Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (26)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (16)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (43)
   Recenzii (5)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (2)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (362)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

ARME PROVENIND DE LA URSICI, COM.BOŞOROD, JUD.HUNEDOARA

Iosif Vasile Ferencz, Cristina Bodó, Angelica Bălos


O descoperire recentă, care a suscitat interesul presei locale în momentul semnalării ei, a îmbogăţit colecţiile Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva cu un lot de piese valoroase. Cele şase obiecte din fier au fost predate de către consilierul superior al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Hunedoara Angelica Bălos în data de 15 octombrie 2013. Găsitorul, domnul Popa Dorin, a declarat că ele provin de pe raza localităţilor Ursici, comBoşorod, jud.Hunedoara şi Romoşel, com.Romos, jud. Hunedoara11. În procesul verbal este specificat şi faptul că obiectele au fost descoperite „cu detectorul proprietate personală”22.
Aşa cum s‑a întâmplat şi în alte cazuri, în munţii din apropierea capitalei Regatului dac şi, practic, peste tot pe teritoriul României, pe fondul incoerenţei legislative, dar şi a incapacităţii justiţiei de a stopa acest fenomen, prin braconajul arheologic au fost scoase la lumină artefacte rar întâlnite în descoperirile arheologice. Cei care îşi arogă titlul de „arheologi amatori” au distrus numeroase contexte, fiind pedepsiţi arareori şi numai pentru infracţiunea de furt al unor obiecte şi nu pentru distrugerea contextelor din care au fost extrase3.
Date fiind condiţiile descoperirii, o sursă de informaţie pentru reconstituirea contextului descoperirii este procesul verbal prin care au fost recepţionate obiectele, chiar dacă detaliile trebuie acceptate cu unele reţineri. Aşa cum rezultă din procesul verbal, piesele provin din două localităţi diferite, fiind descoperite de către aceeaşi persoană, domnul Popa Dorin.
În ceea ce priveşte lotul de cinci obiecte de la Ursici, de la început se poate observa că ele provin dintr‑unul sau din mai multe locuri cu aceeaşi structură geologică. Oxizii care acopereau toate aceste obiecte aveau în componenţă mică şi pietricele. În ceea ce priveşte gruparea lor, ne putem baza doar pe cele relatate de descoperitor, inclusiv din timpul deplasării la Ursici.
Autorul descoperirii, care şi‑a declarat buna intenţie prin predarea către Direcţia Judeţeană pentru Cultură Hunedoara a lotului de obiecte găsite, a acceptat să ne însoţească pe teren, pentru a ne arăta locul exact al descoperirii. Descinderea a avut loc în luna noiembrie 2013, după obţinerea Autorizaţiei pentru evaluare de teren, fiind prezenţi Cristina Bodó şi Iosif Ferencz, din partea MCDR şi Angelica Bălos, din partea Direcţiei.

Locul descoperirii

Satul Ursici este amplasat în extremitatea vestică a comunei Boşorod, ocupând platourile înalte ale Munţilor Şureanu, în zona de contact cu Valea Streiului, şi implicit, cu Depresiunea Haţeg (Pl.I).
Am fost conduşi într‑o păşune/fâneaţă (Pl. I/1, Pl.II/2) aflată în proprietatea lui Muntean Viorel din Ursici, nr.20, unde se putea vedea o groapă acoperită de scurt timp (Pl.II/2). Cetăţeanul Popa Dorin ne‑a asigurat că două dintre obiectele descoperite, mai exact o sabie curbă şi o spadă, au fost extrase de el din acea groapă. Mai mult, a menţionat că cele două arme se găseau încrucişate. În legătură cu locul din care provin celelalte obiecte nu a reuşit să îşi amintească date exacte, indicându‑ne păşunea, unde se puteau observa urmele a mai multor gropi de mici dimensiuni.
În aceste condiţii, am trasat şi săpat un sondaj de mici dimensiuni în locul indicat ca fiind cel de provenienţă a armelor (Pl.II), încercând să recuperăm ce mai era posibil din informaţiile legate de descoperire. Nu am reuşit să identificăm urme ale unui complex, cel mai probabil ele fiind distruse în momentul extragerii pieselor. Dar în pământul excavat se găseau mici bucăţi dintr‑un obiect din fier, care se potriveau cu partea ruptă a spadei. În plus, solul conţine pietricele şi mică, fiind asemănător cu structura oxizilor de pe suprafaţa artefactelor predate muzeului din Deva2.
Localitatea de provenienţă a acestui lot de obiecte, aşa cum a fost prezentat de către cetăţeanul Popa Dorin, este cunoscută în literatura arheologică ca una în care au fost identificate materiale arheologice şi cu alte prilejuri, dar, conform datelor Direcţiei Judeţene pentru Cultură Hunedoara, aria descoperirilor în discuţie nu era delimitată, înainte de acest moment, ca sit.
În „cătunul”/ punctul Mesteacăn5 din satul Ursici, comuna Boşorod, în grădinile lui Viorel Munteanu şi Ion Coman Ciucurescu au fost descoperite fragmente ceramice dacice şi o râşniţă din tuf vulcanic6.

Obiectele

În ceea ce priveşte lotul de piese predat Muzeului din Deva, el este compus din:
1. Sabie curbă (Pl.III)
A fost confecţionată din bandă de fier, prin forjare. Vârful este ascuţit, iar profilul lamei este triunghiular. La extremitatea opusă vârfului se găseşte tija de înmănuşare, care se îngustează treptat. Se pot observa cu uşurinţă urmele operaţiunii prin care lama iniţială a fost îngustată în zona mânerului.
Mânerul era realizat probabil din lemn, deoarece încă se mai puteau vedea, înainte de restaurare, urme de fibre lemnoase fixate în stratul de oxizi. Se păstrează un nit fixat aproape de gardă (Pl.III/2). Pe una dintre feţe se observă o nervură uşor reliefată situată exact în locul în care lama începe să se îngusteze şi marchează, probabil, garda (Pl.III/2).
Spre vârf, pe o porţiune de cca. 17cm, lama a fost ascuţită pe ambele părţi (Pl.III/3). Nu se observă urme de decor sau alte semne pe lamă.
Datare: sec. I p.Chr., poate în a doua jumătate a acestui secol.
Piesa are următoarele dimensiuni: lungime maximă: 65cm; lungime tijă de înmănuşare (până la gardă): 13cm; lungime lamă: 52cm; lăţime maximă: 2,85cm, lăţime gardă: 2,79cm; lungime nit: 2,8cm; masă: 460gr.
2. Spadă dreaptă (Pl.IV)
Lama este ascuţită pe ambele muchii şi în vârf. În zona gărzii a fost ruptă, cel mai probabil în timpul extragerii din pământ. Tija de înmănuşare are profil dreptunghiular şi este uşor îndoită la capăt. Pe suprafaţa lamei erau vizibile urme de oxizi şi păreau să se observe urme de fibre lemnoase. Nici după restaurare nu se observă ornamente.
Datare: sec I pChr.
Piesa are următoarele dimensiuni: lungime maximă: 87,3cm; lungime tijă de înmănuşare (până la gardă): 19,3cm; lungime lamă: 68cm; lăţime max.: 3,06cm; lăţime gardă păstrată: 2,88cm; lăţime gardă probabilă: cca. 3,4cm; masa: 430gr.
3. Lamă de sabie (?) (Pl.V)
Se păstrează un fragment de lamă de fier fragmentară, uşor curbă. Poate proveni de la o unealtă (coasă?)7 sau mai probabil de la o sabie curbă. Este ascuţită la vârf, iar în partea opusă este secţionată din vechime. Urmele acestei operaţiuni se observă cu uşurinţă. Lama are profil triunghiular, iar la vârf este rotunjită. Pe una dintre feţe se observă cu uşurinţă un semn având forma unor cercuri concentrice. Datare probabilă: sec. I p.Chr., poate în a doua jumătate a acelui secol.
4. Sapă (Pl.VI)
Confecţionată din fier, are partea activă rotunjită, iar partea opusă, muchia, este masivă şi are formă patrulateră. În gaura de înmănuşare se mai găsea pământ în momentul predării. Piesa are următoarele dimensiuni: lungime maximă: 17,8cm; lăţime maximă: 6,7cm; lăţime minimă: 3cm.
5. Sapă (Pl.VII)
Confecţionată din fier, are partea activă dreaptă, iar partea opusă, muchia, este masivă, de formă patrulateră. În gaura de înmănuşare se mai găsea pământ în momentul predării. În zona găurii de înmănuşare piesa pare să fi fost deformată, poate în momentul introducerii cozii. Piesa are următoarele dimensiuni: lungime maximă: 19,2cm; lăţime maximă: 8,7cm; lăţime minimă: 3cm.
Ambele piese se încadrează în tipul II, varianta b a tipologiei realizate de I.Glodariu şi E.Iaroslavschi, datat în sec. I p.Chr.8. Obiecte similare au mai fost descoperite la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia, Feţele Albe, Valea Largă şi la Strâmbu9, toate în Munţii Orăştiei.

