Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (3)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (8)
   Poveștile Legio Dacica (15)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (24)
   Economia (12)
   Arta (6)
SOCIAL
   Regii (15)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (79)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (7)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (31)
   Seniorii războiului (7)
   Arhitectura militară (4)
   Cetăţile (17)
   Războaiele dacilor (17)
   Civis Romanus (7)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (54)
   Recenzii (10)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Dacia 3D (7)
   Ziarul personal (8)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (51)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (30)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (374)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

CONSIDERAŢII PRIVIND TEZAURUL COMPUS DIN 12 MONEDE DE TIP RĂDULEŞTI-HUNEDOARA RECUPERAT ÎN URMA UNOR SĂPĂTURI ILEGALE DIN ZONA DEALUL MUNCELULUI, VEST DE SARMIZEGETUSA REGIA

Bogdan Constantinescu, Marius-Mihai Ciută, Nicolae Popa, Daniela Cristea-Stan, Ernest Oberländer-Târnoveanu


1. Cadrul istorico-geografic
Tezaurul, compus din 12 monede, a fost recuperat pe cale judiciară de poliţişti ai Inspectoratului de Poliţie Hunedoara, în cadrul unui dosar penal din 2001, aflat sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva. În urma percheziţiei efectuată la reşedinţa lui Adrian Stoicoi, zis Adi Bocşeru, din Grădiştea de Munte (com. Orăştioara de Sus), la data de 19.03.2001, organele de poliţie au ridicat 37 de monede, între care şi tezaurul de imitaţii dacice de tip Răduleşti-Hunedoara, considerate ca făcând parte din etapa a doua a monetăriei denumită de către Constantin PREDA drept geto-dacică1. Tezaurul a fost predat la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, prin adresa nr.245240 din 20.03.2001 şi a fost expertizat de către numismatul muzeului, Olimpia PALAMARIU, prin Raportul nr.239/27.03.2002. Ulterior, urmare a Ordonanţei din 24.02.2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba, care a redeschis şi conexat mai multe dosare penale anterioare, în cadrul dosarului nr.151/P/2006, tezaurul a fost transferat, împreună cu toate bunurile arheologice indisponibilizate, la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, prin procesul-verbal din 01.03.2006.
Pentru a putea interpreta rezultatele prezentăm şi circumstanţele în care a fost descoperit acest tezaur.
Din datele obţinute pe cale judiciară au fost recuperate informaţii utile atât pentru desfăşurarea cauzei penale, dar şi pentru interpretarea contextului arheologic de provenienţă. La modul general, locul de unde au fost sustrase monedele din contextul lor originar aparţine ansamblului de situri arheologice al cetăţilor şi aşezărilor dacice de pe Valea Grădiştei (Godeanului), situat de-o parte şi de alta a văii, din dreptul localităţii Costeşti (comuna Orăştioara de Sus), spre sud, în amonte pe valea menţionată.
Punctul exact în care a fost localizată groapa de provenienţă aparţine sectorului Dealul Muncelului2, mai precis versantului vestic al acestuia, delimitat la est de sectoarele La Arsuri şi Feţele Albe, la sud de versanţii dinspre Valea Grădiştei, iar la vest şi nord-vest de Valea Anineşului. Arealul descoperirii este localizat pe prelungirea spre vest a sectorului Feţele Albe, pe un promontoriu (picior de munte) împins spre vest, într-o zonă cercetată sporadic anterior3.
Pentru o mai exactă localizare, vom preciza că din centrul localităţii Grădiştea de Munte, din dreptul şcolii4, porneşte calea antică de acces spre est, sud-est, paralel pe partea dreaptă a râului Grădiştii, cu un urcuş uşor spre Dealul Măgureanului, apoi, pe cumpăna apelor, spre Dealul Popii, ajungând, după cca.4km, pe Culmea Anineşului, la o intersecţie situată într-o poiană mai mare, din care se desprinde un drum ce duce spre nord la locul numit Casa Pădurarului, sau Casa lui Bodea5. Actualmente acest drum este amenajat, fiind calea de acces spre câteva gospodării particulare situate în poienile de pe cumpăna apelor. Mai recent, din dreptul văii Gerosului, punct situat la cca.4km distanţă de şcoală pe drumul de acces spre Sarmizegetusa Regia (DJ 705A, actualmente asfaltat), a fost amenajată o altă cale de acces direct, spre nord, dinspre Valea Grădiştei, spre poiana de pe Culmea Anineşului, unde se află poiana cu intersecţia menţionată în legătură cu Casa Pădurarului. Imediat ce această cale de acces iese pe cumpăna apelor, după câteva serpentine pieptişe, lasă în stânga gospodăria lui Ioan STANCI, iar după cca. 150 de metri spre est ajunge în poiana generoasă, de unde se deschide o vedere de ansamblu asupra Dealului Anineşului (spre vest), Feţelor Albe (spre est), văii Godeanului (spre sud) şi Vârful Muncelului, spre est, nord-est (la cca.4,8km). Casa Pădurarului se află la cca. 200 de metri spre nord-vest de acest punct. În poiană se află mai multe cruci, care marchează mormintele strămoşilor proprietarilor gospodăriilor din apropiere, în proximitatea lor fiind o casă din lemn, recent construită, cu învelitoare din bitum6. Din acest punct drumul continuă spre est şi sud-est, pe lângă Casa Lucreţiei7, spre punctul La Arsuri, situat la cca. 600 de metri de bifurcaţia amintită, Terasa Hârban şi, mai departe, spre Feţele Albe.


