Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (26)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (16)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (43)
   Recenzii (5)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (2)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (362)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

SOLZI DE ARMURĂ DIN BRONZ DESCOPERIŢI LA ŞIMLEU SILVANIEI

Horea Pop, Cătălin Borangic


Masivul Măgura Şimleului domină zona nord-vestică a Depresiunii Şimleului, iar oraşul Şimleu Silvaniei se întinde la poalele Măgurii, spre sud, pe malul râului Crasna. Toponimul Cetate desemnează un muncel la 500m sud de cota maximă a Măgurii (597m). Cunoscut şi sub denumirea maghiară de Várhegy (rom. Dealul Cetăţii) se presupune că ar fi fost antica localitate Dacidava (Dokidava, Docidava) menţionată de geograful Ptolemeu în sec. II d.Chr1 (Fig.1/1).


Fig.1. 1. Şimleul Silvaniei, jud.Sălaj. Localizare geografică; 2. Puncte din Dacia Preromană cu descoperiri de solzi de armură.


Cu altitudinea maximă de 372m şi o diferenţă de nivel de 170m, dominând valea Crasnei, dealul Cetate este legat de restul Măgurii printr-o şa lungă de 100m, lată de 30 şi se prezintă ca un mamelon tronconic, platoul său superior, de formă ovală, având diametrele de 30–40 m2 (Fig.2).


Fig.2. 1. Şimleu Silvaniei, dealul Cetate; 2. Vedere aeriană a sitului; 3. Planul sitului şi locurile de descoperire ai celor doi solzi. Din punctul 1 provine piesa cu nr. inv. C.C. 1688/2009, iar din punctul 2 cea cu nr. inv. C.C. 4/2011; 4. Reconstrucţia grafică a cetăţii (propunere H.Pop); 5. Reconstrucţia grafică a acropolei (propunere H.Pop).


Până în anul 1992 cercetarea sitului nu a avut un caracter sistematic, constând mai ales în recoltări de artefacte de la suprafaţă sau în sondaje de foarte mică anvergură. Cum situl a fost suprapus, de-a lungul timpului, de plantaţii de viţă de vie, spaţiul investigabil s-a micşorat considerabil. Mai mult, în anul 1986, a fost amenajat abuziv cu buldozerul un drum de acces până în şanţul medieval al cetăţii din piatră. Această amenajare a distrus iremediabil jumătate din sistemul defensiv dacic de pe şaua de legătură şi circa 15% din platoul superior cu terase şi fortificaţiile dacice şi medievale. În anul 1992, a fost demarat un amplu proiect de cercetare a habitatului de pe şi din jurul Măgurii Şimleului, concretizat prin cercetări arheologice la situri din Şimleu Silvaniei şi localităţi din apropiere3.
Punctul Cetate de la Şimleu Silvaniei a fost cel dintâi abordat. În urma celor 11 campanii arheologice (1992–1997, 2003, 2008, 2009, 2013, 2014)3, au fost investigaţi peste 1.600mp din sit. Colectivul de arheologi format din dr. Horea Pop şi dr. Ioan Bejinariu a fost iniţial coordonat de către regretatul cercetător dr. Mircea Rusu, de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj Napoca, iar începând cu anul 1995 de către dr. Horea Pop, din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău. Finanţările cercetării au fost asigurate de către Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău, Consiliul Judeţean Sălaj, Academia Română şi Ministerul Culturii.
Vizibile la suprafaţă sunt o parte a ruinelor incintei medievale din piatră precar conservate, la baza căreia este observabil şanţul de apărare, actualmente colmatat5. Cu greu mai pot fi observate valurile din pământ, care odinioară constituiau elementele defensive dacice de pe şaua de legătură a dealului cu restul Măgurii Şimleului6.
Cele mai vechi urme arheologice de pe dealul Cetate datează din neolitic, dar fragmentele ceramice, aparţinând acestei epoci, au fost descoperite fără context.
Foarte probabil în epoca bronzului (cultura Wietenberg) a existat o reşedinţă aristocratică fortificată, dar nivelările ulterioare, dacice şi medievale, au distrus aproape toate complexele aparţinând acestei perioade. În cercetările noastre au fost descoperite materiale ceramice fragmentare, unelte şi ustensile din piatră şi lut ars7.
Fortificaţia şi locuirea dacică de pe Cetate se constituie a fi acropola aşezării civile situate semicircular la baza dealului de pe străzile A.Mureşanu, Argeşului şi Cetăţii8. Au fost identificate două zone de fortificare ale dealului în epoca dacică (sec. I î.Chr. – I d.Chr.). Cea dintâi este mamelonul superior al acestuia iar cea de‑a doua zonă de fortificare a dealului este şaua de legătură, singura cale de acces spre mamelonul superior9.
Au fost descoperite o serie de construcţii adâncite sau de suprafaţă realizate din lemn şi chirpici10, unele cu un inventar foarte bogat şi spectaculos11. Au fost cercetate gropi de provizii, menajere şi chiar rituale, cuptoare şi vetre de foc12. A fost cercetat şi un atelier metalurgic amenajat pe o terasă de pe şaua de legătură13. Cu ocazia cercetărilor au fost descoperite şi două tezaure de monede romane din argint, acumulate de daci, care pot fi vizitate în expoziţia permanentă a Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău14.
Tot din perimetrul sitului fac parte şi două piese deosebite, respectiv doi solzi de armură, descoperiţi în zona fortificaţiei de la Şimleul Silvaniei. Cei doi solzi au fost descoperiţi accidental, separat, unul pe versantul de nord, iar celălalt pe cel sud-estic al dealului Cetate. Date fiind arealul arheologic de provenienţă şi analogiile, aceştia au aparţinut cel mai probabil unor echipamente defensive distincte folosite de către cei care apărau dealul în timpul epocii dacice.

