Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica (2)
   Echipa ENDA (4)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (3)
   Rapoarte de activitate (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (8)
   Poveștile Legio Dacica (15)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (24)
   Economia (12)
   Arta (6)
SOCIAL
   Regii (15)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (82)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (7)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (32)
   Seniorii războiului (7)
   Arhitectura militară (4)
   Cetăţile (20)
   Războaiele dacilor (17)
   Civis Romanus (7)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (58)
   Recenzii (11)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (8)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (5)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Dacia 3D (9)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (12)
   Legende şi povestiri (3)
   English papers (54)
ZIARUL PERSONAL
   Borangic Cătălin (33)
   Marcu Marius (5)
   Velico Dacus (57)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (33)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (401)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookCanal Youtube ENDAENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

CONSIDERAŢII PRELIMINARE PRIVIND LOCUINŢELE DIN CADRUL CETĂŢILOR DIN EPOCA FIERULUI SITUATE ÎNTRE CARPAŢI ŞI PRUT (SEC.V-III Î.HR.)

Alexandru Berzovan


1. Introducere
Între veacurile V şi III î. Hr., la cumpăna dintre prima şi a doua vârstă a fierului, în spaţiul est-carpatic s-au ridicat o serie de cetăţi care impresionează şi astăzi prin numărul şi dimensiunile lor, martore ale unor eforturi colective de amploare (Sîrbu, Trohani 1997, 512-539; Zanoci 1998). Deşi o parte din aceste obiective au beneficiat de-a lungul vremii de investigaţii arheologice, valorificarea informaţiilor obţinute, cel puţin pentru spaţiul cuprins între Carpaţi şi Prut – s-a făcut inegal. Doar câteva obiective au beneficiat de cercetări de lungă durată (fig. 1), precum cele două cetăţi de la Stânceşti (com. Mihai Eminescu, jud. Botoşani), cetatea de la Cotu Copălău (jud. Botoşani), cea de la Cotnari (jud. Iaşi), respectiv cele de la Răducăneni (jud. Iaşi) şi Buneşti (com. Buneşti-Avereşti, jud. Vaslui). Dintre acestea doar cele de la Stânceşti şi Cotu Copălău au fost publicate monografic. În aceste condiţii, multe dintre aspectele legate de traiul comunităţilor ce au vieţuit acum aproape două milenii şi jumătate în urmă pe aceste teritorii rămân în continuare insuficient cunoscute.
Prin prezenta lucrare ne-am propus să abordăm problema locuinţelor din cadrul acestor cetăţi, pornind atât de la cercetările mai vechi cât şi de la câteva rezultate preliminare obţinute ca urmare a investigaţiilor proprii.

2. Distribuţia locuinţelor în cadrul cetăţilor
În ce priveşte problema densităţii şi distribuţiei locuinţelor în cadrul incintelor fortificate, informaţiile noastre sunt destul de limitate. La Stânceşti, deşi s-au descoperit un număr relativ mare de locuinţe, autorii săpăturii semnalează existenţa unor spaţii extinse aparent complet lipsite de urme arheologice (Florescu, Florescu 2005, 23). Desigur, având în vedere că s-a decopertat mai puţin de 5% din suprafaţa celor două cetăţi, suntem departe de a avea o imagine de ansamblu.


Fig.1 Hartă cetăţilor menţionate în lucrare: 1 - Stânceşti; 2 - Cotu-Copălău; 3 - Cotnari; 4 - Poiana Mănăstirii; 5 - Buneşti; 6 - Răducăneni.