Analiza descoperirii

Cum am mai menţionat, zona de provenienţă a lotului de obiecte de la Ursici, aşa cum a fost prezentat de către cetăţeanul Popa Dorin, este cunoscută în literatura arheologică ca una în care au fost identificate materiale arheologice şi cu alte prilejuri.
Una dintre observaţiile pe care am putut să le facem asupra obiectelor intrate în colecţiile muzeului devean a fost aceea că pe suprafaţa unora dintre piese se observau urme de fibre din lemn, provenind, poate, de la mânerul sabiei, într‑unul din cazuri, sau de la teacă, în cazul spadei.
Despre cele două sape, putem spune că astfel de obiecte sunt prezenţe obişnuite în depozitele dacice descoperite cu diverse prilejuri în zona capitalei Regatului Dac şi nu numai10.
Însă cele care ies în evidenţă sunt armele, fie ele întregi sau fragmentare. Pe de o parte, sabia curbă şi fragmentul aparţinând unei alte arme11 de acelaşi tip se înscriu într‑o serie deocamdată limitată ca număr de descoperiri. Acest tip de armă apare reprezentat pe monumente, ori în iconografia unor piese numismatice romane, cu trimitere la daci sau la campaniile dacice ale lui Traian12.
După toate probabilităţile sabia curbă, falx‑ul, apare pe parcursul secolului I p.Chr.13, ea devenind cunoscută în antichitate ca armă specifică dacilor14. Aşa cum am amintit şi mai sus, sunt puţine astfel de arme cunoscute din descoperiri; în plus, în extrem de puţine cazuri avem informaţii clare în ceea ce priveşte contextul.
De curând, Cătălin Borangic a repertoriat acest tip de piese, constatând că, în general, este vorba de „o armă de dimensiuni medii spre mari”, cu lungimea totală între 0,70–1m, lama triunghiulară în secţiune, cu o curbură terminată într‑un vârf ascuţit15.
Astfel de piese au fost semnalate la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia16, Cristeşti17, Divici18, Viscri19.
De la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia provin mai multe exemplare, întregi sau fragmentare: o sabie curbă a fost descoperită într‑unul dintre depozitele de piese de fier de pe terasa a VIII‑a20, o piesă în locuinţa patrulateră cercetată pe „Platoul cu şase terase” de la Tău21. Acestora li se adaugă un fragment de falx, descoperit cu ocazia cercetărilor care au vizat aria în care s‑a descoperit matriţa de bronz: se păstrează o parte din limba prevăzută cu două nituri de fier şi un segment din lamă22. Un exemplar descoperit mai recent, se pare, în aşezarea civilă (probabil de către căutătorii de comori), se găseşte în custodia Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj‑Napoca23. În acelaşi timp, în diferite cataloage apare o lamă de sabie curbă aflată în patrimoniul MNIR – este vorba de o piesă descoperită în 1952–1954 la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia, intrată în custodia MNIR în 1971, primită de la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan24.
O parte dintre piesele repertoriate de către C.Borangic, după cum chiar şi autorul remarcă25, pot fi considerate incerte. Aşa este cazul piesei văzute în târgul de la Alba Iulia26, al fragmentelor de armă aflate la Complexul Muzeal Arad27, ori „posibilul” fragment de falx de la Tilişca28. Dacă acele artefacte sau unele dintre ele pot fi autentice, contextele din care provin trebuie să fie considerate incerte.
Pe una dintre cele două feţe ale fragmentului de lamă, prezentat de noi la nr.3 în catalog (Pl.V/1,3), se observă un semn realizat sub forma unor cercuri concentrice. Motivul cercului concentric se regăseşte în numeroase cazuri pe lama unor cuţite curbe (sica)29 şi a unor săbii cu lama curbă (falx)30, ori pe lamele unor lănci31, fiind interpretat ca simbol solar32. Se regăsesc uneori şi pe mânerele unor cuţite, cum este cazul exemplarului de la Corcova, considerat a fi cea mai elaborată piesă din aria nord‑tracică33. În acel caz, simbolul aplicat pe suport metalic a fost integrat într‑un decor ce aminteşte de „S”‑ul înlănţuit, atât de comun artei celtice34. Acelaşi element de decor este prezent şi pe obiecte confecţionate din materii dure animale35, ori pe unele materiale de construcţii din fier36.
De asemenea, cercuri ştanţate sunt prezente şi pe o serie de unelte descoperite în Munţii Orăştiei: pe câteva dintre topoarele din cadrul depozitului de la Piatra Roşie37, pe o daltă provenind de la Grădiştea Muncelului, din templul mare de calcar de pe terasa a XI‑a38. Tot în categoria semnelor pe obiecte din fier amintim şi pe cel în formă de dreptunghi de pe muchia fragmentară a unui topor descoperit în acelaşi loc39. Şi tot la fel de interesante sunt şi semnul în formă de „crenguţe de brăduţ”40 ori cel în formă de „papion ori de cleşte”41, de la Piatra Roşie. Aceste semne, în special cele prezente pe unelte, pot fi mărci ale unor meşteri sau ateliere42.
Un alt aspect care ne‑a atras atenţia îl reprezintă faptul că pe o porţiune (cu o lungime de 17cm) lama a fost ascuţită pe ambele părţi. Aceeaşi situaţie o întâlnim la sabia descoperită pe una dintre terasele Platoului cu şase terase de la Sarmizegetusa Regia43, precum şi în cazul armei de la Cristeşti44. Această situaţie ne oferă unele indicaţii şi în ceea ce priveşte utilizarea şi eficacitatea acestui tip de armă. Replica sabiei a fost utilizată uşor de către un renactor cu o singură mână, iar o analiză recentă45 a demonstrat că acest tip de armă se putea folosi atât la acţiuni de înjunghiere, cât şi de lovire, mânerul lung şi forma armei permite ocolirea scutului, ca să poată să fie puse în pericol zonele vitale din partea de sus a corpului adversarului. Rezultatele experimentelor au demonstrat că o astfel de armă era utilizată de infanterie, în prima linie, eficienţa ei fiind mare în luptele de aproape46.
Spada (spatha), zveltă şi lungă, prin formă şi dimensiuni este specifică lumii germanice, însă ea „face carieră” şi în armata romană, fiind utilizată cu succes de trupele de cavalerie. În armata romană era folosită de cavalerişti împotriva infanteriei47. Din perioada de început a Principatului s‑au păstrat puţine exemplare. Mai cunoscute sunt cele de la Newsteed48 şi Camelon49 din Britania, precum şi cea care provine de la Rottweil, din Germania50, datată în sec I p.Chr. Acest tip de armă, importată din spaţiul roman, este frecvent în cadrul depunerilor funerare ale culturii Przeworsk, fiind larg răspândit în morminte datate în faza B2 a acestei culturi51. Pe parcursul fazelor B1 şi B2 sunt prezente în morminte şi săbii cu un tăiş derivate dintr‑o tradiţie mai veche52.
O bună analogie pentru exemplarul ilustrat de noi o constituie şi spada din mormântul nr.2 de la Chojne, din Polonia53, încadrată în tipul „Newsteed” sau tipul I al spadelor din mediul culturii Przeworsk54. Armele încadrate în acest tip provin din complexe datate, de asemenea, în sec. I p.Chr55. Între descoperirile mai târzii, dar care tipologic se apropie de exemplarul de la Ursici, menţionăm o spadă de la Căşeiu datată în sec III p.Chr.56. Aceasta ilustrează evoluţia în timp, pe un larg interval a acestui tip de armă, a cărei apariţie a marcat un moment important în evoluţia şi adaptarea armamentului roman57.
