Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (3)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (8)
   Poveștile Legio Dacica (15)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (24)
   Economia (12)
   Arta (6)
SOCIAL
   Regii (15)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (79)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (7)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (31)
   Seniorii războiului (7)
   Arhitectura militară (4)
   Cetăţile (17)
   Războaiele dacilor (17)
   Civis Romanus (7)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (54)
   Recenzii (10)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Dacia 3D (7)
   Ziarul personal (8)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (51)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (30)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (374)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

UN NOU LOT DE ARTEFACTE RECUPERAT PE CALE JUDICIARĂ

Cătălin Borangic, Marius-Mihai Ciută


1. Context
Ultimii ani au însemnat, pentru peisajul arheologiei româneşti, o îmbogăţire exponenţială a bibliografiei de specialitate, având ca subiect artefacte sustrase din situri arheologice şi traficate, dar recuperate ulterior pe cale judiciară. Este o reacţie de tip feed-back, absolut firească şi necesară am spune, la fenomenul extinderii detecţiilor ilegale, care vizează în special situri aparţinând Antichităţii. Nu de puţine ori, circumstanţele în care au fost recuperate diversele artefacte s-au dovedit a fi neobişnuite, nebănuite şi chiar exotice în unele cazuri1. Aproape la fel este şi situaţia pieselor pe care le prezentăm în studiul de faţă, obiecte care au avut calitatea de corp delict într-un dosar penal soluţionat la începutul anului 2018.
La sesizarea unui cetăţean din municipiul Alba Iulia, care a reclamat furtul unor bani şi al unor obiecte de valoare din apartamentul proprietate personală, o echipă de investigaţii din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Alba a efectuat cercetarea la faţa locului, o procedură specifică, prevăzută de legislaţia procesuală. La efectuarea fotografiilor de încadrare, dar şi celor de detaliu, ofiţerul criminalist a constatat că, în diverse locuri ale apartamentului, se află expuse diverse obiecte cu valoare estetică, ce păreau a avea diferite vechimi, care se dovedeau a fi susceptibile să aparţină patrimoniului cultural naţional. Fiind întrebat cu privire la semnificaţia şi la provenienţa acestora, proprietarul a precizat că el este colecţionar de artă şi de obiecte vechi, fiind cunoscut pentru preocupările sale. Fotografiile cu obiectele expuse şi/sau păstrate de proprietar au fost prezentate ofiţerului cu atribuţii în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional, care a decis să se autosesizeze şi să declanşeze luarea măsurilor legale de ridicare şi de expertizare a artefactelor, precum şi de investigare a provenienţei şi a circumstanţelor în care ele au ajuns în posesia colecţionarului.
Pentru început, organele judiciare s-au documentat în legătură cu persoana colecţionarului, rezultând din datele operative faptul că acesta a mai făcut obiectul unui dosar penal în urmă cu 13 ani, în anul 2005, când, în urma unei percheziţii domiciliare efectuate la o altă locaţie din municipiul Alba Iulia, acestuia i-au fost ridicate mai multe artefacte de certă provenienţă arheologică. Dosarul penal fiind clasat, a rămas ca bunurile indisponibilizate, depuse la Muzeul Unirii din Alba Iulia în regim de corp delict, să facă obiectul unei acţiuni civile, prin care Statul Român, prin Ministerul Culturii, a revendicat aceste bunuri2.
Colecţionarea obiectelor de artă, dar şi a celor de provenienţă arheologică, au rămas preocupările constante pentru S.N., astfel că, pe baza datelor oferite de fotografiile ofiţerului criminalist, s-a solicitat şi s-a efectuat o percheziţie domiciliară, în urma căreia au fost ridicate următoarele piese: patru vârfuri de lance din metal, un topor din piatră perforat, un vas ceramic roman restaurat (mortaria), un leu funerar romanic, un fragment de leu funerar roman3, o carte veche şi cinci icoane. În urma verificării acestora, de către experţi acreditaţi ai Muzeului din Alba Iulia, a rezultat că toate piesele, cu excepţia icoanelor, aparţin patrimoniului cultural naţional şi că ele sunt susceptibile să provină din contexte arheologice braconate.
Devenea de acum pe cât de necesară, pe atât de stringentă identificarea contextelor de provenienţă, mai ales că cel puţin piesele metalice prezentau caracteristicile specifice celei de A Doua Epoci a Fierului din Transilvania, respectiv că ele puteau proveni din situri recent braconate, de pe raza judeţelor Alba sau Hunedoara, acţiuni aflate în vizorul Poliţiei de Patrimoniu din judeţul Alba.
Din declaraţiile colecţionarului reieşea faptul că acesta ar fi cumpărat cele patru arme din fier de la târgul de vechituri din Alba Iulia, în primăvara anului 2014, de la o persoană pe care nu o cunoaşte. Toporul din piatră l-ar fi cumpărat, tot de la târgul de vechituri, de la o persoană, care i-ar fi spus că l-a găsit undeva în hotarul localităţii Cetea (comuna Galda de Jos, jud. Alba). Le-ar fi achiziţionat, fără a le cunoaşte efectiv apartenenţa cultural cronologică şi valoarea patrimonială, doar datorită aspectului lor arhaic şi valenţelor estetice. Un caz clasic în care probatoriul este imposibil. Sau aproape imposibil4.
Piesele metalice prezentau o patină şi caracteristici morfologico-stilistice care le aminteau investigatorilor, chiar şi celor care nu aveau studii de specialitate, de alte piese similare, nu de mult timp indisponibilizate în alt dosar penal, care viza braconaje efectuate în siturile unor cetăţi dacice din judeţul Alba5.

