte modele de „identitate militară”.
Rămâne ca noi descoperiri, provenite fie ca urmare a unor cercetări arheologice – fie ca urmare a unor incursiuni prin mai vechile colecţii muzeale, să aducă în discuţie noi piese, permiţându‑ne să completăm acest tablou preliminar.


ANEXA. Akinakai descoperiţi în spaţiul est-carpatic al României
a. Pumnale
1. (Pl.1/1).
Localitate: Agapia (comună, jud.Neamţ); Condiţiile descoperirii: piesă descoperită în 1970, cu ocazia ridicării fundaţiilor clădirii atelierului I.M.A. din Agapia, la cca.1m adâncime; se semnalează de asemenea câteva oase umane pierdute; Context: mormânt de înhumaţie (?); Descriere: realizat din fier, două tăişuri, gardă cordiformă şi mânerul terminat într‑o bară transversală; Dimensiuni: L.totală: 20,9cm; L.lamei: 11,8cm; L.mînerului: 9,1cm; Greutate: 148,12g; Încadrare: Grupa II, tip Suseni–Măcişeni (?); Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: Mihăilescu–Bîrliba, Untaru 1971, p.441–454; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Iconomu 1975, p.56; Buzdugan 1976, p.239; Vulpe 1990, p.41; Topal 2014b, p.109.
2. (Pl. 1/2).
Localitate: Bîcu (comuna Ipatele, jud.Iaşi); Condiţiile descoperirii: descoperit întâmplător în anul 1935 la sud de localitate, cu ocazia săpării unei pivniţe pe cotul de deal dintre Valea Humăriei şi Valea Babei. Alături de armă s‑a mai găsit un vas ceramic. Context: mormânt de înhumaţie (?); Descriere: realizat din fier, prezintă mâner terminat cu o bară transversală de formă lenticulară, gardă de tip cordiform, lamă două tăişuri şi carenă; se observă de asemenea unele renuri pe suprafaţa lamei; Dimensiuni: L.totală: 37,4cm; L.corp mîner: 7,5cm; L.lamă: 24,5cm; Încadrare: Grupa II, tip Suseni–Măcişeni, varianta Suseni; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: RAJ Iaşi I 1984, p.208; Niţu 1953, p.6–7; Iconomu 1975, p.56; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Buzdugan 1976, p.240; Vulpe 1990, p.39; Măndescu 2010, Catalog, p.18; Topal 2014b, p.109.
3. (Pl. 1/3).
Localitate: Bîrseşti (comună, jud.Vrancea); Condiţiile descoperirii: descoperit în anul 1956 cu ocazia săpăturilor efectuate de S.Morintz în cadrul necropolei tumulare de la „Lacul Dumbrăvii”. Context: mormânt tumular de incineraţie (T7, mormânt 2). Descriere: realizat din fier, prost conservat; lamă cu două tăişuri, gardă cordiformă; Dimensiuni: L.totală păstrată: 29,7cm; L.totală estimată: 32cm; L.lamă: 20cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: Morintz 1959, p.358; Iconomu 1975, p.56; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Buzdugan 1976, p.240; Vulpe 1990, p.45; Măndescu 2010, Catalog, p.18–19.
4. (Pl. 1/4).
Localitate: Bîrseşti (comună, jud.Vrancea); Condiţiile descoperirii: descoperit cu ocazia cercetărilor sistematice efectuate de către S.Morintz în cadrul necropolei tumulare de la „Lacul Dumbrăvii”. Context: mormânt tumular de incineraţie (T13); Descriere: realizat din fier, prost conservat; lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.totală: 39cm; L.lamă: 20cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: Iconomu 1975, p.56; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Buzdugan 1976, p.240; Vulpe 1990, p.45; Măndescu 2010, Catalog, p.18–19.
5. (Pl. 1/5).
Localitate: Bîrseşti (comună, jud.Vrancea); Condiţiile descoperirii: descoperit cu ocazia cercetărilor sistematice efectuate de către S.Morintz în cadrul necropolei tumulare de la „Lacul Dumbrăvii”. Context: mormânt tumular de incineraţie (T 25, mormânt 1); Descriere: realizat din fier, prost păstrat; gardă cordiformă, mâner cu antene, lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.totală: 31,7cm; L.lamei: 20,7cm; Încadrare: Grupa IV, tip Bîrseşti; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: Morintz 1961, p.201–202; Iconomu 1975, p.56; Buzdugan 1976, p.240; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Vulpe 1990, p.53; Măndescu 2010, Catalog, p.18–19.
6. (Pl. 2/6).
Localitate: Boureni (comuna Moţca, jud.Iaşi); Condiţiile descoperirii: descoperit la marginea drumului ce merge de la Boureni la Paşcani, cu ocazia săpării unei fântâni în anul 1925; Context: necunoscut; Descriere: realizat din fier, bine păstrat; gardă cordiformă, mâner cu bară transversală, lamă cu două tăişuri şi nervură mediană; Dimensiuni: L.totală: 24,9cm; L.lamă: 13cm; Încadrare: Grupa II, tip Suseni–Măcişeni, varianta Suseni; Datare: 550–500; Bibliografie: RAJ Iaşi I 1984, p.256; Brătianu 1925, p.417–419; Iconomu 1975, p.56; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Buzdugan 1976, p.241; Teodor 2003, p.138; Vulpe 1990, p.39; Topal 2014b, p.108.
7. (Pl. 2/7).
Localitate: Cajvana (comună, jud.Suceava); Condiţiile descoperirii: descoperit cu ocazia cercetărilor sistematice efectuate de către M.Ignat în cadrul necropolei tumulare de pe „Dealul lui Borodea”; Context: Tumulul 3, M 1; Descriere: realizat din fier, gardă cordiformă, lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.totală: 31,5cm; Încadrare: –Datare: 650–625 î.Hr.; Bibliografie: Ignat 2006, p.66; Topal 2014b, p.104, 108.
8. (Pl. 2/8).
Localitate: Cajvana (comună, jud.Suceava); Condiţiile descoperirii: descoperit cu ocazia cercetărilor sistematice efectuate de către M.Ignat în cadrul necropolei tumulare de pe „Dealul lui Borodea”; Context: Tumului 7,5a; Descriere: realizat din fier, prost păstrat; gardă cordiformă, lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.totală estimată: 32,7cm; L.totală păstrată: 23,5cm; Încadrare: – Datare: 650–625 î.Hr.; Bibliografie: Ignat 2006, p.66; Topal 2014b, p.104, 108.
9. (Pl. 2/9).
Localitate: Comarna (comună, jud.Iaşi); Condiţiile descoperirii: a fost descoperit cu ocazia desfundării viei pe culmea dealului Andrieşului, între pârâurile Comarna şi Musteaţa. S‑ar mai fi găsit şi câteva schelete, vârfuri de săgeţi de bronz şi nasturi; Context: mormânt de înhumaţie (?); Descriere: realizat din fier, păstrat fragmentar; mâner cu bară transversală uşor arcuită în sus, gardă de tip cordiform, lamă cu două tăişuri şi carenă; Dimensiuni: L.totală păstrată: 19,5cm; Încadrare: Grupa II, tip Suseni–Măcişeni; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: RAJ Iaşi I 1984, p.88–89; Niţu 1953, p.8–9; Iconomu 1975, p.56; Buzdugan 1976, p.241; Vulpe 1990, 39; Măndescu 2010, Catalog, p.58; Topal 2014b, p.109.
10. (Pl. 2/10).