Ţinând cont de încadrarea cronologică a analogiilor prezentate, credem că spada de la Ursici poate fi datată cel mai probabil în secolul I p.Chr. O datare mai precisă nu credem că putem să propunem în acest stadiu al cercetărilor, datorită lipsei contextului de descoperire. Iar provenienţa ei, trebuie căutată mai probabil în mediul cultural germanic decât în cel roman.
Prezenţa unor obiecte provenite din alte medii culturale în sud‑vestul României nu este singulară, tot aşa cum se constată influenţele externe în numeroase domenii ale vieţii. O serie de piese provenind din lumea elenistică şi romană58, dar şi din spaţii locuite de celţi59 se regăsesc frecvent între descoperirile din acest areal. Tot în acelaşi fel se poate demonstra preluarea unor tehnici de lucru din lumea greco-romană sau celtică60, şi prezenţa în Dacia a unor meşteri specializaţi din lumea greco‑romană61.
Alte serii de obiecte au o arie geografică de utilizare care acoperă teritorii aflate la distanţe mari şi, în acelaşi timp, locuite de populaţii diverse. Aşa este, spre exemplu, cazul brăţărilor şnurate de tip Şimleul Silvaniei (tipul 3 în sistemul propus de Aurel Rustoiu62). Podoabe de acest fel se găsesc în număr mare în mediul germanic al grupului Tyniec şi în descoperirile aparţinând culturii Przeworsk din Polonia63. Contextele acestor piese de podoabă sunt datate în secolul I p.Chr.64.
Şi în privinţa pieselor de armament se cunosc exemplare răspândite pe spaţii mari. Printre altele, este remarcată prezenţa unor tipuri de piese de armament desemnate ca „arme balcanice”. În cadrul acestei categorii, sunt încadrate umbo‑urile descoperite în contexte arheologice din sud‑estul Europei într‑o categorie numită: „Balcanische Schildbuckel”. Intervalul cronologic în care sunt utilizate scuturi cu elemente metalice centrale de acest fel este unul larg, cuprinzând perioada Lt C2, Lt D1 şi ajungând, în cazul unor descoperiri, şi în primul secol al erei creştine66. Cercetătorul polonez remarca faptul că cele mai numeroase piese încadrate în această categorie se grupează pe teritoriul de astăzi al României, precum şi în spaţiul sloven67. De asemenea, presupunea că exemplarele aflate în zone îndepărtate pot fi puse pe seama mobilităţii unor războinici68.
În sfârşit, trebuie menţionat şi faptul că în zonă au mai fost găsite cu diferite prilejuri şi alte obiecte specifice lumii germanice. Astfel, în Pasul Merişor, în partea spre Crivadia, a fost găsit un umbo de scut specific culturii Przeworsk69, datat în sec. I p.Chr., iar în Munţii Orăştiei, în aria Costeşti–Târsa, punctul Pârâul Gemenilor (sau Şesul Ciorii – Pârâul Gemenilor) a fost semnalată o sabie germanică cu un singur tăiş (sax)70.
Aşa cum menţionam şi mai sus, datele privind contextul descoperirii au ca sursă numai declaraţia descoperitorului.
În ceea ce priveşte asocierea în complexe arheologice a două astfel de arme, trebuie menţionat că mai există astfel de cazuri. Spre exemplu, într‑un tumul de la Kaloz (Republica Ungaria), descoperitorii menţionează printre alte artefacte care făceau parte din inventarul funerar şi o „sica”71. Potrivit dimensiunilor menţionate de autori (lungime 55cm, în condiţiile în care piesa era fragmentară) credem că avem de‑a face mai probabil cu o sabie curbă. Însă ceea ce ne‑a stârnit interesul este faptul că arma curbă se asociază cu o spadă lungă şi cu umbo‑uri de scut de tip „germanic”. În acest caz mormântul este unul dublu, aparţinând a doi războinici şi păstrează şi un schelet de cal72. Cele trei trupuri sugerează în cazul mormântului de la Kaloz prezenţa unui călăreţ şi a unui pedestru (ori un cavaler şi un „scutier”).
Cuţite curbe cu dimensiuni neobişnuit de mari precum cel din mormântul de la Kaloz se cunosc şi din alte descoperiri. O astfel de piesă interpretată a fi „sica de mari dimensiuni” este cunoscută de la Neudorf – Pârâul Roşu, jud.Arad73. Arme curbe cu lungimi care ajung până la 50cm sunt prezente şi în inventare funerare de la Mala Kopanya, din Ucraina74. Într‑un studiu recent asupra cuţitelor curbe provenind din morminte dacice de la nord de Dunăre autorii consideră ca fiind pumnale exemplarele cu lungimea cuprinsă în general între 25 şi 35cm, acceptând că există şi excepţii75. Cele mai lungi dintre ele sunt încadrate în Tipul C, unde sunt incluse cele având lungimi de 30–40cm, dar este menţionat şi faptul că se găsesc şi exemplare mai lungi, fără să fie specificat cât de lungi76.
Mormântul de la Kaloz se datează în prima jumătate a sec. II p.Chr.77, la fel credem ca se datează şi mormântul de la Viscri78. Menţionarea descoperirii de la Viscri este importantă tocmai datorită asocierii, ca şi la Kaloz, într‑un mormânt tumular, tot de epoca romană, a unor arme germanice cu o sabie curbă79.
Cele două morminte datate în perioada stăpânirii romane par să reflecte modalitatea de exprimare funerară a unor exponenţi ai elitelor locale80.
Cântărind cele două arme, sabia şi spada, am remarcat că masa lor este asemănătoare (0,460kg sabia şi respectiv 0,430kg spada). Această observaţie ar putea să sugereze o preferinţă a posesorului, care îşi putea alege arma în funcţie de modul de luptă pe care urma să îl poarte.
Dr. Marius Barbu, arheolog specializat în tehnici de arheologie experimentală, a realizat câte o copie a acestor arme, propunând şi soluţii de înmănuşare (Fig.1). Pornind de la dimensiunile păstrate, lamele din oţel ale pieselor rezultate au mase asemănătoare cu ale celor originale81. În cazul soluţiei de înmănuşare propuse de specialistul devenea, diferenţa de masă între cele două creşte în favoarea sabiei curbe82. Aceste diferenţe, care puteau să fi caracterizat şi exemplarele originale, credem că pot fi puse pe seama modalităţii diferite de luptă cu fiecare dintre cele două.
În ceea ce priveşte starea pieselor, menţionăm că nu sunt urme de distrugere intenţionată. În acelaşi timp, se poate observa că în cazul depunerilor de arme din lumea dacică (puţine în context de cult83), deteriorarea intenţionată a pieselor nu este obligatorie, aşa cum ne indică situaţia de la Conţeşti, com.Davideşti (jud.Argeş)84, Lozna, com.Dersca (jud.Botoşani)85, Pietroasa Mică – Gruiu Dării (jud.Buzău)86. Oricum, condiţiile descoperirii obiectelor de la Ursici împiedică orice consideraţie argumentată cu privire la caracterul depunerii, deoarece nu s‑a putut analiza contextul, starea pieselor nefiind suficientă pentru astfel de concluzii.
Cu toate că ar fi tentant să legăm într‑un fel descoperirea de la Ursici de cuvintele lui Dio Cassius despre burii germanici, aliaţi ai lui Decebal87, noi nu dorim să intrăm într‑o discuţie mai amplă privind interpretarea descoperirii. Aceasta în primul rând datorită gradului mare de nesiguranţă privind contextul real în care au fost găsite piesele. Principalul nostru obiectiv pentru acest moment a constat în semnalarea acestei descoperiri care, chiar şi în aceste condiţii, aduce câteva informaţii privind armamentul utilizat de războinicii daci în epoca de dinaintea cuceririi romane.