*


Pentru zona nord-dunăreană, menţiunile textelor antice asupra armurilor dacilor lipsesc cu desăvârşire. Dispunem de o singură notă, destul de ambiguă însă. Retorul şi filozoful grec Dion Cocceianus, supranumit post-mortem Chrysostomos (Gură de Aur), notează starea febrilă a dacilor care se pregăteau pentru confruntările cu romanii. Acesta, exilat fiind în anul 87 a.Chr., în preajma ţinuturilor getice15, spune că acolo, la ei, puteai să vezi peste tot săbii, platoşe, lănci, toate locurile fiind pline de cai, arme şi oameni înarmaţi16. Nu ne este clar dacă platoşele dacilor erau de un tip anume, de metal sau din piele, de zale ori solzi, dacă erau creaţii proprii ori capturi din războaiele anterioare, dar reiese în mod evident, Dion fiind un observator apropiat evenimentelor, că aceste echipamente existau în număr suficient de mare încât să iasă în evidenţă şi autorul să noteze acest aspect.
Numărul solzilor de armură proveniţi din descoperirile arheologice este şi el destul de redus, dacă ne raportăm la evenimente şi la fervoarea războinică din secolul dinaintea cuceririi romane. Cum platoşele de piele nu au lăsat urme arheologice, singurele tipuri de armură descoperite în contexte arheologice sunt cele de zale de fier17 şi cele din solzi, atât de fier cât şi de bronz. Dosarul este completat de iconografia imperială, pe Columna Traiană figurând ca trofee numeroase armuri, din ambele tipuri (Fig.3).


Fig.3. Columna lui Traian. Armuri de solzi expuse ca trofee de război dacice; apud Cichorius 1896–1900.