Nici în cazul cetăţii de la Cotnari, în lipsa unor planuri publicate, nu putem face prea multe aprecieri – dar, aşa cum sugerează prospecţiunea magnetometrică, cel puţin în incinta A densitatea vestigiilor arheologice nu pare să fi fost una foarte mare (Berzovan 2018, 327). O situaţie similară se observă şi în cazul cetăţii de la Poiana Mănăstirii (fig.2/2), unde prospecţiunea efectuată pe cca.1/6 din suprafaţa (fig.2/3) a relevat un număr restrâns de posibile structuri de locuire (Berzovan et al. 2017, 313). La Cotu Copălău, deşi cercetările efectuate sunt departe de a ne oferi o imagine completă, s-a putut totuşi constata o locuire ceva mai intensă în sectorul sud-vestic; secţiunile efectuate în zona de est neducând la descoperiri de amenajări (fig.2/1).
O notă distinctă în acest peisaj pare să fie cetatea de la Buneşti-Avereşti. Deşi beneficiază de o suprafaţă mai restrânsă, de numai 2,71ha (Berzovan 2019) aici au fost semnalate un număr de peste 30 de locuinţe, sugerând o densitate cu mult mai mare decât în cazul obiectivelor mai sus discutate. Aceeaşi situaţie pare să fie valabilă şi pentru cetatea de la Răducăneni (Berzovan 2019).
În ce priveşte distribuţia în sine a locuinţelor, stadiul cercetărilor nu permite multe discuţii. Se pot observa la Cotu Copălău, într-o anumită măsură şi la Poiana Mănăstirii existenţa unor grupări compuse din două-trei locuinţe mai apropiate unele de altele. Aceste mici „pâlcuri” pot reflecta relaţii de tip familial, de clan, sau de altă natură. În cazul cetăţii de la Buneşti, dispunerea locuinţelor în „şiruri paralele” (Bazarciuc 1983, 211) ar putea sugera un anumit efort de sistematizare a spaţiului.


Fig.2 1 - Cetatea de la Cotu Copălău, planul săpăturilor arheologice suprapus pe scanarea LIDAR; 2 - cetatea de la Poiana Mănăstirii (plan); 3 - cetatea de la Poiana Mănăstirii, rezultatele prospecţiunilor magnetometrice.


3. Tipologia locuinţelor
Gradul de conservare al locuinţelor este în general destul de modest. Acest lucru se datorează în principal faptului în cetăţile despre care facem vorbire stratul de locuire apare imediat sub cel vegetal, structurile arheologice fiind adeseori bulversate de arăturile adânci. Locuinţele de suprafaţă investigate până acum se prezintă în general sub forma unor aglomerări de chirpici mărunţi şi materiale (fig.3).
Calitatea documentării situaţiilor arheologice diferă de la un caz la altul. Dacă la Cotu Copălău avem publicat un singur plan de locuinţă (fig.5/5), la Stânceşti avem publicate multiple planuri, unele dintre ele destul de detaliate, completate de descrieri pe baza cărora se pot efectua observaţii utile. În schimb, despre locuinţele descoperite în cetăţile de la Cotnari, Buneşti-Avereşti sau Răducăneni datele de care dispunem la acest moment sunt insuficient pentru a permite discuţii aprofundate.
Problema clasificării tipologice a locuinţelor este complicată suplimentar de terminologia utilizată în literatura de specialitate. Nu există definiţii clare pentru termeni precum „semibordeie”, respectiv „bordeie”1. În acest studiu am preferat să recurgem la o convenţie subiectivă, anume să folosim termenul de „locuinţă adâncită” pentru a defini acele situaţii când podina se află la o adâncime cuprinsă între -0,15-0,50m faţă de nivelul antic de călcare, respectiv de „bordei”, când aceasta se află la o adâncime mai mare de jumătate de metru.


Fig.3 Fotografii de şantier cu locuinţe de suprafaţă din Cetatea 2 de la Stânceşti (Arhiva Muzeului Judeţean Botoşani).



Fig.4 Planuri de locuinţe: 1 - Stânceşti - L IV; 2 - Stânceşti - L VI; 3 - Stânceşti - L VIII; 4 - Stânceşti - L II (X); 5 - Poiana Mănăstirii - L 1


Nr.TipFormăDimensiuniInstalaţii de încălzire (dispunere)
1suprafaţărectangulară??
2adâncitărectangulară6,7×?mvatră (colţ NE)
3suprafaţărectangulară5×6m?
4suprafaţărectangulară5×6mvatră (colţ NV)
5suprafaţărectangulară3,5×6,5m?
6adâncitărectangulară5×6mvatră (colţ NV?)
7adâncitărectangulară5,0×6,5m?
8adâncitărectangulară4×6m?
9bordeicirculară5,10×5,16mvatră (sector N)
10suprafaţărectangularăcca.5×6m?
11adâncitărectangulară??
12suprafaţărectangulară4×5m?
13suprafaţărectangulară??
14suprafaţărectangulară??
15bordeirectangulară2,6×3,2mvatră (colţ NE)

Tabelul 1 Locuinţe din cetatea de la Cotu Copălău (sec. IV-III î. Hr.)


