Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (23)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (6)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (41)
   Recenzii (5)
   Repertorii arheologice (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (360)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

CONSIDERAŢII PRIVIND GROPILE RITUALE DACICE DE LA UNIP

I. Introducere
Pentru spaţiul carpato-dunărean, perioada secolelor I î.Hr. - I d.Hr. este marcată de apariţia şi consolidarea regatului dac, realizată prin integrarea, mai mult sau mai puţin paşnică, a diverselor facţiuni tribale care l-au precedat. În paralel cu aceste evenimente, se petrec o serie de schimbări şi pe planul manifestărilor spirituale, marcate între altele prin apariţia construcţiilor monumentale de cult, a centrului ceremonial de la Sarmizegetusa Regia, dar şi a unor categorii de specialişti ai sacrului cu o mare influenţă politică şi un prestigiu pe măsură, al cărui ecou răzbate în sursele scrise ale vremii1; resorturile tuturor acestor evoluţii rămân, deocamdată, insuficient elucidate2.
În paralel cu aceste fenomene, altminterea limitate în timp, dar şi în spaţiu, teritoriul vechii Dacii cunoaşte şi alte forme de manifestări spirituale, cu origini mai vechi şi cu o răspândire mai largă3, desfăşurate în alte locuri decât construcţiile special destinate sacrului, reflectând acte de pietate mai greu de înţeles4. În cadrul siturilor arheologice, interpretate ca având legătură cu aceste manifestări spirituale se numără şi aşa numitele gropi cu depuneri rituale, descoperite fie în cadrul unor aşezări, intercalate între locuinţe şi gropi cu utilităţi profane5, fie grupate sub forma unor adevărate „câmpuri”6.
În cadrul acestei intervenţii ne-am propus să prezentăm şapte astfel de gropi descoperite în cadrul staţiunii de la Unip – „Dealu Cetăţuica”, în decursul campaniilor arheologice din anii 2011-20137. Nu ne vom mărgini însă doar la simpla descriere a unor situaţii arheologice, ci vom încerca, în măsura posibilului, să decriptăm mesajele transmise de aceste mărturii, pentru a realiza astfel o incursiune în universul spiritual al dacilor de pe cursul inferior al râului Timiş8.

II. Staţiunea arheologică de la Unip – „Dealu Cetăţuica”
Staţiunea arheologică este situată pe teritoriul judeţului Timiş, în hotarul satului Unip, comuna Sacoşu Turcesc. Din punct de vedere geografic, ne aflăm în câmpia joasă a Timişului, în zona de luncă a râului cu acelaşi nume (Pl.I/2,3). Situl ocupă o popină aplatizată, de forma unei semilune, delimitată de braţe fosile, iar spre est, de ceea ce pare să fi fost un şanţ (Pl.II/1). Popina are o suprafaţă de cca.6ha, fiind înălţată cu 3-5m faţă de zona înconjurătoare9, ceea ce a generat de altfel şi toponimul „Dealu Cetăţuica”, altminterea cu totul curios în plină zonă de câmpie. O viguroasă tradiţie orală cu accente legendare, păstrată în satul Unip, vorbeşte de existenţa aici a unei cetăţi vechi, cu „ziduri” ce mai erau vizibile în urmă cu câteva decenii pe latura vestică şi de un tezaur monetar ce s-ar fi descoperit cândva prin anii 197010. Cu toate acestea, dată fiind relativa izolare a sitului – căci, deşi în linie dreaptă distanţa până la Timişoara este de numai 8km, căile de acces sunt destul de anevoioase, implicând ocoluri largi pe drumuri nemodernizate – acesta a rămas aproape necunoscut cercetării ştiinţifice până relativ recent.




Descoperitor al sitului pare să fi fost arheologul amator C.Răileanu11, dar primele informaţii scrise despre „Dealu Cetăţuica” le regăsim în repertoriul întocmit de către regretatul cercetător timişorean Florin Medeleţ şi colaboratorul său Ioan Bugilan, repertoriu dedicat movilelor de pământ din Banat. Aflăm textual că, „movilele de la Ocoale şi Cetăţuica, declarate rezervaţii arheologice prin decizia din mai 1979 a Consiliului Popular Judeţean Timiş sunt, cu siguranţă aşezări omeneşti şi nu au un caracter funerar”12, informaţie laconică, ce pare mai degrabă rodul unei informări indirecte decât al unei vizite pe teren.
După aproape trei decenii de la publicarea acestui studiu, implicarea unui colectiv de la Universitatea de Vest din Timişoara în desfăşurarea proiectului eGISpat Timiş (2006-2007) a presupus şi încercarea de identificare pe teren a „Dealului Cetăţuica”, care în acel moment apărea în Lista Monumentelor Istorice (LMI) a judeţului Timiş drept, cităm, „aşezare paleolitică din mileniul VI î.Hr.”13, astfel că pe data de 28.08.2007, cu sprijinul localnicilor, situl a fost redescoperit. În acelaşi an, s-a efectuat ridicarea topografică completă a sitului, salvându-se cu această ocazie şi primele loturi de materiale arheologice. Dată fiind importanţa obiectivului, evidentă chiar şi numai din descoperirile de suprafaţă, s-a decis deschiderea săpăturilor sistematice, care au început în anul 2009, situl devenind astfel unul din şantierele-şcoală ale Universităţii din Timişoara.
Cercetările arheologice au pus în evidenţă o staţiune arheologică intens locuită de-a lungul vremurilor, cu o stratigrafie complexă, caracterizată de numeroase bulversări, intercalări şi uneori chiar inversiuni de straturi. În acest stadiu al cercetării, se poate afirma că locuirea de pe „Dealu Cetăţuica” debutează cândva pe parcursul primei vârste a fierului, cele mai numeroase materiale arheologice provenind de altfel din această perioadă. Perioada regatului dac este marcată, până acum, de un număr de complexe, majoritar rituale; până în acest moment, nu s-a putut sesiza nici o structură de habitat (locuinţă de suprafaţă sau bordei) care să poată fi atribuită fără dubiu acestui interval. Sporadice fragmente ceramice descoperite par să indice o vieţuire în acest punct şi pe parcursul secolelor II-IV d.Hr. În secolele VI-VII d.Hr., pe popină se aşează slavii timpurii. S-au observat, de asemenea, sporadice urme de locuire de secol IX-XI, din Evul Mediu dezvoltat, dar şi mai târzii, din perioada modernă. Vom prezenta în cele ce urmează rezultatele principalelor campanii arheologice, insistând cu precădere asupra descoperirilor de perioadă dacică.
Prima campanie a fost dedicată îndeosebi investigării obiectivului prin metode non-invazive. S-au efectuat prospecţiuni geofizice şi sondaje pedologice, prelevându-se un număr semnificativ de probe. Cu această ocazie s-a deschis şi secţiunea S1, orientată E-V, cu dimensiunile de 40x2m şi dispusă pe latura de est a grindului, având scopul de a surprinde structura posibilului sistem de fortificare, dar timpul insuficient avut la dispoziţie nu a permis finalizarea săpăturii. Materialele arheologice, destul de numeroase, provenite din stratul bulversat şi aflate toate într-o stare puternic fragmentară, aparţineau în cea mai mare parte primei vârste a fierului, fragmente dacice şi medievale găsindu-se într-un număr mai redus.
În anul 2010 a debutat cea de-a doua campanie arheologică; S1 a fost redeschisă şi lărgită din pricina prăbuşirii malurilor, căpătând astfel dimensiunile de 40x3m. S-au surprins pe latura de est a sitului, la marginea popinei, două palisade de lemn şi lut, având probabil dublu rol: militar şi de împiedicare a alunecării nisipului în şanţ; gradul mare de compactizare al nisipului dintre cele două palisade sugerează un posibil drum de rond. Datarea precisă a acestei structuri nu s-a putut face în acest stadiu al cercetării14. Cât priveşte aşa-zisul şanţ situat pe latura de est, s-a presupus că este vorba de un meandru natural, amenajat în Antichitate, iar descoperirea pe fundul său, la -3,20m, a unor fragmente ceramice dacice pare să întărească această supoziţie. Tot în cadrul acestei campanii, s-a deschis, în interiorul platoului, suprafaţa S2, cu dimensiunile de 6x6m; la adâncimi cuprinse între 0,4-0,8m au fost surprinse mai multe aglomerări de ceramică dacică, care, după aspect şi forme, se datează pe parcursul secolul I d.Hr.
Campania 2011 a dus la finalizarea lucrărilor în cadrul S1. Au continuat cercetările în S2, fiind definite astfel un număr mare de complexe arheologice din mai multe perioade: prima vârstă a fierului, perioada regatului dac, cultura Praga. Perioada dacică a fost reprezentată de două complexe, anume două gropi socotite de noi a avea un caracter ritual, C17 şi C23, ultima impresionând prin bogăţia şi varietatea materialelor. Tot în cadrul acestei campanii, s-a deschis, în continuarea S1, în afara popinei, S3, având dimensiunile de 8x3,2m. Sub un strat de 0,85m de lut aluvionar, depus probabil ca urmare a unei masive inundaţii, s-au descoperit un cuptor şi câteva gropi cu utilitate incertă, datate larg în perioadă dacică ceea ce a întărit supoziţia iniţială că zona de teren mai înălţată, situată la est de popină şi de meandrul amenajat, ar fi putut fi, la rândul ei, locuită. Spre finalul campaniei, s-a deschis, în prelungirea S2 (spre est), o nouă suprafaţă de 6x6m (S4)15.
Campania din anul 2012 a dus la deschiderea, la est de S4, a unei noi suprafeţe de 6x6m, denumită S5, iar la vest de vechiul amplasament al S2 s-a deschis o suprafaţă similară, S6. Prin intermediul acestor suprafeţe se urmăreşte realizarea unei magistrale de-a latul popinei. Continuarea cercetărilor din S4 a dus la descoperirea, între altele, a celei de-a treia gropi rituale dacice, anume C37. În mod curios, în apropiere de C37 a fost surprinsă o altă groapă dacică, C36, având însă caracteristici stratigrafice şi de conţinut ce o încadrează în rândul gropilor de provizii; aceeaşi interpretare s-ar impune şi pentru groapa C40. Dacă în S6 nu s-au descoperit complexe arheologice din a doua epocă a fierului, situaţia din S5 a fost cu mult mai interesantă, delimitându-se încă patru gropi pe care le-am interpretat ca fiind rituale: C81, C84, C99, C100. Natura gropilor dacice 103 şi 108 este deocamdată nelămurită16. Lipsa timpului şi dorinţa de a documenta cât mai temeinic situaţiile arheologice întâlnite au dus la nefinalizarea lucrărilor la S5, acestea fiind reluate şi finalizate în vara anului 2013, într-o scurtă campanie. Dată fiind bogăţia materialelor recuperate până acum, se întrevede publicarea în viitorul apropiat a unui prim volum monografic.




