Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (23)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (6)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (41)
   Recenzii (5)
   Repertorii arheologice (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (360)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

FORTIFICAŢIA DACICĂ DE LA BOFTEI-CETĂŢEAUA ÎNALTĂ

Alexandru Berzovan, Eugen Pădurean



1.Introducere
Regatul dac care a înflorit în secolele I î.Hr. – I d.Hr. a reprezentat, fără doar şi poate, una dintre cele mai puternice şi mai dezvoltate formaţiuni politice din spaţiul Europei „barbare”. Capacitatea sa de a rezista cu succes o bună bucată de vreme, atât în faţa armatelor Romei, cât şi în faţa altor adversari, s-a bazat pe o solidă infrastructură politico-militară, capabilă să asigure un control eficient al teritoriului şi totodată să coaguleze diferitele facţiuni tribale cu interese adeseori divergente, răspândite în spaţiul carpato-dunărean.


Fig.1. 1.Harta Daciei pre-romane cu localizarea arealului de interes; 2.Descoperiri dacice în zona munţilor Codru-Moma.


Un element cheie din cadrul acestei infrastructuri a fost reprezentat, fără doar şi poate, de către cetăţi. Cu toate acestea, departe de a fi doar nişte întărituri cu roluri exclusiv militare, cetăţile comportă şi o serie de valenţe simbolice, în primul rând pentru că ele marchează în peisaj, într-un mod cât se poate de vizibil, puterea şi prestigiul clanurilor nobiliare sub conducerea cărora s-au edificat. Din această pricină, încercările de încadrare a fortificaţiilor în categorii şi tipologii înguste nu se pot întotdeauna justifica, în opinia noastră fiecare caz trebuind a fi studiat şi analizat individual, în funcţie de datele existente.
În cadrul acestui studiu, ne-am propus să prezentăm fortificaţia dacică de la Botfei-Cetăţeaua Înaltă1. Având dimensiuni reduse şi fiind lipsită de elemente spectaculoase, departe de căile de acces moderne, această fortificaţie a fost foarte puţin discutată în literatura de specialitate, aflându-se decenii de-a rândul la discreţia căutătorilor de comori, care au şi devastat-o în cea mai mare parte. Vom prezenta în acest sens materialele care au fost recuperate până acum cât şi o serie de observaţii care, nădăjduim, vor ajuta la conturarea unei imagini preliminare asupra traiului dacilor ce au vieţuit în urmă cu două milenii prin văile şi pe munceii „Mumei Codrului”.

2. Staţiunea arheologică de la Botfei-Cetăţeaua Înaltă
Staţiunea arheologică este situată pe teritoriul judeţului Arad, mai precis în hotarul satului Botfei, comuna Hăşmaş. Din punct de vedere geografic, ne aflăm în zona de sud-vest a Munţilor Apuseni (Fig.1/1), mai precis în zona Munţilor Codru-Moma (Fig.1/2). Punctul este situat în zona înaltă a acestor munţi, ocupând un mic platou, situat pe o culme proeminentă, denumită sugestiv „Cetăţeaua Înaltă2, localizată la est de confluenţa văii Şirimpăului (din bazinul Teuzului, afluent al Crişului Negru) cu o vale secundară, Pârâul Pietrei (Fig.2/1-2). Platoul, de dimensiuni reduse (cca.80×30m)3, este înconjurată pe trei laturi de pante foarte abrupte, singura latură mai uşor accesibilă fiind cea dinspre nord; altitudinea absolută este de 440m, iar cea relativă de 120m. Spre nord, platoul a fost barat printr-un şanţ de apărare, cu val adiacent, care, în mare măsură, s-a colmatat, căpătând aspectul unei berme (Fig.4/2).


Fig.2. 1.Botfei-Cetăţeaua Înaltă (plan topografic, 1975); 2.Botfei-Cetăţeaua Înaltă (ortofotoplan).


Locuirea antică a ocupat mai ales zona platoului, dar, după unele indicii, ea s-a extins cu probabilitate şi pe o serie de terase de dimensiuni modeste, ce par să fi fost amenajate antropic localizându-se pe latura de est şi de sud-est a culmii (Fig.3).


Fig.3. Botfei-Cetăţeaua Înaltă, zona fortificaţiei (Google Earth).


În rândul localnicilor există tradiţii orale, cu caracter evident legendar, cu privire la comorile ce s-ar ascunde în aceste locuri. Cândva, probabil în perioada interbelică4, cetatea a suferit o răscolire, mărturie în acest sens fiind o serie de gropi de mari dimensiuni, situate în partea de nord a platoului (Fig.4/1).
În vara anului 1968, cu ocazia campaniei de săpături din cetăţuia de la Clit, situată în apropiere (Fig.1/2), arheologul orădean Sever Dumitraşcu efectuează o primă recunoaştere în zonă, constatând existenţa şanţului artificial care taie legătura platoului cu restul muntelui, fără a găsi însă la suprafaţă nici măcar un singur fragment ceramic5. Vor trece mai bine de două decenii pentru ca zona să fie investigată din nou. Astfel, în vara anului 1993, cercetările de teren efectuate de E. Pădurean în zonă au confirmat existenţa fortificaţiei; mai mult, de pe marginea uneia din gropile de căutători, au fost recuperate şase fragmente ceramice dacice şi două fragmente de sticlă6. Rezultatele preliminare au fost prezentate la o sesiune de comunicări, punctul fiind de asemenea inclus în Repertoriul arheologic al judeţului Arad7.
Perioada anilor 1990‒2000 s-a caracterizat, la nivel naţional, printr-o adevărată goană după comori; înarmaţi cu detectoare de metale şi profitând de vidul legislativ, căutătorii au luat cu asalt principalele situri arheologice ale ţării. Deşi departe de zonele „interesante”, fortificaţia de la Botfei, neinclusă în RAN, nu a scăpat acestui flagel, distrugerile din trecut fiind agravate de altele mai noi. În această perioadă, se pare, au fost descoperite mai multe loturi de piese metalice.