2. Descrierea pieselor
2.1. Vârf de săgeată de ballista (Fig.1/1)
Obiectul este componenta metalică a unui proiectil (săgeată) utilizat de o maşină de război. Piesa din fier forjat este masivă, are secţiune patrulateră, acum parţial acoperită cu produşi de coroziune. Lungimea totală este de 6,3cm, iar diametrul duliei este de 1,2cm. Starea de conservare este în general bună, doar buza duliei este relativ afectată de coroziune.
Din punct de vedere tehnic şi cultural chiar, astfel de vârfuri sunt de provenienţă romană, dar prezenţa lor în mediul dacic nu trebuie să surprindă. Pe Columna Traiană sunt figuraţi ballistarii daci6, care mânuiesc maşini de război romane, iar piese componente ale acestor maşini de război au fost descoperite în ruinele incendiate ale cetăţii de la Costeşti-Cetăţuie7, ceea ce explică, măcar parţial, descoperirea unor astfel de vârfuri în arealul Munţilor Orăştiei8. Desigur, acest lucru nu leagă neapărat respectivul obiect de utilizarea unei baliste la aşa mare distanţă de cetăţile dacice – obiective mai logic de apărat (sau asediat!) cu maşinile de război – dar prezenţa lui în zona Bulbucului poate fi conectată cu celelalte depuneri de aici. Indiferent de scenariul real sau imaginat, piesa rămâne una de factură romană9.
2.2. Lance (Fig.1/2)
Arma este din fier forjat, acoperită parţial cu patină nobilă, de culoare neagră, şi produşi de coroziune. Starea generală de conservare este bună, metalul fiind puţin afectat de trecerea timpului. Se pot observa însă zone în care produşii de coroziune au fost îndepărtaţi prin acţiuni mecanice ceea ce a dus la vizibilitatea miezului metalic pe porţiuni mici sub forma unor ciupituri circulare (Fig.5/1–4). Aceste detalii, observate doar pe una dintre feţele lăncii, sunt fireşti în cazul unei deplieri a lamei. Urmele uşoare de vălurire a armei în partea de mijloc duc la concluzia că piesa a fost îndoită în Antichitate şi îndreptată după prelevare. Lipsa unor microfracturi, specifice acestor acţiuni mecanice, chiar executate la cald, arată însă că lama nu a fost pliată total, ci doar îndoită la un unghi mai mic. Miezul metalic este parţial mineralizat, stratul exterior de magnetită suprapune un nivel de produşi de coroziune cu activi, prin urmare elasticitatea piesei este diminuată considerabil10. Lama lăncii are forma clasică de frunză de salcie, alungită şi ascuţită la vârf, cu nervura centrală lată şi aplatizată. Secţiunea este romboidală, cu două uşoare şănţuiri pe laterale. Dulia este relativ scurtă şi robustă. Lungimea lăncii este de 29cm, lăţimea variabilă, iar diametrul duliei este de 1,6cm.
Arma se înscrie în tipul de lănci comune în spaţiul geografic şi cultural specific celei de A Doua Epoci a Fierului, identic din punct de vedere tipologic cu piese specifice celţilor şi dacilor şi a cunoscut o lungă perioadă de utilizare11.
2.3. Lance (Fig.2)
Piesă din fier forjat, acoperită parţial de patină nobilă şi de produşi de coroziune. Şi această lance are miezul metalic este parţial mineralizat, stratul exterior de magnetită suprapune, la fel ca precedenta armă, un nivel de produşi de coroziune cu activi (Fig.5/5–7) care au afectat elasticitatea obiectului. Lama lăncii are forma frunzei de salcie, cu nervură mediană bine pronunţată, iar dulia este scurtă, raportată la lamă. Lungimea totală a armei este de 23,5cm, iar diametrul duliei de 1,5cm. Obiectul are o stare relativ bună de conservare.