III. Descrierea gropilor rituale dacice
În cele ce urmează, vom face descrierea gropilor rituale, în ordinea descoperirii lor. Ne vom mărgini însă doar la o prezentare succintă a materialelor – o parte din piesele speciale au beneficiat sau urmează a beneficia de studii distincte, iar artefactele comune vor fi oricum discutate pe larg în cadrul unui catalog, în viitoarea monografie.
În ceea ce priveşte datările propuse de noi complexelor discutate, se cuvin a fi făcute de la bun început unele precizări. Dat fiind faptul că, până acum, nu s-au descoperit în nici unul dintre ele artefacte cu putere de datare (monede, podoabe sau accesorii vestimentare etc.), încadrarea lor cronologică s-a făcut doar pe baza ceramicii, în totalitate de producţie locală, motiv pentru care nu am putut să propunem, în acest stadiu al cercetării, decât datări destul de largi17. Pentru a uşura înţelegerea situaţiilor discutate, pe planşele ce redau planurile gropilor, am marcat distinct o parte din artefactele mai reprezentative.
C17 s-a conturat începând cu adâncimea de 0,8m, în caroul 1-2/3-4 al suprafeţei S2. Complexul se prezintă sub forma unei gropi cvasi-circulare, având, în profile, dimensiunile de cca.1,6x1,4m (Pl.V/1, 3). Groapa se adânceşte până la 1,48m faţă de nivelul actual de călcare, căpătând spre fund o formă albiată. Limitele ei sunt clare spre E şi S, iar spre nord apare, la adâncimea de 1,25m, un mic prag de lut cruţat, care o delimitează de C23, cealaltă groapă rituală dacică din S2. Din punct de vedere al stratigrafiei, s-au constatat că partea superioară a gropii, între 0,80 şi 1,15 m, este reprezentată de un strat de umplutură care conţine numeroase fragmente ceramice din prima vârstă a fierului, fragmente de chirpici, oase de animale şi un ac de bronz, toate aflate în poziţie secundară (Pl.V/2, strat II). Între 1,15 şi 1, 48 m se află stratul dacic nederanjat (Pl.V/2, strat I)18.
Pe fundul gropii s-au descoperit, depuse, mai multe vase întregi şi fragmente, precum şi o serie de piese litice (Pl.V/1,3). În partea de vest a gropii, pe ceea ce pare să fi fost un soclu pregătit din fragmente ceramice, a fost depusă o oală de provizii întreagă. În zona centrală a gropii se constată o aglomerare de fragmente ceramice aparţinând în principal unor borcane; tot aici s-a găsit două gresii lunguieţe; în partea estică a gropii, intercalat între alte fragmente, s-a descoperit un borcan miniatural (Pl.XI/2); pe latura nordică, depus pe un fragment ceramic mai mare, s-a găsit un vas-miniatură întreg, de formă tronconică, cu buza crestată (Pl.XI/3). Toate fragmentele ceramice descoperite au fost lucrate cu mâna. Sub artefactele depuse pe fundul gropii, precum şi în interiorul lor, s-a păstrat un consistent strat de cenuşă. O parte din fragmentele ceramice prezintă urme de ardere secundară. De notat că pe pereţii gropii, neamenajaţi, nu s-au observat urme de ardere. În ceea ce priveşte datarea, contemporaneitatea cu C23 ar asigura o încadrare a complexului pe parcursul secolului I î.Hr (vezi infra).




C23 s-a conturat, ca şi precedentul, tot de la adâncimea de 0,8m, în caroul 4/3 al S2. Din punct de vedere structural, complexul se prezintă sub forma unei gropi cu diametrele gurii de cca.1,5m (axa E-V), respectiv 1,4m (axa N-S), având o adâncime de 0,6m în raport cu nivelul de conturare (Pl.VI/1,2). Diametrele fundului gropii sunt de 1,20m (axa N-S), respectiv 1,30m (axa E-V). Stratigrafia internă a complexului prezintă două niveluri: nivelul I, de la 0,30 la 0,60 m faţă de fund, respectiv nivelul II, cu o grosime de 0,30m deasupra fundului gropii. Nivelul I constă într-un pământ de umplutură, în care apar asociate fragmente ceramice din prima vârstă a fierului şi dacice, aflate, evident, în poziţie secundară. Nivelul II constă dintr-o aglomerare de artefacte dacice dispuse pe întreg fundul gropii şi pe pereţii adiacenţi, aglomerare descoperită in situ.
Pentru a uşura înţelegerea situaţiei arheologice, vom descrie aglomerarea de artefacte de pe fundul gropii de la N spre S, în sensul acelor de ceasornic (vezi Pl.VI/1). Astfel, în colţul de NE al gropii inventarul arheologic constă dintr-o aglomerare de fragmente ceramice aparţinând unor borcane (de diferite dimensiuni, unele dintre ele ornate cu brâuri alveolari şi butoni rotunzi, aplatizaţi), căţui (de dimensiuni variabile), unele dintre vase fiind întregi sau întregibile. S-a observat şi un fragment de fructieră. De asemenea, au fost depuse fragmente din pereţii unei oale de provizii de culoare cenuşie, lustruită, lucrată cu mâna. În interiorul a ceea ce va fi fost un borcan, s-a descoperit un tub de os, evident prelucrat, cu o lungime de cca.6,5cm, foarte bine conservat, a cărui funcţionalitate deocamdată nu o putem preciza. Intercalată între fragmentele ceramice a apărut o bucată de gresie, de formă lunguiaţă. Tot în acelaşi sector, a fost depusă cu grijă o cană bitronconică cu toartă, lucrată manual, din pastă de culoare brun-cenuşie.
Inventarul arheologic al colţului de SE (Pl.VI/3) constă în fragmente de vase borcan şi căţui. Aproape de zona centrală a gropii se aflau câteva fragmente de căţui, peste care a fost aşezat un manşon lucrat dintr-un corn de cerb - piesa a făcut obiectul unui studiu distinct19. Intercalată între aceste fragmente era o piatră de râu de formă lunguiaţă, sprijinită pe peretele gropii. Pe peretele de SE al gropii, aşezată oblic, a fost amplasată jumătatea superioară a unei râşniţe din tuf vulcanic, păstrată integral. După îndepărtarea acesteia s-a constatat că pe peretele gropii, probabil într-o mică nişă, a fost depusă o fusaiolă din lut, asociată cu o piesă de fier fragmentară, cu funcţionalitate incertă. Pe latura de V a râşniţei, lipit de profilul S al gropii, a fost depusă cupa unei fructiere din pastă brun-cărămizie, lucrată la roată. În această treime de SE a gropii a fost descoperită şi o căţuie miniaturală, precum şi un bol miniatural, ambele întregi.
Colţul de SV are un inventar bogat, constând dintr-o cupă de fructieră, lucrată cu roata, din pastă brun-cărămizie. În imediata apropiere, s-a găsit o fusaiolă, similară cu cea aşezată sub râşniţă. Spre centrul gropii, s-a descoperit un fragment dintr-o plăcuţă de bronz, ce prezintă o perforaţie efectuată cu un dorn. În aceeaşi zonă s-a descoperit o piatră de râu, lucioasă, de forma unui ou, fără vreo utilitate practică. În zona de NV au fost depuse fragmente de pereţi aparţinând (probabil) unei oale de provizii de dimensiuni mari, lucrată manual, dintr-o pastă cafenie, lustruită. În colţ, a fost depusă o cupă de fructieră. La curăţarea fundului gropii, a fost descoperită o piesă miniaturală, turnată în bronz prin metoda cerii pierdute, ce redă un cervideu (cerb? căprior?) bicefal, unul din capete fiind distrus din antichitate20. Tot cu această ocazie, s-a mai descoperit un fragment de lut ars; dar nu este limpede dacă acesta reprezintă un cap de figurină schematizată sau dacă, pur şi simplu, aspectul ei vag-antropomorf nu este mai degrabă rezultatul întâmplării.
În întreaga umplutură a nivelului I au fost surprinse urme de arsură, mare parte din fragmentele ceramice prezentând urme de ardere secundară. Cu toate acestea, ca şi la C17, pe pereţii gropii, neamenajaţi, nu s-au constatat urme de ardere, şi nici pe piesele speciale (tubul de os, respectiv manşonul de corn de cerb) nu au fost surprinse urme ale trecerii lor prin foc. Dominarea cantitativă netă a ceramicii lucrate cu mâna în defavoarea celei cu roata (un singur vas lucrat cu roata), însăşi poziţia stratigrafică a gropii, situată la un nivel inferior faţă de aglomerările de vase constatate în anul 2010 şi datate clar în secolul I d.Hr., reprezintă argumente suficient de solide, credem, pentru a încadra cronologic C23 pe parcursul secolului I î.Hr.