Iconografia epocii regatului dac conţine şi ea câteva reprezentări de personaje18 care par a avea armuri redate prin linii întretăiate, dacă nu cumva, în spatele ambiguităţii artistului, haşurile să fi sugerat vestimentaţia. Maniera stângace de redare lasă însă deschisă discuţia asupra acestor detalii.
Referindu-ne doar la armurile de solzi (lorica squamata), în contrast cu celelalte surse, descoperirile sunt relativ rarisime. Astfel de plăci de cuirasă au fost descoperite la Răcătău de Jos19 (com.Horgeşti, jud.Bacău), Sânsimion20 (jud.Harghita), Divici21 (com.Pojejena, jud.Caraş-Severin), Poiana22 (com.Nicoreşti, jud.Galaţi), Măgura Uroiului23 (jud.Hunedoara) şi Sarmizegetusa Regia24 (Fig.1/2). Descoperirilor menţionate li se adaugă şi exemplarele provenind de la Şimleul-Silvaniei, unul dintre solzi fiind o descoperire mai veche, amintită ca făcând parte din materialele recuperate din acest sit25.
Cu o singură excepţie – mormântul tumular de la Răcătău – toate celelalte plăcuţe, inclusiv cele două de la Şimleu, provin din contexte arheologice necunoscute, puţin relevante sub aspectul informaţiei istorice concrete. Unele sunt descoperite accidental, fără posibilitatea de a reconstitui traseul istoric sau modul de depunere, altele pur şi simplu au fost descoperite în stratul arheologic.
Nici morfologic nu există o coerenţă între piesele descoperite. Unele piese au forme relativ dreptunghiulare (Sânsimion, Divici), cu corespondenţe în echipamente similare utilizate de armatele romane, altele au forme clasice de solz şi nervură mediană, semnalând influenţe stepice. Câteva nu au analogii, fapt care ne îndeamnă să îi socotim ca provenind din ateliere locale atelierelor locale26.
Cele două plăcuţe de armură descoperite la Şimleu sunt realizate din foaie de bronz şi au forma clasică de solz (Fig.4/1–2). Ambele au nervură mediană şi câte patru orificii prin care erau cusuţi pe suport (ţesătură sau piele). Perforaţiile sunt dispuse câte două, la partea superioară, pe laturile lungi ale piesei. Starea de conservare este foarte bună. Cele două piese sunt păstrate în colecţiile Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău.
Prima piesă (nr. inv. C.C. 1688/2009), inedită, are lungimea de 29mm, lăţimea 18mm şi tabla groasă de 0,5mm. Lungimea nervurii este de 22mm, iar lăţimea acesteia de 2mm. Pe lângă orificiile de prindere (Ø 2–2,5mm) şi nervura mediană mai are la partea inferioară două proeminenţe (Ø 2mm) dispuse simetric (Fig.4/1).
Al doilea solz (nr. inv. C.C. 4/2011), cel care a mai fost prezentat sub forma unui desen în literatura de specialitate27, are lăţimea de 20mm, lungimea (înălţimea) 29mm, Ø perforaţiilor de 3mm, lăţimea maximă a nervurii de 1,5mm, grosime tablei 0,5mm şi lungimea nervurii 17mm (Fig.4/2).
Solzii au uşoare diferenţe morfologice între ei, ceea ce sugerează că făceau parte din două armuri diferite, situaţie la care contribuie şi distanţa fizică dintre punctele de descoperire. Diferenţele se observă la forma generală, precum şi la lungimea nervurii, care este mai lungă într-un caz.
Lipsa contextului arheologic agravează aşezarea piesei într-un cadru istoric cert, singurele indicii fiind oferite de proximitatea fortăreţei dacice şi de analogiile cu unele piese de la Răcătău, jud.Bacău (Fig.4/4) şi Poiana, jud.Galaţi (Fig.4/3). Fortificaţia dacică şi locuirea aferentă de pe dealul Cetate din Şimleu Silvaniei se încadrează în intervalul cronologic sfârşitul sec. II a.Chr. - începutul sec. II p.Chr. Atât piesele descoperite şi publicate până acum28, cât şi fibulele29, care au fost aduse la cunoştinţa comunităţii ştiinţifice, sprijină această afirmaţie.


Fig.4. Solzi de armură: 1–2. Şimleu Silvaniei (jud.Sălaj); Foto H.Pop; 3. Poiana (jud.Galaţi); Foto P.Ciobotaru; 4. Răcătău (jud.Bacău); Foto D.Prisecaru.


Cele două piese de echipament defensiv descoperite la Şimleu Silvaniei se adaugă puţinelor descoperiri de acest gen din Dacia Preromană, completând şi documentând însă utilizarea acestor tipuri de armură pe care o sugerează reliefurile Columnei Traiane. În plus, completează parţial peisajul armurilor folosite în această parte a regatului dac, adăugându-se fragmentelor de zale de la Măgura Moigradului şi de la Şimleu Silvaniei (punctul Uliul cel Mic) jud.Sălaj30. Toate acestea redefinesc panoplia războinicilor rezidenţi în zonă, despre care, până acum informaţiile arheologice erau relativ sporadice şi incomplete.