În cetatea de la Cotu Copălău au fost identificate 15 locuinţe, majoritatea de suprafaţă sau uşor adâncite; doar două pot fi încadrate categoriei bordeielor propriu-zise (L9, respectiv L15). Dimensiunile lor, acolo unde au putut fi stabilite, sunt relativ similare, oscilând între 22,5m2 şi 30m2; doar L15, prezintă o suprafaţă ceva mai mică, de numai cca.8,32m2. În ce priveşte forma, cu excepţia L9 ce prezintă un plan circular, celelalte sunt rectangulare (Şovan, Ignat 2005, 19-23). În şapte dintre cele 15 locuinţe au fost sesizate vetre sau urme de vetre de foc, de obicei dispuse în zona nordică. În ce priveşte tehnica de construcţie informaţiile publicate nu sunt foarte numeroase. Podinele par să fi fost realizate simplu, din pământ bătătorit, fără amenajări speciale. Prezenţa chirpicilor arşi indică existenţa unor pereţi lutuiţi, dar absenţa gropilor de par, explicabilă poate şi prin prisma gradului mai modest de conservare al vestigiilor nu permite discuţii detaliate legate de arhitectura locuinţelor.


Fig.5 Planuri de locuinţe: 1 - Stânceşti - L III; 2 - Stânceşti - Sbd. 25; 3 - Stânceşti - Sbd. 6; 4 - Stânceşti - Sbd. 29; 5 - Cotu Copălău - Bordei 9; 6 - Stânceşti - Sbd. 13


Cercetările arheologice din cele două cetăţi de la Stânceşti au scos la lumină un număr relativ însemnat de locuinţe, autorii prezentându-le în funcţie de cele trei etape cronologice majore ale acestor mari fortificaţii. Le vom prezenta şi noi mai jos, în formă de tabele.
Astfel, pentru etapa 1 a cetăţii I de la Stânceşti avem de-a face aproape exclusiv cu locuinţe adâncite şi bordeie. Majoritatea prezintă o formă ovală, cu dimensiuni variabile ce oscilează între 6m2 respectiv cca.33m2. Locuinţa de numai 6m2 poate fi interpretată ca un eventual adăpost temporar. Instalaţiile de încălzire sunt prezente în aproape toate cazurile, fără a se constata o preferinţă în ce priveşte dispunerea. De notat prezenţa unui cuptor din lut şi a unui posibil pietrar. Despre arhitectura locuinţelor informaţiile nu sunt foarte numeroase. Se constată în unele cazuri prezenţa centrală a unei gropi de par (Florescu, Florescu 2005, 30). Pe unii pereţi se poate observa o humă albă dispusă pe ambele feţe (Florescu, Florescu 2005, 41). Podinile nu au fost amenajate.

Nr.Numerotare (după autorii săpăturilor)TipFormăDimensiuniInstalaţii de încălzire (dispunere)
1Sbd.1adâncităovală3,4×3,0m?
2Sbd.2adâncităovală4,4×3,8m?
3Sbd.3adâncităaprox. rectangulară4×3m?
4Sbd.4adâncităovală5,5×4,3mvatră (colţ E)
5Sbd.5adâncităovală5,0×3,5mcuptor
6Sbd.6adâncitărectangulară5,00×2,75m?
7Sbd.7adâncităaprox. rectangulară3,0×1,4-2,0mvatră (colţ S)
8Sbd.8adâncităaprox. ovală3,0×3,5mvatră (colţ N)
9Sbd.9 (13)adâncită??vatră (centrală?)
10Sbd.10 (15)adâncităcircularădiam.4,50mpietrar (?)
11Sbd.11 (16)adâncită??vatră (colţ S)
12Sbd.12 (17)bordeiovală4,5×3,5mvatră (centrală?)
13Sbd.13 (21)adâncităovală3,50×3,25mvatră (centrală)
14Sbd.14 (23)adâncităovală7,5×4,5m?
15Sbd.15 (25)adâncită?4,0x4,1mvatră (colţ V)
16Sbd.16 (28)bordeicircularădiam.5,50m?