Complexul nr.37 s-a conturat în cadrul secţiunii S4, la o adâncime de 0,60m, în zona carourilor 3-5/3-6. Complexul se prezintă sub forma unei gropi aproximativ circulare, având, pe profiluri, diametre de cca.1,2x1,4m şi o adâncime maximă de -0,85m de la nivelul de conturare (Pl.VII/1). Groapa a fost tăiată printr-o secţiune orientată E-V, profilul complexului fiind desenat până la nivelul patului cu fragmente ceramice depuse, constatat la adâncimea de 0,68m de la nivelul de conturare. Ajunşi la acest nivel, s-a decis excavarea celeilalte jumătăţi a gropii pentru a se ajunge la planul în care au fost depuse artefactele. După documentarea lor, s-a continuat cu o secţiune în continuarea celei precedente pentru a putea surprinde stratul de arsură şi de chirpici de pe fund.
Din punct de vedere stratigrafic (Pl.VII/3), s-a constatat următoarea situaţie: stratul I, constituie un strat de umplutură aruncat peste artefactele depuse (Pl.VII/3/1). În cadrul său, s-au găsit numeroase fragmente ceramice din prima vârstă a fierului şi dacice, aflate, evident, în poziţie secundară. La adâncimea de -0,50m de la nivelul de conturare al gropii, au fost surprinse, pe marginea gropii, de această dată in situ, fragmente osteologice (mandibulă) aparţinând cu probabilitate unei ovicaprine. Stratul II, se află sub patul de ceramică şi prezintă o consistenţă şi un aspect diferit faţă de stratul I, având numeroase urme de arsură (Pl.VII/3/2). În interiorul său au fost surprinse intruziuni de chirpici foarte prost arşi, dispuse relativ uniform pe întreaga suprafaţă. Tot în cadrul acestui strat a fost surprins şi suportul de lut ars pe care era depus vasul de provizii din partea vestică a gropii. Stratul III este reprezentat de o peliculă de pământ surprinsă în colţul estic al gropii, rezultată probabil ca urmare a unei surpări (Pl.VII/3/3). Stratul IV, aşa cum apare redat de către noi în profilul complexului, reprezintă sterilul - apariţia sa în locul unde ar fi trebuit să fie marginile gropii nu reprezintă însă o eroare de săpare, cum s-ar putea crede la prima vedere; această situaţie a rezultat ca urmare a unei ploi, care a favorizat prăbuşirea malurilor gropii (Pl.VII/3/4). Pereţii gropii nu prezintă urme de amenajare şi nici urme de ardere.
În ceea ce priveşte artefactele depuse, ele constau în numeroase fragmente ceramice, fragmente de chirpici şi fragmente osteologice (Pl.VII/1). Ceramica se află în cea mai mare parte într-o stare fragmentară, cu excepţia oalei de provizii mai sus menţionată, care s-a păstrat întreagă, fiind depusă pe un soclu de lut construit înadins, ridicat pe fundul gropii (Pl.VII/2). Încastrată între alte fragmente ceramice, s-a observat o căţuie. Majoritatea fragmentelor aparţineau unor borcane, unele dintre ele având ornamente specifice precum butoni rotunzi aplatizaţi, butoni rotunzi alveolaţi şi brâu alveolar. În zona de est a gropii, încastrat în perete, se află un picior de fructieră de culoare brun-cărămizie, lucrat manual. Doar o parte din fragmentele ceramice prezintă urme de ardere secundară. Aspectul general al ceramicii ar sugera o datare pe parcursul secolului I î.Hr.



Complexul nr.81 a fost definit iniţial la înlăturarea celui de-al treilea nivel din S5, în zona carourilor 5-6/6-6, la o adâncime de -0,47m, evidenţiindu-se ca o aglomerare compactă de fragmente ceramice şi vase întregi de factură dacică (Pl.VIII/1). Această aglomerare consta dintr-o strachină lucrată manual, depusă cu gura în jos (Pl.VIII/1/A), sub şi în apropierea căreia se găsea un mare număr de fragmente de vase sparte din antichitate, îndeosebi borcane. În jurul acestei aglomerări ceramice (umplutura superioară a complexului) s-a conturat o alveolare de formă cvasi-circulară, cu diametre cuprinse între 0,80 şi 0,92 m şi o adâncime maximă de cca.0,3m; ea taie C82 şi C83, complexe datate probabil în prima vârstă a fierului. Situaţia complicată din punct de vedere stratigrafic a făcut însă ca lămurirea formei şi aspectului C81 să nu se poată face decât odată cu finalizare profilului N-S între C82-C84. Astfel, au putut fi constatate trei straturi de umplere (Pl.VIII/3). Stratul VI are o structură nisipoasă, eterogenă, cu sporadice intruziuni de pământ galben şi chirpici (Pl.VIII/3/VI). Stratul V (Pl.VIII/3/V), nisipos, compact, negru, prezintă numeroase urme de chirpici şi arsură; cel de-al treilea, conţine intruziuni sporadice de pământ galben şi arsură (Pl.VIII/3/IV). Nu s-au sesizat urme de ardere sau amenajare a pereţilor.
La excavarea jumătăţii estice a complexului, la înlăturarea straturilor VI şi V descrise mai sus, a fost identificată o lespede de gresie de mari dimensiuni, în forma literei „L” (L=47cm; l=15,5cm; Gros.=6cm), pe care o serie de urme arată că s-au ascuţit diverse obiecte metalice înainte de îngropare (Pl.VIII/2/A). Continuându-se decaparea stratului V, a fost identificată, în jumătatea nordică a complexului, o oglindă de bronz, din care se păstra partea superioară (Pl.VIII/2/B).



Complexul 84 din S5 s-a conturat la adâncimea de -0,47m ca o groapă de mari dimensiuni, având diametrele de 1,25x1,20m (Pl.IX/1,2). Adâncimea totală a fost de cca.1,55m de la nivelul actual de călcare. În vederea cercetării acestui complex s-a realizat un sistem de secţiuni în cruce, întrucât complexul era înlănţuit cu altele. Din punct de vedere stratigrafic, groapa prezintă un singur nivel, reprezentat de un strat de pământ de culoare brun-închisă, cu textură lutos-nisipoasă; nu s-au sesizat urme de ardere sau de amenajare a pereţilor. Din motive obiective, complexul a fost excavat pe parcursul a două campanii, 2012 şi 2013. La momentul redactării acestui articol, materialele nu au fost restaurate şi, de aceea, descrierea artefactelor se va limita la observaţiile făcute cu ocazia săpăturilor.
La excavare s-a constatat existenţa mai multor „paturi” de ceramică. Au fost ridicate o serie de vase întregi şi întregibile, sub care a fost descoperit un nou nivel de materiale ceramice. În campania din anul 2013, s-au reluat cercetările asupra acestui pat de ceramică; spre marginea vestică a gropii s-a constatat prezenţa a 3 vase întregi/întregibile. Nivelul acestui pat de ceramică se afla la adâncimea de 1,3m faţă de nivelul actual de călcare. Aglomerarea de pereţi de vase a fost depusă şi aranjată sub forma unei casete cu pereţi formaţi din 3-4 straturi de fragmente. La curăţarea planului de sub aglomerarea ceramică s-au putut constata următoarele: la adâncimea de 1,35m, zonele estică şi nordică ale gropii erau aproape lipsite de material, în timp ce în zonele vestică şi sudică erau localizate patru vase, un vas fiind poziţionat în centru (Pl.IX/3,4).
Pentru a uşura descrierea complexului, vasele au primit un număr de ordine. Vasul 1 (Pl.IX/3/V1) era reprezentat de o cană bitronconică cu toartă, lucrată manual, lustruită; poziţia ei este oblică, cu toarta în jos şi gura spre nord. Vasul 2 (Pl.IX/3/V2) este reprezentat de un borcan miniatural cu butoni, aflat la 2cm de marginea vestică a gropii, cu o orientare similară ca a vasului 1. În mod curios, vasul 2 pare să fi fost încastrat în vasul 3. Vasul 3 (Pl.IX/3/V3), un borcan decorat cu pieptenul, fragmentat, încadrează vasul 2 şi după cum spuneam, pare foarte probabil să fi „conţinut” vasul 2. Vasul 4 (Pl.IX/3/V4) este reprezentat de o serie de fragmente aparţinând unei cupe de fructieră, în poziţie orizontală. Vasul 5 (Pl.IX/3/V5) este o oală de provizii, lipită de marginea sudică a gropii, având gura orientată către ESE, culcat pe orizontală, situat pe un nivel mai adânc decât cel al vaselor prezentate anterior.
Odată cu îndepărtarea patului de ceramică şi a vaselor 1,2,3 şi 4 s-au surprins noi situaţii. Astfel, la 10cm sub nivelul documentat anterior (1), s-a profilat un alt nivel compact de vase şi fragmente ceramice (2), cu o densitate mai ridicată decât precedentul (Pl.IX/5,6). S-au putut recupera noi fragmente din vasul nr.4, confirmând depunerea cupei de fructieră cu gura în jos, la nivelul central al gropii. În marginea vestică a gropii au mai apărut noi fragmente din vasul 3, în timp ce la nivel central, sub vasul 4 au apărut noi fragmente aglomerate; acestea au primit indicativul de vas nr.6 (Pl.IX/5/V6). În zona fundului vasului 5 s-a descoperit un jeton realizat dintr-un perete de vas, iar în umplutura aceluiaşi vas erau o fusaiolă şi cochilia unui melc. La nivelul pe care era aşezat vasul nr.5, în partea nordică a gropii, a ieşit o cană cu gât înalt, „de lux”, care a primit indicativul de vas nr.7 (Pl.IX/5/V7). Acesta este poziţionat pe direcţia E-V cu gura orientată către E. Vasul 8 (Pl.IX/5/V8) constă într-o aglomerare de fragmente ceramice, aparţinând unui borcan de culoare cărămizie, aflat la sud de vasul 7, lipit de acesta. La adâncimea de 1,5m, sub nivelul vasului 4 (cupa de fructieră), a apărut un castron (vas nr.9), compus din patru fragmente mari, dispus, ca şi fructiera, pe orizontală. Printre fragmentele ceramice, în partea estică a gropii s-au descoperit mai multe fragmente de pământ vitrificat şi un fragment de zgură de fier. La marginea de est a gropii, la aceeaşi adâncime de 1,5m, a fost descoperit vasul nr.10, un castron cu partea superioară tăiată, aşezat cu fundul pe sterilul care face aici o alveolare. A fost orientat cu gura către vest. Vasul 11 (Pl.IX/5/V11) constă în mai multe fragmente aparţinând unui borcan, aşezate pe fundul gropii, pe toată latura estică a complexului, în poziţie orizontală sau oblică. Vasul 12 (Pl.IX/5/V12) constă într-o căţuie de mici dimensiuni, dispusă cu toarta în sus şi gura orientată către SV (centrul gropii).
Fundul lui C84 s-a alveolat uşor, până la adâncimea de 1,55m faţă de nivelul actual de călcare şi la -1m faţă de nivelul de conturare al gropii. Pe solul steril a mai fost depus un pat de fragmente ceramice, la nivelul central al gropii; existau şi bucăţi de pământ vitrificat. Pe fundul gropii, s-a descoperit fragmente aparţinând unor borcane, sparte probabil datorită presiunii exercitate de umplutura gropii. Materialul arheologic descoperit sugerează, la prima vedere, o datare pe parcursul secolului I î.Hr.