Note
1 Dumitraşcu 1971.
2 Pop 2006, p.35.
3 Pop et alii 2006.
4 Pop 2009, 98; Pop, Csok 2014; Pop, Csok 2015.
5 Pop 1988–1991.
6 Pop 2003.
7 Pop et alii 2006, p.32–33.
8 Pop 2009, p.97–98.
9 Pop 2006, p.35–39.
10 Pop 1995; Pop 1999; Pop 2009, p.25–26, p.37–39, p.41–43, p.45; pl.9,10,12,13,14,15,16.
11 Pop 1994; Pop, Bejinariu 1995; Pop 1995–1996; Pop 2003a; Matei et alii 2006; Pop 2008a, p.86–93, 96–99; Pop 2012; Pop 2013.
12 Pop 2009, p.51–55.
13 Pop, 2002; Pop 2009, p.57–60.
14 Pop, Găzdac 1999; Pop 2008a, p.86–93; Pop, Pripon 2014.
15 Există rezerve faţă de calitatea de observator direct a lui Dion la evenimentele relatate, mare parte din operele sale având la bază surse livreşti din epocă (Dana 2011, p. 139). La fel de posibil este ca în exilul lui să fi ajuns totuşi în ţinuturile dunărene, cel mai probabil însă doar în zona taberelor militare din Moesia, ceea ce l-a transformat într-o sursă de informaţii la mâna a doua, iar apoi datele au fost folosite şi de Cassiodor şi Iordanes, epitomatorii operei sale. Este improbabil ca un roman, fie el şi exilat, să poată călători nestingherit printr-un teritoriu barbar aflat în pragul războiului. Asta nu putea împiedica însă observarea echipamentelor războinicilor barbari fie direct (ambasade, prizonieri, dezertori etc.), fie notând mărturiile soldaţilor romani.
16 Dion Chrysostomos, Discursuri, XII, 16, 20, apud Fontes I, p.449.
17 Borangic 2011, p.171–227.
18 Pe o faleră de la Surcea (jud.Covasna), pe un vas de tip kantharos provenit de la Răcătău de Jos (jud.Bacău) şi pe două dintre falerele de la falerele de la Lupu (jud.Alba). De remarcat că toate personajele sunt cavaleri (aristocraţi? eroi? Basilei?) categorie cu evident acces la echipamente deosebite (Borangic 2012, p.183–184, cu bibliografia).
19 Şapte exemplare (Vulpe, Căpitanu 1971, p.155–164; Beldiman 1989, p.127–129).
20 Beldiman 1989, p.127; Vitalie Bârcă susţine că este vorba de fapt despre o componentă de harnaşament (Bârcă 1997, p.87).
21 Gumă et alii 1987, p.215 pl.XXII/1–2; Beldiman 1989, p.129–130, fig.4/1–2.
22 Vulpe et alii 1951, p.207.
23 Pescaru et alii 2009, p.181.
24 Este vorba despre cca.20 de solzi descoperiţi la Sarmizegetusa Regia, publicaţi doar ca imagini, fără detalii (Pupeză 2016, p.130, fig.2).
25 Pop, Bejinariu 1995, p.6, pl.14.
26 Beldiman 1989.
27 Pop, Bejinariu 1995
28 Nota 13.
29 Pop 2008.
30 Borangic 2011, p.189–190.

Abrevieri
AMNActa Musei Napocensis, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca.
AMPActa Musei Porolissensis, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, Zalău.
ApulumApulum, Acta Museii Apulensis, Buletinul Muzeului regional Alba Iulia, Alba Iulia, 1, 1942 (din 1992 Muzeul Naţional al Unirii).
BMMNBuletinul Muzeului Militar Naţional, Bucureşti, 1937–1942.
CarpicaCarpica, Muzeul de istorie şi artă (Muzeul Judeţean de Istorie „Iulian Antonescu”), Bacău.
CCACronica Cercetărilor Arheologice din România. Comisia Naţională de Arheologie, Bucureşti.
CrisiaCrisia. Culegere de materiale şi studii, Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea.
IstrosIstros, Buletinul Muzeului Brăilei, Brăila.
MousaiosMousaios, Muzeul Judeţean Buzău.
SargetiaSargetia, Buletinul Muzeului judeţului Hunedoara (Acta Musei Devensis), Deva.
SCIV (A)Studii şi cercetări de istorie veche, Bucureşti (din 1974 Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie).
Terra SebusTerra Sebus. Acta Musei Sabesiensis, Muzeul Municipal „Ioan Raica”, Sebeş.