Fig.4. Fotografii de teren (1‒2).


O parte dintre ele, 12 fragmente, au fost donate de curând Complexului Muzeal Arad (CMA)8. Alte trei piese, între care una de argint, ne-au fost oferite spre publicare de către un localnic, ele intrând, la rândul lor, în patrimoniul CMA9. Având în vedere că ambele loturi constau exclusiv din piese metalice, este evident că ele au fost descoperite cu ajutorul detectorului de metale.
În primăvara anului 2014, A.Berzovan şi Florin Mărginean au efectuat noi cercetări de teren în zona fortificaţiei, făcând o serie de fotografii de teren şi observaţii suplimentare. Am putut constata, de asemenea, amploarea distrugerilor provocate de către căutători, o parte însemnată din suprafaţa staţiunii fiind compromisă.

3.Catalogul descoperirilor
3.1.Ceramica
1. (Fig.7/2;8/1).
Tip: pythos; fund inelar. Tehnică: lucrat cu roata; ardere oxidantă; netezit cu o spatulă de lemn. Dimensiuni: Øfund: 18cm; Grperete: 1,1–1,3cm; Aspect: pastă de culoare gălbui-cărămizie; rugozitate medie; duritate medie; nisip micaceu în cantitate moderată, sporadice pietricele; Ornamente: neornamentat. Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: periegheză E.Pădurean (1993).
2. (Fig.7/1;8/2).
Tip: castron; buză uşor răsfrântă, capăt rotunjit. Tehnică: lucrat cu roata; ardere oxidantă; bine netezit. Dimensiuni: Øgurii: 23cm; Grperete: 0,4‒0,6cm. Aspect: pastă de culoare cărămizie; rugozitate scăzută; duritate accentuată; nisip în cantitate foarte redusă. Ornamente: neornamentat. Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: periegheză E.Pădurean (1993).
3. (Fig.7/3;8/3).
Tip: kantharos (?); fund inelar. Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; slip negricios, lustruit, aplicat pe partea exterioară. Dimensiuni: Øfund: 6cm; Grperete: 0,3‒0,4cm. Aspect: pastă de culoare negricioasă (exterior), cenuşie (interior); rugozitate foarte scăzută; duritate accentuată; fără incluziuni vizibile. Ornamente: neornamentat. Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: periegheză E.Pădurean (1993).
4. (Fig.7/4;8/4).
Tip: kantharos (?); fund inelar. Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; lustruit pe ambele părţi; Dimensiuni: Øfund: 10cm; Grperete: 0,4‒0,5cm. Aspect: pastă de culoare negricioasă; rugozitate foarte scăzută; duritate foarte accentuată; mică în cantitate mare. Ornamente: neornamentat. Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: periegheză E.Pădurean (1993).
5. (Fig.7/6;8/5)
Tip: cană (?). Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; coaste tehnice pe interior; deformat ca urmare a unei arderi secundare foarte intense; Dimensiuni: Grperete: 0,3‒0,5cm. Aspect: pastă de culoare cenuşie; rugozitate medie; duritate accentuată; nisip în cantitate foarte redusă, pietricele sporadice. Ornamente: prezintă două linii orizontale, paralele, dispuse în zona diametrului median, realizate cu ajutorul unui instrument de tipul unui „pieptene” cu două capete ascuţite, în timpul rotirii vasului. Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: periegheză E.Pădurean (1993).
6. (Fig.7/5;8/6)
Tip: cană (?); toartă, prezintă două caneluri longitudinale. Tehnică: lucrat manual (toarta); ardere oxidantă; netezit cu o spatulă de lemn; Dimensiuni: Grtoartă: 3,5×0,6cm. Aspect: pastă de culoare brună, miez cărămiziu; rugozitate medie; duritate accentuată; nisip şi concreţiuni calcaroase în cantitate moderată. Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: periegheză E.Pădurean (1993).
3.2.Artefacte metalice
7. (Fig.6/1).
Tip: cuţit; Tehnică: fier; realizat prin batere; prezintă rest din nit de bronz; puternic corodat. Dimensiuni: Ltotală: 12,5cm; Lmâner: 2,5cm; Llamă: 10cm; lmâner: 0,8–1cm; llamă: 0,5‒1,5cm. Gr: 0,3–0,2cm. Loc provenienţă: terase. Condiţii descoperire: necunoscute, achiziţie CMA.
8. (Fig.6/2).
Tip: ferecătură (fragment). Tehnică: fier; realizat prin batere; puternic corodat. Dimensiuni: 5,5×4×0,4cm. Loc provenienţă: superior. Condiţii descoperire: necunoscute, achiziţie CMA.
9. (Fig.6/3).
Tip: ferecătură (fragment). Tehnică: fier; realizat prin batere; puternic corodat. Dimensiuni: 4,3×1,5×0,3–0,5cm. Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: necunoscute, achiziţie CMA.
10. (Fig.6/4).
Tip: cârlig (?). Descriere: fier; realizat prin batere; puternic corodat. Dimensiuni: Htotală: 3,5cm; Gr: 1cm (la bază) – 0,5cm (la vârf); Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: necunoscute, achiziţie CMA.
11. (Fig.6/5).
Tip: scoabă. Descriere: fier; realizat prin batere; puternic corodat. Dimensiuni: Llaturi: 2,5cm; 4,5cm; 1,5cm (rupt); l: 0,3‒0,6cm; Gr: 0,2cm. Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: necunoscute, achiziţie CMA.
12. (Fig.6/6)
Tip: scoabă. Descriere: fier; realizat prin batere; puternic corodat. Dimensiuni: Lpăstrată: 11cm; l: 1,3–3cm; Gr: 0,3–0,5cm; Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: necunoscute, achiziţie CMA.
13. (Fig.6/7).
Tip: piesă harnaşament (?). Descriere: fier; realizat prin batere; puternic corodat. Dimensiuni: Lpăstrată: 4,5cm. Gr: 0,2–0,3cm. Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: necunoscute, achiziţie CMA.
14. (Fig.6/8).
Tip: cuţit curb. Descriere: fier; realizat prin batere; puternic corodat. Dimensiuni: Lpăstrată: 10,6cm; llamă: 0,3–1,5cm; Gr: 0,3–0,2cm. Loc provenienţă: platou (?). Condiţii descoperire: necunoscute, achiziţie CMA.
15. (Fig.6/9).
Tip: punctator. Descriere: fier; realizat prin batere; cu spin de înmănuşare; puternic corodat. Dimensiuni: Ltotală: 12,5cm; Gr: 0,5–1cm. Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: necunoscute, achiziţie CMA.
16. (Fig.6/10)
Tip: dăltiţă. Descriere: fier; realizat prin batere; cu spin de înmănuşare; puternic corodat. Dimensiuni: Ltotală: 9,2cm; Llamă: 5,7cm; Lspin: 3,5cm; lmaximă: 1,7cm; Gr: 0,2‒0,5cm. Loc provenienţă: platou (?). Condiţii descoperire: necunoscute, achiziţie CMA.
17. (Fig.6/11a,b)
Tip: piese harnaşament (fragmente). Descriere: fier; realizat prin batere; bine conservat; Dimensiuni: Lpăstrată fragment a: 4,5cm; Lpăstrată fragment b: 1,5cm; l: 0,6–1cm. Gr: 0,2–0,3cm; Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: necunoscute, achiziţie CMA.
18. (Fig.6/12)
Tip: fibulă puternic profilată (fragment). Descriere: fier; realizat prin batere; se păstrează jumătatea superioară a arcului şi placa de protecţie a resortului. Dimensiuni: Lpăstrată: 2,3cm; Gr: Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: necunoscute, achiziţie CMA.
19. (Fig.8/7a,7b)
Tip: petec cupă (?). Descriere: argint cu bronz; realizat prin batere; partea inferioară puternic corodată. Dimensiuni: 4,2×3cm; Gr:0,1cm; Loc provenienţă: platou (?). Condiţii descoperire: necunoscute, achiziţie CMA.
3.3.Materialul vitric
20. (Fig.9/1a,b,c)
Tip: buză, unguentarium (?). Descriere: realizat prin suflare libera, sticla naturală, verzuie, datorită mai ales impurităţilor feroase; Dimensiuni: Øbuză, cca.6cm; Grbuză: 0,5‒0,6cm; Grperete: 0,3cm. Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: periegheză E.Pădurean (1993).
21. (Fig.9/2a,b,c)
Tip: fragment recipient cu corp globular (unguentarium ?). Descriere: realizat prin suflare liberă, sticlă fină, rafinată, incoloră (decolorată utilizând probabil antimoniul); Dimensiuni: Ø:2,6‒2,4cm; Grperete: 0,1–0,2cm. Loc provenienţă: platou. Condiţii descoperire: periegheză E.Pădurean (1993).