Mulţumiri
Mulţumim domnilor dr. Aurel Rustoiu (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj‑Napoca) şi dr. Marius Gheorghe Barbu (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva) pentru sprijinul, bibliografia şi sfaturile deosebit de utile pentru înţelegerea subiectului.

Note
1 Vârful de lance provenind de la Romoşel va fi prezentat cu un alt prilej.
2 Proces verbal nr.5613 din 15.10.2013
3 Păreri similare au fost exprimate cu diverse ocazii şi de către alţi arheologi: vezi spre exemplu Borangic, Ciută 2014, p.416, 418, 421, 423; sau Rustoiu 2016, p.75. De curând, Aurel Rustoiu a evidenţiat unele dintre informaţiile iremediabil pierdute ale unor contexte arheologice devenite celebre, în Rustoiu 2016, p.75, în special notele 6 şi 7. În acelaşi timp, trebuie să remarcăm şi gradul mare de incertitudine al „informaţiilor” furnizate de către aceşti „arheologi amatori”, care nu reuşesc să înlocuiască observaţiile ce ar fi rezultat din documentarea profesionistă.
4 Descoperirea unui fragment aparţinând spadei arată că cel puţin una dintre cele două arme provine din acel loc. Nu este exclus ca ambele piese să fi fost descoperite în acelaşi context, iar afirmaţia găsitorului, cum că ele erau încrucişate este interesantă, ar putea să fie o observaţie importantă, însă ea nu poate fi probată.
5 Conform site‑ului Primăriei Boşorod, este vorba de toponimul unui grup de case din satul Ursici – http://www.comunabosorod.ro/?Localizare_si_Acces, accesat în data de 6 februarie 2017.
6 Tatu 1994, p. 199; Tatu et alii 1988–1991, p.102, Gheorghiu 2005, p.49.
7 Însă forma ei este diferită de a coaselor cunoscute de noi. Vezi spre exemplu Glodariu, Iaroslavschi 1979, fig.33/3,5–7
8 Glodariu, Iaroslavschi 1979, p.68–69, fig.27/1–5, 7–8.
9 Glodariu, Iaroslavschi 1979, p.68–69.
10 Glodariu, Iaroslavschi 1979, p.67–71.
11 Credem că piesa descrisă la nr.3 şi ilustrată în Pl.5 reprezintă cel mai probabil un fragment din lama unei săbii curbe.
12 Borangic 2006, p.63–82; Rustoiu 2007, p.72.
13 Rustoiu 2007, p.72.
14 Glodariu, Iaroslavschi 1979, p.137.
15 Borangic 2009, p.49–52; Borangic 2015, p.174–200.
16 Daicoviciu et alii 1953, p.169, fig.2/a; Daicoviciu et alii 1957, p.259; Glodariu, Iaroslavschi 1979, p.137–138; Borangic 2009, p.49–51; Henţ 2014, p.110–111; Florea 2015, p.18, pl.15/17.
17 Borangic 2009, p.49; Borangic 2015 p.191–192.
18 Borangic 2013, p.126–128.
19 Descoperirea din secolul al XIX‑lea de la Viscri a suscitat interesul cercetătorilor pe parcursul secolului XX (vezi bibliografia la Borangic 2015, p.198).
20 Daicoviciu et alii 1953, p.169, pl.22/a.
21 Daicoviciu et alii 1957, p.256, 259; Glodariu, Iaroslavschi 1979, p.137–138, fig.71/1; Henţ 2014, p.110–111.
22 Florea 2015, p.18, pl.15/17.
23 Informaţie prezentată în timpul comunicării în cadrul simpozionului ştiinţific aniversar Muzeul la 65 de ani – veşnic tânăr, Zalău, 6–7 octombrie 2016 de către D.Cioată, A.Henţ, R.Mateescu, Arme şi piese de echipament militar din zona Munţilor Orăştiei.
24 Borangic 2015, p.183–185; Borangic, Bădescu 2014, p.77, pl.XLVIII. În rapoartele de cercetare arheologică publicate în acea perioadă există amintită o singură sabie curbă: cea din depozitul de pe Terasa a VIII‑a (Daicoviciu et alii 1953, p.169, fig.2/a).
25 Borangic 2015, p.184–186.
26 Borangic 2009, p.49, fig.2/1; Borangic 2015, p.185–186.
27 Borangic 2009, p.50 – printre altele, se menţionează că a fost găsit la rădăcina unui brad de pe terasa a IV‑a de la Sarmizegetusa Regia; aceasta este una dintre terasele din interiorul fortificaţiei actuale, ocupate de o pădure de fagi seculari şi pe care nu există brazi.
28 Borangic 2015, p.198–199.
29 Rustoiu 2002, p.60; Rustoiu 2007, p.70; Sîrbu, Borangic 2016a, p.51–52, fig.12.
30 Glodariu, Iaroslavschi 1979: p.137–138, fig.71/1.
31 Cum este cazul celei descoperite la Živovči, în Bulgaria, vezi Rustoiu 2002, p.205, Fig.41/1.
32 Rustoiu 2002, p.60; Rustoiu 2007, p.70.
33 Rustoiu 2002, p.59.
34 Rustoiu, Sîrbu 1999, p.12; Rustoiu 2002, p.59.
35 Sîrbu et alii 2007, p.25, fig.35; Ferencz, Dima 2009, p.21,24–25, fig.3/2; Ferencz 2010c, p.79–80, Pl.II/1–4; Ferencz, Gurgu‑Ţârdoiu 2009, p.161–162, Pl.II/1–2; Ferencz, Beldiman 2012, p.76,228, Pl.1, Pl.2, Pl.3, Pl.4; Beldiman et alii 2013a, p.41, Fig.4–8; Beldiman et alii 2013b, p.116–117, Pl.II‑X; Beldiman et alii 2013c, p.749–750, Fig.4–7.
36 Gheorghiu 2005, Fig.175/9.
37 Sîrbu, Cerişer, Ioan 2005, p.10–12, nr.2–4,6,8.
38 Iaroslavschi 1983, p.373, pl.1/1.
39 Iaroslavschi 1983, p.373, pl.2/2.
40 Sîrbu, Cerişer, Ioan 2005, p.11, nr.5.
41 Sîrbu, Cerişer, Ioan 2005, p.11, nr.6.
42 Florea 2011, p.137.
43 Henţ 2014, p.111.
44 Borangic 2015, p.191.
45 Barbu, Borangic 2016.
46 Barbu, Borangic 2016.
47 Bishop, Coulston 1993, p.71–74.
48 Bishop, Coulston 1993, p.71,74, fig.36/2 (622 mm şi 635 mm lungime, 30 şi 35 mm lăţime).
49 Bishop, Coulston 1993, p.71,74, fig.36/5.
50 Bishop, Coulston 1993, p.71,74, fig.36/6. Acest exemplar are dimensiuni şi formă foarte apropiate faţă de cele ale exemplarului de la Ursici (865mm lungime şi 44mm lăţime).
51 Andrejowski 2010, p.12, Kontny 2008, p.121.
52 Andrejowski 2010, p.12. Cultura Przeworsk s‑a dezvoltat ca rezultat al adoptării de către populaţia locală din zonele sudice şi sud‑vestice ale Poloniei de azi a modelelor La Tène. La acest proces este posibil să fi participat şi alţi factori externi, cum ar fi putut fi tranzitarea aceloraşi teritorii de către bastarni şi sciri în secolul al 3‑lea a.Chr.: Andrejowski 2010, p.2. În ceea ce priveşte cronologia absolută a acestei culturi, vezi: Kontny 2004, p.216, sau Bochnak, Urman 2016, p.284, fig.10.
53 Biborski 1999, fig.15/e.
54 Biborski 1999, p.100.
55 Biborski 1999, p.100.
56 75cm lungime lamă şi 16,5cm tijă mâner, 3cm lăţime lamă: la Isac 2006, p.444–446, p.453.
57 Feugere 2002, p.115.
58 Glodariu 1974; Florea1990–1993; Gheorghiu 2001; Gheorghiu 2004, p.165–174; Gheorghiu 2005, p.175,167–171; Rustoiu 2005; Gheorghiu, Crişan 2010; Mustaţă et alii 2014; Ferencz 2005; Ferencz 2010a; Ferencz 2010b; Florea 2015; Mustaţă, Ferencz 2016 etc.
59 Ferencz 1998; Rustoiu 1999; Ferencz 2012; Ferencz 2013, p.168–169, nr.10–11, Pl.V; Drăgan 2014.
60 Florea 1998, passim; Gheorghiu 2000, p.214–217; Gheorghiu 2001, p.189–198, Gheorghiu, Crişan 2010, p.132–140.
61 Florea 2015, p.141–145; Bodó 2015, p.465–497.
62 Rustoiu 2006, p.95–97.
63 Rudnicki, Sławomir 2011.
64 Rudnicki, Sławomir 2011, p.121–138.
65 Łuczkiewicz 1998: p.253–267.
66 Łuczkiewicz 1998, p.259.
67 Łuczkiewicz 1998: p.259, vezi harta ilustrată la pagina 263, în Fig.10.
68 Łuczkiewicz 1998: 265. I.V.Ferencz şi C.Dima presupuneau că răspândirea acelor tipuri de piese ar fi putut să fi fost şi o consecinţă a campaniilor vestice ale lui Burebista ori a contactelor culturale: Ferencz, Dima 2009, p.23.
69 Opreanu, Alicu 2006, p.491–492, fig.2.
70 Daicoviciu 1964, pl.III/5; I Daci 1979, p.52, pct.124; Glodariu, Iaroslavschi 1979, p.138, pl.71/4; Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989, p.186.
71 Palágyi, Nagy 2002, p.88, Pl.V/13.
72 Palágyi, Nagy 2002, p.14,86–88.
73 Exemplarul, având lungimea de 52cm, deşi a fost modificat de către descoperitorul său, reprezintă o piesă originală, vezi Sava, Ardelean 2010, p.24–27.
74 Kotigorosko 2009, p.17. În text, la p.17 sunt desemnate ca fiind „cuţite dacice”, iar în explicaţia figurii 13, consideră armele respective a fi „Falx‑uri dacice”. Ulterior, acelaşi autor descrie toate cuţitele curbe descoperite la Mala Kopanya în capitolul 2.2, intitulat „Sicae”: Kotigorosko 2015, p.114–116. În debutul acestui capitol aduce unele precizări terminologice, considerând că armele curbe erau numite de către daci „sica”, în timp ce romanii le numeau „falx”: Kotigorosko 2015, p.114. În ceea ce ne priveşte nu suntem convinşi de argumentele aduse de autor pentru a‑şi demonstra afirmaţia. Mai mult, Kotigorosko este dintru început de părere că acest tip de armă „se confecţiona în două variante: pentru o mână (50–70cm) şi două mâini (până la 100cm).” – Kotigorosko 2015, p.114, chiar dacă nu ilustrează exemplare atât de lungi. De altfel, în pagina următoare, prin tipologia pe care o propune se contrazice: Kotigorosko 2015, p.115.
75 Sîrbu, Borangic 2016b, p.336.
76 Sîrbu, Borangic 2016b, p.337.
77 Palágyi, Nagy 2002, p.86.
78 Borangic 2015, p.189.
79 Mormintele de la Kaloz au fost publicate iniţial de către I.Bona: Bona 1955. Autorul presupunea cu acel prilej că mormântul cu „sica” e probabil al unui războinic dac din Slovacia Bona 1955, p.72. (mulţumim colegului Aurel Rustoiu pentru semnalarea bibliografiei referitoare descoperirile de la Kaloz şi pentru amabilitatea îndrumărilor).
80 Egri 2012.
81 Respectiv 570 g., pentru sabia curbă şi 530 g., pentru spada dreaptă, ceea ce arată în fiecare dintre cele două cazuri o diferenţă de cca. 100 de grame în plus faţă de originale.
82 830g falx cu mâner / 690g spatha cu mâner.
83 Bodó 2010, p.84–85.
84 Vulpe, Popescu 1976, p.217–226, fig.1–6.
85 Teodor, Şadurschi 1978, p.121–140; Teodor 1989, p.68–72.
86 Sîrbu, Matei, Dupoi 2005, p.25.
87 Cassius Dio, LXVIII,8,1.