Caracteristicile tipologice şi cronologice sunt similare cu precedentul vârf de lance.
2.4. Lance (Fig.3)
Armă de fier forjat, acoperit astăzi de produşi de coroziune. Vârful este scurt, bine faţetat, romboidal în secţiune, cu nervură mediană puternică. Dulia începe cu secţiune rotundă la bază ca spre trecerea în lama propriu-zisă să se faţeteze.
Dimensiunile piesei sunt: lungimea totală 23,5cm, lungimea duliei 14cm, iar diametrul acesteia 1,5cm. Starea de conservare este foarte bună.
Arma este, morfologic vorbind, una robustă, mai potrivită pentru aruncat şi împuns, ceea ce o apropie mai mult de funcţia de suliţă. Şi acest tip de lance este întâlnit în arsenalul specific războinicilor daci, chiar dacă mai rar, bune analogii găsindu-se la Gruia (Mehedinţi)12, Popeşti (Mihăileni, Giurgiu)13 şi Sarmizegetusa Regia14.
2.5. Toporul din piatră (Fig.4)
Toporul din piatră şlefuit şi perforat transversal, este o piesă cu certe valenţe estetice. Piesă de colecţie, având o greutate de cca. 350 grame, este fabricat dintr-o rocă dură, de culoare cenuşiu-verzuie (bazalt?), cu inflexiuni şi cu suprafaţa foarte bine lustruită, păstrând patina originală. Este un topor de tip ciocan, având o formă regulată, tetraedrică, cu un tăiş oblic, destul de bine păstrat, respectiv o ceafă (muchie) de formă pătrată care păstrează stigmatele utilizării sale în preistorie. Perforaţia transversală este completă şi bine executată, fără vicii de execuţie, amplasată mai aproape de tăiş. Tipologic, toporul aparţine, cel mai probabil, mediului eneolitic, reprezentat de o serie de culturi în bazinul transilvan. În lipsa datelor certe legate de contextul de provenienţă, respectiv a unor fragmente ceramice care să facă posibilă mai fina sa încadrare culturală, putem afirma că el poate aparţine oricărei culturi eneolitice din acest areal, inclusiv culturii Coţofeni, extrem de bine reprezentată în hotarul localităţii Cetea15. Este posibil, astfel, ca el să aparţină locuirilor Coţofeni de fază a III-a de La Pietre, un ansamblu carstic spectaculos. Mediul Coţofeni de fază III este destul de bine reprezentat de astfel de topoare perforate16, tipul topoarelor perforate amigdaloide fiind considerat ca formă tipică pentru cultura Coţofeni, la acestea perforaţia fiind amplasată aproximativ la jumătatea distanţei dintre ceafă şi tăiş17. Topoare similare au fost descoperite în mediul Coţofeni la Presaca Ampoiului-Piatra Bratii18, Blandiana19, Căpud20, Câlnic21, Şincai22 şi Şeuşa-Gorgan23. Aceste topoare perforate cu muchia rectangulară se generalizează în faza a III-a din evoluţia culturii, paralel cu apariţia obiectelor din cupru, fiind posibilă utilizarea acestora în procesul de obţinere şi prelucrare a metalului.
Deşi piesa aparţine altui orizont cronologic şi cultural, ea este prezentată aici din considerente de ţin majoritar de dosarul juridic, fiind parte a inventarului arheologic confiscat de la acelaşi colecţionar. Motiv pentru care am şi decis să o semnalăm lumii academice.