Tabelul 2 Locuinţe din etapa 1 a cetăţii I de la Stânceşti (sec.VI-V î.Hr.)


Nr. Numerotare (după autorii săpăturilor)TipFormăDimensiuniInstalaţii de încălzire (dispunere)
1L Isuprafaţă??vatră (colţ SSE)
2L IIsuprafaţă?12,6×6,0mvatră (colţ SV)
3L IIIsuprafaţă?10,5×6,0mvatră (centrală)
4L IVsuprafaţă?30m2?
5L Vsuprafaţă?3,0×2,5mvatră (centrală)
6L VIsuprafaţărectangulară5×4mvatră (centrală)
7L VIIadâncitărectangulară6,25×5,00m?
8L VIIIsuprafaţărectangulară6,5× 4,0mvatră (centrală)

Tabelul 3 Locuinţe din etapa a 2-a a Cetăţii 1 de la Stânceşti (sec. IV î. Hr.)


Locuinţele de suprafaţă sau uşor adâncite semnalate în etapa a 2-a a cetăţii I prezintă dimensiuni cuprinse între 7,5 respectiv 75m2, având în general o formă rectangulară. Vetrele sunt dispuse variabil, dar mai ales în zona centrală. În cazul L VIII vatra prezintă o formă rectangulară, uşor înălţată faţă de podina locuinţei prin depunerea unui strat de prundiş, acoperită la rândul său de lipituri succesive din lut galben nisipos (Florescu, Florescu 2005, 42). Este foarte posibil ca unele din aceste locuinţe să fi avut două încăperi (Florescu, Florescu 2005, 41).
Pentru etapa a 3-a a cetăţii I de la Stânceşti avem de-a face, conform autorilor, doar cu locuinţe adâncite şi bordeie. De formă în general ovală, ele prezintă dimensiuni ce oscilează între 10, respectiv 28m2.

Nr.Numerotare (după autorii săpăturilor)TipFormăDimensiuniInstalaţii de încălzire
1Sbd. 17 (7 a)adâncităovală3,75×4,25mvatră / pietrar (?)
2Sbd. 18 (8 a)adâncităcirculară4,0×4,1mvatră (centrală ?)
3Sbd. 19 (9)adâncităovală5×4mvatră (colţ N)
4Sbd. 20 (10)adâncităovală3,75×4,25mpietrar (?)
5Sbd. 21 (14)bordeiovală6×4m?
6Sbd. 22 (18)bordeioval-alungită5,50×3,25mvatră (centrală ?)
7Sbd. 23 (19)bordeiovală4,8×3,7mcuptor
8Sbd. 24 (20)bordeiovală4,5×3,5mvatră (centrală ?)
9Sbd. 25 (22)adâncităovală6,25×4,50mvatră (centrală)
10Sbd. 26 (24)adâncităovală5×4mvatră (colţ S)
11Sbd. 27 (26)bordeiovală4,0×3,6mvatră (colţ NV)
12Sbd. 28 (27)bordeipiriformă5,2×5,0mcuptor
13Sbd. 29 (29)adâncităovală3,0×3,5mvatră (centrală ?)
14Sbd. 30 (30)adâncităovală2,3×3,4m?

Tabelul 4 Locuinţe din etapa a 3-a a cetăţii 1 de la Stânceşti (sec. III î. Hr.)


Vetrele sunt dispuse în general central; remarcăm prezenţa unui posibil pietrar şi a unor cuptoare. În general podinile nu au fost amenajate; doar în cazul Sbd. 19 şi 22 a fost adăugat un strat subţire de prundiş.

Nr.Numerotare (după autorii săpăturilor)TipFormăDimensiuniInstalaţii de încălzire (dispunere)
11 L I (IX) / IIsuprafaţă?7,5×6,5mvatră (centrală)
22 L II (X)suprafaţărectangulară7×6m?
33 L III (XI)suprafaţărectangulară9×7m?
44 L IV (XII)suprafaţărectangulară7,2×6,1m?
55 L V (XIII)suprafaţărectangulară2,7×3,6mvatră (colţ N)
66 L VI (XIV)suprafaţărectangulară3,6×3,0mvatră (centrală)
77 L VII (XV)suprafaţărectangulară2,9×3,1mvatră (centrală)
88 L VIII (XVI)suprafaţă?4,3x?m?
99 L IX (XVII)suprafaţă???