Localitate: Cozia, (com.Costuleni, jud.Iaşi); Condiţiile descoperirii: cercetări arheologice A.Lászlo în punctul „la Costică Aruxandei”; Context: piesa provine dintr‑un mormânt; a fost aşezată la mâna stângă a unui defunct de sex feminin; Descriere: realizat din fier, prost conservat; nu ştim dacă a avut sau nu două tăişuri; Dimensiuni: L.totală: 31,5cm; L.lamă: 18,8cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia (?); Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: Nekrasov 1980, p.435,437; Vulpe 1990, p.46–47; Iconomu 2010, p.115;
11. (Pl. 2/11).
Localitate: Cozia (com.Costuleni, jud.Iaşi); Condiţiile descoperire: piesa a fost descopertă într‑un mormânt de înhumaţie, alături de o lance, în punctul Voloaca Mică lângă cimitirul satului, la cca.20–30m est de gospodăria locuitorului A.Goldean; Context: mormânt de înhumaţie; Descriere: realizat din fier, prost păstrat; lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.totală: 34cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia (?); Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: Iconomu 2010, p.115; Topal 2014b, p.109.
12. (Pl. 2/12).
Localitate: Cozia (com.Costuleni, jud.Iaşi); Condiţiile descoperire: necunoscut; Context: necunoscut. Descriere: realizat din fier, prost păstrat; lamă cu două tăişuri; mîner cu antene; Dimensiuni: L.totală: 34cm; Încadrare: Grupa IV, tip Năneşti; Datare: 550–450 î.Hr.; Bibliografie: Iconomu 2010, p.116.
13. (Pl. 2/13).
Localitate: Dăneşti (comună, jud.Vaslui); Condiţiile descoperirii: descoperit întâmplător în anul 1960 pe o pantă de deal la cca.300–400m nord de sat; Context: necunoscut; Descriere: realizat din fier, mâner cu bară transversală, lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.totală: 32cm35; L.lamă: 20,4cm; L.mîner şi gardă: 11,6cm; Încadrare: Grupa I, tip Posmuş (?) după A.Vulpe, mai degrabă tip Găiceana (după D.Topal). Datare: 525–475 î.Hr.; Bibliografie: RAJ Vaslui 1980, p.102; Buzdugan 1976, p.243; Buzdugan, Coman 1977, p.239–240; Vulpe 1990, p.25; Topal 2014b, p.109.
14. (Pl. 2/14).
Localitate: Dumeşti (comună, jud.Vaslui); Condiţiile descoperirii: descoperire izolată (1968) în apropiere de locul numit „Dealul Coşerului”, 500 m est de marginea satului în timpul lucrărilor agricole; Context: – Descriere: realizat din fier, bine păstrat; lamă cu două tăişuri, gardă cordiformă; Dimensiuni: L.totală: 30cm; L.lamă: 19cm; Încadrare: Grupa II, tip Suseni–Măcişeni, tip Măcişeni; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: RAJ Vaslui 1980, p.123; Buzdugan 1976, p.243; Buzdugan, Coman 1977, p.240; Vulpe 1990, 40; Topal 2014b, p.109.
15. (Pl. 2/15).
Localitate: Ghindăoani (comuna Băltăţeşti, jud.Neamţ); Condiţiile descoperirii: descoperit în anul 1968 la sud‑est de sat în zona Dumbrăvicioara, la o adâncime de 15–20cm; Context: – Descriere: realizat din fier, bine păstrat; gardă cordiformă, lamă cu două tăişuri şi nervură mediană, mânerul terminat în bară transversală dreaptă; Dimensiuni: L.totală: 33,9cm; L.lamă: 19,8cm; Încadrare: Grupa II, tip Suseni–Măcişeni, tip Măcişeni; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: Buzdugan 1976, p.245; Vulpe 1990, 40; Topal 2014b, p.108.
16. (Pl. 2/16).
Localitate: Hilişeu–Horia (comună, jud.Botoşani); Condiţiile descoperirii: descoperit accidental în curtea şcolii generale din Hilişeu, în anul 1960, alături de 17 vârfuri de săgeţi de bronz şi un fragment de vas; Context: mormânt de înhumaţie; Descriere: realizat din fier, foarte prost păstrat; prezintă un singur tăiş; mâner terminat cu o măciulie; Dimensiuni: L.păstrată: 19,8cm; Încadrare: tip Rădeni; Datare: 600–400 î.Hr.; Bibliografie: RAJ Botoşani I 1976, p.145; Buzdugan 1976, p.245; Vulpe 1990, p.95; Măndescu 2010, Catalog, p.87.
17. (Pl. 2/17).
Localitate: Ibăneşti (comună, jud.Botoşani); Condiţiile descoperirii: necunoscut, achiziţionat de Muzeul Botoşani în anul 1988; Context: –; Descriere: realizat din fier, prost păstrat; lamă cu două tăişuri; gardă cordiformă; Dimensiuni: L.totală estimată: 35cm; L.totală păstrată: 19cm; Încadrare: Grupa II, tip Suseni–Măcişeni, tip Măcişeni; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: Vulpe 1990, 40.
18. (Pl. 3/18).
Localitate: Măcişeni (comuna Corni, jud.Galaţi); Condiţiile descoperirii: descoperit întâmplător cu ocazia unor lucrări agricole la cca.2km NV de sat, pe partea dreaptă a Văii Gerului, în ogorul lui L.Dumitriu; Context: – Descriere: realizat din fier, bine conservat; mâner cu bară transversală, gardă de tip cordiform, lamă cu două tăişuri şi nervură mediană; Dimensiuni: L.totală: 28cm; L.lamă: 15,7cm; Încadrare: Grupa II, tip Suseni–Măcişeni, tip Măcişeni; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: Palade 1964; Zaharia et alii 1970, p.325; Buzdugan 1976, p.247; Vulpe 1990, p.40; Teodor 2003, p.161; Topal 2014b, p.109.
19. (Pl. 3/19).
Localitate: Mileştii de Sus (comuna Parincea, jud.Bacău); Condiţiile descoperirii: piesa a fost descoperită accidental într‑un mormânt localizat pe panta unui deal situat pe malul nordic al pârâului Valea Morii, la o adâncime de cca.120cm. Au fost sesizate două morminte distincte: unul al unui individ cu trăsături gracile (M1) şi altul aparţinând unui individ matur (M2); Context: piesa provine din M2, unde a fost găsită alături de un vârf de lance, mai multe vârfuri de săgeţi şi pandantive de bronz; Descriere: realizat din fier, prost conservat; lamă cu două tăişuri, mâner cu antene; Dimensiuni: L.păstrată: 21,3cm; L.estimată: 26–27cm; Încadrare: Grupa IV, tip Năneşti; Datare: 550–450 î.Hr.; Bibliografie: Mitrea 1983a, p.59; Mitrea 1983b; Vulpe 1990, p.55; Teodor 2003, p.163; Măndescu 2010, Catalog, p.110; Topal 2014b, p.108.
20. (Pl. 3/20).
Localitate: Mirceşti (comuna Tăcuta, jud.Vaslui); Condiţiile descoperirii: descoperit întâmplător în hotarul satului în anul 1968; Context: necunoscut; Descriere: realizat din fier; lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.totală: 38cm; L.lamă: 27,7cm; Încadrare: Grupa I, tip Posmuş (?) după A.Vulpe, mai degrabă tip Găiceana (după D.Topal); Datare: 525–475 î.Hr.; Bibliografie: RAJ Vaslui 1980, p.243; Buzdugan, Coman 1977, p.242; Vulpe 1990, p.26; Topal 2014b, p.110.