Bibliografie
Andrejowski 2010 - J.Andrejowski, The Przeworsk Culture. A Brief Story (for the Foreigners), în Ulla Lund Hansen & Anna Bitner-Wróblewska (eds), Worlds Apart? Contacts across the Baltic Sea in the Iron Age. Network Denmark-Poland 2005–2008, Křbenhavn – Warszawa 2010, p.1–52.
Barbu, Borangic 2016 - M.Gh.Barbu, C.Borangic Armele încovoiate ale dacilor la începutul secolului al II-lea p. Chr. O perspectivă experimentală, în curs de publicare în ActaMP, 2016, sub tipar.
Beldiman et alii 2013a - C.Beldiman, I.V.Ferencz, D.M.Sztancs, Data about the osseous materials artefacts from Dacian hillfort of Ardeu, Hunedoara county, Romania, în C.Schuster, O.Cîrstina, M.Cosac, G.Murătoreanu (eds.), Proceedings of the 12th International Congress of Thracology: The Thracians and their Neighbors in the bronze and Iron ages, Vol.1: Settlements, fortresses, artifacts, Târgovişte 2013, p.39–65.
Beldiman et alii 2013b - C.Beldiman, I.V.Ferencz, D.M.Sztancs, Dacian osseous materials artefacts discovered at Ardeu-“Cetăţuie”, Hunedoara county. Decorated red deer antler plate, în I.V.Ferencz, C.Rişcuţa, O.Tutilă (eds.), Archaeological small finds and their significance, Proceedings of the symposion: Costume as an identity expression: Deva 2013, Editura Mega Cluj‑Napoca 2013, p.113–129.
Beldiman et alii 2013c - C.Beldiman, I.V.Ferencz, D.M.Sztancs, Dacian osseous materials industry. Case study: the artefacts from hillfort of Ardeu, Hunedoara county, în E.Stavilă, D.Micle, A.Cîntar, C.Floca, S.Forţiu (eds) Arheovest I. – In memoriam Liviu Măruia Interdisciplinaritate în arheologie şi istorie, Szeged, 2013, p.745–772.
Biborski 1999 - M.Biborski, Tipologische Differenzierung der Schwerter und ihrer Scheiden im Europäischen Barbaricum in der ersten Haltfe des 1. Jh. n. Chr., în Comhlan, Studia zarheologii okresu przedrzymskiego irzymskiego z Europie Środkowej dedykowane Teresie Dąbrowskiej w 65. Rocznicę urodzin, Warszawa 1999, p.81–107.
Bishop, Coulston 1993 - M.C.Bishop, J.C.N.Coulston, Roman Military Equipment from the Punic Wars to the fall of Rome, Londra, B.T.Batsford Ltd., 1993.
Bochnak, Urman 2016 - T.Bochnak, K.Urman, Les sepultures a l’inhumation dans la culture de Przeworsk a la Periode Preromaine et au debut de la Periode des Influences Romaines, în Valeriu Sîrbu, Miloš Jevtić, Katarina Dmitrović and Marija Ljuština (eds), Funerary practices during the Bronze and Iron Ages in Central and Southeast Europe. Proceedings of the 14th International Colloquium of Funerary Archaeology in Čačak, Serbia, 24th–27th September 2015, Beograd–Čačak, 2016, p.271–291.
Bodó 2010 - C.Bodó, Câteva observaţii privind obiectele de inventar descoperite în locurile de cult dacice, în Tracii şi vecinii lor în antichitate. Studia in honorem Valerii Sîrbu, Brăila, 2010, p.79–88.
Bodó 2015 - C.Bodó, Lucrări ale arhitecţilor greci în zona capitalei Regatului Dac/ Greek Architects’ Works in the Area of the Dacian Kingdom’s Capital, în Istros, XXI, 2015, p.465–498.
Bona 1955 - I.Bona, Der Fund von Kaloz, în Acta Arch Hungarica 6, 1955, p.71–77.
Borangic 2006 - C.Borangic, Falx dacica. I. Propunere pentru o tipologie a armelor curbe, în Nemvs, I, 2006, 1–2, p.47–105.
Borangic 2009 - C.Borangic, Incursiune în arsenalul armelor curbe tracice. Falx Dacica, în Terra Sebus, 1, 2009, p.43–61.
Borangic 2013 - C.Borangic, Observaţii asupra unei variante de Falx Dacica, în ActaMP, XXXV, 2013, p.123–135.
Borangic 2015 - C.Borangic, Dacorum falces. Armele încovoiate ale dacilor, Cluj‑Napoca, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2015.
Borangic, Bădescu 2014 - C.Borangic, Al.Bădescu, Civilizaţia geto-dacică (I). Arme şi echipamente militare din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României, Bucureşti, Muzeul Naţional de Istorie a României, Seria Patrimonium, 2014.
Borangic, Ciută 2014 - C.Borangic, M.Ciută, La limita arheologiei. Reflecţii pe marginea unei descoperiri atipice, în S.Forţiu, A.Cântar (eds.), Arheovest, II, In Honorem Gheorghe Lazarovici – Interdisciplinaritate în Arheologie, Szeged, Editura JATEPress, 2014, p.415–426.
Cassius Dio - Cassius Dio, Roman History, în Dio’s Roman History. With an English translation by Earnest Cary PhD. On the basis version of H. B. Forster PhD, in nine volumes, London, New York 1925 consultată la adresa: https://archive.org/details/diosromanhistory08cassuoft în 08.02.2017.
I Daci 1979 - I Daci. Mostra della civiltà daco-getica in epoca classica, Roma, De Luca Editore, 1979.
Daicoviciu - et alii 1953 C.Daicoviciu, Şt.Ferenczi, A.Bodor, C.Nicolăescu‑Plopşor, N.Gostar, D.Radu, M.Dediu, P.Duka, Şantierul Grădiştea Muncelului, în SCIV, IV, 1–2, 1953, p.153–219.
Daicoviciu et alii 1957 - C.Daicoviciu, N.Gostar, I.Crişan, Şantierul arheologic Grădiştea Muncelului – Blidarul (reg.Hunedoara, r.Orăştie), în Materiale, III, 1957, p.255–277.
Daicoviciu 1964 - H.Daicoviciu, Addenda la „Aşezările dacice din Munţii Orăştiei”, în ActaMN, I, 1964, p.111–124.
Daicoviciu, Ferenczi, Glodariu 1989 - H.Daicoviciu, Şt Ferenczi, I.Glodariu, Cetăţi şi aşezări dacice în sud-vestul Transilvaniei, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989.