Tabelul 5 Locuinţe din cetatea II de la Stânceşti (sec.IV î.Hr.).


În cadrul cetăţii II de la Stânceşti au fost excavate o serie de locuinţe de suprafaţă, cu grad de conservare variabil. De formă rectangulară, acestea prezintă dimensiuni cuprinse între cca.9 respectiv 63m2. Unele locuinţe precum L II (X) par să fi avut două încăperi; în cazul L III (XI) se presupune existenţa unei tinde. Gradul mai modest de conservare nu permite discuţii prea multe despre vetre; totuşi, în cazul L V (XIV) aceasta a fost înălţată faţă de podea prin adăugarea unui strat suplimentar de prundiş. Podinile sunt neamenajate; în cazul L I (IX) / II a fost adăugat un strat subţire de prundiş.
În ce priveşte cetatea de la Poiana Mănăstirii, pe prospecţiunea magnetometrică au fost sesizate mai multe anomalii, pasibile de a reprezenta urmele unor locuinţe de suprafaţă incendiate. Cu ocazia cercetărilor efectuate în anul 2017 am constatat că gradul de conservare al acestor vestigii este unul modest, resturile de chirpici (unii cu amprente de bârne) fiind împrăştiaţi pe suprafeţe destul de mari de arăturile adânci.
La Răducăneni-Cetăţuie, cercetările arheologice conduse de către V. Merlan au scos la iveală mai multe locuinţe, dar în lipsa planurilor publicate nu se pot face prea multe aprecieri (Merlan 2010, 37-39).
În cetatea de la Buneşti au fost semnalate peste 30 locuinţe de suprafaţă rectangulare, cu podina uşor adâncită (Babeş 1994, 225). Acestea prezintă dimensiuni variabile, de cca.10-12m lungime şi 6-8m lăţime, cu vetre dispuse în colţurile de NE sau NV realizate din chirpici pigmentat şi pietre de râu, având de obicei o formă aproape circulară (Bazarciuc 1983, 211).

