Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica (2)
   Echipa ENDA (4)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (3)
   Rapoarte de activitate (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (8)
   Poveștile Legio Dacica (15)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (24)
   Economia (12)
   Arta (6)
SOCIAL
   Regii (15)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (82)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (7)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (31)
   Seniorii războiului (7)
   Arhitectura militară (4)
   Cetăţile (20)
   Războaiele dacilor (17)
   Civis Romanus (7)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (58)
   Recenzii (11)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (8)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (4)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Dacia 3D (9)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (12)
   Legende şi povestiri (3)
   English papers (54)
ZIARUL PERSONAL
   Borangic Cătălin (33)
   Marcu Marius (5)
   Velico Dacus (57)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (33)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (399)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

DOBROVĂŢ-CETĂŢUIA, JUD.IAŞI, CAMPANIA 2019

Alexandru Berzovan, Cătălin Borangic


1. Introducere
Problema fortificaţiilor din perioada secolelor 5–3 î.Hr. situate pe Dealul Cetăţuia din comuna ieşeană Dobrovăţ ne-a preocupat de mai multă vreme. Încă din anul 2016 am efectuat în acest punct o serie de cercetări de teren repetate, observaţiile preliminare fiind deja prezentate1.
Pe parcursul anului 2019 am decis realizarea unui prim sondaj arheologic. Întrucât suprafaţa obiectivului fusese utilizată în prima jumătate a sec.XX ca teren arabil, fiind afectată grav de ample alunecări de teren – actualmente stabilizate prin plantaţia de salcâmi – exista temerea ca stratul de cultură şi complexele aferente să fi fost complet distruse. Prin această primă săpătură doream să ne facem o imagine asupra gradului de conservare al vestigiilor, urmând ca pe baza rezultatelor obţinute să stabilim o strategie pentru anii următori.
Cercetările s-au desfăşurat între 16–22.08.2019, echipa fiind formată din dr. Alexandru BERZOVAN din cadrul Institutului de Arheologie din Iaşi, Anca VOINESCU (BERZOVAN), dr. Cătălin BORANGIC, respectiv Valentin ROMAN şi Florentina ISTRATE. S-a lucrat cu trei muncitori zilieri, localnici din Dobrovăţ.

2. Descrierea obiectivului
Din punct de vedere macrogeografic, obiectivul este situat în spaţiul est-carpatic al României, mai precis în zona de nord a Podişului Central Moldovenesc (Pl.1/1‒2). Ocupă promontoriul alungit al unei culmi deluroase numite „Cetăţuia” (Pl.2/1‒2), mărginită pe trei laturi de pante abrupte, la altitudine de cca.270m, dominând cu cca.80‒90m diferenţă de nivel zonele învecinate mai joase. Dimensiunile platoului sunt destul de reduse; chiar dacă admitem că o bună parte din el s-a prăbuşit în ultimii zeci de ani ca urmare a surpărilor şi alunecărilor de pe teren, cetatea nu putea să fi fost cu mult mai mare. Arealul de vizibilitate nu este foarte larg, dar permitea supravegherea întregii zone depresionare a Dobrovăţului.
Elementele defensive sunt prost păstrate, fiind aproape complet distruse de alunecările de teren. Aparent, avem de-a face cu două incinte. Valurile se văd bine pe latura nordică, pe latura vestică traseul lor fiind mai mult sau mai puţin ipotetic. Latura sudică pare să fi fost apărată cu un şanţ, destul de aplatizat. Este curioasă absenţa valului de apărare pe acest sector, vulnerabil în faţa unui atac inamic. Suprafaţa păstrată este undeva în jur de 0,77ha.
În această etapă a cercetării am preferat o reconstituire prudentă a traseului elementelor de fortificare (Pl.2/2). Deşi scanarea LIDAR în zona nordică ar putea indica o situaţie mai complexă decât ceea ce am reprodus noi pe plan, aceasta necesită confirmare prin săpătură arheologică, întrucât în zonă ştim că au avut loc şi unele intervenţii moderne.

