Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (23)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (6)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (40)
   Recenzii (5)
   Repertorii arheologice (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (356)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

IORDANES - FAPTELE ROMANILOR

216. Pe dardani şi pe moesi pentru întîia oară i-a îmblînzit proconsulul Curio şi ajungînd ca primul dintre toţi romanii pînă la fluviul Dunărea, a devastat toate împrejurimile acestuia. Acelaşi Lucius, învingînd într-o luptă şi pe regele panonilor, a transformat în provincie ambele Pannonii.

217. ... După aceasta, pe dacii din ţinuturile de dincolo de Dunăre, care au o întindere de un milion de paşi, i-a prefăcut în provincie Traian, în timpul domniei sale, după ce regele lor Decebal a fost omorît. Gallienus însă le-a pierdut în timpul domniei sale, iar împăratul Aurelian, rechemînd de acolo legiunile, le-a aşezat în Moesia şi acolo, într-o parte a acesteia a întemeiat Dacia Mediterranea şi Dacia Ripensis la care a adăugat Dardania. Toată Illyria însă, care fusese supusă pe regiuni în mod separat, a fost unită într-un singur organism, care are în interiorul său optsprezece provincii şi anume: două Noricum, două Pannonii, Valeria, Suavia, Dalmaţia, Moesia Superioară, Dardania, două Dacii, Macedonia, Thessalia, Achaia, două Epyrus, Praevales, Creta; împreună optsprezece.

221. ... Marcus Lucullus cucerind de asemenea şi cetăţile care erau aşezate pe ţărmul Pontului, adică Apollonia, Calatis, Parthenopolis, Tomis, Istros şi supunînd toate regiunile pînă la Dunăre, a arătat sciţilor vitejia romanilor.

245. Dar cît erau de sălbatici şi de îngrozitori moesii? Atunci cînd unul dintre comandanţii lor, cerînd să se facă linişte, a întrebat în faţa liniei de bătaie: „Cine sînteţi voi?” I s-a răspuns: „Sîntem romanii, stăpînitorii neamurilor”. Iar acela a spus: „Aşa va fi, dacă ne veţi învinge pe noi”. S-a trecut imediat la luptă şi nici n-au fost în stare să suporte sunetul trîmbiţei care anunţa atacul; aşa au fost bătuţi de Marcius. 246. Tracii însă, care şi mai înainte o făcuseră adesea, s-au răsculat mai ales atunci, în timpul domniei lui Rometalce. Căci acesta îi obişnuise pe barbari şi cu disciplina şi cu semnalele militare; însă fiind îmblînziţi de către Piso, ei şi-au arătat furia lor chiar în captivitate; căci muşcîndu-şi cu dinţii lanţurile cu care erau legaţi, ei înşişi pedepseau propria lor sălbăticie.

247. Fiind trimis Lentulus a învins, alungat şi supus pe dacii care treceau adesea din Dacia de dincolo de Dunăre, cînd albia ei era îngheţată, pentru a face prădăciuni în teritoriul roman. Chiar şi pe sarmaţi, acelaşi Lentulus i-a alungat dincolo de Dunăre. Aceştia nu au nimic altceva, acolo unde îşi petrec viaţa, decît zăpadă, gheaţă şi păduri, iar barbaria lor este atît de mare încît nici nu înţeleg ce înseamnă pacea.

267. Traian a domnit mai mult decît aproape toţi împăraţii: 18 ani şi 6 luni. El a repurtat un triumf asupra dacilor şi sciţilor, iar pe iberi şi pe sarmaţi ... i-a îmblînzit.

284. Decius însuşi în timpul luptelor cu geţii a murit de o moarte năprasnică, împreună cu fiul său la Abrittus. 285. Gallus şi Volusianus au domnit doi ani şi patru luni. Aceştia după ce au plecat din Roma împotriva lui Aemilianus care se revoltase în Moesia, au fost omorîţi în Forum Flaminii.

287. ... Goţii au devastat Grecia, cvazii şi sarmaţii au invadat provinciile Pannonia.

290. Aurelian, originar din Dacia Ripensis... făcînd o expediţie la Dunăre i-a învins pe goţi prin mari lupte.

294. Carus ... a terminat în chip fericit războiul cu sarmaţii.

299. Negreşit atunci [sub Diocleţian] a fost învins neamul carpilor şi a fost trecut pe teritoriul roman.

313. Neamul hunilor năvălind asupra goţilor pe unii dintre aceştia îi supun, iar pe alţii îi fugăresc. Aceştia venind în teritoriul roman sînt primiţi fără a depune armele. Datorită lăcomiei generalului Maximus sînt chinuiţi de foame şi constrînşi să se răscoale. După ce i-au învins pe romani într-o luptă, se răspîndesc în Tracii.

331. Regele hunilor Attila, în strînsă unire cu gepizii şi goţii, în fruntea cărora se găseau Ardaric şi Valamir, şi cu diferite alte neamuri conduse de regii lor, a devastat toată Illyria, Tracia, ambele Dacii, Moesia şi Sciţia. Comandantul trupelor din Moesia, Arnegisclus, iese din Marcianopolis şi pleacă în întîmpinarea sa. Luptîndu-se vitejeşte ... este ucis.

336. În timpul împăratului Leon... Ardabur, fiul lui Aspar, l-a ucis pe regele goţilor Bigelis.
357. Dar ceea ce e şi mai de plîns, [împăratul] a purtat timp de şase ani un război civil împotriva ultimului său sclav, Vitalianus din Sciţia. Acest Vitalianus a venit pentru a treia oară cu şasezeci de mii de ostaşi, ca duşmani ai împăratului şi nu ai statului, şi a devastat multe suburbii ale capitalei, luînd multe prăzi.

358. Cînd Hypatius, nepotul împăratului, a pornit cu o armată numeroasă să lupte împotriva lui Vitalianus, mai înainte de a se ajunge la o luptă făţişă în care acesta să se arate ca duşman, a fost prins de huni, care erau aliaţii lui Vitalianus, aşezat pe un catîr şi vîndut în mod ruşinos acestuia din urmă. După aceasta a învins de mai multe ori pe generalii Rufinus şi Alathort, de care adesea şi-a bătut joc şi pe care i-a dispreţuit.

360. Iustin... a ajuns la o înţelegere cu Vitalianus, l-a chemat la el şi l-a făcut comandant suprem al armatei şi consul; imediat după aceea, bănuindu-l de aceleaşi fapte ca cele din trecut, l-a omorît - corpul fiind străpuns de şaisprezece lovituri - împreună cu Celerianus şi Paulus, care făceau parte din anturajul lui.

363. Iustinian adesea s-a împotrivit prin intermediul demnitarilor săi herulilor, gepizilor şi bulgarilor, care devastau Illyria, şi i-a învins vitejeşte.

388. Acestea sînt nenorocirile suportate de statul roman, în afară de atacurile zilnice ale bulgarilor, anţilor şi sclavinilor.


BIBLIOGRAFIE:


Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964