4. Discuţii
În ciuda caracterului lor preliminar, datele de care dispunem şi pe care le-am prezentat sintetic în rândurile de mai sus permit efectuarea anumitor observaţii. Astfel, în ce priveşte arhitectura, comunităţile au utilizat exclusiv lemnul şi lutul, materiale disponibile din abundenţă şi relativ uşor de prelucrat. Spre deosebire de spaţiul pruto-nistrean, unde mai sunt semnalate şi locuinţe cu bază de piatră (Zanoci 1998, 67-68; Arnăut 2003, 34-36), aici acest material pare să nu fi fost utilizat. Lutuirea pereţilor s-a făcut în general prin aplicarea un strat relativ subţire. Peste acesta s-a aplicat în unele cazuri o văruială ce ar putea explica resturile de „humă albă” semnalate de autorii cercetărilor de la Stânceşti. În ce priveşte acoperişurile, judecând după poziţia gropilor de par şi a formei locuinţelor, par să fi fost fie rotunde, fie în două ape, acestea din urmă mult mai bine reprezentate. Întrucât resturile lemnoase semnalate sunt puţine, presupunem că în cele mai multe cazuri acoperişul va fi fost realizat din paie sau din stuf.
Bordeiele şi locuinţele adâncite reprezintă cca.40% din totalul locuinţelor repertoriate de noi. Au forme în general ovale, mai rar circulare. Pentru locuitorii de acum două milenii şi jumătate în urmă acest tip de locuinţe oferea atât avantaje cât şi dezavantaje. Realizarea unui bordei implică mai puţină muncă decât în cazul unei locuinţe de suprafaţă. Se foloseşte mult mai puţin lemn; întreţinerea este iarăşi aparent mai simplă, căci nu există nevoia lutuirii constante a pereţilor exteriori. Încălzirea interiorului se putea face de asemenea mult mai eficient. Pe de altă parte, confortul era mai redus, iar absenţa unei iluminări adecvate era de natură să creeze un mediu întunecos, umed şi lipsit de igienă. La toate acestea mai putem adăuga şi riscul inundării la ploi mai puternice sau la topirea zăpezilor.
Locuinţele de suprafaţă, chiar dacă oferă un confort sporit, implică în schimb un efort constructiv ceva mai mare. Per ansamblu, dimensiunile lor sunt mai mari decât cele ale bordeielor şi locuinţelor adâncite. Poate că nu este întâmplătoare asocierea acestui tip de locuinţă la Stânceşti, după autorii cercetărilor, perioadei de maximă înflorire a celor două cetăţi ca de altfel şi prezenţa lor exclusivă în cetatea de la Buneşti în care a vieţuit probabil timp de câteva generaţii o comunitate deosebit de prosperă.
Unele dintre locuinţele prezentate, de dimensiuni reduse, pot fi interpretate şi ca adăposturi temporare, eventual anexe gospodăreşti.
Acolo unde gradul de conservare este bun, sunt semnalate vetre. Poziţia vetrei în locuinţele de la Stânceşti nu urmăreşte un anumit tipar; în schimb la Cotu Copălău şi Buneşti vatra apare constant în zona de nord a locuinţelor. Acest lucru ar putea fi explicat ca un răspuns la situaţia generată de poziţia celor două fortificaţii – pe boturi de deal proeminente, dominante, expuse în timpul iernii circulaţiei vânturilor nordice.
Amenajările interioare sunt puţine; doar în două cazuri putem vorbi de eventuale gropi de provizii situate în interiorul caselor (Florescu, Florescu 2005, 50).
Deşi există locuinţe cu dimensiuni vizibil mai mari, cu două sau poate chiar mai multe încăperi şi cu inventare semnificative – precum L II (X) de la Stânceşti (Berzovan 2018b) respectiv Buneşti, diferenţele de statut social nu îşi găsesc o reflectare foarte pregnantă în arhitectura locuinţelor. Nu cunoaştem până în acest moment structuri care să poate fi catalogate drept „palate” sau „locuinţe aristocratice”. Mai mult, locuinţele din cetăţi sunt similare celor semnalate şi cercetate în cadrul aşezărilor nefortificate ce au funcţionat acelaşi interval cronologic (Teodor 1999, 27-29), ceea ce pare să confere la prima vedere, cetăţilor din spaţiul situat între Carpaţi şi Prut aspectul unor „sate” mai mari, întărite. Rămâne ca viitoare cercetări să completeze acest prim tablou preliminar.

Mulţumiri
Aducem mulţumiri ABA Prut-Bârlad pentru că neau pus la dispoziţie rezultatele scanărilor LIDAR din zona bazinelor râurilor Prut şi Bârlad. Mulţumim de asemenea domnului dr. Aurel Melniciuc, doamnei dr. Adela Kovacs şi domnului dr. Daniel Ciucălău pentru permisiunea de a utiliza fotografii din arhivele Muzeului Judeţean Botoşani.