3. Descrierea situaţiei arheologice
Alegerea zonei în care urma să efectuăm săpătura a fost limitată de existenţa unei vegetaţii forestiere abundente. Am putut identifica în sectorul central-estic al staţiunii, în apropiere de râpa formată ca urmare a vechii alunecări de teren, o zonă lipsită de arbori. Aici, terenul prezintă o pantă destul de uşoară, de cca. 10‒15°, dinspre SSE (zona mai înaltă) spre NNV (mai joasă), favorabilă locuirii. Mai mult, verificarea profilului vechii alunecări ne-a pus în faţa unei cantităţi consistente de material arheologic fragmentar, indicând existenţa în zonă a unui strat de cultură. Luând în calcul toate aceste considerente, am decis să amplasăm aici prima unitate de cercetare, pe care am denumit-o convenţional suprafaţa S1/2019, cu dimensiunile de 6×5m (vezi Pl.3).
Decopertarea a fost efectuată pe carouri, suprafeţele săpate fiind ulterior răzuite. Primele fragmente mărunte de vase ceramice şi resturi de chirpici arşi au început să apară încă din stratul vegetal. Compus dintr-un pământ brun, sfărâmicios, acesta prezintă o grosime redusă, între 0,8–0,10m.
Sub stratul vegetal s-a identificat un singur strat de cultură, cu o grosime de cca. 0,30m, ce coboară până la adâncimea de cca. -0,40m de la nivelul actual de călcare. Se prezintă ca un pământ de culoare brun-cenuşiu, sfărâmicios, destul de bogat în material arheologic, îndeosebi fragmente ceramice. Este interesant de observat că stratul de cultură a fost surprins doar în sectorul estic al S1; în cel vestic, pe ultimul metru, el dispare complet, solul vegetal fiind urmat de steril, aşa cum se observă pe profilele S1/B-C (Pl.6), S1/D-A (Pl.7), respectiv profilul S1/C-D (vezi Pl.6) unde stratul de cultură lipseşte complet.
În sectorul estic al S1, la adâncimi de cca.0,20‒0,30m au început să se observe aglomerări de materiale arheologice fragmentare (ceramică, piatră), şi chirpici arşi la roşu, ce păreau să sugereze resturile unei locuinţe de suprafaţă incendiate. Descoperirea, în sectorul central al S1, a unui aliniament format din trei gropi de par (Cx 1, 2 şi 3, vezi Pl.5 şi Pl.7), respectiv a Cx4, în sectorul nord-estic, confirma această presupunere. Am denumit locuinţa drept L1/2019 şi am început să îi conturăm rămăşiţele (Pl.4/1A,B). Gradul de conservare al acestora era modest; nu am putut surprinde aglomerări masive, compacte de materiale, ci doar zone cu foarte mulţi chirpici mărunţiţi (Pl.8/1,3), fapt ce îl punem pe seama bulversărilor cauzate atât de arăturile vechi cât şi de numeroasele rădăcini de copaci, acestea din urmă îngreunându-ne semnificativ eforturile.
Pentru a putea surprinde un sector mai mare din L1/2019, am decis să extindem arealul cercetat spre sud printr-o nouă suprafaţă S2, cu dimensiunile de 3×3 metri, lăsând între cele două unităţi un martor stratigrafic cu o lăţime de cca.0,20m. Nu neam putut extinde mai mult din pricina copacilor. Şi aici am constatat aceeaşi situaţie stratigrafică ca în S1, resturile L1/2019 fiind vizibile în sectorul de N al casetei.
În colţul SE al S1 a fost conturată şi excavată groapa Cx5 (vezi foto parţial la Pl.8/2), suprapusă de resturile locuinţei L1. Groapa a putut fi surprinsă şi în cadrul S2; pentru a putea excava cât mai mult din ea am extins spre vest suprafaţa S2 cu o casetă de 1×1m, până aproape de marginea platoului. În interiorul gropii nu am găsit niciun fel de urme arheologice, analiza profilului indicând astuparea gropii la momentul construirii locuinţei; pe profil am putut observa o altă groapă în interiorul Cx5, anume Cx6, pe care o interpretăm ca o groapă de par, fiind situată pe acelaşi aliniament cu Cx4, corespunzând lui Cx1 din şirul vestic (Pl.3).