3. Concluzii
Recent, în cadrul investigaţiilor din cadrul unui alt dosar penal, într-un context fără legătură cu cel al cercetărilor legate de artefactele mai sus descrise, un martor a declarat că, în cursul efectuării urmăririi penale în dosarul privind piesele mai sus descrise, colecţionarul a avut mai multe întâlniri cu unul dintre inculpaţii trimişi în judecată, personaj care a efectuat mai multe braconaje arheologice în situl de la Bulbuc-Pietrele Bulbucului. În acest context, au fost intensificate eforturile de confirmare a acestei ipoteze de lucru, respectiv de identificare a posibilului loc de provenienţă a pieselor. A rezultat o probabilitate foarte mare, de fapt suficient de mare ca să putem accepta faptul că cele patru arme din fier au ca loc de provenienţă acest sit, mai multe alte confirmări operative contribuind la aceasta. Existau indicii clare că unul dintre inculpaţii din dosarul braconajelor din cetăţile dacice ar fi efectuat şi alte detecţii în situl de la Bulbuc, ulterior fiind interesat de valorificarea artefactelor descoperite.
Acceptând rezultatele anchetei judiciare, dar păstrând coeficientul de probabilitate specific unor surse nu întotdeauna corecte sau reale, inserăm în arealul Bulbucului şi armele de metal prezentate. Se creionează în acest fel câteva posibile explicaţii istorice privind prezenţa obiectelor în aceste locuri. Pe lângă analogiile morfologice ale primelor două lănci, şi acestor piese le lipsesc urmele de ardere, fapt ce exclude depunerea lor în morminte de incineraţie şi le aliniază cu tipul de depunere relevat de descoperirile anterioare, respectiv cele cinci complexe cu inventare specifice fenomenului Padea-Panaghiurski Kolonii.
În acest nou registru se conturează existenţa, în perimetrul înălţimilor calcaroase Piatra Mare şi Piatra Mică, aflate la marginea de sud a cătunului Bulbuc (comuna CeruBăcăinţi, jud.Alba), a unui loc special pentru cultura dacică. Cu urme de locuire încă din perioada culturilor Vinča, Petreşti, Coţofeni, apoi din Epoca Bronzului, certificată prin descoperirea unor fragmente ceramice aparţinând culturii Wietenberg, şi cu urme dacice, la care se adaugă două piese de epocă romană24, arealul îşi dovedeşte importanţa pe care a avut-o de-a lungul timpului. Cu atât mai mult ne miră neincluderea sitului în Lista Monumentelor Istorice, nici la atâţia ani după primele descoperiri, în pofida întregului potenţial arheologic din acest loc, ceea ce ridică unele semne de întrebare. Nu putem eluda faptul că, pe fondul acestei delăsări, iată, zona este şi acum baleiată de căutătorii de comori, cu urmări neplăcute asupra patrimoniului.
Pentru epoca dacică, cea mai bogată din punctul de vedere al descoperirilor, dosarul istoric de moment conturează aici posibila existenţă a unui loc de cult. Modul de depunere a inventarelor, peisajul şi perspectiva asupra văii Mureşului, traseul prin şaua dintre clipele calcaroase, pasul obligatoriu de trecere spre zona auriferă din Apuseni şi izvorul de pe panta sudică a Pietrei Mari sunt tot atâtea indicii că locul ar fi fost unul de cult în vremea dacilor. Nu putem explica în alt mod renunţarea de către proprietarii armelor descoperite la Bulbuc, piese dintre care unele au fost îndoite ritualic, obiecte scumpe, valoroase atât material, cât şi spiritual, greu de procurat şi importante pentru statutul şi imaginea individuală. Un loc special, cu caracteristici geografice şi culturale aparte, putea oferi o serie de motivaţii foarte puternice, care, cumulate cu situaţii speciale din viaţa comunităţilor dacice din jur, au avut ca finalitate sacralizarea locului prin sacrificarea de armament. Dacă astfel de depuneri ritualice dacice (cenotafe sau nu) au mai fost descoperite, o densitate de asemenea valoare este deocamdată singulară în spaţiul Daciei Preromane.
Dacă aici au avut loc diverse rituri mai puţin perceptibile decât cele explicit funerare, cum ar fi în aceste cazuri depunerea votivă de arme, aspectul este greu de tranşat indubitabil în acest stadiu. O includere a zonei în Lista Monumentelor Istorice şi cercetarea ei de către arheologi ar putea furniza însă noi informaţii despre sit şi, implicit, despre credinţele şi spiritualitatea dacilor din epoca Regatului.