Fig.1. Vedere generală asupra sectorului de sit în care a fost descoperit tezaurul monetar.


Punctul în care a fost descoperită groapa tezaurului monetar se află în proximitatea acestor cruci din poiană, amplasate pe un loc mai ridicat, pe marginea drumului de acces, cu 200m înainte de bifurcaţia spre Casa Pădurarului. De remarcat faptul că în arealul acestei poieni au mai fost descoperite cel puţin alte 4 gropi cu depuneri constând în tezaure monetare!8 În fine, să mai precizăm faptul că deasupra Casei Pădurarului, în liziera pădurii, la o distanţă de cca.100m nord faţă de casă şi 300m nord-est faţă de grupul de cruci, pe o pantă destul de abruptă, a fost descoperit, în 1996, tezaurul compus din peste 3600 de stateri Koson, intrat în literatura de specialitate, sub numele de Tezaurul de la Târsa9.
Revenind la tezaurul compus din cele 12 monede de tip Răduleşti- Hunedoara, nu putem să nu facem anumite precizări asupra „descoperitorului” său. Adrian Stoicoi este fără îndoială unul din cei mai abili, mai versatili şi mai longevivi dintre detectoriştii care au activat în Munţii Orăştiei în ultimii 20 de ani. Acesta a jucat, începând din 1994, rolul călăuzei pentru toate grupurile şi asociaţiile de căutători de comori. A început ca ghid şi gazdă a detectoriştilor, apoi colaborator apropiat al acestora, ulterior asociat şi, în fine, lider de grupare de detectorişti. În ultimii ani a activat individual, dovedind lipsă de încredere în alţi asociaţi. În relaţia cu organele judiciare a „experimentat” toate calităţile: martor, martor cu identitate ascunsă, informator, făptuitor, suspect, inculpat şi ... condamnat10. Poziţionarea locuinţei sale de reşedinţă efectiv în situl arheologic11, pe marginea drumului de acces spre Sarmizegetusa Regia, precum şi excelenta cunoaştere a căilor de acces spre diverse sectoare ale sitului, i-au asigurat o permanentă racordare cu toţi cei care au fost implicaţi în efectuarea de detecţii ilegale în căutarea de comori, astfel că a avut acces la o cantitate impresionantă de informaţii. Cei peste douăzeci de ani de activitate i-au asigurat posibilitatea strângerii unor stocuri considerabile de artefacte, pe care le-a ascuns în diverse locuri, pentru a avea acces la ele în scopul valorificării. La una din percheziţiile efectuate la reşedinţa lui, au fost găsite, pe lângă o serie de artefacte dacice şi romane, hărţi ale Munţilor Orăştiei, costume de camuflaj, manuale de instrucţiuni de folosire a detectoarelor de metale şi chiar cagule, în general obiecte care fac inutilă orice discuţie suplimentară privind principala ocupaţie a acestuia.