C99 şi C100 s-au conturat pe cel de-al treilea nivel din S5, ca două gropi „îngemănate” (Pl.X/1). Pentru a surprinde relaţia dintre ele, s-a realizat un profil A-B cu orientarea SE-NE. S-a putut constata că avem de-a face cu două gropi distincte, despărţite de un prag de lut cruţat. Din punct de vedere al stratigrafiei, situaţia din cele două gropi se prezintă distinct. În cazul gropii C99 avem de-a face cu o stratigrafie mai simplă, cu un singur strat de umplere (Pl.X/2/VIII) şi două niveluri subţiri, distincte (Pl.X/2/X, respectiv Pl.X/2/IX), în zona de NE, rezultate cu probabilitate ca urmare a unor surpări. În cazul C100, situaţia este ceva mai complicată, stratigrafia sugerând abandonarea sa, umplerea realizându-se ca urmare a surpării malurilor (Pl.X/2/VI,V,I). Ca şi în cazurile discutate anterior, pe pereţii celor două complexe nu s-au putut sesiza urme de amenajare sau urme de arsură. Existenţa unui strat superior de umplutură, comun celor două gropi, implică contemporaneitatea lor.
Pe fundul gropii C99 materialele arheologice au fost destul de sărace; un singur vas a putut fi întregit, anume o căţuie. Pe fundul C100 avem de-a face, în schimb, cu o situaţie mai complexă. Astfel, în zona de sud a fost depusă o oală de provizii (Pl.X/1/A), sprijinită pe un „soclu”, compus din mai multe cupe de fructiere (Pl.X/1/B), desprinse intenţionat de picior; fundul oalei a beneficiat de o „reparaţie”, fragmentul fiind lipit de restul vasului cu răşină; în interiorul său, s-au descoperit fragmente osteologice (de păsări?). În zona centrală a gropii nu au fost depuse vase; în zona de nord, au fost descoperite mai multe fragmente aparţinând unor borcane, întregibile; oarecum izolat, în zona de est, a fost depus un borcan–miniatură (Pl.X/1/C şi Pl.XI/1). Prin prisma unor piese din inventar, cum ar fi cupele de fructieră lucrate manual dintr-o pastă de culoare brună şi negricioasă21, complexul C100 poate fi datat, larg, pe parcursul sec. I î.Hr., aceeaşi datare fiind valabilă cu probabilitate şi pentru C99.



IV. Reconstituirea ritualurilor
Descrierea situaţiilor arheologice observate permite formularea unor consideraţii preliminare (vezi Tab.1-3). Astfel, pentru C17 se pot afirma următoarele: după săparea gropii, s-au depus resturile unei cremaţii desfăşurate în altă parte, întrucât nici pereţii complexului, dar nici o parte din vase şi materialele litice nu prezintă urmă de arsură. Ulterior, s-a clădit în partea de nord, din fragmente ceramice sparte probabil intenţionat, un „soclu” pentru vasul de provizii depus; după depunerea acestuia şi a restului inventarului, groapa a fost astupată.
Săpată poate concomitent cu C17, C23 prezintă o situaţie similară: depunerea unor resturi de cremaţie, ulterior depunându-se restul inventarului, fapt urmat de astuparea complexului.
C37 prezintă o situaţie uşor diferită: fragmentele de chirpici vitrificat descoperite denotă că în groapă nu s-au depus doar resturile incineraţiei, ci şi fragmente din vatra pe care aceasta a fost făcută22. Şi în această groapă a fost depus un vas de provizii, dar soclul n-a mai fost făcut din fragmente ceramice, ci dintr-o structură de lut special concepută; după depunerea inventarului s-a procedat la umplerea gropii, în timpul acestui proces (judecând după poziţia stratigrafică superioară în raport cu restul pieselor) a fost aşezată şi o mandibulă aparţinând unei ovicaprine.
C81 pare să aibă o istorie diferită: după astuparea alveolării, în pământul de umplutură s-a realizat o alta de mai mici dimensiuni (Pl.VIII/3/VI); aceasta, ca de altfel întreg complexul au fost acoperite cu aglomerarea de vase şi fragmente surprinsă pe nivelul 3 din S5. Nu poate fi exclus ca aici să avem de-a face cu o groapă care să fi început de la un plan superior (nesurprinsă din cauza bulversărilor), iar noi să fi surprins doar jumătatea ei inferioară.
C84, după cum am arătat, prezintă nivele succesive de „paturi” realizate din ceramică, depuse cu mare grijă, după care s-a procedat la umplerea gropii.
În C100, după săparea gropii, o oală de provizii a fost depusă pe un soclu realizat din cupele unor fructiere; stratigrafia sugerează abandonarea (?) gropii; în C99 s-au aşezat inventar mai sărăcăcios, dar groapa a fost umplută imediat după aceea.
Pare evident, din punctul nostru de vedere, că toate complexele analizate prezintă, atât la modul general, cât şi în amănunt, caracteristici care exclud funcţionalităţi rezultate ca urmare a unor comportamente utilitar-pragmatice.

V. Consideraţii privind însemnătatea descoperirilor
V.1. Consideraţii generale
Pe baza analogiilor din literatura de specialitate, putem încadra complexele analizate în rândul aşa-ziselor „gropi cu depozite de vase”23, bine cunoscute şi amplu discutate în literatura de specialitate de la noi24. Ele se deosebesc de aşa-zisele „puţuri rituale”, atât prin amenajare, cât şi prin conţinut25. Situaţii similare celor de pe „Dealu Cetăţuica” întâlnim la Grădiştea (jud.Brăila)26, Ocniţa (jud.Vâlcea)27, Băneşti–„Dealul Domnii” (jud.Prahova)28, Zvorâştea (jud.Suceava)29, Mereşti (jud.Harghita)30, Sfântu Gheorghe–„Bedehaza” (jud.Covasna)31, Măgura Moigradului (jud.Sălaj)32, Şimleul Silvaniei (jud.Sălaj)33, Sighişoara (jud.Mureş)34, Lancrăm–„Glod” (jud.Alba)35, Tăşad (jud.Bihor)36, poate Cladova (jud.Arad)37 etc.; răspândirea acestor gropi este foarte largă38, ele fiind „nelipsite din aproape toate aşezările geto-dacilor”39. Caracterul lor ritual pare a fi acceptat în literatura de specialitate, cu rare excepţii40; cu toate acestea, natura distinctă a fiecărei situaţii în parte ridică serioase întrebări cu privire la eventuala unitate a fenomenului41. Fenomene similare se constată pe scară largă şi în alte spaţii ale Europei „barbare”42, dar şi în mediul nord-balcanic43. Analogiile cu alte spaţii din Antichitate pentru care beneficiem de izvoare scrise, care descriu mai mult sau mai puţin detaliat diverse ritualuri şi practici, ne arată o polivalenţă semantică a gropilor rituale44, pe care o constatăm de altfel şi în cazul analogiilor etnografice de dată mult mai recentă45. Din aceste pricini, pentru stabilirea potenţialelor semnificaţii, credem că se impune discutarea şi analizarea fiecărui caz în parte, lucru pe care îl vom face în cele ce urmează.

