 Ziua Culturii Naţionale oferă prilejul de a prezenta, la sediul Muzeului de Istorie (Bd.V.Lucaciu, nr.21), începând cu ora 18:00, cercetările arheologice recente de la Medieşu Aurit. Noile cercetări vin să sporească splendoarea vestigiilor din localitatea de la nord de Someş, vestigiile ajungând de o importanţă majoră pentru patrimonial cultural naţional şi european. Apelativul de „aurit” al castelului, ruinele sale grandioase ce ne impresionează şi azi, vin să ateste bogăţia acumulată în această zonă, zonă aflată pe drumul ce lega Transilvania de Polonia, iar prin aceste regiuni tranzita mărfurile între Orient şi nordul Europei. Ruinele de la Medieşu Aurit atestă existenţa unui centru de putere ce a dăinuit din perioada timpurie a Evului Mediu. Statutul de localitate centrală a Medieşului s-a extins până în epocă contemporană, dat fiind că localitatea a rămas a fi sediu al unui cerc electoral până la începutul secolului al XX-lea, cerc electoral ce cuprindea un vast teritoriu situat la nord de Someş, teritoriu ce includea şi Ţara Oaşului. Deosebit de spectaculoase sunt vestigiile arheologice din antichitate. În epocă romană, în zona Medieşului a funcţionat un centru economic strâns legat prin Someş de provincia intracarpatică Dacia. Cercetările arheologice recente realizate în centrul de olărit de la Medieş-Şuculeu au atestat că aici a funcţionat cel mai mare centru de olărit din Europa Barbară, iar în apropiere, la Iojib, a fost descoperit un centru metalurgic. În preistorie, în hotarul satului învecinat Potău, a fost edificată singura aşezare fortificată din Câmpia Someşană, centru de putere prin care elitele locale controlau regiunea. În aşezarea fortificată a fost descoperit un inel de buclă din aur, iar în apropierea sa au fost cercetat impresionantul mormânt tumular, de la situl Medieşu Aurit – Dâmbul Acastăului. Tot din vecinătatea fortificaţiei preistorice de la Medieş provine celebra ofrandă de arme de la Apa. Toate aceste descoperiri conturează cu acurateţe un important centru de putere care o lungă perioadă de timp, între 2200 şi 1600 î.Hr., controla comerţul zonei Transilvaniei cu Bazinul Superior al Tisei, pe un lung traseu ce lega Orientul de zona Mării Baltice.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa informaţiilor: Liviu Marta.
Autor: Gligor Adrian Borza, colaborator ENDA. |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