2. Analiza aliajului monedelor
Prin Ordinul Ministrului Culturii nr.2015/18.01.2010 s-a dispus ca acest tezaur să fie expertizat numismatic şi compoziţional de către un colectiv de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” şi Muzeul Naţional de Istorie a României.
Analizele compoziţionale s-au făcut la sediul Muzeului Unirii din Alba Iulia, folosind metoda Fluorescenţei de Raze X (XRF) bazată pe un spectrometru portabil X-MET 3000TXR+12. Acesta este un analizor elemental cu aplicaţie de bază în analiza aliajelor, analize de soluri şi probe geologice/minereuri precum şi artefacte metalice. Principiul său de funcţionare se bazează pe fluorescenţa de raze X, utilizând ca sursă de excitaţie un tub de raze X cu anod de rhodiu. Tensiunea maximă ce poate fi aplicată pe tub este 30KV. Permite detectarea elementelor chimice de la potasiu până la uraniu. Detectorul de raze X este o dioda PIN de siliciu, răcită Peltier, situată în spatele unei ferestre de kapton. Rezoluţia energetică a detectorului este mai mică de 275eV pentru linia K a manganului. Mărimea fascicolului este de (6×5)mm2. Poate fi alimentat la reţea sau cu acumulatori, iar analizorul este comandat de un calculator PDA (Personal Digital Assistant).
Analizele s-au efectuat pe zone de cca.30mm2 din fiecare monedă, adâncimea analizată fiind de cca. 50–60 microni funcţie de compoziţie. S-au ales zone cât mai lipsite de coroziune, astfel încât compoziţia obţinută să fie cât mai apropiată – în cazul monedelor cu peste 90% argint chiar identică – de compoziţia „bulk”-ului („miezului”) monedei. În cazul monedelor cu argint între 70 şi 90% subestimarea cuprului, datorită diminuării sale prin coroziune, este de ordinul a 2–3%, deci nemodificând semnificativ rezultatul analizelor.
Surpriza analizelor a fost titlul foarte înalt al monedelor (74–91% argint; vezi Fig.2–13 şi Tab.1), mult peste ce se ştia despre acest tip de monede din analize anterioare, inclusiv ale noastre.
Cu ocazia expertizării am analizat şi o moneda de tip Răduleşti-Hunedoara aflată la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva (Fig.14).


Fig.2. Moneda 1 de tip Răduleşti-Hunedoara (Sarmizegetusa); Ag 86.5%; greutatea 11.20g.



Fig.3. Moneda 2 de tip Răduleşti -Hunedoara (Sarmizegetusa); Ag 85.5%; greutatea 11.09 g.



Fig.4. Moneda 3 de tip Răduleşti-Hunedoara (Sarmizegetusa); Ag 86.2%; greutatea 10.98g.



Fig.5. Moneda 4 de tip Răduleşti-Hunedoara (Sarmizegetusa); Ag 86.7%; greutatea 10.92g.



Fig.6. Moneda 5 de tip Răduleşti-Hunedoara (Sarmizegetusa); Ag 86.3%; greutatea 10.91g.



Fig.7 Moneda 6 de tip Răduleşti-Hunedoara (Sarmizegetusa); Ag 87.5%; greutatea 10.73 g.



Fig.8. Moneda 7 de tip Răduleşti-Hunedoara (Sarmizegetusa); Ag 90.2%; greutatea 10.60g.



Fig.9. Moneda 8 de tip Răduleşti-Hunedoara (Sarmizegetusa); Ag 89%; greutatea 10.55g.



Fig.10. Moneda 9 de tip Răduleşti-Hunedoara (Sarmizegetusa); Ag 81.2%; greutatea 10.26g.



Fig.11. Moneda 10 de tip Răduleşti-Hunedoara (Sarmizegetusa); Ag 84.5%; greutatea 10.17g.



Fig.12. Moneda 11 de tip Răduleşti-Hunedoara (Sarmizegetusa); Ag 73.4%; greutatea 10.03g.