21. (Pl. 3/21).
Localitate: Miroslăveşti (comună, jud.Iaşi); Condiţiile descoperirii: descoperit accidental în punctul „Între Pâraie”, situat la cca.1,6km sud‑est de sat; Context: necunoscut; Descriere: păstrat fragmentar; gardă cordiformă; lamă cu două tăişuri; mâner cu antene; Dimensiuni: L.totală păstrată: 20cm; L.totală estimată: 35cm; Încadrare: Grupa IV, tip Năneşti; Datare: 550–450 î.Hr.; Bibliografie: RAJ Iaşi I 1984, p.243; Buzdugan 1976, p.247; Buzdugan, Coman 1977, p.242; Vulpe 1990, p.55.
22. (Pl. 3/22).
Localitate: Moşna (comună, jud.Iaşi); Condiţiile descoperirii: descoperit în timpul lucrărilor agricole în grădina locuitorului Nic.I.Andronache alături de câteva vase ce s‑au pierdut; posibil descoperire funerară; Context: mormânt de înhumaţie (?); Descriere: realizat din fier, bine păstrat; gardă cordiformă, lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.totală: 37,2cm; L.lamă: 23,4cm; Încadrare: Grupa II, tip Suseni–Măcişeni, tip Măcişeni; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: RAJ Iaşi I 1984, p.253; Iconomu 1983, p.65–71; Vulpe 1990, 41; Teodor 2003, p.164; Măndescu 2010, Catalog, p.111; Topal 2014b, p.109.
23. (Pl. 3/23).
Localitate: Năneşti (com.Parincea, jud.Bacău); Condiţiile descoperirii: piesa a fost găsită întâmplător cu ocazia unor lucrări efectuate pe drumul dintre Năneşti şi Soci; Context: –; Descriere: realizat din fier; gardă cordiformă; lamă cu două tăişuri; mâner cu antene; Dimensiuni: L.păstrată: 25,2cm; L.estimată: 28cm; Încadrare: Grupa IV, tip Năneşti; Datare: 550–450 î.Hr.; Bibliografie: Buzdugan 1976, p.247; Vulpe 1990, p.54; Măndescu 2010, Catalog, p.114.
24. (Pl. 3/24).
Localitate: Petricani (comună, jud.Neamţ); Condiţiile descoperirii: piesa a fost descoperită în anul 1973 pe terasa pârâului Topoliţa; sondajul arheologic subsecvent nu a dus la niciun rezultat; Context: –; Descriere: realizat din fier, lamă cu două tăişuri; pe una din suprafeţele mânerului se observă ornamente animaliere; Dimensiuni: L.păstrată: 20,5cm; L.estimată: 30–32cm; Încadrare: Grupa V, tip Găiceana; Datare: 525–475 î.Hr.; Bibliografie: Mihăilescu–Bîrliba, Untaru 1971, p.448; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Buzdugan 1976, p.249; Vulpe 1990, p.59; Măndescu 2010, Catalog, p.121; Topal 2014b, p.108.
25. (Pl. 3/25).
Localitate: Poieneşti (comună, jud.Vaslui); Condiţii descoperire: săpături arheologice; Context: mormânt 307 de incineraţie; Descriere: lucrat din fier; lamă cu două tăişuri; prost păstrat; Dimensiuni: L.păstrată: 22,8cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: Vulpe 1990, 46.
26. (Pl. 3/26).
Localitate: Rădeni (comuna Dragomireşti, jud.Vaslui); Condiţiile descoperirii: descoperit accidental pe Dealul Morii, situat la nord‑est de satul Rădeni; Context: mormânt de înhumaţie, s‑au mai descoperit două vârfuri de săgeţi din bronz de tip scitic şi fragmente de vase; Descriere: prost păstrat; lamă curbată, tăiş pe partea exterioară; Dimensiuni: L.păstrată: 7,7cm; L.estimată: cca.21cm; Încadrare: tip Rădeni; Datare: 600–400 î.Hr.; Bibliografie: RAJ Vaslui 1980, p.116; Buzdugan 1976, p.249; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Vulpe 1990, p.95; Măndescu 2010, Catalog, p.133–134; Topal 2014b, p.110.
27. (Pl. 3/27).
Localitate: Suseni (comuna Băcani, jud.Vaslui); Condiţiile descoperirii: Descoperit întâmplător în anul 1969 cu ocazia unor lucrări agricole în locul numit Saca la vest de sat36. Context: necunoscut; Descriere: realizat din fier, bine păstrat; lamă cu două tăişuri; gardă cordiformă; Dimensiuni: L.totală: 25,3cm; L.lamă: 13cm; Încadrare: Grupa II, tip Suseni–Măcişeni, varianta Suseni; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: RAJ Vaslui 1980, p.61; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Măndescu 2010, Catalog, p.153; Topal 2014b, p.109.
28. (Pl. 3/28).
Localitate: Văratic (comuna Agapia, jud.Neamţ); Condiţiile descoperirii: descoperit întâmplător pe versantul vestic al „Dealului Ciorii”, între pârâul Duruitoarea şi Tirnoasa cu ocazia unor lucrări agricole. Pumnalul ar fi fost acoperit cu o piesă metalică ce ar fi fost aruncată de către descoperitor. În apropiere la cca. 50 de metri s‑ar fi descoperit şi o altă piesă – actualmente pierdută; Context: necunoscut; Descriere: realizat din fier; puternic corodat şi oxidat; lamă cu două tăişuri; gardă cordiformă; se observă pe lamă patru şanţuri longitudinale şi care se pierd spre vârf; Dimensiuni: L.totală: 33,45cm; L.lamă: 21cm; Încadrare: Grupa II, tip Suseni–Măcişeni, tip Măcişeni; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: Palade 1964; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Vulpe 1990, 40.
29. (Pl. 3/29).
Localitate: Zăiceşti (comuna Băluşeni, jud.Botoşani); Condiţiile descoperirii: piesa a fost găsită accidental, cu ocazia lucrărilor la fundaţia staţiunii experimentale zootehnice din sat, în anul 1962; Context: necunoscut; Descriere: realizat din fier, bine păstrat; lamă cu două tăişuri; gardă cordiformă; Dimensiuni: L.totală: 39,9cm; L.lamă: 28cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: RAJ Botoşani I, 1976, p.48; Buzdugan, Coman 1977, p.242;Vulpe 1990, 44.
30. (Pl. 3/30).
Localitate: Zăiceşti (comuna Băluşeni, jud.Botoşani); Condiţiile descoperirii: pe pantele sudice ale Dealului Porcului, punctul numit la Steag au fost descoperite trei akinakai şi un vârf de lance cu ocazia săpăturilor realizate pentru o conductă de apă; Context: mormânt (?); Descriere: realizat din fier, slab conservat; L.totală: 27,5cm; L.lamă: 19cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: RAJ Botoşani I, 1976, p.49; Buzdugan, Coman 1977, p.242; Iconomu 1975, p.56; Vulpe 1990, 44–45.
c. Spade
31. (Pl. 4/31).