V.2. Distribuţia spaţială
Prima problemă pe care o vom aborda se leagă de poziţionarea gropilor în cadrul sitului. În ce priveşte dispunerea lor topografică, aşa cum a fost surprinsă în suprafeţele deschise până acum, se poate observa o tendinţă de grupare a complexelor în „perechi”: C17 apropiat de C23; C81 în apropiere de C84; C99 „îngemănat” cu C100; excepţia de la această situaţie o reprezintă C37, situat în apropiere de C36, aceasta din urmă având, însă, o umplutură şi un inventar de tip menajer. Stadiul actual al investigării, în care practic s-a investigat mai puţin de 1% din suprafaţa întreagă a platoului „Dealului Cetăţuica” nu ne permite să spunem dacă avem de-a face cu o „zonă sacră” sau cu gropi rituale integrate într-o aşezare, ambele variante reprezentând situaţii bine atestate în perioada regatului dac. Deşi, la prima vedere, absenţa de până acum a oricăror elemente de habitat (locuinţe, bordeie) dacice, contemporane complexelor rituale, ar părea să dea mai mult credit primei ipoteze, totuşi prezenţa, pe acelaşi plan de conturare, a unor gropi cu rosturi cât se poate de profane46 ridică serioase dubii cu privire la o astfel de supoziţie.

V.3. Natura depunerilor
Analiza topografiei interne a gropilor ne arată o serie de elemente comune, dar şi elemente distincte, care individualizează fiecare caz analizat. Remarcăm, prezenţa în C17, C37, C100 şi în C84 a oalei de provizii, de regulă întreagă sau în orice caz, întregibilă, aşezată pe un „soclu” special amenajat; vasul a fost plasat fie în zona de vest (C17, C36), fie în cea de SSV (C81, C100); în ceea ce priveşte tipul de vas, orientarea gurii şi a bazei, nu s-au putut sesiza elemente comune. C81, prin aspect şi inventar, se diferenţiază net de restul gropilor. În cazul C 23, la extremităţile de NV, NE, SE, au fost depuse fragmente de cupă de fructieră. Străchini sau cupe de fructieră au fost în depuse cu gura în jos pentru a acoperi alte vase (C81, C84). Depunerea unor vase unele în altele, cum a fost cazul în C84 (vezi supra), a unor piese în interiorul unor vase (C23, C84), a unor piese în nişe special amenajate în pereţii gropii (C23), sunt elemente care, chiar dacă nu se lasă desluşite în semnificaţiile lor, relevă, dacă mai e cazul, caracterul sistematic al fiecărei depuneri în parte.

V.4. Practici de distrugere intenţionată a inventarului
Analiza atentă a materialele arheologice salvate din gropi a permis formularea unor observaţii foarte interesante – în aproape toate cazurile analizate, am întâlnit piese scoase din uz în mod intenţionat din Antichitate. De notat că în cazul ceramicii, care, după cum am văzut, este cea mai bine reprezentată categorie de artefacte, aceste „scoateri din uz” au fost realizate după un anumit tipic prestabilit, urmărindu-se distrugerea elementelor specifice de formă şi funcţionalitate a respectivelor vase ceramice. Astfel, în cazul fructierelor s-a procedat la detaşarea piciorului de cupă (de ex. Pl.XII/1,2,3) - din câte am putut constata până acum, cele două elemente devenite separate nu se regăsesc niciodată împreună în aceeaşi groapă; în cazul căţuilor, la detaşarea toartelor (de ex. Pl.XI/5); în cazul cănilor, la ciobirea buzei (de ex. Pl.XII/4); în cazul borcanelor, s-a procedat la spargerea lor. Lipsită de piciorul înalt, fructiera îşi pierdea forma caracteristică; fără toartă, căţuia nu mai putea fi ţinută în mână pentru a ilumina; din cana cu buza ciobită nu se mai putea bea sau turna lichide; în borcanele sparte nu se mai puteau depozita alimente, nu se mai putea găti. Nici alte piese n-au scăpat sacrificării – figurina miniaturală de bronz turnat, reprezentând un căprior bicefal, a avut unul din capete rupt – dar raritatea per ansamblu a pieselor altele decât ceramica, nu a permis conturarea vreunui tipic. Scoaterea din uz a obiectelor putea să semnifice scoaterea lor din domeniul utilităţii concrete, pământene şi conferirea lor unui alt scop. Un alt element curios care l-am putut constata, este diametrul gurii mai mic al vaselor de tip fructieră (în raport cu dimensiunile întâlnite în alte staţiuni geto-dace), care nu depăşeşte 30 de cm decât în două cazuri.




V.5. Natura ritualurilor.
Întrebări extrem de interesante se ridică cu privire la caracterul şi natura ritualurilor desfăşurate. O primă observaţie pe care o putem face este că, indiferent de scopul lor, nu avem de-a face cu practici magice „discrete” – arderea ofrandelor47, săparea gropii, depunerea pieselor sunt acte cât se poate de „vizibile”, implicând o acţiune coordonată, de o oarecare durată. O a doua observaţie este că, în ciuda unor elemente comune între gropi, care sugerează anumite similitudini în comportamente şi intenţionalităţi, diferenţele, uneori semnificative, arată că nu avem de-a face cu ritualuri sau cutume unidirecţionate şi standardizate.
Cu siguranţă, cea mai importantă întrebare se leagă, desigur, de semnificaţia descoperirilor. În acest sens, lucrurile par a fi mai limpezi în cazul C23, unde prezenţa râşniţei, ar putea să sugereze un ritual agrar48, realizat în scopul fertilizării solului – prezenţa pietrei în formă de ou, a pietrei de râu lunguieţe, cu aspect falic (în acest context şi gresiile lunguieţe ar putea fi interpretate similar), par a da credibilitate acestei ipoteze49. Vasele-miniatură pot fi interpretate în acest context ca ex-voto-uri. Rostul celorlalte complexe se lasă mai greu desluşit, dar credem că este destul de limpede că în toate cazurile avem de-a face cu ofrande menite să asigure, într-o formă sau alta, bunăvoinţa unor divinităţi sau forţe cu caracter chtonic. Prezenţa oglinzii de bronz şi a lespedei de gresie pe care s-au ascuţit piese metalice din cadrul C81, ar putea duce cu gândul la anumite practici şi credinţe legate, eventual, de universul meşteşugăresc. În cazul unor gropi, precum C84, cu depuneri de vase întregi şi fragmente, presupunem un ritual menit a aduce prosperitate – borcanele (vase de gătit/depozitat alimente), cănile (vase de băut), fructierele (utilizate la mâncat, la banchete), vasele de provizii, ar fi putut fi depuse tocmai în ideea de a asigura deponenţilor beneficiile corespunzătoare într-o cantitate cât mai mare, gândire conformă principiilor magiei „simpatetice”50 – este de presupus că cel puţin unele din aceste vase vor fi conţinut ofrande alimentare, vegetale, poate lichide51.

V.6. Identitatea deponenţilor
O ultimă problemă pe care ne-am propus să o abordăm, în măsura posibilităţilor, se leagă de identitatea deponenţilor. Judecând după toate cele prezentate până acum, nu credem că aceste ofrande vor fi fost depuse de întreaga comunitate, ci credem că, mai degrabă, avem de-a face cu acte de pietate ale unor grupuri mai mici, poate chiar ale unor persoane individuale. Dacă ar fi să acceptăm ipoteza de lucru că obiectele depuse oglindesc într-o măsură mai mare sau mai mică şi pe cei ce le-au depus, am putem duce interpretarea ceva mai departe. Piese precum manşonul din corn de căprior, probabil parte de la teaca unui pumnal, pare a oglindi preocupări meşteşugăreşti, masculine; obiecte precum ceramica, fusaiolele, oglinzile se leagă de îndeletniciri şi preocupări tipic femeieşti52. Astfel, deponenţi puteau să fi fost familii, clanuri, fiecare oferind dare zeilor după propriile nevoi, puteri şi posibilităţi, fapt ce ar explica diferenţele cantitative între inventarele gropilor discutate. Faptul că până acum avem de-a face, cum am arătat, exclusiv cu forme ceramice de tradiţie locală, ar putea indica şi alte posibile interpretări, de n-ar fi acest fapt doar un rezultat al stadiului curent al cercetării53.