Drăgan 2013 - A.Drăgan, Production and circulation of La Tène painted pottery North of the Lower Danube, în vol. S.Berecki (eds.) Craftsmanship and crafts in the Transylvanian Celtic horizon, Iron Age Crafts and Craftsmen in the Carpathian Basin, Proceedings of the International Colloquium from Târgu Mureş, 10–13 October 2013, Editura Mega, Cluj Napoca 2014, p.301–318.
Egri 2012 - M.Egri, ‘A Warrior Never Dies’. The Manipulation of Tradition in Early Funerary Contexts from Pannonia, în vol. S.Berecki (eds.), Iron Age rites and rituals in the Carpathian Basin, Editura Mega, Cluj Napoca 2012, p.503–529.
Ferencz 1998 - I.V.Ferencz, Despre un vas de provizii descoperit în cetatea dacică de la Băniţa (jud.Hunedoara), în Apulum, XXXV, 1998, p.111–116.
Ferencz 2005 - I.V.Ferencz, On a Roman lamp discovered in the Dacian fortress from Ardeu, Hunedoara county, Romania, în vol. C.Gaiu, C.Găzdac (eds.), Fontes Historiae. Studia in honorem Demetrii Protase, Bistriţa 2005, p.371–377.
Ferencz, Dima 2009 - I.V.Ferencz, C.Dima, Piese de armament dacice descoperite la Ardeu (jud.Hunedoara), în Studia Universitatis Babeş-Bolyai – Historica, 54, 1–2, 2009, p.18–34.
Ferencz, Gurgu‑Ţîrdoiu 2009 - I.V.Ferencz, D.Gurgu‑Ţîrdoiu, Parts of a sica discovered at Ardeu, în Corviniana, XIII, 2009, p.159–16.
Ferencz 2010a - I.V.Ferencz, Chei romane descoperite la Ardeu, în H.Pop, I.Bejinariu, S.Băcueţ‑Crişan, D.Băcueţ‑Crişan (eds.), Identităţi culturale locale şi regionale în context european. Studii de arheologie şi antropologie istorică. In Memoriam Alexandri V. Matei, Cluj‑Napoca, 2010, p.287–292.
Ferencz 2010b - I.V.Ferencz, Despre o casetă de valori descoperită la Ardeu, în Terra Sebus, 2, 2010, p.225–233.
Ferencz 2010c - I.V.Ferencz, Obiecte de os şi corn descoperite la Ardeu. în I.Glodariu, G.Gheorghiu (eds.), Studii de istorie şi arheologie. Omagiu cercetătorului dr. Eugen Iaroslavschi, Cluj‑Napoca, 2010, p.79–90.
Ferencz 2012 - I.V.Ferencz, Late Iron Age brooch which enamelled plaque from Ardeu, în Marisia 32, 2012, p.79–84.
Ferencz 2013 - I.V.Ferencz, The Dacian painted pottery discovered at Ardeu, Hunedoara county, Romania, în Sargetia S.N. 4 (XL) /2013, p.165–176.
Ferencz, Beldiman 2012 - I.V.Ferencz, C.Beldiman (eds.), Artă şi meşteşug în epoca Regatului Dac. Artefacte de os şi corn. Catalog/ Art and craftsmanship during the Dacian Kingdom. Bone and antler artefacts. Catalogue, Cluj‑Napoca, 2012.
Feugère 2002 - M.Feugère, Weapons of the Romans, Gloucestershire Stroud, 2002.
Florea 1990–1993 - G.Florea, Două piese de import în zona aşezărilor dacice din Munţii Orăştiei, în Apulum XXVII-XXX, 1990–1993, p.173–180.
Florea 1998 - G.Florea, Ceramica pictată. Artă, meşteşug şi societate în Dacia preromană (sec. I a.Ch. – I p.Ch.), Cluj‑Napoca, 1998.
Florea 2011 - G.Florea, Dava et oppidum. Débuts de la genèse urbaine en Europe au deuxième âge du Fer, Cluj-Napoca, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2011.
Florea 2015 - G.Florea (coord.), Matriţa de bronz de la Sarmizegetusa Regia, Cluj‑Napoca, Editura Mega, 2015.
Gheorghiu 2000 - G.Gheorghiu, Influences celtique dans la céramique dacique découverte dans la zone des Monts d’Orăştie – le vase de type situla, în C.Gaiu, A.Rustoiu (eds.), Les Celtes et Thraco-Daces de l’Este du Bassin des Carpates, Bistriţa, 2000, p.214–217.
Gheorghiu 2001 - G.Gheorghiu, Primele ponduri descoperite la Sarmizegetusa Regia, în Studii de istorie antică. Omagiu profesorului Ioan Glodariu, Cluj‑Napoca, 2001, p.189–198.
Gheorghiu 2004 - G.Gheorghiu, Un modiolus descoperit în cetatea dacică de la Costeşti-Cetăţuie (jud.Hunedoara), în Angustia, IX, 2004, p.165–174.
Gheorghiu 2005 - G.Gheorghiu, Dacii pe cursul mijlociu al Mureşului (sfârşitul secolului II a.Ch. – începutul secolului II p.Ch), Cluj‑Napoca, Editura Mega, 2005.
Gheorghiu, Crişan 2010 - G.Gheorghiu, V.Crişan, Noi ponduri dacice din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, în I.Glodariu, G.Gheorghiu (eds.), Studii de istorie şi arheologie. Omagiu cercetătorului dr. Eugen Iaroslavschi, Cluj‑Napoca, 2010, p.132–140.
Glodariu 1974 - I.Glodariu, Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Cluj‑Napoca, Editura Dacia, 1974.
Glodariu, Iaroslavschi - Glodariu I., Iaroslavschi E., Civilizaţia fierului la daci (sec. II î.e.n. – I e.n.), Cluj Napoca, Editura Dacia, 1979.
Henţ 2014 - A.Henţ, Istoria unei arme. Falx Dacica păstrată în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj‑Napoca, în Sargetia, SN, V, 2014, p.109–121.
Iaroslavschi 1983 - E.Iaroslavschi, Inventarul sanctuarului A de la Sarmizegetusa Regia, în ActaMN, XX, 1983, p.371–390.
I Daci 1979 - I Daci. Mostra della civiltá daco-getica in epoca classica, Roma, De Luca Editore, 1979.
Isac 2006 - D.Isac, Archaeological interpretations: The relationship between artefacts and the functionality of some of the buildings within the forts (Spatha and the spurs from a stabulum of the fort from SAMVM-Căşeiu), în C.Gaiu, C.Găzdac (eds.), Fontes Historiae. Studia in honorem Demetrii Protase, Bistriţa – Cluj‑Napoca, 2006, p.437–453.
Kontny 2004 - B.Kontny, Time of war or well-being? Changes in weapon sets in the Przeworsk culture burials from the late stage of phase B2, în Monumenta Studia Gothica, IV, Lublin 2004, Europa Barbarica, p.2015–232.