Localitate: Bălăbăneşti (comună, jud.Galaţi); Condiţiile descoperirii: piesă descoperită în anul 1970 în „vatra satului”. Context: – Descriere: realizat din fier, mâner cu bară transversală, gardă cordiformă, lamă cu două tăişuri şi nervură mediană; Dimensiuni: L.totală: 40cm37; L.lamă: 25,2cm; Încadrare: Grupa II, tip Suseni–Măcişeni, tip Măcişeni; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: Iconomu 1975, p.56; Buzdugan 1976, p.240; Buzdugan, Coman 1977, p.239; Vulpe 1990, p.40.
32. (Pl. 4/32).
Localitate: Bîrseşti (comună, jud.Vrancea); Condiţiile descoperirii: descoperit de un sătean cu ocazia răscolirii T1 din cadrul necropolei tumulare de la „Lacul Dumbrăvii”, situat la 2km de sat. S‑a mai descoperit o aplică de tolbă, trei vârfuri de săgeţi şi câteva fragmente ceramice. Săpăturile sistematice efectuate ulterior au mai recuperat câteva fragmente ceramice şi vârfuri de săgeţi. Context: mormânt tumular de incineraţie (T1); Descriere: realizat din fier, prost păstrat; gardă cordiformă, mâner cu antene; lamă cu două tăişuri; Încadrare: Grupa IV, tip Bîrseşti; Dimensiuni: L.totală: 40,2cm; L.lamă: 27,3cm; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: Morintz 1957, p.219–220; Iconomu 1975, p.56; Buzdugan 1976, p.240; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Vulpe 1990, p.53; Măndescu 2010, Catalog, p.18–19.
33. (Pl. 4/33).
Localitate: Buciumeni (comună, jud.Galaţi); Condiţiile descoperirii: descoperire izolată în anul 1963 în hotarul satului, în circumstanţe necunoscute; Context: necunoscut; Descriere: realizat din fier, lamă cu două tăişuri, gardă cordiformă, prost păstrat; Dimensiuni: L.totală păstrată: 34cm (original cca.45–50cm); L.mînerului: 12,8cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: Iconomu 1975, p.56; Buzdugan 1976, p.241; Vulpe 1990, 44; Topal 2014b, p.110.
34. (Pl. 4/34).
Localitate: Cozia (comuna Costuleni, jud.Iaşi); Condiţiile descoperirii: necunoscut; Context: necunoscut; Descriere: realizat din fier, bine păstrat; lamă cu două tăişuri, gardă cordiformă; Dimensiuni: L.totală: 49,6cm/51cm; L.lamă: 37,5cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: Vulpe 1990, 44.
35. (Pl. 4/35).
Localitate: Cozia (comuna Costuleni, jud.Iaşi); Condiţiile descoperirii: descoperit întâmplător în anul 1974; Context: necunoscut; Descriere: realizat din fier, gardă cordiformă, lamă cu două tăişuri, mâner cu antene; Dimensiuni: L.totală: 41,2cm; L.lamei: 27,1cm; Încadrare: Grupa IV, tip Năneşti; Datare: 550–450 î.Hr. Bibliografie: Iconomu 1975, p.55–56; Vulpe 1990, p.55.
36. (Pl. 5/36).
Localitate: Cristineşti (comună, jud.Botoşani); Condiţiile descoperirii: Descoperit întâmplător în anul 1966 punctul numit Fânaţul Popii la o adâncime de 50 cm alături de oase omeneşti; Context: mormânt de înhumaţie (?); Descriere: realizat din fier, slab păstrat; lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.păstrată: 43,5cm; L.estimată: cca.50cm; L.lamă: 31,9cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: RAJ Botoşani I 1976, p.97; Zaharia et alii 1970, p.285; Buzdugan 1976, p.243; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Vulpe 1990, p.45; Topal 2014b, p.108.
37. (Pl. 5/37).
Localitate: Cristineşti (comună, jud.Botoşani); Condiţiile descoperirii: Descoperit întâmplător în anul 1966 punctul numit Fînaţul Popii la o adâncime de 50cm alături de oase omeneşti; Context: mormânt de înhumaţie (?); Descriere: realizat din fier, slab păstrat; lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.păstrată: 37,55cm; L.estimată: cca.40cm; L.lamă: 26,5cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: RAJ Botoşani I 1976, p.97; Buzdugan 1976, p.243; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Vulpe 1990, p.45.
38. (Pl. 5/38).
Localitate: Găiceana (comună, jud.Bacău); Condiţiile descoperirii: descoperit întâmplător într‑o râpă situată în mijlocul satului, în apropierea bisericii; Context: –; Descriere: realizat din fier, bine conservat; mâner cu două antene, în profil circular, terminate în capete de animale fantastice, gardă de tip semi‑oval38, lamă cu două tăişuri. Dimensiuni: L.totală păstrată: 32cm; L.totală estimată: 45cm; Încadrare: Grupa V, tip Găiceana; Datare: 525–475 î.Hr.; Bibliografie: Mihăilescu–Bîrliba 1976; Buzdugan 1976, p.245; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Vulpe 1990, p.58–59; Măndescu 2010, Catalog, p.79.
39. (Pl. 5/39).
Localitate: Găiceana (comună, jud.Bacău); Condiţiile descoperirii: necunoscut; Context: –; Descriere: realizat din fier, bine conservat; mâner cu bară transversală, gardă cordiformă, lamă cu două tăişuri şi nervură mediană; Dimensiuni: L.totală: 57cm; L.lamă: 45,5cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: Căpitanu 1984; Vulpe 1990, p.44–45.
40. (Pl. 5/40).
Localitate: Găneşti (comuna Cavadineşti, jud.Galaţi); Condiţiile descoperirii: descoperit întâmplător la marginea de est a satului cu ocazia desfundării pământului pentru plantarea viţei de vie; Context: ‑; Descriere: realizat din fier; lamă uşor curbată, cu două tăişuri, gardă cordiformă; Dimensiuni: L.totală: 45,8cm; L.lamă: 32,5cm; L.mînerului: 6,7cm; Încadrare: Grupa II, tip Suseni–Măcişeni, varianta Suseni; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: Buzdugan 1976, p.245; Buzdugan, Coman 1977, p.241; Vulpe 1990, p.39.
41. (Pl. 6/41).
Localitate: Lichitişeni (comuna Vultureni, jud.Bacău); Condiţiile descoperirii: necunoscut; Context: necunoscut; Descriere: realizat din fier, prost conservat; lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.totală păstrată: 53cm; L.totală estimată: 60cm; L.mîner: 13,5cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: Vulpe 1990, 44.
42. (Pl. 6/42).
Localitate: Mînzăteşti (com.Măluşteni, jud.Vaslui); Condiţiile descoperirii: piesa a fost descoperită mormânt de înhumaţie descoperit accidental în hotarul localităţii, în punctul numit Sînpetru; Context: mormântul prezintă dimensiuni de 185×70cm. Pe lângă akinakes, s‑au mai găsit şi trei vârfuri de săgeţi; Descriere: realizat din fier, prost păstrat; lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.păstrată: 36,5cm; L.estimată: 42cm; Încadrare: Grupa IV, tip Bîrseşti; Datare: 550–500 î.Hr.; Bibliografie: RAJ Vaslui 1980, p.177; Buzdugan 1976, p.247; Vulpe 1990, p.5–54; Măndescu 2010, Catalog, p.108; Topal 2014b, p.110.
43. (Pl. 6/43).
Localitate: Poieneşti (comună, jud.Vaslui); Condiţiile descoperirii: săpătură arheologică; Context: „mormântul–cuptor”. Alături s‑au mai descoperit 14 vârfuri de săgeată; Descriere: realizat din fier; prost păstrat; lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.totală: 44,2cm; L.lamă: 31,7cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: Vulpe 1990, p.46.