Fig.1.1. Vârf de săgeată de balistă; 2. Vârf de lance.



Fig.2. Vârf de lance.



Fig.3. Vârf de lance.



Fig.4. 1. Topor de piatră expus spre vânzare în târgul săptămânal de la Alba Iulia (jud.Alba) la data de 17.09.2017; 2. Topor de piatră şlefuită.



Fig.5. Macrofotografii porţiuni afectate ale lăncilor 2 şi 3 (foto D.Anghel).



BIBLIOGRAFIE:


APĂRUT ÎN: ArheoVest, Nr.VI: In Memoriam Marian GUMĂ, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timişoara, 24 noiembrie 2018, pag.341-352

NOTE
1 Borangic, Ciută, 2014; Ciută, Borangic, 2018; Ciută, Borangic, 2018a.
2 În luna ianuarie a anului 2018 a fost pronunţată hotărârea definitivă în această cauză, bunurile rămânând în proprietatea Statului Român.
3 Cele două piese sculpturale au făcut obiectul unor studii aflate în curs de publicare (Ciută, 2018; Ciută, 2018a).
4 Cel puţin această declaraţie a fost corectă, căci toporul de piatră şlefuită a fost observat şi fotografiat de către mine (C.B.), în data de 17.09.2017, când obiectul era expus spre vânzare în târgul săptămânal organizat la Alba Iulia (Fig.4/1).
5 Este vorba despre dosarul penal 261/P/2014, dosar în care inculpaţii E.D.L. şi T.G. au fost trimişi în judecată în urma efectuării de detecţii neautorizate în situri arheologice. În debutul urmăririi penale în acest dosar, investigatorii judiciari au avut în atenţie şi un lot de piese din fier depuse la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, provenind de la punctul Pietrele Bulbucului (sat Bulbuc, comuna Ceru Băcăinţi), unde a fost descoperit un loc de depuneri, care conţineau inventare specifice fenomenului Padea-Panaghiurski Kolonii (Borangic, 2014 p.259-310).
6 Scena LXVI.
7 Gheorghiu, 2005, p.165-174.
8 Glodariu, Iaroslavschi, 1979, p.136.
9 Amon 2004, p.95-98 (unde astfel de vârfuri sunt considerate bolţuri de catapultă).
10 Restaurarea şi conservarea pieselor metalice, precum şi observaţiile conexe acestor operaţiuni ne-au fost oferite de către Dan ANGHEL, restaurator la Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia, căruia îi mulţumim pe această cale pentru informaţiile oferite.
11 Glodariu, Iaroslavschi, 1979, p.132-133.
12 Borangic, Bădescu, 2014, p.37.
13 Vulpe, 1976, p.201.
14 Glodariu, Iaroslavschi, 1979, p.133; Pl.70/30.
15 RepAlba, 1995, p.71-72. În hotarul localităţii Cetea, îndeosebi în arealul clipelor calcaroase cunoscute de localnici sub numele La Pietri sau Băile Romane, sunt cunoscute mai multe puncte cu descoperiri aparţinând culturii Coţofeni. În acest areal au fost semnalate, în ultimii ani, frecvente incursiuni ale căutătorilor de comori.
16 Ciugudean, 2000, p.30-31.
17 Ciugudean, 2000, p.31.
18 Ciugudean, 2000, p.31, pl.120/10-11.
19 Ciugudean, 2000, p.31. pl.121/1-2.
20 Ciugudean, 2000, p.31, pl.121/4, 6-9.
21 Ciugudean, 2000, p.31, pl.122/5-7.
22 Ciugudean, 2000, p.31, pl.123-124.
23 Inedit.
24 Goronea et alii, 2012, p.14.