VI. Consideraţii finale
Până de curând, informaţiile despre perioada regatului dac în zona Banatului de Câmpie erau cât se poate de sărace, lăsând impresia unui spaţiu nelocuit – o bună bucată de vreme, judeţul Timiş a fost printre puţinele judeţe din România care nu aveau inclusă în RAN nici o staţiune arheologică încadrabilă acestei perioade. Cercetările de teren efectuate în ultimii ani au schimbat însă semnificativ această optică54, iar rezultatele cercetărilor arheologice de la Unip–„Dealu Cetăţuica” se arată cât se poate de promiţătoare. Este foarte posibil – după cum arată studiile efectuate de către S.Forţiu – ca aici să se fi aflat anticul poleis Zurobara, menţionat de cartograful alexandrin Ptolemeu55.
Analiza complexelor rituale pe care am făcut-o în cadrul acestui demers a dus la constatarea că, dincolo de elementele comune, fiecare groapă în sine prezintă o „poveste” individuală. Unele gropi, precum C23, le-am legat de rituri cu caracter agrar, altele, precum C84, de practici mai generale, menite a asigura şi a aduce prosperitatea. Din punctul nostru de vedere, avem de-a face cu acte de pietate ale unor grupuri mai mici: familii, clanuri, poate ginţi. Se cerea probabil sprijinul unor zei sau unor forţe cu caracter chtonic. Cronologic, toate complexele pot fi datate larg pe parcursul secolului I î.Hr., datare făcută exclusiv în baza ceramicii, întrucât alte elemente mai bune şi mai sigure deocamdată ne lipsesc.
Nu ştim dacă pe „Dealu Cetăţuica”, la nivelul secolului I î.Hr., avem de-a face sau nu cu o incintă sacră sau dacă aceste gropi sunt intercalate în cadrul unei aşezări contemporane. Prezenţa unor gropi dacice cu inventar şi umplutură menajeră, pe acelaşi nivel de depunere, ce nu pot fi departajate cronologic de gropile rituale, ar da mai mult credit celei de-a doua ipoteze. În acest caz, absenţa structurilor de habitat de perioadă dacică se poate datora stadiului curent al cercetării. Cert este că la această întrebare, ca de altfel şi la multe altele, se va putea răspunde numai în urma unor viitoare cercetări. Care, sperăm, vor aduce mai multă lumină asupra traiului, datinilor şi crezurilor celor ce au vieţuit cu 2000 de ani în urmă pe malurile Timişului inferior.

*


Îmi permit a încheia acest articol într-o notă personală, renunţând la pluralul de politeţe şi la tonul neutru ce ar trebui altminterea să caracterizeze scriitura ştiinţifică. Acest studiu îl dedic celui ce mi-a fost, profesor, mentor şi, nu în ultimul rând, unul din cei mai buni şi mai apropiaţi prieteni, asist.univ.dr. Liviu Măruia. Alături de el, în anul 2007, am efectuat prima mea vizită pe „Dealu Cetăţuica”, cu ocazia ridicării topografice... A fost o experienţă frumoasă, iar despre târâşurile prin spini am glumit şi am povestit ani la rând. Nu aveam pe atunci de unde să ştim ce surprize urma a ne aduce popina „Cetăţuica”; pe atunci dezbăteam, şi la seminarii şi în timpul liber, problema „absenţei dacilor din Câmpia Timişului”, căutând felurite explicaţii. În anul 2010, deşi plecasem din Timişoara pe un alt drum, am revenit pe „Dealu Cetăţuica” la cea de-a doua campanie, ocazie cu care, la descoperirea primelor vestigii dacice, ne-am bucurat amândoi nespus... Iar bucurii şi satisfacţii şi mai mari am avut în anii 2011 şi 2012. Un destin de neînţeles a vrut însă ca ele să fie umbrite cu totul acum, când închei a scrie acest articol pe care ar fi trebuit să îl scriem împreună. Dumnezeu să îţi odihnească sufletul în pace, prieten drag !



BIBLIOGRAFIE:


Titlu complet:
Consideraţii privind gropile rituale dacice de la Unip – „Dealu Cetăţuica”, comuna Sacoşu Turcesc, jud.Timiş (sec. I î.Hr. – sec. I d.Hr.)

Autor:
Alexandru BERZOVAN*

Abstract:
Considerations in regard to the Dacian ritual pits from Unip – „Dealu Cetăţuica”, Sacoşu Turcesc commune, Timiş County (Ist century BC – Ist century AD).
During the 1st BC to 1st AD centuries, the lands of Ancient Dacia were experiencing intense changes, related not only to the Kingdom’s rise to power, but also to evolutions in the nature of religious beliefs. These were the times when monumental temples were built, including the ceremonial center from Sarmizegetusa Regia, giving ground to asserting that the priestly class became highly important. But apart from these evolutions, otherwise limited in time and space, other types of religious practices, with far older origins and a considerable larger spatial spreading were still carried out, even if apparently in different places than temples’ sites, remaining consequently acts of piety more difficult to decipher. One category of archaeological sites associated to this type of elusive religious manifestations, impressive by quantity of discoveries, is represented by the so-called ritual pits found across various settlements, sometimes among ordinary dwellings and garbage pits, or at times grouped in ritual pit „fields”. In this presentation, we have discussed seven such ritual pits discovered at the settlement from Unip - „Dealu Cetăţuica” (Sacoşu Turcesc commune, Timiş County), during the archaeological campaigns that took place in the years 2011-2013. Our analysis has shown that despite certain common elements, each individual ritual pit presented a „unique” story. Ritual destruction of artifacts has been observed. Certain pits, such as C23, can be related to various rituals in the domain of agriculture and fertility; others, such as C84, can be related to more general magic practices performed for the ensuring of good wealth and prosperity. The dedications were made, very likely, to chthonic deities or forces. The offerings were given by smaller groups: families, clans. All ritual pits can be dated into the 1st century BC, a dating made solely on pottery, as we lack for the moment other better dating elements.
We cannot know if, during the 1st century BC, „Dealu Cetăţuica” was used as a ritual site or if these pits were intertwined in a settlement. Although no Dacian habitation complex had been found so far, the presence of Dacian garbage pits near the ritual ones, gives more credit to the second hypothesis. We hope that further inquiries will bring new data about the life and beliefs of the Dacian communities living in the Lower Timiş Basin.

Keywords:
Late Iron Age, Dacian Kingdom Period, Dacian religion, Ritual pits, Unip – „Dealu Cetăţuica”