44. (Pl. 6/44).
Localitate: Vaslui (municipiu, jud.Vaslui); Condiţiile descoperirii: descoperit întâmplător în anul 1973 în zona „Capul Rediului” la sud‑vest de oraş; Context: mormânt, la adâncime de 1,50cm într‑un stat galben, nisipos; alături de oseminte s‑au găsit un akinakes şi şapte vârfuri de săgeată triunghiulare şi o alta la 15–20m de mormânt; Descriere: prost păstrat, realizat din fier, lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.totală estimată: 42cm; L.păstrată: 38cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: RAJ Vaslui 1980, p.255; Vulpe 1990, 46; Măndescu 2010, Catalog, p.134; Topal 2014b, p.110.
45. (Pl. 6/45).
Localitate: Zăiceşti (comuna Băluşeni, jud.Botoşani); Condiţiile descoperirii: pe pantele sudice ale Dealului Porcului, punctul numit la Steag au fost descoperite trei akinakai şi un vârf de lance cu ocazia săpăturilor realizate pentru o conductă de apă; Context: mormânt (?); Descriere: realizat din fier; lamă cu două tăişuri; Dimensiuni: L.totală: 50,3cm; Încadrare: Grupa III, tip Cozia; Datare: 525–400 î.Hr. (?); Bibliografie: RAJ Botoşani I 1976, p.49; Buzdugan, Coman 1977, p.242; Mihăilescu–Bîrliba 1976, p.115, Tab.1; Vulpe 1990, p.47.
c. Săbii.
46. (Pl. 6/46).
Localitate: Muncelu de Sus (comuna Mogoşeşti–Siret, jud.Iaşi); Condiţiile descoperirii: descoperit întâmplător în anii 1970; Context: –; Descriere: gardă cordiformă, lamă uşor curbată, cu tăişul pe partea interioară; mâner în formă de măciulie; Dimensiuni: L.păstrată: 26,3cm; L.estimată: 40–45cm; Încadrare: tip Muncelu; Datare: 500–450 î.Hr.; Bibliografie: Buzdugan 1976, p.247; Vulpe 1990, p.95–96. d. Incerte.
47.
Localitate: Ghermăneşti (com.Drânceni, jud.Vaslui); Condiţiile descoperirii: piesa a fost descoperită în marginea de sud‑est a satului, într‑un mormânt alături de un vas şi „câteva” mărgele; Context: mormânt de înhumaţie; Descriere: –; Dimensiuni: –; Încadrare: –; Datare: –; Bibliografie: RAJ Vaslui 1980, p.119; Buzdugan 1976, p.276; Vulpe 1990, p.68.
48.
Localitate: Huşi (municipiu, jud.Vaslui); Condiţiile descoperirii: piesa a fost descoperită cu ocazia unor lucrări efectuate în anul 1973 în centrul oraşului; Context: mormânt de înhumaţie; au mai fost găsite de asemenea 14 vârfuri de săgeţi şi două cute de piatră; Descriere: realizat din fier, prost păstrat; Dimensiuni: –; Încadrare: –; Datare: –; Bibliografie: RAJ Vaslui 1980, p.155; Buzdugan 1976, p.246; Buzdugan, Coman 1977, p.241–242; Vulpe 1990, p.68; Iconomu 2001–2002, p.276.
49.
Localitate: Huşi (municipiu, jud.Vaslui); Condiţiile descoperirii: piesa a fost descoperită cu ocazia unor lucrări efectuate în anul 1973 în centrul oraşului; Context: mormânt de înhumaţie (?); alături de pumnal s‑au mai găsit, două fragmente de pumnal, un ciob de amforă grecească şi câteva bucăţi mici de fier. Descriere: realizat din fier, prost păstrat; Dimensiuni: –; Încadrare: –; Datare: –; Bibliografie: RAJ Vaslui 1980, p.155; Buzdugan 1976, p.246; Buzdugan, Coman 1977, p.241–242; Vulpe 1990, p.68; Iconomu 2001–2002, p.276.


PLANŞE

Plansa 1. Akinakai din categoria pumnalelor (aceeaşi scară): 1. Agapia; 2. Bâcu; 3–5. Bârseşti (după A.Vulpe).



Plansa 2. Akinakai din categoria pumnalelor (aceeaşi scară). 6. Boureni; 7. Cajvana, T3 M1; 8. Cajvana, T7; 9. Comarna; 10–12. Cozia; 13. Dăneşti; 14. Dumeşti; 15. Ghindăoani; 16. Hilişeu-Horia; 17. Ibăneşti (6, 9–10, 13–17 după A.Vulpe; 7–8 după M.Ignat; 11–12 după C.Iconomu).



Plansa 3. Akinakai din categoria pumnalelor (aceeaşi scară). 18. Măcişeni; 19. Mileştii de Sus; 20. Mirceşti; 21. Miroslăveşti; 22. Moşna; 23. Năneşti; 24. Petricani; 25. Poieneşti; 26. Rădeni; 27. Suseni; 28. Văratic; 29–30. Zăiceşti (după A.Vulpe).



Plansa 4. Akinakai din categoria spadelor (aceeaşi scară). 31. Bălăbăneşti; 32. Bârseşti; 33. Buciumeni; 34–35. Cozia (după A.Vulpe).



Plansa 5. Akinakai din categoria spadelor (aceeaşi scară). 36–37. Cristineşti; 38–39. Găiceana; 40. Găneşti (după A.Vulpe).



Plansa 6. Akinakai din categoria spadelor (aceeaşi scară). 41. Lichitişeni; 42. Mînzăteşti; 43. Poieneşti; 44. Vaslui; 45. Zăiceşti; Sabie: 46. Muncelu de Sus (după A.Vulpe).



Planşa 7. Akinakai în spaţiul est-carpatic al României.



Planşa 8. Reprezentări de războinici sciţi cu akinakai în arta vremii. 1–2. Pieptenele de aur din tumulul de la Solokha (apud Piotrovsky 1976); 3. Scenă de pe coiful de paradă de la Perederiyeva Mogila (apud Lebedynsky 2010); 4. Scena de pe o piesă descoperită de la Kurdzips (apud Sîrbu, Florea 1997).



NOTE
1 Există şi un număr însemnat de piese realizate din bronz (vezi Topal 2015), dar deocamdată nu cunoaştem exemplare de acest tip provenite din spaţiul analizat de noi.
2 Topal 2005, p.22.
3 Buzdugan 1976. Articolul a beneficiat de o replică consistentă din partea lui V.Vasiliev (1978, p.101–107); În replică, C.Buzdugan (1980, p.623–629) răspunde afirmaţiilor lui V.Vasiliev socotind totuşi justificată denumirea de „pumnale hallstattiene târzii”. Vezi şi Vasiliev 1982, p.261–269; Vasiliev 2005, p.73 pentru alte discuţii.
4 Akinakaii apar pentru prima dată în a doua jumătate a secolului VIII î.Hr. la nordul Mării Negre, odată cu migraţiunea sciţilor (Vasiliev 1980, p.79). Cu privire la originile lor, există trei ipoteze: origine medo‑persană (Meliukova 1964, p.60; Ist.Rom. 2010, p.425), origine siberiană din pumnalele de tip Karasuk–Tagar (Jettmar 1950, Pl.6; Vasiliev 1978, p.105; Bokovenko 2006, p.860–879; Lebedynsky 2010, p.47) sau nord‑caucaziană, din pumnalele de tip Kabardino–Pyatigorsk (Dudarev 2005). Vezi şi discuţiile la Topal 2005, p.24; Topal 2015, p.29–30.