Kontny 2008 - B.Kontny, The war as seen by an archaeologist. Reconstruction of barbarian weapons and fighting techniques in the Roman Period based on the analysis of graves containing weapons. The case of the Przeworsk Culture, în Journal of Roman Military Equipment Studies, 16, 2008, p.107–145.
Kotigorosko 2009 - Kotigorosko V., Mala Kopanya, coord.V.Ciubotă, Satu Mare, 2009.
Kotigorosko 2015 - V.Kotigorosko, Centrul sacral al Tisei superioare în epoca La Tène-ului târziu, Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean, 2015.
Łuczkiewicz 1998 - P.Łuczkiewicz, Zu ausgewählten Balkanischen Waffen der Spätlatènezeitlischen PrzeworskKultur in Polen, în Archäeologisches Korrespondenzblatt, 28, 1998, p.253–265.
Mustaţă et alii 2014 - S.Mustaţă, I.V.Ferencz, C.Dima, Roman thin-cast bronze saucepan from the Dacian fortress at Ardeu (Hunedoara County, Romania), în Journal of Ancient History and Archaeology, 1.2, 2014, p.40–49.
Mustaţă, Ferencz 2016 - S.Mustaţă, I.V.Ferencz, The Roman bronze vessels from the Dacian fortress at Ardeu (Hunedoara County, Romania), în Archaeologia Bulgaria, Sofia ХХ, 3 (2016), p.17–31.
Opreanu, Alicu 2006 - C.H.Opreanu, D.Alicu, Raporturi culturale între Regatul dacic şi lumea germanică nordică în secolul I p.Ch., în C.Gaiu, C.Găzdac (eds.), Fontes Historiae. Studia in honorem Demetrii Protase, Bistriţa – Cluj‑Napoca, 2006, p.491–497.
Palágyi, Nagy 2002 - S.K.Palágyi, L.Nagy, Römerzeitlische Hügelgräber in Transdanubien (Ungarn), Akadémia Kiadó, Budapest 2002.
Rudnicki, Sławomir 2011 - M.Rudnicki, M.Sławomir, New evidence on contacts between Pre-Roman Dacia and territory of Central Poland, în AAC, XLVI/2011, p.117–143.
Rustoiu 1996 - A.Rustoiu, Metalurgia bronzului la daci (sec II î.Chr. – sec. I d.Chr.) Tehnici, ateliere şi produse de bronz, Bucureşti, Bibliotheca Thracologica, 1996.
Rustoiu 1999 - A.Rustoiu, Importations celtiques Central-Européennes au sud-ouest de la Transylvanie (IIe-Ier siècle av. J.-C.), în Thraco-Dacica 20, 1999, p.189–203.
Rustoiu, Sîrbu 1999 - A.Rustoiu, V.Sîrbu, Poignard recourbé découvert dans une tombe à incinération de La Tène tardive en Roumanie, în Instrumentum 9, 1999, p.12–13.
Rustoiu 2002 - A.Rustoiu, Războinici şi artizani de prestigiu în Dacia preromană, Cluj Napoca, Editura Nereamia Napocae, 2002.
Rustoiu 2005 - A.Rustoiu, Dacia şi Italia în sec. I a.Chr. Comerţul cu vase de bronz în perioada republicană târzie (studiu preliminar)/Dacia and Italia in the 1st century BC. The trade with bronze vessels during the Late Republican Period (preliminary study), în C.Cosma, A.Rustoiu (eds.), Comerţ şi civilizaţie. Transilvania în contextul schimburilor comerciale şi culturale în Antichitate/Trade and civilisation. Transylvania in the frame of trade and cultural exchanges in Antiquity. Interferenţe etnice şi culturale în mileniile I a.Chr. – I p. Chr. VII, Cluj‑Napoca, 2005, p.53–117.
Rustoiu 2007 - A.Rustoiu, Thracian Sica and Dacian Falx. The History of a „national” Weapon, în S.Nemeti, Fl.Fodorean, Ed.Nemeth, S.Cociş, I.Nemeti, M.Pîslaru (eds.), Dacia Felix. Studia Michaeli Bărbulescu Oblata, Cluj‑Napoca, 2007, p.67–82.
Rustoiu 2016 - A.Rustoiu, Comentaria archaeologica et historica (II), în Banatica, 26, Arheologie I/2016, p.73–100.
Sava, Ardelean 2010 - V.Sava, M.Ardelean, Observaţii asupra unei achiziţii a Complexului Muzeal Arad, în Analele Banatului, SN, Istorie-Arheologie, XVIII, 2010, p.23–31.
Sîrbu, Cerişer, Ioan 2005 - V.Sîrbu, N.Cerişer, V.R.Ioan, Un depozit de piese dacice din fier de la Piatra Roşie (sat Luncani, judeţul Hunedoara), Sibiu, Editura Altip, Sibiu 2005.
Sîrbu, Matei, Dupoi 2005 - V.Sîrbu, S.Matei, V.Dupoi, Incinta dacică fortificată Pietroasa Mică – Gruiu Dării (II), Buzău, Alpha MDN, 2005.
Sîrbu et alii 2007 - V.Sîrbu, S.A.Luca, C.Roman, S.Purece, D.Diaconescu, N.Cerişer, Vestigiile dacice de la Hunedoara, Sibiu, Editura Altip, Sibiu 2007.
Sîrbu, Borangic 2016a - V.Sîrbu, C.Borangic, Pumnalul sica în nordul Dunării (200 a.Chr. – 106 p.Chr.). Semiotica marţială a puterii/ Le poignard sica au nord du Danube (200 av. J.-C. – 106 ap. J.-C.). Sémiotique martiale du pouvoir, Brăila, Editura Istros, 2016.
Sîrbu, Borangic 2016b - V.Sîrbu, C.Borangic, Curved dagger of the SICA type from the North-Danubian Dacian graves (2nd c.BC – 2nd c.AD), în Valeriu Sîrbu, Miloš Jevtić, Katarina Dmitrović and Marija Ljuština (eds.), Funerary practices during the Bronze and Iron Ages in Central and Southeast Europe, Proceedings of the 14th International Colloquium of Funerary Archaeology in Čačak, Serbia, 24th–27th September 2015, Beograd – Čačak, 2016, p.333–358.
Tatu 1994 - H.Tatu, Descoperiri dacice şi romane în Ţara Haţegului, în ActaMN, 31,1, 1994, p.199 – 202.
Tatu et alii 1988–1991 - H.Tatu, O.Popa, Z.Kalmar, Contribuţii la repertoriul arheologic al Ţării Haţegului (judeţul Huneodara), în Sargetia, XXI‑XXIV, 1988–1991, p.93 – 119.
Teodor 1989 - S.Teodor, Consideraţii asupra metalurgiei fierului în epoca Latène la est de Carpaţi, în Thraco – Dacica, X, 1989, p.68–72.
Teodor, Şadurschi 1978 - S.Teodor, P.Şadurschi, Descoperirile de la Lozna, comuna Dersca, judeţul Botoşani, în Hierasus, I, 1978, p.121–140.
Vulpe, Popescu 1976 - Al.Vulpe, E.Popescu, Une contribution archéologique à l’étude de la religion Géto-Daces, în Thraco-Dacica, I, 1976, p.217–226, fig.1–6.