Bibliografie:
1 Andriţoiu – Rustoiu 1997 – Andriţoiu I., Rustoiu A., Sighişoara-Wietenberg. Descoperirile preistorice şi aşezarea dacică, Editura Academiei, Bucureşti.
2 Archibald 1999 – Archibald Z. H., Thracian cult - from practice to belief, în Ancient Greeks west and east (ed.G.R.Tsetskhladze), Brill, Leiden-Boston-Koln, 1999, p.427-469.
3 Babeş 1988 – Babeş M., Descoperirile funerare şi semnificaţia lor în contextul culturii geto-dace clasice, în Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie, 39, 1, p.3-33.
4 Beldiman-Szöncs 1992 – Beldiman C., Szöncs J., Contacte daco-sarmate reflectate într-un complex arheologic de la Sânsimion, jud. Harghita, în Istros, VI, p.259-266.
5 Beldiman 2012 – Beldiman C., The Dacian red deer antler sleeve discovered at Unip, Timiş County, în Annales d'Universite Valahia Târgovişte. Section d'Archaeologie et d'Histoire, XIV, 1, p.73-84.
6 Bejan et alii 2012 - Bejan A., Măruia L., Micle D., Berzovan A., Stavilă A., Floca C., Bolcu 7 L., Borlea O., Unip, com. Sacoşu Turcesc, jud. Timiş. Punct: Dealu Cetăţuica, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2011, Institutul Naţional al Patrimoniului, Târgu Mureş, p.156-164.
8 Berciu 1981 – Berciu D., Buridava dacică, Ed.Academiei, Bucureşti.
9 Boroneanţ 1982 – Boroneanţ V., Consideraţii asupra gropilor dacice săpate în stâncă de la Cladova, jud. Arad, în Thraco-Dacica, III, p.134-138.
10 Chidioşan 1982 – Chidioşan N., Despre unele practici rituale la dacii din epoca preromană, în Studii şi comunicări Satu Mare, V-VI, p.83-92.
11 Collins 2002 – Collins B. J., Necromancy, Fertility and the Dark Earth: The Use of Ritual Pits in Hittite Cult, p.224-243, în Magic and Ritual in the Ancient World (eds. Paul Mirecki, Marvin Meyer), Brill, Leiden.
12 Crişan 1986 – Crişan I. H., Spiritualitatea geto-dacilor, Ed. Albastros, Bucureşti.
13 Crişan 2000 – Crişan V., Dacii din estul Transilvaniei, Ed. Carpaţii Răsăriteni, Sfântu Gheorghe.
14 Dana 2001 – Dana D., Mars Geticus. Realitate istorică sau literară?, în Ephemeris Napocensis, XI, p.15-39.
15 Florea 2007 – Florea G., O religie sau religii dacice? Reflecţii metodologice, în Dacia Felix. Studia Michaeli Bărbulescu oblata (ed. S. Nemeti), Ed.Tribuna, Cluj-Napoca, p.99-105.
16 Forţiu 2011 – Forţiu S., Este Timişoara antica Zurobara? NU! Şi totuşi, unde este Zurobara?, accesibil online la http://www.banat.ro/academica/Zurobara.pdf
17 Frazer 2005 – Frazer G. J., The golden bough. A study in magic and religion, Cosimo, New York.
18 Glodariu 1981 – Glodariu I., Aşezări dacice şi daco-romane la Slimnic, Ed.Academiei, Bucureşti.
19 Gostar – Lica 1984 – Gostar N., Lica V., Societatea geto-dacică de la Burebista la Decebal, Ed.Junimea, Iaşi.
20 Gunnel 2002 – Gunnel E., The Sacrificial Rituals of Greek Hero-Cults in the Archaic to the Early Hellenistic Period, Presses Universitaires de Liège, Liège.
21 Ignat 1983 – Ignat M., Vestigiile geto-dacice de la Zvorîştea şi semnificaţiile lor, în Suceava, X., p.383-418.
22 Mateescu 2004 – Mateescu R., Servants of the sacred in the Dacian world, în Orbis Antiquus. Studia in Honorem Ioannis Pisonis (eds. Ruscu L., Ciongradi C., Ardevan R., Roman C., Găzdac C.), Nereamia Napocae Press, Cluj-Napoca, p.595-601.
23 Măruia et alii 2011 - Măruia L., Micle D., Cîntar A., Ardelean M., Stavilă A., Bolcu L., Borlea O., Horak P., Timoc C., Floca C., Vidra L., ArheoGIS. Baza de date a siturilor arheologice cuprinse în Lista Monumentelor Istorice a judeţului Timiş. Rezultatele cercetărilor de teren, Editura BioFlux Cluj-Napoca, 601 p.
24 Măruia 2012 – Măruia L., Cuvânt înainte, în S.Forţiu, Ziridava în context ptolemeic, Ed. Sf. Ierarh Nicolae, Brăila.
25 Măruia et alii 2012 - Măruia L., Micle D., Floca C., Stavilă A., Berzovan A., Bolcu L., Borlea O., Rogozea O., Forţiu S., Magina A., Pîrpîliţă E., Vedrilă I., Horak P., Vidra L., Gogoşanu A., Geografia istorică a zonei Moşniţa Veche. Rezultatele cercetărilor arheologice de teren, Editura BioFlux, Cluj-Napoca.
26 Medeleţ – Bugilan 1987 – Medeleţ Fl., Bugilan I., Contribuţii la problema şi la repertoriul movilelor de pământ din Banat, în Banatica, IX, 1987, p.87-198.
27 Pop – Matei 2001 – Pop H., Matei A. V., Măgura Moigradului - zonă sacră (sec. I î. Hr.) şi aşezarea dacică fortificată (sec. I d. Hr.), în Studii de istorie antică. Omagiu profesorului Ioan Glodariu (eds. G.Florea, L.Suciu), Bibliotheca Musei Napocensis XX, Muzeul de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca, 2001, p.253-277.
28 Pop – Bancea 2004 – Pop H., Bancea Gh., Elemente de spiritualitate dacică în nord-vestul României, în Acta Musei Porolissensis, XXVI, p.193-213.
29 Pop et alii 2006 – Pop H., Bejinariu I., Băcueţ-Crişan S., Băcueţ-Crişan D., Sana D., Csók Zs., Şimleul Silvaniei. Monografie arheologică, Ed.Mega, Cluj-Napoca.
30 Popa – Simina 2004 – Popa C. I., Simina N. M., Cercetări arheologice la Lancrăm – Glod, Ed.Ulise, Alba Iulia.
31 Sanie 1999 – Sanie S., Din istoria culturii şi religiei geto-dacice, Ed. Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi.
32 Sîrbu 1993 – Sîrbu V., Credinţe şi practici magico-vrăjitoreşti la traco-geto-daci, în Banatica, 12, p.129-175.
33 Sîrbu 1994 – Sîrbu V., Incinte şi locuri sacre cu sacrificii şi depuneri de ofrande în lumea geto-dacilor, în Pontica, XXVII, p.39-59.
34 Sîrbu 1995 – Sîrbu V., Un nouveau type de monument sacre chez les Geto-Daces, în Acta Musei Napocensis, XXXII, 1, p.313-330.
35 Sîrbu 1996 –Sîrbu V., Dava getică de la Grădiştea, judeţul Brăila (I), Ed. Istros, Brăila.
36 Sîrbu 2006 –Sîrbu V., Considérations sur les sanctuaires, les enceintes sacrées et les dépôts votifs dans le monde des Geto-Daces (II s.av. J.-C - I s.apr. J.-C.), în Miscellanea Romano-Barbarica in honorem septagenarii magistri Ion Ioniţă oblata (eds. V.M.Bârliba, C.Hriban, L.Munteanu), Ed.Academiei, Iaşi.
37 Sîrbu – Peneş 2011 – Sîrbu V., Peneş M., Situl dacic de la Băneşti - Dealul Domnii, judeţul Prahova. Observaţii preliminare, în Peuce, S.N., p.437-457.
38 Tonkova 1997 - Tonkova M, Un champs des fosses rituelles des Ve-IVe s.av.J.-C. pres de Gledaceva, Bulgarie du Sud, în The Thracian world at the crossroads of civilisations. Proceedings of the Seventh International Congress of Thracology (eds.P.Roman, I.C.Opriş), Ed.Vavila, Bucureşti, 592-610.
39 Vulcănescu 1987 – Vulcănescu R., Mitologie română, Ed. Academiei, Bucureşti.

Note:
* Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, berzovanalexandru@gmail.com
1 Gostar-Lica 1984, p.69-103; Mateescu 2004.
2 Babeş 1988, p.20-22; Florea 2007, p.100.
3 Sîrbu 1993, p.138.
4 Florea 2007, p.103.
5 Vezi, spre exemplu, Sîrbu 1996, p.46-48.
6 Sîrbu 2006, p.52-55.
7 Mulţumim pe această cale colectivului de cercetare, compus din prof.univ.dr.A.Bejan, lect.univ.dr. Dorel Micle (Universitatea de Vest din Timişoara), drd. Andrei Stavilă (Universitatea „Valahia” din Târgovişte), Cristian Floca, Alexandru Hegy (Arheovest), pentru amabilitatea cu care ne-au cedat dreptul de publicare a descoperirile dacice de pe „Dealu Cetăţuica”. Recunoştinţa noastră se îndreaptă de asemenea şi către doamna Lorena Vlad (Arheovest), care ne-a asigurat condiţiile necesare de prelucrare a materialelor. Lui Ştefan Daba îi mulţumim pentru ajutorul acordat la procesarea materialelor.
8 Mulţumesc prof.univ.dr. Nicolae Ursulescu (UAIC), coordonatorul tezei noastre de doctorat, dr. Eugen Teodor (MNIR) şi dr. Magdalena Ştefan (Digital Domain) pentru că şi-au făcut timp să parcurgă acest material, oferindu-ne sfaturi şi sugestii de mare folos.
9 Măruia et alii 2011, p.505-506.
10 Informaţii primite de la L.Măruia.
11 Vezi infra, nota 13.
12 Medeleţ- Bugilan 1987, p.175.
13 Bejan et alii 2012, p.156. Trebuie menţionat că pe tot parcursul cercetărilor efectuate, nu s-a descoperit nici un fel de urme paleolitice în acest punct. Motivele acestei încadrări cronologice curioase sunt dificil de precizat – s-a putut constata doar că o serie întreagă de situri arheologice din judeţul Timiş, cu urme din varii perioade istorice şi preistorice, au fost integrate în LMI drept situri „paleolitice”. O serie de indicii arată drept autor al acestor confuzii pe C.Răileanu, descoperitorul lor, care, din motive necunoscute, ar fi ales să ascundă şi să protejeze siturile sub o identitate cronologică falsă (Măruia 2012, p.III-IV).
14 Bejan et alii 2012, p.156 – 157.
15 Bejan et alii 2012, p.160.
16 Documentaţia nu a putut fi procesată la timp util în vederea redactării acestui studiu.
17 Nu se pot efectua datări certe pe baza ceramicii lucrate manual, vezi Glodariu 1981, p.42.
18 Bejan et alii 2012, p.158.
19 Beldiman 2012.
20 Această piesă va face obiectul unui studiu distinct.
21 Glodariu 1981, p.41.
22 Fragmentele de chirpici prezintă o structură compactă, fără urme de nuiele sau alte amprente vegetale.
23 Termenul nu este dintre cele mai fericite, după părerea noastră. Se poate lesne observa, parcurgând literatura de specialitate (vezi infra), că în multe din aceste gropi au fost depuse şi alte tipuri de artefacte: materiale litice, diverse obiecte din metal, fragmente de vatră, oase etc. Taxonomia, poate confuză, reflectă în ultimă instanţă complexitatea situaţiilor întâlnite (vezi Sîrbu 1994; Sîrbu 1995).
24 Deşi un studiu explicit asupra lor lipseşte, după cum remarca V.Sîrbu (1996, p.48).
25 Sanie 1999, p.27.
26 Sîrbu 1996, p.48-49. În unele cazuri s-au depus şi râşniţe (compară cu C23).
27 Berciu 1981, p.120-121.
28 Sîrbu – Peneş 2011. S-au constatat, între altele, şi simple aglomerări de artefacte.
29 Ignat 1983, p.401-402.
30 Crişan 2000, p.116; se constată elemente similare cu cazurile discutate de noi; vasele ştirbite înainte de depunere, prezenţa unor cute, a unei pietre de râu în formă de ou (compară cu C23), a unui vas mare (compară cu C17, C36).
31 Crişan 2000, p.116.
32 Matei – Pop 2001; Pop – Bancea 2004, p.199.
33 Pop et alii 2006, p.85; Pop – Bancea 2004, p.200. În unele cazuri s-au depus şi râşniţe întregi sau fragmentare (compară cu C23).
34 Andriţoiu – Rustioiu 1997, p.78-79; în cadrul gropii discutate se constată mai multe niveluri de vase depuse (compară cu C84).
35 Popa-Simina 2004, p.71-73; În cadrul gropii discutate, se constată între altele şi prezenţa unor oase neincinerate, provenite probabil de la păsări (compară cu C84, C100).
36 Chidioşan 1982, p.83-92.
37 Boroneanţ 1982, unele dintre complexele discutate par a fi simple alveolări (compară cu C81).
38 Beldiman-Szöncs 1992, p.265-266.
39 Sîrbu 1996, p.48.
40 Astfel, V.Ursachi ridică întrebarea dacă nu cumva aceste gropi vor fi fost pur şi simplu depozite (Ursachi 1995, p.96-97). Dacă această ipoteză ar putea fi acceptată eventual pentru câteva cazuri individuale, per ansamblu, după cum arăta V.Sîrbu (1994, p.46-47) fenomenul nu poate fi explicat în baza unor temeiuri profane.
41 După I.H.Crişan, aceste gropi ar reprezenta resturile unor banchete, nefiind deci vorba de ofrande - vezi Crişan 1986, p.423; V.Sîrbu (1996, p.48-49) oferă gropilor de acest tip diferite interpretări, de la caz la caz, în funcţie de inventar; vezi şi Popa – Simina 2004, p.73.
42 Sîrbu 1994, p.51-56.
43 Vezi spre exemplu Tonkova 1997; Archibald 1999, p.450-451; se presupune de către unii autori chiar o „migrare” a acestor practici dinspre mediul tracic spre cel geto-dacic (Sîrbu 2006, p.53).
44 Astfel, în Orientul Antic ele au fost utilizate în practici precum necromanţia, în comunicarea cu zeii şi duhurile lumii subpământene (a se vedea trecerea în revistă efectuată de B.J.Collins, 2002, p.224-243). În Grecia Antică, aşa numitele bothroi aveau, la rândul lor, valenţe multiple, legate însă, în general, de cultul divinităţilor subpământene şi al eroilor; pentru exemplificări, vezi Gunnel 2002; a nu se confunda cu aşa-numitele favissae, care aparţin unui cu totul alt fenomen.
45 Vulcănescu 1987, p.447-448, n.30. Autorul discută un ritual magic denumit „răsuceală”, atestat în jud.Vâlcea, pentru prezervarea laptelui şi protecţia împotriva celor care ar fi vrut să ia mana vacilor. Jerftă consta în ofrande alimentare, lână, monede, un ciocâlteu de corn şi un vas ceramic nou, în care erau introduse toate aceste obiecte, vasul fiind apoi îngropat.
46 Inventarul lor relativ sărac nu a permis încadrări cronologice precise, dar, pe baza materialului consultat, nu am putut constata existenţa niciunui element care să sugereze vreo discrepanţă cronologică în raport cu complexele rituale.
47 Din păcate, lipsa analizelor pe cenuşa extrasă din gropi nu ne permite să cunoaştem natura acestora.
48 Vergilius vorbeşte despre o divinitate Marte, ocrotitoare a ogoarelor la geţi, dacă nu cumva această lacunară menţiune este doar o licenţă poetică sau o ficţiune literară (vezi Dana 2001).
49 Utilizarea unor falusuri de piatră/lemn în ritualuri de fertilizare a pământului este atestată etnografic pentru zona de sud a Munteniei, Vulcănescu 1987, p.289.
50 Frazer 2005, p.11-12.
51 Sîrbu 1994, p.47.
52 Vezi şi Archibald 1999, p.449.
53 În cazul gropilor de acest tip semnalate în alte staţiuni s-a constatat prezenţa veselei de import sau de influenţă străină.
54 Măruia et alii 2012, p.228.
55 Forţiu 2011.