Fig.13. Moneda 12 de tip Răduleşti-Hunedoara (Sarmizegetusa); Ag 73.2%; greutatea 9.08g.



Fig.14. Moneda 13 de tip Răduleşti-Hunedoara (Muzeul din Deva); Ag 8,2%.


3. Rezultate şi discuţii
În Tab.1 avem sintetizate compoziţiile aliajului monedelor din tezaurul recuperat din zona vest de Sarmizegetusa Regia.

DenumireNr. inventarGreutate (g)Ag %Sn %Cu %Au %Pb %Bi %
Rădulești-Hunedoara111.2086.57.34.70.60.40.3
Rădulești-Hunedoara211.0985.56.26.10.70.80.3
Rădulești-Hunedoara310.9886.23.87.60.210.8
Rădulești-Hunedoara410.9286.757.50.350.250.25
Rădulești-Hunedoara510.9186.56.45.30.60.60.3
Rădulești-Hunedoara610.7387.53.96.90.70.350.35
Rădulești-Hunedoara710.6090.24.63.10.70.20.2
Rădulești-Hunedoara810.55895.63.80.60.350.35
Rădulești-Hunedoara910.2681.26.110.50.251.40.5
Rădulești-Hunedoara1010.1784.55.96.80.71.30.3
Rădulești-Hunedoara1110.0373.45.719.30.60.250.25
Rădulești-Hunedoara129.0873.27.217.60.60.50.5
Rădulești-Hunedoara13 8.212.579-0.2-


Tab.1. Compoziţia aliajului monedelor de tip Răduleşti-Hunedoara (Sarmizegetusa).


În Tab.2 prezentăm compoziţia aliajului unor monede de tip Răduleşti-Hunedoara aparţinând Muzeului Naţional de Istorie a României analizate de noi anterior.

TipNr. inventar (MNIR13)Greutate (g)Cu (%)Ag (%)Sn (%)Au (%)Pb (%)Bi (%)Altele (%)
Răduleşti-Hunedoara3895810,270,413,115,40,340,50,08As: 0,1
3896410,24733,717,50,360,70,14Zn: 0,2
As: 0,4
390229,9229,652,816,10,50,50,14Zn: 0,2
As: 0,15
3903110,6133,648,7160,440,60,18Zn: 0,2
As: 0,3
3904010,8153,831,612,80,360,80,12Zn: 0,3
As: 0,2
390519,99324620,10,610,80,17As: 0,3
3906010,5543,536,817,60,40,90,16Zn: 0,4
As: 0,2
3906710,2933,946,517,20,271,30,28Zn: 0,2
As: 0,3
3910910,1123,25321,70,920,50,15Zn: 0,3
As: 0,2


Tab.2. Compoziţia aliajului monedelor de tip Răduleşti-Hunedoara (MNIR).