4.Consideraţii privind însemnătatea descoperirilor
4.1.Materiale arheologice
Deşi puţin din punct de vedere cantitativ şi lipsit de context, materialul arheologic recuperat ne permite formularea unor observaţii preliminare cu privire la viaţa cotidiană şi unele ocupaţii ale celor ce au vieţuit în această cetate.
În ceea ce priveşte ceramica, hazardul a făcut ca toate cele şase fragmente recuperate să aparţină exclusiv unor recipiente lucrate cu roata olarului. Datorită caracterului lor fragmentar s-au putut sesiza foarte puţine forme: pythos-ul (nr.1)10, kantharos-ul (nr.3, poate şi 4), castronul (2), cana (5, poate şi nr.6). Prezenţa vaselor de provizii se leagă în primul rând de necesitatea de a stoca provizii, îndeosebi grâne într-o zonă în care agricultura era mai dificil de practicat11; castronul, vas uzual, era utilizat la alimentaţie, kantharoi fiind utilizaţi la servirea unor lichide, în speţă a vinului12. Caracterul comun al materialelor la nivelul întregii olării dacice face inutilă oferirea de analogii.
În ce priveşte piesele metalice, ele sunt diverse şi variate ca utilizare. Scoabele sunt reprezentate de două piese (11, respectiv 12), ambele având analogii în numeroase zone ale Daciei pre-romane13. Cele două ferecături fragmentare (8, respectiv 9) reprezintă, la rândul lor, o categorie de materiale cât se poate de comune – se presupune că piesele de acest gen îmbrăcau diferite părţi ale uşilor14. Tot în rândul materialelor utilizate la construcţii sau a accesoriilor ar putea fi inserat şi un fragment dintr-un cârlig (10).
Uneltele şi ustensilele sunt reprezentate de mai multe piese, între care două cuţite de mici dimensiuni. Primul dintre ele, având o formă dreaptă, iese în evidenţă prin prezenţa pe mâner a unui nit de bronz (7); al doilea, de dimensiuni similare (14), are o formă uşor curbată. Piese de acest tip, drepte sau curbe, sunt frecvent întâlnite în mai toate aşezările dacice15. O dăltiţă de mici dimensiuni (16), încadrabilă tipului II, putea să fi fost utilizată la prelucrarea lemnului16; un punctator (15), din cauza coroziunii excesive, nu poate fi încadrat tipologic precis.
O serie de probleme sunt ridicate de fragmentele cu numărul 17, care aparţin în mod cert aceleiaşi piese. Încadrarea ei în rândul pieselor de harnaşament ar părea să se impună la prima vedere, judecând după analogiile formale existente cu piese similare, atât ca aspect, cât şi ca dimensiuni, intrate în Dacia din mediul roman, precum exemplarele de la Ocniţa (jud.Vâlcea), Poiana (jud.Galaţi), Socu-Bărbăteşti (jud.Gorj)17. Realizate din tablă de bronz, într-o manieră evident mai îngrijită, acestea aveau un rol ornamental, fiind fixate pe curele cu ajutorul unor nituri18. Fără a exclude alte explicaţii, e posibil ca în cazul nostru să avem de-a face cu o imitaţie locală, în fier, a unor piese de acest tip. Tot în rândul pieselor de harnaşament, fără a putea spune precis ce reprezintă, dat fiind stadiul fragmentar, ar putea fi încadrată eventual şi piesa nr.13.
De un interes deosebit sunt cele două fragmente ce aparţin unui table de argint cu bronz, de formă aproximativ ovoidală (16). Prezentând o compoziţie chimică curioasă, piesa va face obiectul unui studiu distinct. Cât priveşte utilitatea ei, ea servea foarte probabil ca petec, la repararea unor cupe sau a unor alte categorii de vase din argint19.
Foarte importantă, după cum se va vedea mai jos, în stabilirea unei cronologii relative a locuirii de pe „Cetăţeaua Înaltă” este un fragment de fibulă (18), tipul puternic profilat, prezentând o aşa-zisă placă de protecţie a resortului; dată fiind starea fragmentară, din păcate încadrarea tipologică foarte precisă nu poate fi făcută. Fără a exclude alte încadrări, ar putea fi vorba de o variantă a tipului 2020, care reuneşte fibulele puternic profilate de „tip răsăritean”, întâlnite cam pe tot teritoriul Daciei; acest fapt ar încadra-o cronologic la nivelul secolului I d.Hr.21.
Importurile sunt reprezentate de două fragmente de sticlă, provenite din Imperiul Roman. Dat fiind starea lor fragmentară, încadrarea lor tipologică este greu de făcut; ele par să fi aparţinut unor vase de tip unguentarium, întâlnite relativ frecvent în aşezările dacice mai însemnate din vremea regatului în secolul I d.Hr.22. Buza masivă a unuia dintre exemplare (20) ridică unele probleme în ceea ce priveşte încadrarea cronologică; cât priveşte al doilea fragment (21), acesta aparţine unui recipient de formă globulară, realizat din sticlă transparentă, de calitate net superioară, şi poate fi încadrat larg în veacurile I‒II d.Hr..
