Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (23)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (14)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (43)
   Recenzii (5)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (2)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (361)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

NENIŢESCU IOAN - MOARTEA LUI DECEBAL

La Sarmisegetusa stă mândru Decebal,
Ce-a-nfrânt popoare multe, de jos şi de pe cal,
Stă sângerat din luptă pe scaunu-i regesc
Şi chin adânc zvâcneşte în ochiu-i vulturesc;
Căci luptătorii harnici, ce lângă tronu-i stau
Frânturi de spadă numai în mână ei mai au.

Şi tarea lor cetate de flăcări e cuprinsă
Şi de duşmane braţe jur împrejur încinsă!
Mereu în sală intră, mereu voinici răniţi.
Ce lângă tron se-aşază de sânge-acoperiţi,
Cu deznodate prăştii cu scuturi găurite,
Cu tolbele deşarte cu zalele plesnite.
Şi Decebal la dânşii se uită cu durere!
Dar iată, se ridică şi strigă cu putere:
"Sus cugetul şi firea... sus frunţile voinici!
Plecarea în durere e pentru inimi mici,
Învinsu-ne-a Romanul, dar nu ne va supune.
În a sclaviei lanţuri el trupuri reci va pune.
Aduceţi o căldare! În ea o beutură
Să facem, ca cel care gusta-va picătură,
Să moară ca om liber, ca sclav să nu traiască,
La Zamolxis o nouă viaţă să-şi găsească".
Cum regele grăit-a aşa s-a şi făcut
Rămasul pâlc de oaste stă lângă tronu-i mut.
Atunci, al legii preot, mai mare-ntre cei mari
Păşeşte spre căldare cu paşi înceţi şi rari,
O cupă el îşi umple şi hotărât o poartă
La gură şi o soarbe, grăind când o deşartă:
"Iubirea libertăţii, e-al bărbăţiei semn,
Acel ce-n piept n-o simte de lanţ şi jug e demn!"
Şi-aşa a morţii cupă din mână în mână trece
Şi cel ce gustă 'ndată alături cade rece.

Deodată greaua poartă se sparge şi în sală
Traian cu capii oastei romane dau năvală...
În clipă luptătorii ce n-au băut venin.
Frânturile de spadă şi-le înfig în sân
Şi cad scăldaţi în sânge... Iar când Traian zăreşte
Pe Decebal, ce şade şi pacinic mi-l priveşte,
"Supune-te! - îi strigă - viaţa-ţi dăruiesc!"
Dar regele se scoală şi zice: "Nu primesc
Ca dar sclavia joasă!... Regi mulţi supus-ai tu...
Ia leşul meu la caru-ţi, dar sufletul meu nu!"
Un junghi în piept 'şi-mplântă şi moare... Iar Traian
Cu sala-ntreagă caută, la vrednicu-i duşman.
L-ai săi apoi se-ntoarce grăind cu ochi aprins:
"Noi ce-am învins, ca pildă s-avem pe-acest învins!"


BIBLIOGRAFIE:


Sursa: http://ro.wikisource.org