Din interpretarea analizelor trebuie să remarcăm că acest tezaur se încadrează în categoria depunerilor votive de obiecte de aur şi argint (podoabe şi monede) din zona cetăţilor dacice de pe Valea Grădiştei (Godeanului), cele mai faimoase fiind cele ale brăţărilor spiralate de aur14.
În Etapa a II-a a monetăriei numite geto-dacice apare şi se generalizează de ambele părţi ale Carpaţilor aliajul argint-cupru-staniu(-plumb), posibil obţinut prin alierea argintului cu bronz – vezi şi analizele noastre anterioare15, lucru ce se verifică şi în cazul monedelor Răduleşti-Hunedoara din prezentul tezaur. Explicaţia bazată pe o criza a argintului în această perioadă nu poate fi susţinută deoarece pe teritoriul României nu s-au exploatat sursele geologice de argint până la început de secol XIII – minele din Rodna deschise de colonişti saşi16. Argintul din aurul transilvan nu a fost extras nici el până la apariţia coloniştilor saşi, dovada că până şi romanii trimiteau aurul de la Roşia Montană la monetăriile din Imperiu pentru a fi rafinat şi folosit la baterea de aurei17.
Am realizat şi o comparaţie cu analize compoziţionale pentru monede celtice din restul Europei pentru care am găsit date în literatura de specialitate. Astfel, pentru monedele emise în zona Bretaniei (Armorica) de către diverse triburi celtice, în teza de doctorat a lui Camille SARTHRE18 sunt prezentate analize de monede din secolul II î.Hr. emise de Coriosoliti având un titlu mediu Ag=24%, Cu=66%, Sn=9%, Au=0.1%, Pb=0.5%. Acest aliaj apare şi în articolul lui Maria Filomena GUERRA şi Philippe ABOLLIVIER19, unde sunt prezentate monede cu un titlu mediu: Ag=60%, Cu=28%, Sn=10%, Au=0.4%, Pb=0.6%. Monede cu conţinut asemănător s-au găsit şi în Galia Cisalpina. Astfel, într-un articolul din 201520 titlul mediu al monedelor analizate este Ag=27%, Cu=66%, Sn=5%, iar autorii afirmă chiar că apariţia în monede a staniului poate fi considerat ca indiciu incontestabil al emiterii în secolul II î.Hr. Interesant este că procedeul alierii argintului cu staniu (bronz?) a fost pus în evidenţă şi în podoabele scordiscilor din tezaurul Židovar (Serbia), care aparţine tot secolului al II-lea î.Hr.21. În acest tezaur se găsesc fibule din argint aliat cu bronz: Ag=91%, Cu=3%, Sn=1.5%, Pb=1.7%, compoziţie asemănătoare cu cea determinată de noi la monedele de tip Răduleşti-Hunedoara găsite la Sarmizegetusa Regia. De remarcat că tezaurul de la Židovar conţine şi podoabe de argint fără staniu. Toate acestea demonstrează puternica legătură dintre monetăria geto-dacică şi lumea celtică, în cazul de faţă tehnologia comună de producere a aliajului monedelor.
Faptul că în cazul monedelor de tipul Răduleşti-Hunedoara am găsit exemplare cu conţinut de argint scăzut, dar şi exemplare cu titlu foarte bun (argint peste 90%), impune o maximă circumspecţie în atribuirea scăderii titlului acestor monede unei posibile crize a argintului în Dacia, fiind şi un argument în ceea ce priveşte semnificaţia acestor monede, după părerea noastră simboluri ale unor comunităţi etnice, aşa cum se crede că existau ele în secolele III–I î.Hr. Monedele cu titlu înalt erau utilizate ca depuneri votive din partea comunităţii emitente, pe când monedele cu titlu scăzut ca recompense sau distincţii acordate unor membri ai acelei comunităţi. Deoarece în zona poienii La Arsuri s-au mai descoperit şi alte tezaure monetare este sugerată o locaţie de depuneri votive, care începe cel mai târziu de la finele secolului II î.Hr. cu monedele Răduleşti-Hunedoara. Interesant că între cele 37 de monede confiscate de la Adrian Stoicoi există şi denari romani republicani (noi am analizat 12 monede), cei mai recenţi aparţinând lui Marcus Antonius – Legiunea III şi Octavianus Augustus, sugerând utilizarea acestei locaţii pentru depuneri votive posibil până către sfârşitul secolului I î.Hr. Într-un studiu viitor vom prezenta detaliile privind tezaurele monetare descoperite în zona La Arsuri.
În final, un comentariu privind faptul că toate aceste tezaure votive au rezistat neafectate mai bine de 2000 de ani. Ca şi în cazul celţilor, explicaţia este probabil duritatea extremă a pedepselor celor care ar fi atentat la preţioasele depuneri dedicate zeilor. De remarcat că nici chiar romanii, când statul dac dispăruse, nu au reuşit să afle nimic despre aceste depuneri, deşi foloseau metode de interogare foarte dure. Interesantă este şi comparaţia dintre modul în care romanii după cucerire s-au comportat faţă de zona cetăţilor dacice şi faţă de Ierusalimul de după înfrângerea răscoalei iudeilor. În ambele cazuri s-au impus o distrugere şi un abandon total, posibil generate de puternicul statut religios al zonelor care putea regenera rezistenţa localnicilor cuceriţi.