4.2. Cronologia descoperirilor
Având în vedere absenţa săpăturilor şi faptul că, după cum s-a văzut, piesele analizate sunt lipsite de orice context, stabilirea foarte precisă a cronologiei acestei fortificaţii nu poate fi făcută. Cu toate acestea, chiar şi pe baza materialului prezentat, putem face unele aprecieri preliminare23.
Materialul ceramic este comun, specific olăriei dacice de secol I î.Hr. – I d.Hr.. Piesele metalice, ca şi fragmentul utilizat la repararea unui vas de argint pot fi încadrate, în general, în acelaşi interval cronologic larg. Un reper cert este oferit de fibula puternic profilată, care, indiferent că este de tipul propus de noi (supra) sau aparţine altuia, se datează aproape sigur în veacul I d.Hr..
De un real folos în stabilirea cronologiei sunt însă cele două fragmente de sticlă romană; datarea lor, ce nu poate fi în nici un caz împinsă mai jos de veacul I d.Hr., reprezintă un argument solid în favoarea funcţionării acestei fortificaţii pe tot parcursul respectivului secol, probabil până la marile confruntări daco-romane.
4.3. Aspecte generale
O serie de întrebări se ridică cu privire la natura acestei fortificaţii şi la posibile ei funcţii în angrenajele politico-militare ale vremii. Dat fiind stadiul cercetărilor, nu este cu putinţă să răspundem tuturor acestor întrebări – dar chiar şi în aceste condiţii putem face o serie de observaţii utile, ce rămân a fi completate în viitor.
Astfel, din punct de vedere al organizării spaţiale, avem de-a face cu o incintă fortificată, de mici dimensiuni, la care se adaugă o serie de terase; chiar dacă acestea nu vor fi fost în totalitate locuite, puteau fi utilizate poate în practicarea agriculturii de subzistenţă. Situaţia este similară şi în cazul altor locuiri dacice din zona munţilor Codru-Moma; astfel, în cazul fortificaţiei de la Clit-Gureţul Negrilor, avem de-a face cu o incintă fortificată de dimensiuni reduse (cca.35×15m), două terase foarte mici24 şi o eventuală locuire în vale25; la Groşeni-Jidovina, avem de-a face din nou cu un platou superior de dimensiuni reduse şi cu un platou inferior, mai larg26. Aceste fortificaţii trebuie să fi fost contemporane, cel puţin în parte; la Clit-Gureţul Negrilor, deşi nu avem până în acest moment elemente de datare inechivoce, materialele descoperite se încadrează larg intervalului secolelor II î.Hr. – I d.Hr. (vezi şi Fig.10); la Groşeni-Jidovina, o fibulă fragmentară (se păstrează doar arcul), intrată recent în colecţiile CMA (vezi Fig.9/4), foarte probabil de tip 8b, se datează aproximativ la cumpăna celor două ere27.
Revenind la topografia fortificaţiilor, trebuie spus că, în toate aceste cazuri, zona apărată nu putea găzdui la nevoie mai mult de câţiva zeci de luptători, eventual cu familiile lor28 şi asta doar pentru o scurtă perioadă de timp. Mai mult, în ciuda poziţionării lor strategice deosebite, pe pinteni înconjuraţi de pante abrupte, fiecare din aceste fortificaţii prezenta o latură vulnerabilă; din acest punct de vedere, în faţa unor adversari cât de cât numeroşi şi bine organizaţi ele reprezentau o pradă destul de uşoară. Astfel, din punct de vedere militar, asemenea cetăţi puteau oferi o oare-care protecţie doar împotriva cetelor de tâlhari şi, eventual, a raidurilor de ocazie ce ar fi putut surveni cu ocazia conflictelor locale între diferitele triburi sau clanuri nobiliare din această parte a Daciei; în orice caz, rolul valului, al şanţului şi al palisadei par să fi fost mai degrabă de a asigura un confort psihologic locuitorilor din preajmă, semnalând, după cum am mai spus, existenţa unei autorităţi.
Cât priveşte traiul cotidian al locuitorilor cetăţii de la Botfei, puţinele materiale descoperite ne oferă câteva indicii. Prezenţa scoabelor, a ferecăturilor, sugerează existenţa unor construcţii de lemn, lucru firesc într-o zonă împădurită. Piesele de harnaşament descoperite indică prezenţa unor călăreţi în cetate. Existenţa unor vase de argint, sugerată de petecul utilizat în repararea lor, dar şi prezenţa importurilor de lux din lumea romană ne vorbesc de un grad relativ ridicat de prosperitate al clanului care controla fortificaţia. Prosperitatea putea să fi fost generată fie ca urmare a unor reuşite pe plan militar29, fie, eventual, prin negoţ. Iar în acest sens se cuvin a fi făcute câteva precizări.


