Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (23)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (6)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (40)
   Recenzii (5)
   Repertorii arheologice (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (356)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

TEMPLUL CIRCULAR DE LA PECICA – „ŞANŢUL MARE”

Alexandru Berzovan


Între edificiile cu posibil rol cultual descoperite în staţiunile dacice din bazinul Mureşului Inferior şi sud-vestul Munţilor Apuseni, un rol cu totul aparte îl ocupă aşa-zisul sanctuar – sau mai bine zis templu - de formă circulară, cu stâlpi de lemn din staţiunea de la Pecica – „Şanţul Mare”.
El a fost descoperit cu ocazia săpăturilor din anul 1962, pe latura de nord-vest a platoului. Constă într-o platformă circulară de lut galben care se ridică cu peste 10-15 cm deasupra nivelului de călcare antic. În centrul acesteia, a fost localizată o vatră de foc de formă aproximativ circulară, mai înaltă decât platforma edificiului cu câţiva centimetri. Ea a avut o gardină realizată din pietre de râu, puternic arse şi afumate1; pe suprafaţa ei se constată urmele unor lipituri succesive. Eroziunea şi intervenţiile ulterioare au făcut ca edificiul să se conserve doar parţial.


Figura 1. Planul edificiului circular de la Pecica 1 (după Crişan 1978b).

Marginea platformei a fost închisă cu stâlpi de lemn, unii de formă rotundă (diametrul 25-30 cm), alţii de formă patrulateră (laturile de 30-35 cm). Ei se adânceau cu cca. 40-50 cm de la suprafaţa platformei, la baza lor fiind introduse pietre de râu şi calcar sfărâmat2. În afara cercului de stâlpi de lemn, pe o suprafaţă de cca. 1 m, s-a constatat existenţa unei lutuieli aplicate direct pe sol. Este interesant de observat, pe zona conservată, grupajul de stâlpi: şase stâlpi rotunzi, urmaţi de câte-un stâlp patrulater3.
În ce priveşte inventarul, acesta este puţin numeros şi constă în câteva fragmente ceramice şi o verigă de aur4, aceasta din urmă descoperită în apropierea vetrei. Despre două greutăţi piramidale de lut, din descrierile oferite nu ştim dacă au fost descoperite aici sau altundeva5.
Prima problemă care se ridică vizează reconstituirea aspectului acestui edificiu. Din punctul nostru de vedere, ipoteza conform căreia am avea de-a face cu un edificiu descoperit este greu de acceptat. La prima ploaie, lutuiala existentă s-ar fi transformat într-un adevărat patinoar, distrugându-se cu totul după câteva ploi mai abundente sau un îngheţ. În al doilea rând, diametrul stâlpilor, ca şi prezenţa la baza lor a unor pietre şi fragmente de calcar, indică faptul că aceştia erau meniţi să susţină greutatea unui acoperiş, foarte probabil cu o streşină destul de lată, judecând după lipitura exterioară care ar continua încă un metru în afara cercului. Cât priveşte acoperişul, acesta ar fi putut fi realizat din şindrilă.
Cât priveşte funcţia clădirii, rolul de templu a fost acceptat aproape unanim în literatura de specialitate, cu câteva excepţii6. În ce ne priveşte, spre aceeaşi opinie înclinăm şi noi.
Este greu de spus ce fel de tip de ritualuri se vor fi desfăşurat aici şi cărei divinităţi îi vor fi fost ele închinate. Însă structura circulară a templului, ca de altfel şi prezenţa vetrei, eventual şi a verigii din aur7 - poate o ofrandă - par să sugereze o divinitate solară. Dimensiunile destul de reduse şi aspectul mai modest indică funcţii în principal, comunitare – în cazul unui templu de importanţă regională, ar fi fost de aşteptat un edificiu mai somptuos.
Datarea edificiului este dificil de realizat, dat fiind puţinătatea materialelor; verigi de tipul celei găsite aici, dar din argint sau bronz, au o datare largă la nivelul Daciei pre-romane acoperind întreg secolul I î.Hr., dar cele utilizate independent de alte artefacte încep să apară abia în a doua jumătate a intervalului. Pe cale de consecinţă putem să datăm templul circular de la Pecica pe parcursul secolului I î.Hr., mai probabil în a doua jumătate.


NOTE
1 Crişan 1978, 98; vezi şi Crişan 1966.
2 Ibidem, 99-100.
3 Sigur că nu putem şti sigur dacă grupajul se repetă şi părţile distruse ale edificiului, dar e mai probabil să se repete.
4 Vezi Rustoiu 1996, 107-108.
5 La descrierea săpăturilor din anul 1962, la descrierea inventarului edificiului circular se afirmă: „printre obiectele descoperite, de altfel puţine, menţionăm două greutăţi de lut ars de mici dimensiuni şi un inel confecţionat din sârmă de aur” (Crişan 1978, 53). Ulterior, la pagina 102, aflăm că „pe întreaga suprafaţă a edificiului de care ne ocupăm n-am descoperit decât câteva fragmente ceramice lucrate cu mâna, din care nu se pot reconstitui formele de vase care le-au aparţinut şi un inel din aur”, iar la pagina 104 se afirmă „... pe întreaga lui suprafaţă n-am găsit nici o unealtă sau obiect de uz gospodăresc...”.
6 Spre exemplu, A. Pescaru-Rusu (2005, 74) susţine că straturile succesive de lutuială exclud ca acest edificiu să fie unul de cult. Raţionamentul este cel puţin curios, întrucât lucrările banale de întreţinere nu dovedesc nimic cu privire la funcţia profană sau laică a unui edificiu.
7 Aurul ca metal prezintă o simbolistică legată de cultele solare.


BIBLIOGRAFIE
• Crişan 1966 - Crişan I. H., Sanctuarul dacic de la Pecica, în AMN, III, p.91-101.
• Crişan 1978 - Crişan I. H., Ziridava, Arad, 1978.
• Pescaru-Rusu 2005 - Rusu-Pescaru A., Sanctuarele Daciei, Muzeul Civilizaţiei dacice şi romane, Deva, 2005.
• Rustoiu 1996 - Rustoiu A., Metalurgia bronzului la daci (sec. II î.Chr. – sec. I d.Chr.). Tehnici, ateliere şi produse de bronz, BiblThr XV, Bucureşti.