Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (23)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (6)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (40)
   Recenzii (5)
   Repertorii arheologice (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (356)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

MARCELLINUS COMES - CRONICA

447. În timpul consulatului lui Ardabur şi Calepus.
2. Războiul îngrozitor, pornit de regele Atilla împotriva noastră, şi care a fost mai crîncen decît cel anterior, a ruinat aproape întreaga Europă, oraşele şi cetăţile ei fiind atacate şi devastate.
4. Regele Atilla a ajuns cu pustiirile sale pînă la Termopile.
5. Comandantul Arnigisclus luptîndu-se vitejeşte în Dacia Ripensis, lîngă rîul Utus, a fost ucis de regele Atilla, după ce omorîse mulţi duşmani.

483. În timpul consulatului lui Faustus singur. Acelaşi Teodoric, rege al goţilor, aproape îmbunat de dărnicia împăratului Zenon, după ce a fost numit comandant suprem al armatei şi i s-a acordat consulatul pentru anul următor, a stăpânit o parte din teritoriul Daciei Ripensis şi al Moesiei Inferior.

505. În timpul consulatului lui Sabinianus şi Theodorus.
Acelaşi Sabinianus, fiul lui Sabinianus cel Mare, şi comandant al armatei din Illyria, fiind trimis împotriva getului Mundo, a strîns forţe armate. Ducînd cu el zece mii de soldaţi aleşi şi care cu arme şi hrană a pornit la luptă. Pierzînd în bătălia de lîngă Horreum Margi mulţi soldaţi - unii dintre ei înecaţi în rîul Margus - şi carele pe deasupra, el s-a refugiat cu puţini oameni în cetăţuia numită Nato. Atît de mult a scăzut moralul soldaţilor în lupta aceasta, încît nici un om nu ar fi putut să-l ridice.

514. În timpul consulatului lui Senator singur.
1. Scitul Vitalianus, strângând în trei zile peste şaizeci de mii de ostaşi romani, călăreţi şi pedestraşi, a venit pînă la localitatea Septimus, unde şi-a aşezat tabăra. Aşezîndu-şi unităţile sale de la o mare la cealaltă, a venit fără pierderi pînă la aşa-numită Poartă de Aur. El pretindea fireşte că a venit la Constantinopol din cauza dreptei credinţe şi a episcopului din constantinopol, Macedoniu, exilat pe nedrept de împăratul Anastasius. Fiind apoi momit şi înşelat de prefăcătoriile şi jurămintele false ale lui Anastasius, transmise prin intermediul lui Teodor, după opt zile de a sosirea sa în împrejurimile capitalei, Vitalianus s-a întors înapoi.
2. Apoi Vitalianus a intrat printr-o şiretenie, în timpul nopţii, în cetatea Odessos din Moesia.
3. Pe Ciril, care era mai curînd un afemeiat decît un comandant destoinic, Vitalianus l-a surprins dormind între două concubine. Tărăndu-l afară l-a omorît imediat cu un pumnal getic şi s-a arătat astfel pe faţă şi în văzul tuturor ca duşman al împăratului Anastasius.

517. În timpul consulatului lui Constantius şi Agapitus.
Atunci au fost devastate cele două Macedonii şi Tesalia, iar călăreţi geţi au ajuns, prădînd, pînă la Termopile şi în vechiul Epir. Împăratul Anastasius a trimis atunci, prin intermediul lui Paulus, o mie de livre de dinari de aur lui Ioan guvernatorul Illyriei, ca să răscumpere pe priyonierii romani. Deoarece banii aceştia n-au fost suficienţi, prizonierii romani au fost arşi împreună cu căsuţele lor sau omorîţi în faţa porţilor închise ale oraşelor.

530. Scitul Vitalianus, după ce a fost chemat şi de ambele părţi s-au făcut jurăminte, a venit în capitală unde a fost numit imediat comandant al armatei.
Mundus, comandantul cavaleriei şi infanteriei din Illyria, cel dintîi dintre toţi comandanţii romani a atacat pe geţii care de mult timp cutreierau Illyria şi i-a pus pe fugă după ce a omorît pe mulţi dintre ei. Mai tîrziu însă tot în timpul acestor consuli, acelaşi comandant a venit ca vîntul în Tracia, împins de curajul său, şi s-a luptat cu succes împotriva bulgarilor care jefuiau acolo. După ce a ucis cinci sute de duşmani a căzut şi el în luptă.


BIBLIOGRAFIE:


Sursa: Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964