5 Herodot, de pildă, relatează despre jertfele aduse de sciţi către Ares, reprezentat sub forma unui akinakes (Herodot, IV, 62, apud Fontes I, p.35). Akinakaii erau utilizaţi într‑o varietate de ritualuri cu caracter magico-religios (vezi Herodot IV, 70). Aceste tipuri de arme apar pomenite şi în izvoare mai târzii (Flavius Josephus, Antichităţi Iudaice, 20, 168), fiind asociate perşilor. În ce priveşte etimologia termenului akinakhσ, la origine avem de‑a face cu un termen neindoeuropean cu origini nord‑caucaziene (cu cognate în limbi precum cecena şi inguşa actuală) preluat în limbile iranice şi de acolo în greaca veche (vezi discuţia la Kullanda 2014, p.84).
6 Menţionăm aici studiile lui C.Buzdugan (1976, 1980), V.Mihăilescu–Bîrliba (1976), cele ale lui A.Vulpe (1990), unde sunt reunite toate descoperirile de acest tip din ţară, cu discuţii ample, propuneri tipologice şi cronologice. Mai recent menţionăm contribuţiile lui M.Ignat (2006) şi C.Iconomu (2010) care au adus în discuţie noi piese. De un interes deosebit sunt studiile lui D.Topal (2014a şi 2014b), dedicate akinakai‑lor de la hotarele vestice ale Scythiei.
7 Aducem mulţumiri domnului dr. Denis Topal (Şcoala Antropologică Superioară, Chişinău) care şi‑a făcut timp să parcurgă acest material, oferindu‑ne o serie de binevenite sugestii.
8 Ginters 1928, p.23–49; Meliukova 1964, p.46 şi următoarele; Vasiliev 1980, p.82–85; Vulpe 1990, p.20–62; mai recent Şelekan 2016, p.355–368, pentru piesele din silvostepa nord‑pontică.
9 După cum bine au remarcat şi alţi autori (Topal 2005, p.20).
10 Cowper 1906, p.122; Stead, Lang 2006, p.5; vezi şi https://dexonline.ro/definitie/pumnal.
11 Întrucât multe piese se prezintă într‑o stare de conservare precară, dimensiunea nu a putut fi întotdeauna stabilită precis. Am luat în considerare estimările făcute de A.Vulpe (vezi şi Anexa).
12 Stabilirea acestei limite prezintă – recunoaştem – o anumită doză de arbitrar. De pildă A.I.Melyukova a încadrat la rândul ei ca pumnale piesele de până la 40 de cm, respectiv ca spade exemplarele mai mari (Meliukova 1964, p.46). În schimb B.E.Grakov a socotit că limita ar fi la 45 de cm (Grakov 1971, p.92). Mai recent, A.V.Şelekan (Şelekan 2015, p.78) consideră că limita ar fi la 36 de cm; D.Topal (2016), consideră ca pumnale piesele cu dimensiuni de până la 33 de cm şi lungimea lamei până la 21 de cm. Noi ne‑am oprit asupra valorii de 40 de cm ca limită între pumnale şi spade (sau săbii) nu doar din considerente practice cât şi prin analogie cu alte arme antice încadrate prin definiţie categoriei pumnalelor. De pildă, pumnalele sica utilizate de triburile războinice nord‑balcanice în secolele II î.Hr. – I d.Hr. prezintă dimensiuni de până la 35–40 de cm (Rustoiu 2007, p.68; pe larg la Borangic 2009, p.23–26; vezi Borangic, Sârbu 2016, passim). La rândul lor, pumnalele militare romane pugio prezintă dimensiuni între 28 şi 45 de cm (Saliola, Caprini 2012, p.47).
13 Vezi discuţia la Topal 2014, p.111–112; Topal 2016, p.279.
14 Judecând după cronologiile propuse pentru fiecare tip în parte.
15 Herodot IV, 70.
16 Vulpe 1990, p.69.
17 În arealele limitrofe nucleului scitic nord‑pontic, piesele de dimensiuni mai mari sunt mai slab reprezentate (Topal 2005, p.26). În schimb, ţinuturile stepice propriu‑zise ofereau condiţii propice luptelor de cavalerie şi unui stil de viaţă (semi) nomad. Este aşadar firesc ca războinicii din stepe să prefere arme mai lungi, care puteau fi utilizate eficace şi în lupta călare.
18 Chochorowksi 1985, Abb.33/4.
19 Vulpe 1990, p.90.
20 Vulpe 1967, p.60; Dumitrescu, Vulpe 1988, p.107; Melyukova 1995, p.34; Pentru o discuţie mai largă cu privire la aceste tipuri hibride, a se vedea Şelekan 2014, p.47–51.
21 Lebedynsky 2010, p.199.
22 Jettmar 1950, p.99, vezi şi Pl.15.
23 Aşa cum a fost definit de M.Ignat (2004). Mai recent, C.Iconomu pune la îndoială validitatea acestei denumiri, considerând că numărul redus al descoperirilor nu ar permite definirea unui atare grup (2010, p.121). În schimb, C.Iconomu consideră că mormintele de inhumaţie din zona Podişului Moldovei s‑ar lega de raidurile efectuate de către sciţi asupra cetăţilor getice din zonă. Deşi tentantă, ipoteza suferă de unele neajunsuri: în primul rând, dacă acceptăm cronologiile propuse de A.Vulpe pentru akinakai, descoperirile scitice din Moldova se grupează majoritar în veacurile VII‑V î.Hr., deci cel puţin o parte dintre ele se datează cu un secol înainte de ridicarea cetăţilor de pământ; în al doilea rând, în acest grup „Huşi‑Suruceni” se întâlnesc şi morminte lipsite de inventar militar, precum cel de‑al doilea mormânt de la Mileştii de Sus (Iconomu 2010, p.118), sau cel de la Cimbala (Căpitanu 1968, p.69–72). Aşadar ideea că toate descoperirile funerare ar aparţine unor războinici sciţi căzuţi în raiduri împotriva cetăţilor getice rămâne greu de argumentat.
24 Această aserţiune se bazează nu atât pe inventar, cât pe ritul funerar nespecific grupărilor nord‑pontice.
25 Trebuie luat în calcul şi faptul că o bună parte din descoperirile întâmplătoare de akinakai pot proveni tot din morminte deranjate sau distruse.
26 Bine atestate în Scythia nord‑pontică, vezi Cernenko 1968; Černenko 2006.
27 Ignat 2004, p.8.
28 Burghardt 2015, p.143.
29 Burghardt 2015, p.143
30 Borangic, Barbu 2013, p.25.
31 Vasiliev 1980, p.92–93 şi p.97.
32 Mihăilescu–Bîrliba, Untaru 1970, p.450; Ignat 2004, p.5–12;
33 Iconomu 2010, p.120.
34 De pildă Preda 2001, p.5–14. Ceea ce nu înseamnă, aşa cum autorul caută să ne convingă, că râul Maris pomenit de Herodot ar fi fost localizat neapărat în Moldova şi ar fi diferit de Mureş. La urma urmei, Mureşul izvorăşte din Carpaţii Orientali situaţi între Transilvania şi Moldova, deci tot din „ţara agatârşilor”.