BIBLIOGRAFIE:


APĂRUT ÎN: ArheoVest, Nr.VI: In Memoriam Marian GUMĂ, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timişoara, 24 noiembrie 2018, pag.667-681

NOTE
1 Preda, 1998, p.205-208.
2 Daicoviciu et alii, 1989, p.191, fig.44. Tot aici precizări asupra faptului că denumirea de Dealul Muncelului este „mult prea imprecisă”, deoarece în acest areal, relativ restrâns al poienii, au fost sesizate şi alte toponime: Dealul Popii, Cioaca lui Alexandru, Dealul lui Rujoi, La bifurcarea Cărării, Casa Pădurarului, Grădina Pădurarului (Daicoviciu et alii, 1989, p.191-192 şi fig.44). Investigaţiile au relevat faptul că întreaga poiană, situată pe cumpăna apelor acestui picior de munte, a fost intens locuită (locuinţe, turnuri, blocuri de calcar, tuburi de teracotă, ceramică etc.).
3 Daicoviciu et alii, 1951, fig.19,29; Daicoviciu et alii, 1955. De-a lungul drumului de cumpănă de pe Dealul Anineşului, Sub Cununi, au fost semnalate mai multe amenajări gospodăreşti aparţinând dacilor, unele terase antropogene fiind sondate de arheologi. C.Daicoviciu afirma că „în general, se poate spune că toate poienile şi tăpşanele din aceste locuri au fost locuite de pe vremea dacilor, într-o măsură chiar mai mare decât există astăzi gospodării moderne”. Locuirea dacică aparţine sec. I d.Hr. şi începutul sec. II d.Hr., sfârşitul ei fiind datorat războaielor cu romanii. Este de remarcat că dacii, care locuiau aceste gospodării, se bucurau de o bunăstare remarcabilă, ilustrată şi de faptul că îşi trăseseră apă curentă prin conducte de teracotă, depistate în mai multe locuri, ca de pildă la Casa Pădurarului, pe Dealul lui Cocoş sau pe Terasa Hîrban de pe Pârîul Arsurilor (Glodariu et alii, 1988, p.73-75; Daicoviciu et alii, 1989, p.191-192; Iaroslavschi, 2007).
4 Actualmente este baza arheologică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
5 Este vorba despre Vasilie BODEA, cel care a fost pădurarul localităţii o lungă perioadă de timp, la sfârşitul secolului XX şi începutul celui următor.
6 Casa aparţine unui fost inculpat în dosarele Aurul Dacilor, la rândul său membru al grupărilor care au efectuat detecţii şi săpături neautorizate în siturile din Munţii Orăştiei. Practica cumpărării de terenuri sau de case/gospodării în zonele în care au fost descoperite tezaure, a fost una larg răspândită în rândul detectoriştilor în anii 2005–'10, fiind evidentă disimularea activităţilor de detectare în activităţi ... „gospodăreşti”. Inclusiv casa pădurarului Bodea a fost cumpărată de un „întreprinzător” din Sebeş.
7 Lucreţia RÂMBETEA este cea care a asigurat îngrijirea cetăţii de la Sarmizegetusa Regia.
8 Asupra acestora însă vom prezenta detaliile într-un studiu viitor. Credem că toponimicul acestei poieni, La Arsuri, nu este unul întâmplător, el consfinţind o realitate istorică, aceea a prezenţei urmelor consistente ale locuirii dacice.
9 Este primul mare tezaur compus exclusiv din monede Koson, din aur, care a fost detectat în 1996 de gruparea lui Dionisie Drăgoiu, Liviu Pricăjan şi Grecu Şofron, ultimul fiind cel care a declarat, în cadrul urmăririi penale, că ar fi găsit acest tezaur „în streaşina casei sale”. Investigaţiile ulterioare au dovedit că locul descoperirii tezaurului este cel cunoscut ca fiind Fagii lui Bodea, situat la cca.100m spre nord de casa pădurarului. Fragmente din acest tezaur, care a avut, în final, aproape 4000 de piese, au fost vândute la Muzeul Naţional de Istorie a României, la Banca Naţională a României, la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva şi la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. Marea majoritate a pieselor însă a ajuns în Franţa şi alte ţări UE.
10 Într-un dosar privind infracţiunile de furt calificat, acesta a fost condamnat pe fond la 8 ani cu executare (Tribunalul Hunedoara) pentru ca pe fond, la Curtea de Apel Alba Iulia, să fie condamnat la 2 ani cu suspendare. Recent, în alt dosar privind infracţiunea de spălare a de banilor, a fost condamnat, pe fond, la doi ani de închisoare cu executare, la care se adaugă cei doi ani din condamnarea anterioară.
11 Pe DJ 705C, între şcoala din Grădiştea de Munte şi drumul ce urcă spre Dealul Muncelului, într-o luncă în care, cândva, se făceau bocşe pentru obţinerea mangalului.
12 Constantinescu et alii, 2012, p.2078.
13 i.e. Muzeul Naţional de Istorie a României (abreviere).
14 Constantinescu et alii, 2010.
15 Raport de fază nr.5 de la contractul nr.48, proiect: PN-II-ID-PCE-2011-3-0078 „Studii de arheometalurgie pe Aurul şi Argintul Dacic folosind metode performante de spectrometrie de raze X”, 2015.
16 Maghiar, Olteanu, 1970, p.111.
17 Cristea-Stan et alii, 2015, p.723-730.
18 susţinută la Sorbona în anul 2002 (Sarthre, 2002).
19 Guerra, Abollivier, 2016, p.1-11.
20 Corsi et alii, 2015, p.730-737.
21 Živkovic et alii, 2014.