Fig.5. 1.Botfei-Cetăţeaua Înaltă, calculul arealului de vizibilitate şi drumuri de plai; 2.Drumuri de plai (profile altimetrice).


Analizând problema fortificaţiilor dacice din zona Munţilor Codru-Moma, am studiat şi problema drumurilor de plai, pentru a afla posibilele căi de comunicaţii utilizabile între Ţara Zarandului şi Depresiunea Beiuşului peste creasta principală, ştiut fiind faptul că în perioada premodernă, până prin anii 1950‒'70, aceste drumuri erau utilizate cu preponderenţă în mediul rural de către păstorii transhumanţi (şi nu numai)30. Astfel, am putut constata că cea mai facilă cale de acces şi singura de altfel utilizabilă de către căruţe31 peste creasta Codrului Moma porneşte de la Comăneşti, în continuarea „Troianului Zarandului32 (Fig.5/1 şi 9/2/1), trecând la cca.1,5km est de fortificaţia de pe „Cetăţeaua Înaltă”, dar aflându-se în raza ei vizuală permanentă pe o distanţă de aproape 2km (Fig.5/1). După un scurt periplu spre nord pe creasta principală, se putea coborî pe mai multe „variante” înspre Depresiunea Beiuşului; pe una dintre ele a fost localizată, se pare, o posibilă fortificaţie dacică, la Şoimi33. Astfel, nobilul de la „Cetăţeaua Înaltă”, alături de mica sa garnizoană, putea să controleze şi să beneficieze de avantajele acestui drum de plai, suplimentându-şi veniturile prin negoţ şi vămuire34.

5.Consideraţii finale
Situată departe de căile de comunicaţii moderne, cetatea de la Botfei se încadrează, după cum am arătat pe parcursul lucrării, în peisajul mai larg al fortificaţiilor dacice din zona Munţilor Codru-Moma. Puţinele materiale descoperite au permis, totuşi, efectuarea unor observaţii preliminare cu privire la natura locuirii şi stabilirea unei cronologii largi, cu descoperiri certe însă pentru secolul I d.Hr.. Pentru viitor, credem că ar fi necesară efectuarea unui sondaj sau a unei săpături arheologice preventive, pentru a se completa observaţiile extrase din materialele discutate aici; o viitoare ridicare topografică a dealului ar putea, la rândul ei, oferi mult mai multe detalii asupra întinderii şi naturii micilor terase din vecinătate.
Contextul politico-militar al secolul I d.Hr. nu este unul foarte favorabil dacilor în zona Câmpiei de Vest a României. Aşezarea sarmaţilor iazigi în zona interfluviului Tisa‒Dunăre va schimba echilibrul de forţe în zonă în defavoarea dacilor,


Fig.6. Diverse obiecte din fier.


care, la acel moment, nu au fost în stare să pregătească o ripostă eficientă35. Este foarte posibil, după cum am mai afirmat şi în alte ocazii36, ca în această perioadă să fi fost edificat „Troianul Zarandului”, ca o măsură împotriva raidurilor sarmaţilor, care, după unele indicii, încercau deja, pe la finele primului veac al erei noastre, să traverseze Tisa spre răsărit37. Situată în apropiere de Troianul menit să apere mai ales zona munţilor Codru-Moma38, este posibil ca pe parcursul veacului I d.Hr., până în vremea războaielor daco-romane, după cum sugerează cronologia pieselor descoperite, fortificaţia de la Botfei-Cetăţeaua Înaltă să fi jucat şi rolul unui punct de graniţă al regatului dac condus de către Decebal şi antecesorii săi.