4. L1/2019
Întrucât, din pricina vechii alunecări de teren, nu ne-am putut extinde spre vest, este greu de apreciat cât anume s-a putut întinde locuinţa dincolo de limitele suprafeţelor de cercetare. Au existat doar două şiruri de gropi de par sau a mai existat şi un al treilea, spre est? E o întrebare la care nu se poate da un răspuns satisfăcător deocamdată. Cert este însă că – judecând după gropilor de par existente şi distribuţia resturilor, noi am putut surprinde o suprafaţă aproximativ dreptunghiulară de cca.21‒22m2.
Judecând după diametrul gropilor, în cadrul structurii de rezistenţă a L1 au fost utilizate două categorii de stâlpi. Gropi precum Cx1, Cx3 sau Cx4, cu diametre de aproape 0,40m şi adâncimi de cca.0,25m de la conturare puteau să fi avut înfipte în ele stâlpi cu diametre cuprinse între cca.0,25m şi 0,30m (trunchiuri tivite?). Aşa cum am observat la golirea gropilor, în Cx1 şi Cx3 fixarea s-a făcut şi cu ajutorul unor bucăţi mici de piatră locală. În schimb, groapa Cx2, cu diametru şi adâncime mult mai redusă a ţinut probabil un stâlp de dimensiuni reduse, cu rol secundar (vezi Pl.7).
Între stâlpi a fost realizată o ţesătură complexă de nuiele de lemn lutuită pe ambele părţi, aşa cum sugerează chirpicii arşi cu amprente pe care i-am recuperat (Pl.9/3). În amestec au fost incluse şi paie (Pl.9/2,4). S-a putut sesiza existenţa unei văruieli aplicată pe partea exterioară a pereţilor, fără îndoială cu rol estetic şi de protecţie a peretelui (Pl.9/5‒6).
În ce priveşte acoperişul locuinţei, existenţa a (cel puţin) două aliniamente paralele de gropi de par, ca de altfel şi forma rectangulară, sugerează că acesta a fost realizat cel mai probabil „în două ape”. Nu am observat urme semnificative de resturi lemnoase arse; în schimb, am putut constata existenţa în dărâmătură a unor cantităţi însemnate de cenuşă de culoare alb-grizonată, foarte probabil provenită de la arderea unor materii vegetale uşoare. Învelitoarea acoperişului trebuie să fi fost realizată din materiale vegetale aflate la îndemână, fără să putem aprecia exact dacă a fost vorba despre paie, stuf sau alte tipuri de vegetaţie locală folosite în Antichitate.
Nu am surprins niciun fel de amenajări ale podelei. Aparent se călca direct pe solul bătătorit.
În general, gradul de conservare al vestigiilor este unul modest. Aceasta însă nu trebuie să surprindă, situaţii similare fiind observate şi în cazul altor locuinţe de suprafaţă din epocă2.
În ce priveşte amenajările interioare, am putut identifica, în zona central–sudică a S1, rămăşiţele unei vetre de foc (Pl.4/2‒3). Am putut surprinde doar partea inferioară (pământul ars la roşu, pe o adâncime de cca.0,20m). Din apropiere au mai fost recuperate câteva resturi ce par să fi provenit de la lutuiala vetrei.
În ce priveşte groapa Cx5, anterioară locuinţei, ea este lipsită de materiale arheologice. Pare să fie vorba cel mai probabil de o groapă de împrumut.
Pe baza informaţiilor recuperate şi prezentate am încercat să facem o reconstituire la scară (evident idealizată) a locuinţei (Pl.9/1).

