Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (23)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (6)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (40)
   Recenzii (5)
   Repertorii arheologice (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (356)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

BARAC ION - ISTORIA PREAFRUMOSULUI ARGHIR ŞI A PREAFRUMOASEI ELENA

Fragment

Cea măiastră şi cu părul de aur, adecă
O închipuire supt carea să înţelege luarea
Ţării Ardealului prin Traian, Chesarul Rîmului

(Fragment din partea a II-a)

Tînărul dacă porneaşte
Departe călătoreaşte,
Singur numai cu o slugă
Merge dînd Domnului rugă.
O, Arghire, lungă cale -
Lungi necazurile tale -
Ia de-a lungul dealurile
Şi numără jgheaburile
Tot prin locuri necălcate
Şi prin păduri neumblate,
Tot prin văi necunoscute,
Prin locuri nepricepute,
Nededat cu cale lungă
Cîte vor să-l mai ajungă.
Cîte biruri, cîte sate,
Tot întreabă de cetate,
La toţi le părea minune,
Necum ca să-i ştie spume.
Calcă cîte locuri toate
Pînă mai nici nu mai poate
Deci în partea pustnicească
Cînd era să nimerească,
Dintru o peşteră mare,
Vedea fum că iasă tare.
Şi într-acolo grăbeaşte,
În care dacă priveaşte,
Vede un om mare foarte,
Cît s-au spăimîntat de moarte,
A s-întoarce nu cutează.
Gîndind fricos să nu-l crează,
Ci ş-au făcut îndrăznire
Gîndind : sau trai, sau perire,
Şi în peşteră intrară
Dîndu-i întîi bună seară ;
Iară omul cel prea mare
Dă o groaznică strigare :
"Cine iaste ? cine vine ?
Cine ce caută la mine ?"
Şi cînd slobozea cuvîntul,
Să cutrămura pămîntul,
Numai cu un ochi în frunte,
Şi părea că-i cît un munte.
Arghir tremura de frică
Şi nu ascundea, nimică,
Ci să ruga de iertare
Numărîndu-i tot ce are,
Şi-l întreabă de cetate :
Nu ştie încătrău bate ?
I-au răspuns omul îndată
Cu vorbă mai aşezată :
"Nu i-am auzit de veaste,
Necum să ştiu unde iaste,
Dar şezi pînă dimineaţă
Că vin toţi satirii faţă.
Ştiu că trebuie să fie
Vreunul care să ştie,
Şi care va şti mai bine
Îl voi trimite cu tine."
Atunci Arghir mulţămeaşte
Şi frica-ş mai potoleaşte
Acest uriiaş, îndată
Cu o cină să arată,
În frigare vrînd să tragă
O căprioară întreagă.
Face cină boierească,
Ca pre Arghir să cinstească,
Masa lîngă foc o pune
La lumină de tăciune,
Şi şăd toţi pe lîngă vatră,
Pre cîte un jgheab de piatră.
Arghir pînă să îmbuce,
O ploscă de vin aduce
Dintr-ale sale merinde,
Care foarte bine prinde.
Uriiaşul, dacă-l gustă,
Cu stomah ca de lăcustă,
I-ar fi plăcut ca să tragă
Pre gît o bute întreagă ;
Dar tot să îndestulează,
(Nefiind mai mult, să crează).
Aşa pînă şăd la masă
În sălbateca sa casă,
Pre Arghir îl mai întreabă :
Ce umblă ? şi cu ce treabă
Caută acea cetate
Prin ţări aşa depărtate ?
Spre care Arghir răspunde,
Tot spune, nimic ascunde,
Să duc apoi să se culce
(Cît e lui Arghir de dulce).
Dimineaţa să sculară,
Satirii să adunară,
Să întrecea care, care,
Aduce cinste mai mare ?
Omul începe să facă
Ca toţi satirii să tacă,
Zicînd : "Ştiu cum mi să pare
Că aveţi multă umblare ;
Nu ştiţi de Neagra-Cetate
Unde, încătrău abate ?
Nu vă întreb spre stricare
Nici spre vreo supărare."
Nu ştia cum să răspunză,
Măcar cît iarbă şi frunză.
Iar un şchiop satir soseaşte,
Şi numaidecît grăieaşte :
"Ştiu eu de Neagra-Cetate"
Dar ei : "Pre unde abate ?"
"M-au purtat pre mine dorul
Unde mi-am frînt eu piciorul".
Atunci omul porunceşte :
"Numaidecît te găteaşte,
Crăişorul de la mine
Să-l povăţuieşti prea bine."
Iar şchiopul să jeluiaşte
Şi zicînd aşa grăiaşte :
"Eu nu cutez a mă duce,
Ca acolo să m-apuce.
Că eu, mă rog, mă ascultă,
Am făcut pagubă multă,
Eram hiară stricătoare,
Piele de lup mîncătoare,
Şi au gînd să mă belească,
Cine să mă izbăvească ?"
Atuncea omul cel mare
Înceape a striga tare :
- "Mergi ! auzi cînd zic o dată,
N-aştepta vorbă rugată."
Omul ajută de milă,
Iar şchiopul pleacă de silă.
Arghir mai cu bucurie
Scurtă din călătorie
Bărcuri, cîmpuri, văi şi dealuri
Preste ape multe valuri ;
Zile multe, cale lungă,
Nu putea să mai ajungă.
Dar odată mai pre urmă
Şi drumul li să mai curmă.
Într-un vîrf de deal sosiră
Şi puţinel odihniră,
De unde li să arată
Cetatea de mult oftată
Acum şchiopul nu mai mearge,
Numai înapoi să ştearge,
Cărui Arghir mulţămeaşte,
Apoi iarăşi mai porneaşte...


BIBLIOGRAFIE:


Sursa: http://ro.wikisource.org