Bibliografie
Bârcă 1997, Vitalie Bârcă, Echipamentul şi armamentul defensiv al geto-dacilor, în Istros, 1997, p.83–92.
Beldiman 1989, Plăcuţe de cuirasă (lorica squamata) în Dacia Preromană, în Carpica, XX, 1989, p.125–133.
Borangic 2011, Cătălin Borangic, Războinici nord-dunăreni în armuri de zale (sec. II a.Chr. - sec. II p. Chr.) – partea I, în Terra Sebus, 3, 2011, p.171–227.
Borangic 2012, Cătălin Borangic, Războinici nord-dunăreni în armuri de zale (partea a II-a). Reprezentările Antichităţii, în Terra Sebus, 4, 2012, p.179–209.
Cichorius 1896–1900, Conrad Cichorius, Die Reliefs der Traianssäule, Berlin, 1896–1900.
Dana 2011, Dan Dana, Izvoare privitoare la Zalmoxis şi alte pasaje referitoare la religiile tracilor, geţilor şi dacilor, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2011. ISBN: 978–973–703–634–6.
Fontes I, Izvoare privind istoria Romîniei, I, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964.
Dumitraşcu 1971, Dumitraşcu S., Dacidava?, în Crisia, 1, 1971, p.39-46.
Gumă et alii 1995, Marian Gumă, Aurel Rustoiu, Caius Săcărin, Raport preliminar asupra cercetărilor efectuate în cetatea dacică de la Divici între anii 1988–1994. Principalele rezultate, în Cercetări arheologice în aria nord-tracă, I, Bucureşti 1995, p.401–426.
Matei et alii 2006, Alexandru V. Matei, Horea Pop, Elena Musca, Emanoil Pripon, Ioan Bejinariu, Instrumente de iluminat din nord-vestul României. Lighting tools from North-West of Romania. Catalog de expoziţie. Exhibition catalogue, Editura Porolissum, Zalău, 2006, 117 p.
Pescaru et alii 2009, Adriana Pescaru, Angelica Bălos, Romică Pavel, Roxana Stăncescu, Otis Crandell, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, Uroi, oraş Simeria, jud. Hunedoara, Punct Măgura Uroiului, în CCA, 2009, p.181–182.
Pop 1988–1991, Horea Pop, Observaţii de topografie arheologică la Şimleu Silvaniei – Cetatea feudal timpurie, în Sargetia, 21–24, 1988–1991, p.707–713.
Pop 1994, Horea Pop, Ceramica La Tene D cu grafit din judeţul Sălaj, în AMP, 18, 1994, p.37–45.
Pop 1995, Horea Pop, Civil Architecture and Habitat during la Tene D in the Depression of Şimleu, în AMN, 32, 1995, p.103–118.
Pop, Bejinariu 1995, Horea Pop, Ioan Bejinariu, Pliantul expoziţiei Traci şi daci la Şimleul Silvaniei, Zalău, 1995.
Pop 1995–1995, Horea Pop, Contribuţii la cunoaşterea modului de petrecere a timpului liber la dacii din nordvestul României, în Viaţă privată, mentalităţi colective şi imaginar social în Transilvania, Oradea- Cluj, 1995–1996, p.71–75.
Pop 1999, Horea Pop, Arhitectură civilă şi habitat în La Tene D în Depresiunea Şimleului, în Studii de Istorie a Transilvaniei, Familie şi Societate, Cluj Napoca, 1999, p.109–122.
Pop, Găzdac 1999, Horea Pop, Cristian Găzdac, The Roman Hoard from Şimleu Silvaniei, în AMN, 36/I, 1999, p.169–187.
Pop 2002, Horea Pop, Ateliere şi meşteşuguri în Depresiunea Şimleului (jud.Sălaj) în La Tene D, în volumul tematic bilingv Ateliere şi tehnici meşteşugăreşti. Contribuţii arheologice. Ateliers at techniques artisanaux. Contributions archeologiques, Editura Accent, Bistriţa, 2002, p.47–72.
Pop 2003, Horea Pop, Fortificaţiile dacice din vestul şi nord-vestul României, în BMMN, 1, II, 2003, p.32–39.