Fig.7. Materiale ceramice.



Fig.8. Ceramica (1-6) şi fragment de tablă de argint cu bronz (7a şi 7b).



Fig.9. 1a,b,c ‒ 2a,b,c - piese de sticlă (Botfei-Cetăţeaua Înaltă); 3. Bară de bronz (Groşeni-Jidovină); 4. Fibulă fragmentară din fier (Groşeni-Jidovină).



Fig.10. Diverse categorii de artefacte dacice descoperite la Clit-Gureţul Negrilor, fără scară (prelucrat după Dumitraşcu 1970, pl.I–VIII)



Note
1 Mulţumim prof.univ.dr. Nicolae Ursulescu, coordonatorul nostru de doctorat, pentru că şi-a făcut timp să parcurgă acest material, oferindu-ne sfaturi şi sugestii de mare folos (Al. B.).
2 Se cuvin o serie de observaţii privind toponimia locală, pentru a evita potenţialele confuzii. Denumirea de „Gruiul Cetatea Mare”, care apare pe harta topografică militară din anul 1975, desemnează o înălţime situată, se pare, imediat la nord de staţiunea arheologică; respectiva înălţime nu a fost verificată. După unele informaţii (Dumitraşcu, 1970, p.160), ambele pun-cte ar fi cunoscute de localnici şi sub denumirea de „Cetăţele”. Din punct de vedere al topo-nimiei, este foarte interesant de observat utilizarea termenilor de „grui”, „gruieţ” sau „guruieţ” pentru a desemna o serie de culmi şi înălţimile montane din zona munţilor Codru-Moma. Aceşti termeni cunosc o frecvenţă foarte mare în toponimia locală. Trebuie amintit că zona înaltă a acestor munţi a fost relativ intens locuită, nu doar în perioada dacică, ci şi mult mai târziu, în perioada Evului Mediu timpuriu (aproximativ sec.IX‒XII), fapt căruia i s-ar putea datora păstrarea unor serii întregi de toponime cu origini arhaice, vechi româneşti şi paleo-slave (Pădurean, 2000, p.18; Idem, 2005, p.25-31). Numele masivului, numit de localnici „Muma Codrului”, cu trimitere la cunoscutul personaj mitologic, pare a avea, la rândul său, origini foarte vechi (Paliga, 2007, p.178, 182).
3 În lipsa unei ridicări topografice, dimensiunile oferite de noi au un caracter orientativ.
4 Conform informaţiilor primite de la pădurarul Crişan Moise din satul Botfei (1993).
5 Dumitraşcu, 1970, p.160, nota 30.
6 Problema fragmentelor de sticlă, a atribuirii lor tipologice şi cronologice a ridicat dificultăţi. Mulţumirile noastre se îndreaptă către dr. Cristina Drăghici (MNIR), pentru sprijinul pe care ni l-a oferit cu deosebită amabilitate.
7 RAJ Arad, 1999, p.46.
8 Locul de descoperire al unora dintre aceste materiale a fost indicat de către donator.
9 Mulţumim colectivului Complexului Muzeal Arad (prof.dr. Peter Hügel, dr. George Pascu Hurezan, dr. Florin Mărginean şi dr. Victor Sava) pentru permisiunea de a studia şi valorifica aceste piese.
10 În continuare toate referinţele se fac la poziţiile din catalog (vide supra).
11 În Evul Mediu, în zonele înalte ale masivului Codru-Moma s-a practicat se pare o anumită formă de agricultură de subzistenţă, judecând după toponime de genul Poiana Mălăişte sau Poiana Holdelor. Cu toate acestea, solurile de pădure, lipsite de fertilitate, nu puteau genera o productivitate prea ridicată.
12 Matei, 2011, p.88.
13 Pentru nr.11, vezi Glodariu, Iaroslavschi, 1979, fig.58/20,22,23; pentru nr.12, Ibidem, fig.53/11.
14 Ibidem, p.114-115.
15 Ibidem, p.119. Pentru cuţitul curb, vezi un exemplar din cetăţuia de la Clit-Gureţul Negrilor, aflat actualmente într-o unitate muzeală şcolară şi publicat de către noi (Berzovan, 2012, p.73).
16 Glodariu, Iaroslavschi, 1979, p.89-90 şi fig.48/10.
17 Rustoiu, 1996, p.156; vezi şi fig.95/11; Petculescu, 1998, pl.5/15-16.
18 Rustoiu, 1996, p.156.
19 Mulţumim pe această cale dr. Eugen Iaroslavschi (MNIT Cluj-Napoca) şi prof. univ. dr. Ion Sandu (UAIC Iaşi) pentru informaţiile oferite în acest sens.
20 Compară cu Rustoiu, 1997, p.218, fig.62/4 etc.
21 Ibidem, p.53-54.
22 Glodariu, 1974, p.244; Chiriac, Boţan, 2011, p.555; Un exemplar aproape întreg a fost găsit şi la Pecica-Şanţul Mare, cu ocazia săpăturilor efectuate de Dömötör László. Piesa, aflată actualmente în colecţiile Complexului Muzeal Arad (rămasă inedită), reprezintă subiectul unei viitoare comunicări.
23 Datarea fortificaţiei de la Botfei în „secolele II – I î.Hr.”, aşa cum apare în RAJ Arad (1999, p.46), reprezintă în mod sigur rodul unei confuzii, materialele prezentate sugerând, după cum se vede, un alt interval.
24 Dumitraşcu, 1970, p.150, fig.4.
25 Ibidem, p.154, nota 4.
26 Vezi Pădurean, 2000, p.15, vezi şi Pl.II.
27 Rustoiu, 1997, p.41. Vezi şi Sîrbu et alii, 2005, p.67 şi Fig.55/5.
28 Este greu de spus cum procedau nobilii locali în raport cu populaţia subordonată în cazul unui atac; judecând în general după dimensiunile fortificaţiilor în discuţie, cea mai mare parte a populaţiei locale de primprejur va fi fost nevoită să îşi caute refugiul în altă parte (sau să se predea atacatorului). La Clit, în interiorul fortificaţiei, obiecte precum fusaiole (Dumitraşcu, 1970, p.154), care atestă meşteşugul torsului, sugerează prezenţa la un moment dat, în interiorul incintei, a unor familii întregi.
29 Angrenarea în activităţi de mercenariat, servicii aduse unui suveran, pradă de război etc.
30 Suntem de părere că acestui amănunt ar trebui să i se acorde o importanţă sporită atunci când se discută problema rutelor comerciale şi militare la nivelul Antichităţii pre-romane şi a preistoriei. Edificarea chiar a unor drumuri simple prin văi, mai ales prin cele înguste, montane, necesita cunoştinţe inginereşti şi în general, un set de competenţe care nu erau la îndemâna unor lideri tribali; mai mult decât atât, chiar şi odată construite, ele erau foarte vulnerabile în faţa hazardelor naturale, cum ar fi inundaţiile şi alunecările de teren. În plus, o grupare militară care avansa pe un astfel de drum se expunea automat la multiple riscuri (lipsă de vizibilitate, ambuscade etc.).
31 Prezentând pe tot parcursul pante mai mici de 20% şi având relativ puţine sectoare „dificile”.
32 Pentru discuţiile cu privire la încadrarea cronologică a acestei fortificaţii liniare, foarte posibil dacică, vezi Berzovan, 2013.
33 Toma, 2007, p.117.
34 S-ar putea ridica întrebarea, de vreme ce s-a urmărit controlul drumului de plai de ce nu s-a ridicat fortificaţia direct pe acesta. Răspunsul ar putea ţine de o serie de considerente de ordin militar; drumul de plai putea fi utilizat nu doar de negustori, ci şi de inamici, or situarea fortificaţiei pe o culme secundară obliga potenţialul atacator la un ocol, oferind timp de pregătire apărătorilor. În plus, prin prisma poziţiei deţinute, se putea controla şi valea (sursă de apă permanentă).
35 Fragmentarea politică de după moartea lui Burebista, în patru, apoi în cinci formaţiuni dis-tincte şi războaiele subsecvente de succesiune au slăbit considerabil forţa militară a dacilor în această perioadă (Strabo, Geografia, VII,3,11 şi VII,3,12, apud Fontes, I, p.239).
36 Berzovan, 2013.
37 Judecând după unele descoperiri arheologice, precum mormântul de la Vărşand (Dumitraşcu, 1993, p.110); vezi discuţia la Berzovan, 2013, p.173.
38 Fapt dovedit de fortificarea suplimentară a tronsonului care barează valea Beliului, cale de acces spre zona munţilor Codru-Moma (Berzovan, 2013, p.171).

