Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (3)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (28)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (16)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (45)
   Recenzii (7)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (2)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Dacia 3D (1)
   Ziarul personal (6)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (363)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

IBRĂILEANU GARABET - VARIA

1. Un prieten cu adevărat, dar cu adevărat bun e acela pe care îl cauţi în zadar.

2. Prietenia din tinereţe devine adesea cunoştinţă veche la bătrâneţe. În bătrâneţe ideile şi mai cu seamă sentimentele se răcesc şi rămân ideile, care, pierzând şi ele elementul entuziasmului, devin simţăminte de datorie. Slăbindu-se sentimentele şi pierzându-se entuziasmul care leagă pe prieteni, se slăbeşte prietenia.

3. Ştiinţa, prin însăşi natura sa, e singurul lucru pe care trântorii nu-l pot căpăta prin munca altora. Rodul muncii de a învăţa nu poate fi furat de altul. Acest lucru e natural azi; însă când s-ar putea fura şi rodul acestei munci, desigur burghezii ar spune că aşa e bine, aşa e armonie.

4. La unii, întrebuinţarea podoabelor se tălmăceşte astfel: neavând nimica în sine, pun în schimb pe sine.

5. Altruismul nu-i decât egoismul bine înţeles, priincios individului şi unui număr cât mai mare de alţi indivizi, a căror bunăstare aduce bine individului de la care purcede fapta.

6. Inteligenţa nu se poate sulimeni spre a arăta altfel de cum este; deci cei proşti n-au nici un mijloc de scăpare.

7. Umoriştii sunt foarte preţioşi, fiindcă sunt foarte rari şi fiindcă se arată ireverenţioşi faţă cu realitatea, în contra căreia, conştient sau inconştient, "avem toţi un dinte".

8. ... Sunt mai multe nuanţele stărilor sufleteşti -- care sunt şi aşa greu de clarificat, decât cuvintele unei limbi, care sunt şi aşa de greu de găsit şi care nu pot da nuanţa stării sufleteşti decât cu aproximaţie.

9. Lipsa de sinceritate nu poate face impresia... sincerităţii.

10. O personalitate, oricât ar fi de puternică, nu poate avea înrâurire decât în nişte împrejurări favorabile. Iar un curent popular, o tendinţă socială nu poate ajunge la realizare decât întrupată în individualităţi puternice.

11. ...norodul pune întotdeauna pe socoteala celui mai cunoscut tot ce au făcut alţii; pentru moldoveni, toate bisericile vechi sunt făcute de Ştefan cel Mare.

12. S-a zis de atâtea ori că fiecare epocă, fiecare mişcare socială, literară etc. îşi găseşte omul său. Aceasta înseamnă că un om devine reprezentativ numai când are un temperament şi o cultură potrivite cu epoca sa, cu mişcările sociale etc. ale epocii sale.

13. Un actor, când interpretează un tip, în realitate îl creează şi orice creaţiune presupune o îndelungată observaţie, o observaţie fără voie, de toate zilele, care permite actorului de a memora mii de atitudini, din care, ca şi scriitorul, alege inconştient, sintetizând în creaţiunea sa observaţiile lui nenumărate.

14. ...dacă în lumea naturală orice însuşire favorabilă succesului este o însuşire bună, în lumea socială nu e tot aşa: nu orice însuşire sufletească bună este o însuşire socială bună, favorabilă adaptării. Există însuşiri care, din punct de vedere moral, sunt calităţi şi, din punctul de vedere al adaptării, sunt defecte.

15. E una din cele mai naive manifestări ale concepţiei că întâmplările sociale se pot produce prin voinţa unui om, când, în realitate, ele nu se pot produce nici chiar prin voinţa unanimităţii oamenilor. Trebuie teren favorabil arborelui, trebuie apoi arborele, trebuie apoi să înflorească arborele, floarea să lege, pentru ca să ai fructul.

16. Anotimpul obosiţilor e toamna. Din cele 24 de ceasuri ale zilei, timpul care se potriveşte mai bine cu sufletul lor e amurgul şi noaptea.

17. Ordinea, întemeiată chiar pe tiranie, trebuie preferată anarhiei. Iar ordinea e acea stare în care eşti prevenit ce trebuie şi ce nu trebuie să faci, în care ştii mai dinainte binele sau răul care va urma, pentru tine, pentru faptele tale.

18. Fiecare ţară, fiecare societate umană are felul ei de a fi şi gradul ei de dezvoltare pe scara evoluţiei. Şi nimic din lume nu se potriveşte la fel în două ţări sau două societăţi umane.