35 Vulpe 1990, p.46–47 cu bibliografia; vezi şi nr.10 din catalogul akinakai‑ilor.
36 Pentru problema mormintelor de femei cu echipament militar, vezi şi Teržan et alii 2011, p.253–272.
37 Florescu, Florescu 2012, p.78.
38 După C.Buzdugan şi G.Coman, lungimea totală ar fi de 32,5cm (1977, p.239).
39 Conform RAJ Vaslui 1980, p.61, descoperirea ar fi localizată pe teritoriul IAS Tomeşti, comuna Pogana.
40 După C.Buzdugan şi G.Coman (1977, p.239), piesa ar avea o lungime de doar 37,4cm, ce ar introduce‑o mai degrabă în categoria pumnalelor.
41 C.Buzdugan (1976, p.245), afirmă despre această piesă că ar avea o gardă de tip cordiform cu umerii lobilor ascuţiţi, ceea ce nu corespunde nici cu informaţiile şi nici cu desenul publicat de V.Mihăilescu Bîrliba pe care l‑a preluat.


BIBLIOGRAFIE
Brătianu 1925, Gh.Brătianu, Le poignard scythe de Boureni (Moldavie), în Dacia, II, p.417–419.
Borangic 2009, C.Borangic, Sica. Tipologie şi funcţionalitate, în Nemus, IV, 7–8, 2009, p.22–74.
Borangic, Barbu 2013, C.Borangic, M.Barbu, Incursiune în fenomenul ecvestru geto-dacic. Studiu de caz: zăbala de tip tracic, în Acta Centri Lucusiensis, 1B, 2013, p.22–47.
Borangic, Sîrbu 2016, V.Sîrbu, C.Borangic, Pumnalul sica în nordul Dunării (~200 a.Chr. - 106 p.Chr.). Semiotica marţială a puterii, Ed.Istros, Brăila, 2016.
Bokovenko 2006, N.Bokovenko, The emergence of the Tagar culture, în Antiquity, 310, 80, 2006, p.860–879.
Burghardt 2015, M.Burghardt, Weapons and the military of the population of the West Podolian group of the Early Scythian culture in the light of sepulchral sources, în Materiały i Sprawozdania Rzeszowskiego Ośrodka Archeologicznego, XXXVI, 2015, p.143–166.
Buzdugan 1976, C.Buzdugan, Pumnale hallstattiene tîrzii pe teritoriul României, în Cercetări Arheologice, II, Bucureşti, 1976, p.239–273.
Buzdugan 1980, C.Buzgudan, Pumnale hallstattiene tîrzii sau „pumnale akinakes”, în SCIVA, XXXI, 4, 1980, p.623–629.
Buzdugan, Coman 1977, C.Buzdugan, G.Coman, Pumnale hallstatiene tîrzii descoperite în Moldova, în SCIVA, XXVIII, 2, 1977, p.239–245.
Căpitanu 1984, V.Căpitanu, O spadă de fier de tip akinakes descoperită la Găiceana, jud.Bacău, în Carpica, XVI, 1984, p.51–55.
Černenko 2006, E.V.Černenko, Die Schutzwaffen der Skythen, Prähistorische Bronzefunde, III, 2, Franz Steiner Verlag, Stuttgart, 2006.
Chochorowksi 1985, J.Chochorowksi, Die Vekerzug‑Kultur. Charakteristik der Funde, Universytet Jagiellonski, Krakow, 1985.
Cowper 1906, H.S.Cowper, The Art of Attack. Being a study in the development of weapons and appliances of offence, from the earliest times to the age of gunpowder, 1906.
Dudarev 2005, S.L.Dudarev, New data about the Caucasian genesis of Scythian „Akinakes”, în Third International Congress on Black Sea Antiquities, Praga, 11–18 septembrie 2005.
Dumitrescu, Vulpe 1988, Vl.Dumitrescu, A.Vulpe, Dacia înainte de Dromihete, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.
Florescu, Florescu 2012, A.Florescu, M.Florescu, Cetăţile traco‑getice din secolele VI‑III a.Chr. de la Stânceşti (jud.Botoşani), Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012.
Fontes I, Fontes ad Historiam Dacoromaniae pertinentes / Izvoare privind Istoria Romîniei (eds. Vl.Iliescu, V.Popescu, Gh.Ştefan), Ed.Academiei, Bucureşti, 1964.
Ginters 1928, W.Ginters, Das Schwert der Skythen und Sarmaten in Südrussland, Berlin 1928.
Iconomu 1975, C.Iconomu, Un nou akinakes descoperit la Cozia (jud.Iaşi) în Cercetări Istorice, S.N., VI, 1975, p.55–68.
Iconomu 2000, 2001, C.Iconomu, Noi date arheologice despre judeţul Vaslui rezultate dintr-o donaţie, în Arh.Mold., XXIII‑XXIV, 2000–2001, p.273–288.
Iconomu 2010, C.Iconomu, Două akinakai descoperite la Cozia, judeţul Iaşi, în Arh.Mold. XXXIII, 2010, p.115–123.
Ignat 2004, M. Ignat, Un aspect particulier du Hallstatt recent a l’est des Carpates, în I.Niculiţă, A.Zanoci, M.Băţ, Thracians and Circumpontic World, II, Cartdidact, Chişinău, 2004.
Ignat 2006, M.Ignat, Necropolele tumulare în zona Rădăuţi în cadrul lumii traco‑getice (sec. VII‑V a.Chr.), Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2006.
Ist.Rom. 2010, Istoria Românilor, I. Moştenirea timpurilor îndepărtate (coord. M.Petrescu‑Dîmboviţa, Al.Vulpe), ediţia a II‑a, Ed.Enciclopedică, Bucureşti, 2010.
Jettmar 1950, K.Jettmar, The Karasuk culture and its south-eastern affinities, în Bulletin of the Museum of Far Eastern Antiquities, XXII, 1950, p.83–126.
Lászlo 1972, A.Lászlo, O aşezare hallstattiană la Cozia, în Arh.Mold., VII, 1972, p.207–224.
Lebedynsky 2010, I.Lebedynsky, Les Scythes, Editions Errance, Paris, 2010.
Kullanda 2014, S.Kullanda, External relations of Scythian, în Journal of Language Relationship, 11, 2014, p.81–90.
Măndescu 2010, D.Măndescu, Cronologia perioadei timpurii a celei de‑a doua epoci a fierului (sec. V‑III a.Chr.) între Carpaţi, Nistru şi Balcani, Ed.Istros, Brăila, 2010.
Melyukova 1995, A.Melyukova, Scythians of Southeastern Europe, în J.Davis‑Kimball, V.Bashilov, L.Yablonsky, Nomads of the Eurasian Steppes in the Eary Iron Age, Zinat Press, Berkeley, 1995, p.27–62.
Mihăilescu-Bîrliba 1976, V.Mihăilescu–Bîrliba, The akinakai of Moldavia. A new discovery, în Thraco-Dacica. Recueil d’etudes a l’occasion du II Congres International de Thracologie, Bucureşti, 1976, p.109–116.
Mihăilescu–Bîrliba, Untaru 1971, V.Mihăilescu–Bîrliba, Gh.Untaru, Notă despre un nou „akinakes” găsit la Agapia, în Memoria Antiquitatis, III, 1971, p.441–454.
Mitrea 1983a, I.Mitrea, Două morminte din sec. VI–V î.e.n. descoperite la Mileştii de Sus, jud.Bacău, în SAA, 1983, p.59–67.