5. Materiale
Cu ocazia cercetărilor a fost recuperat un bogat material arheologic, constând îndeosebi din fragmente de vase ceramice (Pl. 10, 11, 12, 13/21‒24). Ele au fost mărunţite atât de arăturile vechi, cât şi de rădăcinile de copaci, astfel că din păcate nu am putut găsi niciun vas întreg sau întregibil.
Fragmentele au aparţinut unor recipiente de tradiţie locală, lucrate manual. Am găsit un singur fragment lucrat cu roata, de culoare cenuşie, din burta unui vas (probabil o cană). Formele, ca de altfel şi ornamentica, îşi găsesc numeroase analogii în ceramica secolelor secolelor 4‒3 î.Hr. Atrage atenţia prezenţa unui vas-miniatură (Pl.13/27).
Pe viitor, ceramica din locuinţă va fi analizată cu ajutorul bazelor de date, aşa cum am procedat cu materialele publicate din staţiunea de la Găneşti–Tironu3, ceea ce va permite discuţii mai aprofundate prin comparaţie cu rezultatele obţinute în cadrul altor obiective.
Obiectele de uz gospodăresc constau în două piese litice, anume o cute (Pl.13/26) descoperită în groapa de par Cx3, respectiv o altă piesă ce a fost utilizată pe post de percutor (Pl.13/25)4. Un interes deosebit prezintă un mic fragment de piatră (gresie), pe suprafaţa căruia se observă o serie de incizii, amprenta unei frunze fosilizate (Pl.13/29). Putea să fi ajuns cu totul accidental în perimetrul locuinţei L1, sau să fi fost găsită în altă parte încă din Antichitate şi adusă ca o curiozitate.
În ultima zi, împreună cu muncitorii, am realizat o cercetare de suprafaţă în zona vechii alunecări de teren. Am putut recupera un număr foarte mare de fragmente ceramice (majoritar atipice, puternic mărunţite), ca de altfel şi trei piese mai deosebite: două verigi din bronz (Pl.13/30-31) şi un vârf de săgeată din acelaşi material, de tip „scitic” (Pl.13/28).

6. Discuţii
Apreciem că rezultatele sondajului efectuat sunt destul de încurajatoare în sensul în care am putut delimita existenţa unor complexe de locuire clare. Departe de a fi complet distrusă, aşa cum ne-am temut a fi, cetăţuia de la Dobrovăţ reprezintă un obiectiv cu potenţial care merită (şi va fi) investigat pe parcursul următorilor ani.

7. Mulţumiri
Aducem mulţumiri ABA Prut-Bârlad pentru că ne-au pus la dispoziţie rezultatele scanărilor LIDAR din zona bazinelor râurilor Prut şi Bârlad. Mulţumim Asociaţiei Culturale „Vatra Daciei” reprezentată de Valentin ROMAN şi Florentina ISTRATE pentru întreg sprijinul financiar şi logistic fără de care această cercetare nu ar fi fost posibilă.

NOTE
1 Berzovan, 2016, p.221-222; Berzovan, 2019, p.83.
2Florescu, Florescu, 2005, p.36-38; Teodor, 1999, p.29.
3 Vezi Berzovan et alii, 2017.
4 Determinare făcută de către CS I dr. Vasile CHIRICA de la Institutul de Arheologie din Iaşi căruia îi mulţumim pe această cale.


PLANŞE


Pl.1. 1. Spaţiul carpato-dunărean şi localizarea obiectivului; 2. Obiectivul pe harta topografică 1:25000 (1973).



Pl.2. 1. Dobrovăţ-Cetăţuia. Scanare LIDAR; 2. Dobrovăţ-Cetăţuia. Scanare LIDAR interpretată.



Pl.3. Dobrovăţ-Cetăţuia. Planul general al săpăturii.



Pl.4. Dobrovăţ-Cetăţuia. 1. A ‒ 1 B. Colaj foto cu resturile locuinţei L 1/2019 (foto A.Berzovan); 2. A ‒ 2 B. Resturile vetrei locuinţei L 1/2019 (foto A.Berzovan); 3. A ‒ 3 B. Profilul vetrei locuinţei L 1/2019 (foto A.Berzovan).



Pl.5. Dobrovăţ-Cetăţuia. 1. A, B. Cx 1, groapă de par, foto conturare; 2. A, B. Cx 2, groapă de par, foto conturare; 3. A, B. Cx 3, groapă de par, foto conturare. Fotografii A.Berzovan, A.Voinescu (Berzovan).



Pl.6. Dobrovăţ-Cetăţuia. Profilele suprafeţei S 1/2019 (A-B, B-C, C-D).



Pl.7. Dobrovăţ-Cetăţuia. Profilele suprafeţei S 1/2019 (D-A). Planurile complexelor Cx 1, Cx 2, Cx 3 (gropi de par).