BIBLIOGRAFIE


• Constantinescu et alii, 2010
Bogdan CONSTANTINESCU, Ernest OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU, Roxana BUGOI, Viorel COJOCARU, Martin RADTKE, The Sarmizegetusa bracelets, In: Antiquity, 84, 2010, p.1028-1042.
• Constantinescu
et alii, 2012
Bogdan CONSTANTINESCU, Angela VASILESCU, Daniela STAN, Martin RADTKE, Uwe REINHOLZ, Guenter BUZANICH, Ernest OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU, Studies on archaeological gold
items found in Romanian territory using X-Ray-based analytical spectrometry
, In: Journal of Analytical Atomic Spectrometry, 27(12), 2012, p.2076-2081.
• Corsi et alii, 2015
Jacopo CORSI, Boglárka MARÓTI, Alessandro RE, Zsolt KASZTOVSZKY, László SZENTMIKLÓSI, Melinda TORBÁGYI, Angelo AGOSTINO, Debora ANGELICI, Silvia ALLEGRETTI, Compositional analysis of a historical collection of Cisalpine Gaul’s coins kept at the Hungarian National Museum, In: Journal of Analytical Atomic Spectrometry, 3, 2015, pp.730-737.
• Cristea-Stan et alii, 2015
Daniela CRISTEA-STAN, Bogdan CONSTANTINESCU, Ernest OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU, Tudor MARTIN, Analiza compoziţională a celor trei plăcuţe de aur de tip Germisara scoase la licitaţie în decembrie 2014 de Casa Artmark, În: ArheoVest, Nr.III: [Simpozion ArheoVest, Ediţia a III-a:] In Memoriam Florin Medeleţ, Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, Timişoara, 28 noiembrie 2015, Vol.1: Arheologie, Vol.2: Metode Interdisciplinare şi Istorie, Asociaţia "ArheoVest" Timişoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2015, 576 + 490 pg. + DVD, ISBN 978-963-315-264-5; Vol.2, p.723-730.
• Daicoviciu,
Ferenczi, 1951
Constantin DAICOVICIU, Alexandru FERENCZI, Aşezările dacice din Munţii Orăştiei, Cercetări de Istorie Veche, Editura Academiei R.P.Române, Bucureşti, 1951.
• Daicoviciu et alii, 1955
Constantin DAICOVICIU (responsabil), András BODOR, Ştefan FERENCZI, Nicolae GOSTAR, Mircea RUSU, Iudita WINKLER, Ion Horaţiu CRIŞAN, Geza FERENCZI (membrii), Em[il]. ANTAL, Marta
KOSZTA, Adrian DAICOVICIU, Nicolae JURCA, Remus MOLDOVAN, Margareta MIKLOSSI (studenţi), Şantierul arheologic Grădiştea Muncelului – Blidarul: Rezultatul săpăturilor din campania anului 1954, În: Studii şi Cercetări de Istorie Veche, Tomul VI, nr.1–2, Ianuarie–iunie 1955, p.[195/1]-238/44.
• Daicoviciu et alii, 1989
Hadrian DAICOVICIU, Alexandru FERENCZI, Ioan GLODARIU, Cetăţi şi aşezări dacice în sud-vestul Transilvaniei, Vol.1, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, 292 pg.
• Glodariu et alii, 1988
Ioan GLODARIU, Eugen IAROSLAVSCHI, Adriana RUSU, Cetăţi şi aşezări dacice în Munţii Orăştiei, Monumente şi Muzee, Ed.Sport-Turism, Bucureşti, 1988, 282 pg.
• Guerra,
Abollivier,
2016
Maria Filomena GUERRA, Philippe ABOLLIVIER, Monetary alloys in Iron Age Armorica: the singular case of the Osismi tribe, În: Nuclear Instruments and Methods in Physics Research, vol.377, 2016, p.1-11.