Lista ilustraţiilor:
PLANŞA I
1. Harta Daciei cu localizarea obiectivului.
2. Imagine satelitară Google Earth cu localizarea obiectivului.
3. Hartă topografică militară 1:25.000, cu localizarea obiectivului.

PLANŞA II
1. „Dealu Cetăţuica” şi împrejurimile. Ridicarea topografică.
2. „Dealu Cetăţuica” şi împrejurimile. Rezultatele prospecţiunilor magnetometrice.
3. Vedere asupra marginii popinei dinspre est, în lungul fostei S1.

PLANŞA III
„Dealu Cetăţuica” şi împrejurimile. Ridicare topografică, cu poziţionarea secţiunilor şi suprafeţelor realizate până acum (în mod convenţional, dimensiunea acestora este uşor exagerată).

PLANŞA IV
1. Secţiunea S2, cu poziţionarea gropilor C17 şi C23 (fotografie, vedere de la S spre N).
2. Secţiunea S4, cu poziţionarea gropii C 37 (plan).
3. Secţiunea S5, cu poziţionarea gropilor C81, C84, C99, C100.

PLANŞA V
1. Planul complexului C17: A. vas de provizii; B. cute; C. borcan de mici dimensiuni; D. vas miniatură cu buza crestată.
2. Stratigrafia complexului C17: I. Pământ negru, cenuşos, cu pigmentaţie de arsură; II. Pământ de umplutură, cu pigmentaţii lutoase şi de chirpici.
3. Fotografie de teren ce redă complexul C17.

PLANŞA VI
1. C23, fotografie de ansamblu, vedere spre nord: A. piatră de râşniţă; B. cupe de fructiere; C. căni; D. fusaiolă; E. plăcuţă de bronz perforată; F. cute şi pietre de râu lunguieţe; G. manşon din corn de cerb.
2. C23, fotografie de ansamblu, vedere spre sud.
3. C23, fotografie de detaliu, colţul de sud-est: A. piatră de râşniţă; B. cupă de fructieră; C. cană; D. fusaiolă; F. piatră de râu lunguiaţă; G. manşon din corn de cerb.

PLANŞA VII
1. Planul complexului C37: A. vas de provizii; B. mandibulă; C. picior de fructieră.
2. Planul fundului complexului C37.
3. Stratigrafia complexului C37: 1. Pământ de umplutură, cu sporadice lentile de lut, prezintă pigmentaţie de chirpici, arsură, fragmente ceramice şi osteologice; 2. Pământ de umplutură, cenuşos, cu pigmentaţie de chirpici, arsură şi resturi arheologice; 3. Pămât de umplutură, sfărâmicios, cu pigmentaţie de chirpici şi arsură; 4. Steril.

PLANŞA VIII
1. Planul aglomerării ceramice definite ca C81: A. strachină întoarsă cu gura în jos.
2. Planul complexului C81 la decaparea stratului II: A. lespede de gresie în forma literei „L”; B. oglindă de bronz.
3. Stratigrafia complexelor C82, C81, C83 şi C84: I. Pământ steril; II. Pământ de umplutură din cadrul C82, eterogen, cu fragmente ceramice, lentile de lut şi pigmentaţie de chirpici; III. Pământ de umplutură din cadrul C82, omogen, cu fragmente de chirpic, lentile de lut şi pigmentaţie de arsură; IV. Pământ de umplutură din cadrul C81, eterogen, sfărâmicios, prezintă pigmentaţie de chirpic şi arsură; V. Pământ de umplutură din cadrul C81, omogen, compact, pigmentaţie de chirpic, arsură, lentile de lut; VI. Pământ de umplutură din cadrul C81, eterogen, nisipos, fragmente ceramice şi pigmentaţie de chirpic; VII. Pământ de umplutură C83, eterogen, nisipos; prezintă pigmentaţie de chirpici şi lentile de lut; VIII. Pământ de umplutură din cadrul C84, omogen, prezintă pigmentaţie de chirpic.

PLANŞA IX
1. Planul complexului C84, la finalul campaniei 2012: A. vas de provizii; B. cană bitronconică.
2. Fotografia complexului C84, la finalul campaniei 2012.
3. Planul nivelului 1 de documentare a complexului C84, campania 2013: V1. cană bitronconică; V2. vas borcan; V3. vas borcan; V4. fragmente cupă fructieră; V5. oală de provizii.
4. Fotografia nivelul 1 de documentare a complexului C84, campania 2013.
5. Planul nivelului 2 de documentare a complexului C84, campania 2013: V6: fragmente ceramice aglomerate; V7. cană cu gât înalt; V8. fragmente vas borcan; V11. fragmente vas borcan; V12. căţuie.
6. Fotografia nivelului 2 de documentare a complexului C84, campania 2013.

PLANŞA X
1. Planul complexelor C99 şi C100: A. vas de provizii; B: cupe de fructieră; C. borcan-miniatură.
2. Stratigrafia complexelor C99 şi C100: I. Pământ de umplutură, eterogen, nisipos, cu pigmentaţie de arsură; II. Pământ de umplutură, omogen, cu pigmentaţie de arsură, chirpici, fragmente ceramice şi osteologice; III. Pământ de umplutură, omogen, cu pigmentaţii de arsură; IV. Pământ de umplutură, omogen, nisipos, cu pigmentaţie de arsură şi fragmente ceramice; V. Pământ de umplutură, eterogen, cu pigmentaţie de arsură; VI. Pământ de umplutură, eterogen, nisipos, cu pigmentaţie de arsură şi chirpici; VII. Pământ de umplutură, omogen, nisipos; VIII. Pământ de umplutură, eterogen, cu pigmentaţii de chirpic şi arsură; IX. Pământ de umplutură eterogen, nisipos, cu pigmentaţie de chirpici şi fragmente ceramice; X. Pământ de umplutură, omogen, nisipos.
3. Fotografie de teren redând C99 şi C100.

PLANŞA XI
1. C100, borcan miniatură.
2. C17, borcan miniatură.
3. C17, vas miniatură cu buza crestată.
4. C23, căţuie miniatură.
5. C100, căţuie cu toarta distrusă.

PLANSA XII
1. C100, cupă de fructieră desprinsă intenţionat de picior.
2. C100, cupă de fructieră desprinsă intenţionat de picior.
3. C23, cupă de fructieră desprinsă intenţionat de picior.
4. C23, cană cu buza ciobită intenţionat.