Pl.8. Dobrovăţ-Cetăţuia. Aspecte din timpul cercetărilor (fotografii A.Berzovan, V.Roman, Fl.Istrate). 1. Aglomerare de resturi de vase ceramice in situ; 2. Cx 5, groapă; 3. Aglomerare de chirpici arşi; 4. Cx 3, groapă de par, după golire.



Pl.9. Dobrovăţ-Cetăţuia. 1. Reconstituire artistică, idealizată, a arhitecturii şi aspectului locuinţei L1/2019 (A.Berzovan); 2‒6. Fragmente de pereţi (foto A.Berzovan).



Pl.10. Dobrovăţ-Cetăţuia. Ceramică locală lucrată cu mâna din L1/2019.



Pl.11. Dobrovăţ-Cetăţuia. Ceramică locală lucrată cu mâna din L1/2019.



Pl.12. Dobrovăţ-Cetăţuia. Ceramică locală lucrată cu mâna din L1/2019.



Pl.13. Dobrovăţ-Cetăţuia. Diverse categorii de materiale. 21‒24. Ceramică locală lucrată cu mâna din cadrul L 1/2019; 25. Percutor; 26. Cute; 27. Vas miniatură din lut; 28. Vârf de săgeată din bronz de tip scitic; 29. Gresie cu fosila unei frunze; 30‒31. Verigi din bronz.


BIBLIOGRAFIE:
Berzovan, 2016, Alexandru BERZOVAN, Consideraţii privind două cetăţi getice din Podişul Moldovei: Poiana Mănăstirii-Între Şanţuri şi Dobrovăţ-Cetăţuia, jud.Iaşi (sec.V–III î.Hr.), În: ArheoVest, Nr.IV: In Honorem Adrian BEJAN, Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, Timişoara, 26 noiembrie 2016, Vol.1: Arheologie, Vol.2: Metode Interdisciplinare şi Istorie, Universitatea de Vest din Timişoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2016, Vol.1: pp.1–532 + DVD, Vol.2: pp.533–982, ISBN 978-963-315-310-9 (Összes/General), ISBN 978-963-315-311-6 (Kötet/Vol.1), ISBN 978-963-315-312-3 (Kötet/Vol.2); Vol.1, p.215-246, on-line http://www.arheovest.com/simpozion/arheovest4/07.pdf
Berzovan, 2019, Alexandru BERZOVAN, Cetăţi din Epoca Fierului în zona nordică a Podişului Central Moldovenesc (sec.V-III î.Hr.), În: Acta Musei Tutovensis, XV, 2019, p.77-101.
Berzovan et alii, 2017, Alexandru BERZOVAN, Dumitru BOGHIAN, Sergiu-Constantin ENEA, Consideraţii preliminare referitoare la descoperirile getice din staţiunea de la Găneşti-Tironu (comuna Ion Neculce, jud.Iaşi), În: Arheologia Moldovei, XL, 2017, p.169-196.
Florescu, Florescu, 2005, Adrian FLORESCU, Marilena FLORESCU, Cetăţile traco-getice din secolele VI-III a.Chr. de la Stânceşti (jud.Botoşani), Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 296 pg., ISBN 978-606-537-100-2.
Teodor, 1999, Silvia TEODOR, Regiunile est-carpatice ale României în secolele V- II î.d.Hr. Consideraţii generale şi repertoriu arheologic, Ed. Vavila Edinf SRL, Bucureşti, 1999, 258 pg., ISBN 973-9882951.

Abstract: The problem of fortifications from the 5th ‒ 3rd centuries BC located on Cetăţuia Hill in Dobrovăţ commune, had preoccupied us for a long time. During 2019 we decided to conduct a first archaeological test-dig to verify to what degree the archaeological structures were preserved. We had found the remains of a surface dwelling from which we recovered a rather rich archeological material (mainly local pottery).

Keywords: Iron Age, Fortifications, Getae, Moldavian Plateau, Iron age dwelling.


BIBLIOGRAFIE:


Apărut în: Arheovest, VII/1, In honorem Sabin Adrian Luca, Interdisciplinaritate în arheologie, Timişoara, 23 noiembrie 2019, JATEPress Kiadó, Szeged, 2019, p.277-295