Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (3)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (8)
   Poveștile Legio Dacica (15)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (24)
   Economia (11)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (15)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (79)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (29)
   Seniorii războiului (7)
   Arhitectura militară (4)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (17)
   Civis Romanus (7)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (52)
   Recenzii (9)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Dacia 3D (6)
   Ziarul personal (7)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (51)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (30)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (373)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

UN SALUTAR EXERCIŢIU DE ARHEOSOCIOLOGIE

Constantin Elen




Precaritatea izvoarelor literare referitoare la societatea geto-daco-moesă, mai cu seamă din perioada de dinaintea angajării expresiilor politico-statale ale acesteia în confruntarea cu Roma, a condus la supraevaluarea, din perspectivă metodologică, a documentului arheologic -document care, se ştie, limitează prin natura sa relevanţa interpretărilor asupra mai tuturor dimensiunilor imateriale ale vieţii societăţii în cauză. Această stare de fapt a motivat un număr tot mai mare de arheologi români să forţeze limitele procedurale ale disciplinei proprii, avântându-se în direcţii rarisim exersate la noi şi, în acelaşi timp, care-şi păstrează şi la scara cercetării internaţionale un anumit grad de exotism. O astfel de direcţie aflată încă în etapa pionieratului, dar care a reuşit să-şi formalizeze în ultimele două decenii aparatul critic specific, este arheosociologia, iar unul dintre primii săi reprezentanţi în spaţiul românesc al cercetării istoriei este Aurel Rustoiu. Inspiraţi de acesta, dar fără a-i călca neapărat pe urme, mai mulţi tineri cercetători şi-au formulat propriile direcţii de investigaţie, cu rezultate mai mult sau mai puţin remarcabile. Demersul pe care ni-l propune colegul nostru Cătălin Borangic - „Seniorii războiului în lumea dacică. Elite militare din secolele II a.Chr. - II p.Chr. în spaţiul carpato-dunărean”, volum realizat pe baza tezei de doctorat a autorului şi apărut la Editura Istros a Muzeului „Carol I” din Brăila, în contul prestigioasei colecţii Bibliotheca Musei Apulensis a instituţiei muzeale tutelare din Alba Iulia - trebuie încadrat, cu certitudine, în categoria reuşitelor salutare. Şi aceasta, pentru că autorul, conştient de riscurile de receptare ale inovării metodologice, s-a preocupat să-şi structureze cercetarea în formula unei monografii centrate, în egală măsură, pe subiectul propriu-zis şi pe explicitarea opţiunilor analitice la care a recurs.
Ne vom opri, în scurta noastră analiză, asupra relaţiilor dintre cele patru capitole propriu-zise ale monografiei, nu înainte de a ne formula aprecierea că în acest plan, mai mult decât în precizările prudente din introducere, poate fi identificat aportul inovativ. Astfel, capitolul II, intitulat „Fenomenul militar în lumea geto-dacică”, este construit în formula clasică a etalării datelor rezultate din cercetarea rutinieră, dar care anticipează deja, discret, valorificarea bagajului informaţional prin instrumentele socio-arheologiei. De altfel, cheia de lectură a economiei războiului este enunţată de la început, iar autorul probează pe parcursul întregului material că nu ne aflăm în faţa unei simple opţiuni decorative: dezbaterea despre fortificaţii şi cetăţi, bunăoară, stabileşte relaţii funcţionale cu resursele umane care le-au făcut posibile, cu instituţiile care le-au comanditat şi valorificat, cu remodelarea spaţiului geo-social ş.a.m.d. O apreciere specială avem faţă de studiul de caz privitor la cetatea de la Căpâlna, dar şi faţă de întregul subcapitol consacrat armamentului ofensiv - subiect care l-a consacrat pe autor. Capitolul următor - „Războinici şi societate” - se reîntoarce asupra fenomenului militar într-o manieră, de această dată, explicit subsumat arheo-sociologiei, dar cu generoase (şi poate nu întotdeauna puse cu claritate în evidenţă) deschideri spre reconstructele spirituale şi tema, deloc simplă, a identităţilor etno-culturale - item la care avem a-i reproşa marginal autorului, aplaudând însă tonul general rezervat al abordării şi concluzia secvenţială a faptului că „nu doar structura fenomenului în nordul Dunării, ci chiar denumirea de Padea - Panaghjurskii Kolonii ar trebui redefinite pentru acest spaţiu şi pentru această perioadă” (pg.261), că nu operează consecvent cu conceptul de identitate etnoculturală, rămânând întrucâtva tributar hibei pe care arheologia clasică a favorizat-o în practică, deşi o contestă în teorie: stabilirea unei relaţii biunivoce între o aşa-zisă „cultură arheologică” şi o expresie etnoculturală. Tot aici, este de apreciat în mod deosebit subcapitolul dedicat regalităţii dacice, atât pentru evaluarea critică solid fundamentată a opiniilor formulate în exegeza temei, cât şi pentru tratarea în termeni de centru-periferie a centrului politic de la Mala Kopanya (cu toate că aici este evitată asocierea aproape fără alternativă a acestui centru cu regatul costoboc) şi, respectiv, a arealului în care s-a configurat centrul de putere eminamente dacic. Valea Mureşului. Prin următorul capitol, „Elitele militare”, relaţia anterior tratată, dintre războinici şi ansamblul social, este şi mai mult filtrată, autorul aducând în atenţie, capacitatea acestui segment socio-profesional de a configura o elită distinctă şi autonomă, generatoare de suprastructură ideologică şi de putere politică efectivă. Chiar dacă nu sesizează unele detalii (bunăoară, faptul că instituţia tarabostes este specifică perioadei desprinderii statalităţii dacice/geto-dacice de antecedentele şeferiei supratribale), autorul identifică exact şi argumentat faptul că organizarea lumii preromane este structural interconectată cu feudalitatea, aceasta din urmă provenind din resurecţia substratului (şi într-o oarecare măsură a barbarităţii) asupra modelului de civilizaţie generat de imperiul Cetăţii Eterne. Filtrarea relaţiei este continuată şi în cel din urmă capitol propriu-zis, „Războinici şi zei”, acesta fiind dezvoltat implicit din dezbaterea anterioară despre ideologia elitei. Rezumăm, afirmând că una din sursele reuşitei acestei investigaţii o constituie opţiunea de a construi o arhitectură piramidală a capitolelor, structurate mereu în jurul unui aspect particular al precedentului şi, astfel, solid susţinute argumentaţional.
Mai adăugăm un motiv de mulţumire izvorât din lectura acestei monografii: faptul că, prin contrast cu conduita încă dominantă din spaţiul arheologic aşa-zis clasic, Cătălin Borangic se preocupă constant să-şi ajusteze plajele interpretative prin corelarea ipotezelor de lucru cu izvoarele literare. Bine stăpânite şi ele.


BIBLIOGRAFIE:


Apărut în: Acta Centri Lucusiensis, nr.6A/2018