Bibliografie
• Berzovan, 2012, Berzovan, Alexandru, Artefacte din a doua epocă a fierului păstrate în muzee şcolare arădene, În: Peţan, Aurora; Bătrânoiu, Eliza-Raluca (eds), Arheologie şi studii clasice, Vol.II., Ed.Dacica, Bucureşti, 2012, 240 p., ISBN: 978-606-92296-9-9; p.72-83.
• Berzovan, 2013, Berzovan, Alexandru, Considerations on „Troianul” in Ţara Zarandului, În: Ziridava. Studia Archaeologica, 27, 2013, p.161-182.
• Chiriac, Boţan, 2011, Chiriac, Costel; Boţan, Sever, Vasele de sticlă din aşezările dacice de la est de Carpaţi, În: Sanie, Silviu; Marin, Tamilia-Elena (eds), Geto-dacii dintre Carpaţi şi Nistru (secolele II a.Chr. - II p.Chr.), Ed.Universităţii „Al.I.Cuza”, Iaşi, 2011, 636 p., ISBN 978-973-640-684-3; p.548-575.
• Dumitraşcu, 1970, Dumitraşcu, Sever, Cetăţuia dacică de la Clit, În: Lucrări Ştiinţifice, IV, B, Oradea, 1970, p.142-160.
• Dumitraşcu, 1993, Dumitraşcu, Sever, Dacia apuseană, Ed.Cogito, Oradea, 1993, 209 p., ISBN 9739064116
Fontes, I, Fontes ad Historiam Dacoromaniae pertinentes, I, (eds. Iliescu, Vladimir; Popescu, Virgil; Ştefan, Gheorghe), Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1964.
• Glodariu, 1974, Glodariu, Ioan, Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Ed.Dacia, Cluj, 1974, 395 p.
• Glodariu, Iaroslavschi, 1979, Glodariu, Ioan; Iaroslavschi, Eugen, Civilizaţia fierului la daci, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1979, 188 p., 75 fig.
• Matei, 2011, Matei, Sebastian, Ceramica geto-dacică din nord-estul Munteniei (Sec.II. a.Chr. - sec.I p.Chr.), Universitatea din Bucureşti, Teză de doctorat (ms), Bucureşti, 2011, 543 p.
• Pădurean, 2000, Pădurean, Eugen, Cu privire la aşezarea fortificată de la Groşeni – Jidovină (jud.Arad), În: Ziridava, XXII, 2000, p.13-24.
• Pădurean, Albu, 2005, Pădurean, Eugen; Albu, Lavinia, Toponimie şi realităţi istorico-arheologice în judeţul Arad, În: Ziridava, XXIV, 2005, p.25-31.
• Pădurean, 2013, Pădurean, Eugen, Noi descoperiri arheologice la Groşeni - „Jidovină” (jud Arad), În: Arheovest I. In memoriam Liviu Măruia. Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, Timişoara, 7 decembrie, 2013, I (eds. Stavilă, Andrei; Micle, Dorel; Cîntar, Adrian; Floca, Cristian; Forţiu, Sorin), JATEPress Kiadó, Szeged, 2013, ISBN 978-963-315-125-5, 997 p., p.437-447.
• Paliga, 2007, Paliga, Sorin, Two river-names revisited. Once again on the opposition north-south in late Thracian, În: Paliga, Sorin, Etymologica et Anthropologica Maiora, Fundaţia Evenimentul, Bucureşti, 2007, 380 p., ISBN 13978-973-87920-2-9; p.175-182.
• Petculescu, 1998, Petculescu, Liviu, Roman Military Equipment in Dacia in the First century A.D., În: The Thracian World at the crossroads of civilizations . Proceedings of the Seventh International Congress of Thracology: Constanţa-Mangalia-Tulcea, 20-26 May 1996 (eds. Roman, Petre; Diamandi, Saviana; Alexianu, Marius), Vol.II., Bucureşti, 1998, 742 p., ISBN 973-98829-6-X; p.261-285.
• Pop, 2006, Pop, Horea, Fortificaţii dacice din vestul şi nord-vestul României, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-7867-42-4, 152 p.
• RAJ Arad, 1999, Barbu, Mircea; Pascu George, Hurezan; Hugel, Peter; Pădurean, Eugen (eds), Repertoriul Arheologic al Mureşului Inferior. Judeţul Arad, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999, 182 p., ISBN: 973-9400-71-X.
• Rustoiu, 1996, Rustoiu, Aurel, Metalurgia bronzului la daci. Tehnici, ateliere şi produse de bronz, Bibliotheca Thracologica, XV, Ed. Vavila Edinf SRL, Bucureşti, 1996, 356 p., ISBN 973-97996-3-9.
• Rustoiu, 1997, Rustoiu, Aurel, Fibulele din Dacia preromană (sec. II î.e.n. – I e.n.), Institutul Român de Tracologie, Bibliotheca Thracologica XXII, Ed. Vavila Edinf SRL, Bucureşti, 1997, 239 p., ISBN 973-98334-3-8
• Sîrbu et alii, 2005, Sîrbu, Valeriu; Matei, Sebastian; Dupoi, Vasile, Incinta dacică fortificată Pietroasa Mică - Gruiu Dării (II), Biblioteca Mousaios, Buzău, 2005, 201 p. + 100 fig. + 2 pl., ISBN 973-7871-36-7.
• Toma, 2007, Toma, Corina, Dacia de nord-vest în secolele II î.Hr. - I d.Hr., Universitatea „Babeş-Bolyai”, Teză de doctorat (ms), Cluj-Napoca, 2007, 438 p.