BIBLIOGRAFIE
• Amon, 2004
Lucian Dan AMON, Armamentul şi echipamentul armatei romane din Dacia sud-carpatică, Ed.Universitaria, Craiova, 2004, 364 pg., ISBN 973-8043-568-8.
• Borangic, 2014
Cătălin BORANGIC, Arme şi piese de harnaşament din epoca Regatului dac descoperite la Bulbuc, com.Ceru-Băcăinţi, jud.Alba. Consideraţii preliminare, În: Istros, XX, 2014, p.259-310.
• Borangic, Bădescu, 2014
Cătălin BORANGIC, Alexandru BĂDESCU, Civilizaţia geto-dacică (I). Arme şi echipamente din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României, Patrimoniu, Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti, 2014, 104 pg., ISBN 978-973-0-18180-7.
• Borangic, Ciută, 2014
Cătălin BORANGIC, Marius CIUTĂ, La limita arheologiei. Reflecţii pe marginea unei descoperiri atipice, În: ArheoVest, Nr. II: [Simpozion ArheoVest, Ediţia a II-a:] In Honorem Gheorghe Lazarovici, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timişoara, 6 decembrie 2014, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare, Asociaţia „ArheoVest” Timişoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2014, Vol. 1: [12] + XXIV + [2] + 33‒492 + [2] pg. + DVD, Vol. 2: [10] + [2] + 497‒1013 + [2] pg., ISBN 978-96 3-315-228-7 (Összes/General), ISBN 978-963-315-220-1 (Vol. 1), ISBN
978-963-315-221-8 (Vol. 2); Vol. 1, p. 415-426, on-line http://arheovest.com/simpozion/arheovest2/18.pdf
• Ciută, Borangic, 2018
Marius-Mihai CIUTĂ, Cătălin BORANGIC, Un lot de unelte şi arme din fier, recent recuperat,, provenind din zona munţilor Orăştiei, În: In memoriam Ioan Glodariu, Cluj-Napoca, 2018 (în curs de publicare).
• Ciută, Borangic, 2018a
Marius-Mihai CIUTĂ, Cătălin BORANGIC, One lot of iron tools and weap-ons recently recovered from the Orăştie Mountains Area, În: Acta Musei Brukenthal, XIII/1, 2018 (în curs de publicare).
• Ciută, 2018
Marius-Mihai CIUTĂ, Restituiri. Două piese sculpturale, recent redate patrimoniului cultural naţional, În: Anuarul Institutului de Ştiinţe SocioUmane Sibiu, XXIV, 2018 (în curs de publicare).
• Ciută, 2018a
Marius-Mihai CIUTĂ, Two sculptural pieces, recently returned to the national cultural heritage, În: Marisia, XXXVII, 2018 (în curs de publicare).
• Gheorghiu, 2005
Gabriela GHEORGHIU, Un modiolus în cetatea dacică de la Costeşti-Cetăţuie (jud.Hunedoara), În: Angustia, 9, 2005, p.165-174.
• Ciugudean, 2000
Horia CIUGUDEAN, Eneoliticul final în Transilvania şi Banat: cultura Coţofeni, Ed.Mirton, Timişoara, 2000, 284 pg. ISBN 973-585-178-4.
• Goronea et alii, 2012
Toma GORONEA, Mihai PASCARU, Cristian Ioan POPA (coord.), Studiu privind aria caracteristică pentru peisaj cultural în zona Ceru-Băcăinţi, judeţul Alba, Ed.Mega, Cluj-Napoca, 2012, 143 pg. ISBN 978-606-543-290-1.
RepAlba, 1995
Vasile MOGA, Horia CIUGUDEAN (redactori) [et alii], Repertoriul arheologic al judeţului Alba, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Bibliotheca Mvsei Apvlensis II, Alba Iulia, 1995, 271 pg., 33 Pl. + o hartă.
• Vulpe, 1976
Alexandru VULPE, La nécropole tumulaire de Popeşti, În: Thraco-Dacica, I, 1976, p.193-215.

ABSTRACT
The study presents a group of archaeological artifacts recovered judicially way from a collector of antiquities. These are four weapons: three Dacic spears, a arowhead of ballista and a ground-shaped stone ax, specific to the prehistory. On occasion, we draw attention to the non-inclusion in the National Archaeological Register of the perimeter of the Bulbuc discoveries, with unpleasant consequences on the archaeological potential in the area, as well as to the possibility that this area will have a place of open cult dating back to the Dacian kingdom.

KEYWORDS: weapons, spears, Bulbuc, rituals, place of cult.