• Iaroslavschi, 2007
Eugen IAROSLAVSCHI, Raport de expertiză privind groapa de la Fagii lui Bodea, În: Dosarul penal 151/P/2005 (ms).
• Maghiar,
Olteanu, 1970
Nicolae MAGHIAR, Ştefan OLTEANU, Din istoria mineritului în România, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, 336 pg.
• Preda, 1998
Constantin PREDA, Istoria monedei în Dacia preromană, Colecţia „Biblioteca Băncii Naţionale”, Ed.Enciclopedică, Bucureşti, 1998, 376 pg., ISBN 973-45-0229-8.
• Raport de fază, 2015
Raport de faza nr.5 de la contractul nr.48, proiect: PN-II-ID-PCE2011-3-0078 „Studii de arheometalurgie pe Aurul şi Argintul Dacic folosind metode performante de spectrometrie de raze X”, 2015, p.118, on-line http://proiecte.nipne.ro/pn2/DacianGoldSilver/rs2015.pdf
• Sarthre, 2002

Camille SARTHRE, Autour des monnayages d’argent et des monnayages cuivreux du Centre-Ouest de la Gaule avant la conquête: études numismatiques et analytiques, Thèse de doctorat sous la direction de Jean-Pierre MARTIN, Université Paris-Sorbonne, Paris, 2002 (ms).
• Živkovic et alii, 2014
Jelena ŽIVKOVIC, Thilo REHREN, Miljana RADIVOJEVIĆ, Miloş JEVTIĆ, Dragan JOVANOVIĆ, XRF characterization of celtic siver
from the Židovar treasure (Serbia)
, În: Under the volcano: Proceedings of the International Symposium on the Metallurgy of the European Iron Age (SMEIA) held in Mannheim, Germany, 20–22 April 2010, Forschungen zur Archäometrieund Altertumswissenschaft: herausgegeben von Ernst PERNICKA und Martin BARTELHEIM, Band 5, Verlag Marie Leidorf GmbH - Rahden/Westf, 2014, 220 pg., ISBN 978-3-89 646-875-8; p. [157]-173.

ABSTRACT
The paper presents compositional analysis (XRF method) results for the alloy of 12 coins type Radulesti-Hunedoara illegally excavated in La Arsuri glade, west of Sarmizegetusa Regia. The most surprising fact is the high title of the coins - 74–91% silver, much more than the title of such coins analyzed before, including by us. These results impose the reconsideration of some aspects related to the coinage called Geto-Dacian, second phase. So, the explanation of the low silver title for such coins due to a silver crisis must be treated with high circumspection. The significance of these coins, which can’t be considered usual money, must be discussed. Our hypothesis is the coins are symbols of an ethnic community as existing in 3rd –1st Centuries BC. The coins with a high silver content were used as votive deposits in the name of the emitter community and the coins with low silver title as gifts or distinctions for some members of the community. Because in the area of La Arsuri glade other monetary treasures were found, this suggests a votive deposits place acting from 2nd Century BC until 1st Century AD.

KEYWORDS: Radulesti-Hunedoara coins, silver title, XRF, La Arsuri glade.