Pop 2003a, Horea Pop, Vase romane din sticlă la Şimleu Silvaniei-Cetate, în Sargetia, XXXI, 2003, p.159–166.
Pop 2006, Horea Pop, Fortificaţii dacice din vestul şi nord-vestul României, Editura Mega, Cluj Napoca, 2006. ISBN: (10) 973–7867–42–4.
Pop et alii 2006, Horea Pop, Ioan Bejinariu, Sanda Băcueţ-Crişan, Dan Băcueţ-Crişan, Daniel Sana, Zsolt Csok, Şimleu Silvaniei. Monografie Arheologică. Istoricul Cercetărilor, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2006, 173 p.
Pop 2007, Horea Pop, Fibule romane în mediu dacic din Depresiunea Şimleului, în volumul Stvdia in honorem Florea Costea, Braşov, 2007, Editura C2 Design, Braşov, p.198–207.
Pop 2008, Horea Pop, Roman Fibulae in the Dacian Environment from the Depression of Şimleu, în Dacian Studies. Contributions for La Tène Period Researches. In Memoriam Dr. Mircea Rusu, Editor
H.Pop, Editura Mega, Cluj Napoca, 2008, p.127–140.
Pop 2008a, Horea Pop, Argintul dacic sălăjean, Editura Mega, Cluj Napoca, 2008, 110 p.
Pop 2009, Horea Pop, Aşezări dacice din vestul şi nord-vestul României (sec. II î.Chr. - I d.Chr.). Cu specială privire la Depresiunea Şimleului, Editura Mega, Cluj Napoca, 2009, 171 p.
Pop 2012, Horea Pop, Boluri cu decor în relief descoperite la Şimleu Silvaniei-Cetate, (Transilvania, judeţul Sălaj), în Musaios, 17, 2012, p.107–120
Pop 2013, Horea Pop, Dacii din preajma anticului Porolissum. Situri şi descoperiri arheologice, Cluj Napoca, Editura Mega, 2013, 24 p.
Pop, Csok 2014, Horea Pop, Zsolt Csok, Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj. Punct Cetate, în CCA (Campania 2013), Oradea, 2014, p.128–129, p.425, p.426.
Pop, Pripon 2014, Horea Pop, Emanoil Pripon, Tezaurul dacic numărul 11 de la Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj, în volumul Studii de arheologie. In honorem Doina Ignat, Oradea, 2014, p.185–204.
Pop, Csok 2015, Horea Pop, Zsolt Csok, Şimleu Silvaniei, jud. Sălaj. Punct Cetate, în CCA (Campania 2014), Piteşti, 2015, p.127–130, p.247, p.430.
Pupeză 2016, Paul Pupeză, Piese de armament, în Când viaţa cotidiană antică devine patrimoniu UNESCO – Incursiuni dacice în spaţiul virtual, Editura Only One, Cluj-Napoca, 2016, p.129–140. ISBN: 978–606–94125–4–1.
Vulpe et alii 1951, Radu Vulpe, Ecaterina Vulpe, A.Niţu, P.Matasă, C.Cihodaru, C.Călinescu, V.Balau, Ş.Kiss, E.Negruţi, R.Petre, Ş.Ştefănescu, Activitatea şantierului arheologic Poiana Tecuci 1950, în SCIV, II, 1, 1951, p.177–217.
Vulpe, Căpitanu 1971, AlexandruVulpe, Viorel Căpitanu, Une tombe isolée de l’époque de La Téne á Răcătău, în Apulum, IX, 1971, p.155–164.

Abstract
The present study presents two new bronze scale armour pieces found by chance in the area of the Dacian fort of Şimleu Silvaniei, Sălaj County, Cetate site. Due to pragmatic and economic reasons, as well as the fact that scale armour contains a large number of scales, very few examples of this kind of defensive equipment have been discovered in pre-Roman Dacia. The two scale armour pieces from Şimleu Silvaniei were discovered by chance, one on the norther slope and one on the south-eastern slope of Cetate hill. Given the area of the provenance and the comparanda, these two pieces most probably belonged to some distinctive defensive military equipment used by the people who defended the fortification.