19. ...umblând cu iluzii vane nu vom putea crea posibilul.

Cheltuind energia cu zădărnicii, de unde energie pentru lucrurile posibile, adică serioase?

20. ... modele, deşi inventate de croitorii din Paris şi cocotele de la Nisa, arată şi ele pe toate străzile concepţia amorului masculin dintr-o vreme, pentru că croitorii şi cocotele sunt numai nişte seismografe sensibile la felul de a simţi al bărbaţilor.

21. Fiindcă cineva nu te lasă să faci un lucru, urmează, oare, că acel lucru e rău? Sau fiindcă cineva falsifică un lucru, înseamnă că acel lucru e rău şi când e autentic? Un lucru nu poate fi definit prin ceea ce devine el când e falsificat, adică tocmai contrarul lui.

22. Libertatea este supremul bine pentru orice vieţuitoare.

O pasăre eliberată din colivie are un ţipăt unic, imnul ei pentru libertatea recâştigată.

Iar libertatea cea mai scumpă este aceea a conştiinţei, a gândirii şi este suprema nobleţe a omului care e om.

Puteţi îngrămădi munţi de mâncare şi mări de băuturi, fără libertatea de gândire omenirea nu va fi decât o turmă ghiftuită, foarte puţin interesantă.

23. Acest popor a vorbit adesea patetic, aşa de patetic cum nu poate vorbi decât bucuria şi durerea milenară a unei rase. A vorbit prin unii reprezentanţi ai lui de elită, prin păstorul care a creat Mioriţa, prin viteazul care a cântat pe Toma Alimoş.

24. Se ştie că ceea ce este departe, ni se pare uniform. Pentru un călător, oamenii dintr-o ţară străină par la fel. Când categoria umană e inferioară şi, deci, mai puţin diversă, uniformitatea aparentă ni se pare şi mai mare. Mai departe, când ieşim din omenire, această uniformitate devine totală: numai un păstor distinge individualitatea fiecărui animal din turma sa. Pentru noi nu e nici o deosebire între ele.

25. E de invidiat optimismul contemporanilor noştri, care cred că am progresat atât de excesiv, ne-am dezanalizat atât de mult, comprehensiunea şi inteligenţa sunt atât de complet tovarăşele noastre de orice moment, încât, ca să ne mai virilizăm, ca să nu ne stingem din prea mult abstracţionism ar fi nevoie de o doză de gorilism.

De fapt -- şi chiar când pe spirala progresului ne aflăm în ascensiune -- suntem încă la începuturile omenirii. Cele câteva zeci de mii de ani de când suntem "oameni", sunt prea puţin lucru în evoluţia speciei, dacă soarele ne mai îngăduie măcar un milion de ani de existenţă...

26. ...atunci când aceeaşi idee le vine la doi oameni, ea are sorţi să fie adevărată, oricât de curioasă ar părea.

27. Moralistul face observaţii asupra sufletului şi a conduitei omului, caută cauzele stărilor sufleteşti tipice etc. Analistul observă sufletul, îl descompune ("analizează"), îl descrie, îl redă, aşa cum este el, cât poate mai exact. Moralistul observă mai mult pe alţii; analistul se observă mai mult pe sine.

Moralismul presupune gustul ideilor generale şi spirit de generalizare. De aceea el înfloreşte mai ales în Franţa. Analiza presupune o bogată viaţă interioară, fie că e vorba de autoanaliză, fie că e vorba de analiza altuia. (Aceasta din urmă o presupune pe cea dintâi, căci sufletul altuia îl cunoaştem prin analogie cu al nostru.)

Fireşte că rar cineva e numai una sau alta. Şi dacă există analişti, care nu-s moralişti, ca Dostoievski, nu există moralişti care să nu fie analişti.

28. Supremaţia faptului asupra efuziunilor lirice este unul din semnele vremii de azi.

29. Dacă Ştefan cel Mare şi Mircea sunt veacul de mijloc al istoriei naţionale, dacii sunt antichitatea legendară, "Egipetul" acestei istorii.

30. Senzaţia de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultă dintr-un raport. (Admirabilă tautologie!) Un militar de un grad inferior trece în fiecare zi printr-un sistem ecosez de senzaţii: aci sclav, aci rege asirian.

31. Explicaţiile nu modifică niciodată realităţile.

32. Inteligenţa este un avocat, şi nu un consilier al firii individului.


BIBLIOGRAFIE:


Sursa: http://ro.wikisource.org