Bibliografie
Arnăut 2003: T.Arnăut, Vestigii ale sec. VII-III a.Chr. în spaţiul de la răsărit de Carpaţi (Chişinău 2003).
Babeş 1994: M.Babeş, Buneşti. Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României (Bucureşti 1994), 224-225.
Bazarciuc 1983: V.V.Bazarciuc, Cetatea geto-dacă de la Buneşti (jud.Vaslui). MCA XV, 1983, 211-217.
Berzovan et al. 2017: A.Berzovan, S.Enea, D.Boghian, C.Mischka, I.Tasimova, R.Pîrnău, Cetatea getică de la Poiana Mănăstirii - Între Şanţuri, comuna Ţibana, jud.Iaşi. În: Arheovest V. In Honorem Doina Benea. Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie (Szeged 2017), 305-323.
Berzovan 2018a: A.Berzovan, Observaţii privind cetatea getică de la Cotnari-„Dealul Cătălina” (jud.Iaşi). Studia numismatica et archaeologica: in honorem magistri Virgilii Mihailescu-Bîrliba oblata (Bucureşti-Piatra Neamţ 2018), 325-334.
Berzovan 2018b: A. Berzovan, O comoară scitică în ţinuturile geţilor. Consideraţii privind tezaurul de la Stânceşti. Acta Musei Tutovensis XIV, 2018, 39-56.
Berzovan 2019: A.Berzovan, Iron Age forts in the northern part of the Central Moldavian Plateau (5th-3rd centuries BC), sub tipar.
Florescu, Florescu 2005: A.C.Florescu, M.Florescu, Cetăţile traco-getice din secolele VII-III a.Chr. de la Stânceşti (jud.Botoşani) (Târgovişte 2005).
Merlan 2010: V.Merlan, Noi descoperiri arheologice în situl de la Bazga „Cetăţuie”, comuna Răducăneni, judeţul Iaşi. Lohanul IV, 2 (12), 37-39.
Sîrbu, Trohani 1997: V.Sîrbu, G.Trohani, Cites et etablissements fortifiés entre les Carpates Meridionales, le Danube el la Mer Noire (Ve-IIIe siecles av. 1.-C.). În: The Thracian World at the Crossroads of Civilisations, I (Bucureşti 1997), 512-539.
Şovan, Ignat 2005: O.Şovan, M.Ignat. Aşezarea getică fortificată de la Cotu-Copălău, jud.Botoşani (Târgovişte 2005).
Teodor 1999: S.Teodor, Regiunile est-carpatice ale României în secolele V-II î.Hr. (Bucureşti 1999).
Zanoci 1998: A.Zanoci, Fortificaţiile geto-dacice din spaţiul extracarpatic în secolele VI-III a.Chr. (Bucureşti 1998).

Cuvinte-cheie: a doua epocă a fierului, geţi, cetăţi, habitat, arhitectură civilă, locuinţe.

Rezumat: Prin prezenta lucrare ne-am propus să abordăm problema locuinţelor din cadrul cetăţilor din epoca fierului situate între Carpaţi şi Prut. Se constată că există cetăţi cu o densitate mai redusă de locuire (Stânceşti, Cotnari, Cotu Copălău) şi cetăţi mai intens locuite (Buneşti, poate şi Bazga). În ce priveşte distribuţia spaţială a locuinţelor, putem observa la Cotu Copălău, într-o anumită măsură şi la Poiana Mănăstirii existenţa unor grupări compuse din două-trei locuinţe mai apropiate unele de altele. În cazul cetăţii de la Buneşti, ele par să fi fost dispuse în şiruri paralele. Comunităţile locale au utilizat exclusiv lemnul şi lutul, materiale disponibile din abundenţă şi relativ uşor de prelucrat. Bordeiele şi locuinţele adâncite reprezintă cca 40% din totalul locuinţelor repertoriate de noi. Prezintă forme în general ovale, mai rar circulare. Restul este reprezentat de locuinţe de suprafaţă, de formă rectangulară. Deşi există locuinţe cu dimensiuni vizibil mai mari, cu două sau poate chiar mai multe încăperi şi cu inventare semnificative diferenţele de statut social nu îşi găsesc o reflectare foarte pregnantă în arhitectura locuinţelor cunoscute până acum.

Keywords: Late Iron Age, Getae, Forts, Habitat, architecture, dwellings.

Abstract: In the present paper we intend to address the problem of the dwellings existing within the Iron Age fortresses located between the Carpathians and the Prut. It is noted that there are forts with lower habitation density (Stânceşti, Cotnari, Cotu Copălău) as well as more intensely inhabited forts (Buneşti, maybe Bazga) As for the spatial distribution of the dwellings, we can see at Cotu Copălău and in a certain measure at Poiana Mănăstirii forts the existence of clusters of two or three houses. In the case of the fortress of Bunesti, the houses seem to have been arranged in parallel rows. In building their dwellings, the local communities have used only wood and clay, materials available in abundance and relatively easy to process. Dugouts and deep dwellings represent approx. 40% of the total of houses. They have generally ovoid shapes, less often circular. The rest is represented by surface dwellings with a more or less rectangular shape. Although there are dwellings with noticeably larger dimensions, with two or even more rooms and significant inventories, the differences in social status do not find a significant reflection in the architecture of the houses known so far.


BIBLIOGRAFIE:


Apărut în: Structuri arheologice din aşezările epocii fierului în spaţiul tiso-nistrean. Materialele colloquium-ului de vară de la Saharna, 12-15 iulie 2018, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2019.