Mitrea 1983b, I.Mitrea, Deux tombes du VI–Ve av.n.e. decouvertes a Mileştii de Sus, de departement du Bacău, în Carpica, XV, 1983, p.117–124.
Morintz 1957, S.Morintz, Săpăturile de la Bîrseşti. Raport preliminar, în MCA, III, 1957, p.219–227.
Morintz 1961, S.Morintz, Săpăturile de la Bîrseşti Vrancea, în MCA, V, 1959, p.355–363.
Nekrasov 1980, O.Nekrasov, L’anthropologie de l’aire thrace, în R.Vulpe (ed.), Actes du IIe Congrès international de thracologie, 1980, p.423–443.
Niţu 1953, A.Niţu, Despre unele urme scitice în Moldova, în MCA, I, 1953, p.311.
Palade 1964, V.Palade, Un pumnal scitic descoperit la Măcişeni (raionul Bujor, reg.Galaţi) în Arh.Mold., II‑III, 1964, p.487–489.
Piotrovsky 1976, B.Piotrovsky (ed.), From the Lands of the Scythians. Ancient Treasures from Museums of U.S.S.R., 3000-100 B.C., Metropolitan Museum of Art, New York, 1976.
Preda 2001, C.Preda, Cu privire la localizarea şi originea agatârşilor, în Ephemeris Napocensis, XI, 2001, p.5–14.
RAJ Botoşani I 1976, A.Păunescu, P.Şadurschi, V.Chirica, Repertoriul arheologic al Judeţului Botoşani, I, Bucureşti 1976.
RAJ Botoşani II 1976, A.Păunescu, P.Şadurschi, V.Chirica, Repertoriul arheologic al Judeţului Botoşani, II, Bucureşti 1976.
RAJ Iaşi I 1984, V.Chirica, M.Tanasachi, Repertoriul arheologic al judeţului Iaşi, I, Iaşi 1984.
RAJ Iaşi II 1985, V.Chirica, M.Tanasachi, Repertoriul arheologic al judeţului Iaşi, II, Iaşi 1985.
RAJ Vaslui 1980, G.Coman, Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al judeţului Vaslui, Bucureşti, 1980.
Rustoiu 2007, A.Rustoiu, Thracian sica and Dacian Falx. The history of a „national” weapon, în Dacia Felix. Studia Michaeli Bărbulescu Oblata, Ed.Tribuna, Cluj‑Napoca, 2007, p.67–83.
Saliola, Caprini 2012, M.Saliola, F.Cabrini, Pugio–Gladius Brevis Est. History and technology of the Roman battle dagger, BAR, London, 2012.
Sîrbu, Florea 1997, V.Sîrbu, G.Florea, Imaginar şi imagine în Dacia preromană, Ed.Istros, Brăila, 1997.
Stead, Lang 2006, I.M.Stead, J.Lang, British Iron Age Swords and Scabbards, British Museum, London 2006.
Teodor 2003, S.Teodor, Regiunile est‑carpatice ale României în secolele V‑II î.d.Hr. Consideraţii generale şi repertoriu arheologic, Ed. Vavila Edinf SRL., Bucureşti, 1999.
Teržan et alii 2011, B.Teržan, A. Hellmuth, F. Heimann, Amazonenmythos im Spiegel der eisenzeitlichen Grabfunde zwischen Pontus und Karpatenbecken, în E.Sava, B.Goveradica, B.Hänsel, Der Schwarzmeerraum vom Äneolithikum bis in die Früheisenzeit (5000–500 v.Chr.); Band 2: Globale Entwicklung versus Lokalgeschehen, Verlag Marie Leidorf GmbH, 2011, p.253–272.
Topal 2015, D.Topal, The use of bronze in making the early Scythian akinakai, în Tyragetia, S.N., IX, 1, 2015, p.29–50.
Topal 2016, D.Topal, Akinakai: swords and daggers of European Scythia, Communication for Eurasian Department of German Archaeological Institute, May 25, 2016.
Vasiliev 1978, V.Vasiliev, Despre interpretarea pumnalelor akinakes descoperite pe teritoriul României, în AMN, XV, 1978, p.101–107.
Vasiliev 1980, V.Vasiliev, Sciţii agatârşi pe teritoriul României, Ed.Dacia, Cluj‑Napoca 1980.
Vasiliev 1982, V.Vasiliev, În legătură cu unele opinii referitoare la Hallstattul D în Transilvania, în AMN, XIX, 1982, p.261–269.
Vasiliev 2005, V.Vasiliev, Despre câteva aspecte referitoare la grupul scitic din aria intracarpatică a Transilvaniei, în Revista Bistriţei, XIX, 2005, p.71–76.
Vulpe 1967, A.Vulpe, Necropola Hallstatiană de la Ferigile. Monografie arheologică, Ed.Academiei, Bucureşti, 1967.
Vulpe 1990, A.Vulpe, Die Kurzschwerter, Dolche und Streitmesser der Hallstattzeit in Rumänien, München, 1990.
Zaharia et alii 1970, N.Zaharia, M.Petrescu‑Dîmboviţa, E.Zaharia, Aşezări din Moldova. De la paleolitic pînă în secolul al XVIII‑lea, Ed.Academiei, Bucureşti 1970.
Zanoci 1998, A.Zanoci, Fortificaţiile geto‑dacice din spaţiul extracarpatic în secolele VI-III a.Chr., Bibliotheca Thracologica, XXV, Ed. Vavila Edinf SRL, Bucureşti, 1998.
Cernenko 1968, E.V.Cernenko, Skifskii dospeh, Naukova Dumka, Kiev, 1968.
Grakov 1971, B.E.Grakov, Skifi. Naucino‑populiarni, Izdatelstvo Moskovskogo Universiteta, Moskva, 1971.
Meliukova 1964, A.I.Meliukova, Voorujenie skifov, Izdatelstvo Nauka, Moskva, 1964.
Şelekan 2014, A.V.Şelekan, Do pitannia pro klasifikaţiu skifkoiu odnocicinoi ebroi, în Nauka i osvita u kraeznaciomu vimiri. Materiale XXII Mijnarodnoiu kraeznavcoiu konferenţi molodih ucenih, Kiev, 2014, 2014, p.47–51.
Şelekan 2015, A.V.Şelekan, Metricni grupi klinovoiu evroiu skifskogo lisostepu, în Magisterium. Arheologicini studii, 60, 2015, p.76–81.
Şelekan 2016, A.V.Şelekan, Skifkie meci i kinjali v pricernomorskoi lesostepi (variant klassifikaţii), în Baitanaev B. A. (ed.), Aktualnie problemi arheologii Evrasii, Institut Arheologii im A. H. Margulana, Alma Ata, 2016, p.355–368.
Topal 2005, D.Topal, Skifskie akinaki. Funcţionalnoe razdelenie i kontekst obnarujenia, în A.N.Budava, A.P.Gorbunenko, E.Iu.Zverev (eds), Antropologiceskie issledovania v Moldove 2004: Materiali I-i naucinoi konferenţii molodih prepodavatelei i studentov, Chişinău, p.19–32.
Topal 2014a, D.Topal, Akinaki na zapadnih rubejah Skifii. Nahodki skifskih mecei i kinjalov na territorii Respubliki Moldova,în Tyragetia, S.N., VIII (XXIII), 1, 2014, p.7–43.
Topal 2014b, D.Topal, Akinaki na zapadnih rubejah Skifii. Karpato-Podnestrove, în Istoria Orujnia, 10, 2014, p. 103–126.