Planşe


Fig. 1 – Copii ale armelor realizate de dr. Marius Barbu



[[centru]]Pl.I 1. – Localizarea ariei cu descoperiri dacice (delimitare realizată de A.Bălos); 2. – Localizarea localităţii Ursici între principalele localităţi cu descoperiri dacice din zonă (grafica I.V.Ferencz).


Pl.II. 1. – Sondaj realizat pe locul indicat de către descoperitor ca fiind locul în care a găsit cele două arme; 2. – Locul indicat de către descoperire ca fiind locul gropii în care a găsit falx‑ul şi spada



Pl.III 1. – Sabie curbă falx (Desen realizat de D.Pantea); 2. Detaliu cu nitul de prindere şi garda; 3. Detaliu de lamă cu vârful armei; 4. Sabie curbă falx imagine de ansamblu; (2‑4 Foto I.V.Ferencz)



Pl.IV – 1. Detaliu cu garda şi tija de înmănuşare; 2. Spadă dreaptă spatha (Desen realizat de D.Pantea); 3. Spadă spatha (1,3. I.V.Ferencz)



Pl.V. 1‑2. Fragment de lamă de sabie falx (?) (2‑4 (Foto I.V.Ferencz); 3. Detaliu cu semnul de pe una dintre feţe (desen de D.Pantea); 4. Fragment de lamă de sabie falx (?) vedere general (desen de D.Pantea)



Pl.VI – 1. Sapă din fier (desen de D.Pantea); 2. Sapă din fier – vedere laterală; 3. Sapă din fier – vedere de sus; (2‑3 Foto I.V.Ferencz)



Pl.VII – 1. Sapă din fier (desen de D.Pantea); 2. Sapă din fier – vedere laterală; 3. Sapă din fier – vedere de sus; (2‑3 Foto I.V.Ferencz)



Weapons from Ursici, Commune Boşorod, Hunedoara County

Abstract
Few archaeological pieces had been integrated on the Roman and Dacian Civilisation museum in Deva in the Autumn of 2013. The author of the discovery, mr. Popa Dorin, an “treasure hunter” declared that he discovered them on the teritory of the Ursici village, a small locality on the montanian area, in Hunedoara county, close to the Dacian fortresses on the Orăştie Mountains.

There are some tools (two hoes), but also some weapons (two curved swords – of the type of the so called falx, and one sword having two bezels – of the type so called spatha). Even if the two preserved in totality weapons are coming from compromises contextes, it could be possible to have been found together on the same pit. We could not say anything about the character of the discovery but the pieces complete the informations about the Dacian weaponry during the first Century A.D.