Abstract
The Dacian fortress from Botfei-Cetăţeaua Înaltă, Hăşmaş commune, Arad County (Ist century BC – Ist Century AD). The Dacian kingdom, that flourished during the centuries Ist BC ‒ Ist AD, represented, without any doubt, one of the most powerful and capable political entities from the “barbarian” Europe. Its political and military infrastruc-ture was based, among many other things, on the existence of forts. But besides their mili-tary function, the forts also had a series of symbolical values, as they represented the visible manifestation of the power and prestige of the noble clans that constructed them.

In this study, we present a less-known Dacian fortification, located in the area of the Codru-Moma massif. The fortress is situated deep in the mountainous area; it is located on a hilltop, and it presents a ditch that encloses a small plateau. Nearby, on the southern side of the hill, there are located a number of small terraces, probably used for habitation. No diggings had been made so far, and thus very few archaeological finds had been made, mostly by chance. Treasure hunters also looted the place. The finds can be dated roughly during the Ist century BC ‒ Ist century AD. Of special interest is a silver fragment, used probably for repairing vessels made from the same material, and two glass fragments of Roman origin. The power of the noble clan that controlled this small fortress could had come not just from military exploits but also from trade, as the fortress seems to control the single usable mountain trail road that connects the Zarandului Basin with the Beiuşului Basin, across the Codru-Moma Massif. The fortress apparently functioned until the great Dacian-Roman wars.

Keywords: Late Iron Age, Dacian Kingdom, Codru-Moma Massif, Dacian fortifications, Mountain trail roads.


BIBLIOGRAFIE:


Titlu complet: Fortificaţia dacică de la Botfei‒Cetăţeaua Înaltă, comuna Hăşmaş, jud.Arad (sec. I î.Hr. – I d.Hr.)
Apărut în: ArheoVest, Nr. II: In Honorem Gheorghe LAZAROVICI, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timişoara, 6 decembrie 2014, p.387-408