Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (3)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (28)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (16)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (45)
   Recenzii (7)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (2)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Dacia 3D (1)
   Ziarul personal (6)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (363)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

DONA MILITARIA

Această lucrare se va axa pe prezentarea tipurilor de decoraţii militare acordate de armata romană. Vom urmări în special detalii legate de condiţiile de acordare pentru fiecare din ele, modul de purtare aşa cum reiese din reprezentările iconografice, cum sunt combinate decoraţiile atunci când sunt acordate mai multe, când erau purtate, eventual ce avantaje aveau soldaţii decoraţi etc. De asemena vom urmări şi derapajele acestui sistem. În timpul Republicii acordarea acestor decoraţii avea un caracter nesistematic, subliniind mai degrabă importanţa acţiunii săvârşite decât statutul recipientului. Dar, începând cu secolul I p.Chr., observăm că sistemul fusese modificat complet, bazându-se acum pe o structură ierarhică, cu puţine piese al căror design se baza fie pe echipament militar roman, fie era inspirat din cel inamic. În funcţie de statutul social, un militar putea primi diferite combinaţii de decoraţii, cele mai importante fiind însă rezervate senatorilor de rang consular.
Decoraţiile pe care le vom analiza: corona obsidionalis, corona civica, corona navalis (classica sau rostrata), corona muralis, corona vallaris, corona aurea, vexillum, hasta pura, torques, armillae şi phalerae. Vom include totodată patella sau phiala, clipeus-ul şi corniculum, chiar dacă în cazul lor discuţia ar fi mult speculativă, neexistând suficiente dovezi că ar fi vorba despre decoraţii propriu-zise.
La sfârşit vom include un catalog epigrafic cu soldaţii decoraţi în timpul războaielor de cucerire a Daciei.

*


Patella apare o singură dată, menţionată printre decoraţiile primite de turma salluitana1. Mai probabil este vorba de o phiale, decoraţie care apare la Polybius2. După Maxfield ele ar putea fi orice, de la medalioane şi discuri mici la cupe sau boluri de băut3. „Patella este o farfurie pe care se serveşte peştele, alte alimente, sau se fac preparate medicamentoase. Pe de altă parte filologii preferă să apropie patella de patera, al cărei diminutiv este, şi pe care îl găsim în multe pasaje ale autorilor în care cuvântul desemnează cu precizie obiectul religios prin excelenţă, patera sau cupa fără picior cu care se făceau libaţii în cinstea divinităţii”4. Phiala este considerată ca referindu-se la acelaşi tip de vas ca şi patella5.
Clipeus-ul nu este o decoraţie propriu-zisă ci mai degrabă o distincţie acordată de trupe unui comandant sau unui camarad. Cunoaştem două exemple de ofiţeri care au primit această decoraţie – Augustus este al treilea, dar cazul lui va fi tratat separat. Lui C.Iulius Macer îi este oferit un clipeus împreună cu diferite coroane şi cercei de aur de către camarazii săi6, iar Q.Cornelius Valerianus îl primeşte din partea soldaţilor din unităţile pe care le-a comandat7. Augustus primeşte şi el această decoraţie din partea Senatului: scutul de aur a fost plasat în Curia Iulia şi avea înscris pe el cele patru virtuţi cardinale ale principelui: virtus, clementia, iustitia şi pietas8. În RE este considerat un tip de scut rotund, folosit în special de soldaţii din prima clasă censitară9.
În lucrarea lui Festus întâlnim forma clipeum10.
Clipeum antiqui ob rotunditatem etiam corium bovis appellarunt, in quo foedus Gabinorum cum Romanis fuerat descriptum11.
Corniculum poate fi pe bună dreptate considerată cea mai obscură decoraţie militară. Apare foarte rar în scrierile literare, iar în inscripţii apare menţionat în dona pe care le primesc soldaţii din turma Salluitana12. Corniculum este compus din două coarne mici care se fixau de-o parte şi de alta a coifului. Importat din lumea greacă, corniculum va deveni la romani o decoraţie militară, acordată pentru diverse acte de bravură în timpul luptei. Consulul Papirius Cursor îl acordă tuturor călăreţilor săi în urma luptei de la Aquilonia din 293 a.Chr., iar un text din Suetonius dovedeşte că era încă în uz la sfârşitul Republicii13. Plinius vorbeşte şi el despre un om care obişnuia să vâneze cu corbi şi mergea în pădure cu ei „corniculo umerisque14, pe corniculum şi pe umeri.


Corona obsidionalis

Corona obsidionalis, corona graminea15 sau coroana de asediu era cea mai simplă, dar totodată cea mai importantă dintre coroanele militare romane. Ea se acorda celui care a oprit un asediu, salvând astfel fie locuitorii unui oraş, fie o armată întreagă16. Decorarea cu această coroană era o onoare foarte mare, Plinius putând numi doar şase generali romani care au primit-o. Analizând dona lui L.Siccius Dentatus, observăm că dintr-un total de 26 de coroane doar una este obsidionalis.
Coroana avea o valoare pur simbolică, fiind realizată din iarbă sau diverse plante. Ea era oferită de cei în pericol salvatorului, fiind făcută din vegetaţia care creştea în locul respectiv.
Nullae ergo herbae fuere certae in hoc honore, sed quaecumque fuerant in periculi sede, quamvis ignobiles ignotaeque, honorem nobilem faciebant […]”17
Motivul pentru care această coroană, cea mai prestigioasă de altfel, era făcută din plante este unul simplu: învinşii în război trebuia să ofere învingătorului iarbă, semn că renunţau la pământurile lor18. Plinius discută pe larg această decoraţie şi menţionează că este prima coroană militară folosită.
Corona quidem nulla fuit graminea nobilior in maiestate populi terrarum principis praemiisque gloriae. gemmatae et aureae, vallares, murales, rostratae, civicae, triumphales post hanc fuere suntque cunctae magno intervallo magnaque differentia. ceteras omnes singuli, et duces ipsi imperatoresque, militibus aut aliquando collegis dedere, decrevit in triumphis senatus cura belli solutus et populus otiosus, graminea numquam nisi in desperatione suprema contigit, nulli nisi ab universo exercitu servato decreta. ceteras imperatores dedere, hanc solam miles imperatori. Eadem vocatur obsidionalis liberatis obsidione abominandoque exitu totis castris. Quod si civicae honos uno aliquo ac vel humillimo cive servato praeclarus sacerque habetur, quid tandem existimari debet unius virtute servatus universus exercitus? Dabatur haec viridi e gramine decerpto inde, ubi obsessos servasset aliquis. namque summum apud antiquos signum victoriae erat herbam porrigere victos, hoc est terra et altrice ipsa humo et humatione etiam cedere, quem morem etiam nunc durare apud Germanos scio19.
Festus scrie şi el despre această coroană ca fiind cea mai importantă dintre toate, prezentând totodată şi condiţiile de acordare a acesteia.
Obsidionalis corona estea quae datur imperatori ei, qui obsidione liberavit ab hostibus obsessos. Ea fit ex gramine viridi fere ex eo loco decerpto, in quo erant inclusi. […]”20
Obsidionalis corona dicebatur, quae eu, qui obsessos liberasset ab hostibus, dabatur. Ea fiebat ex gramine viridi ex eo loco decerpto, in quo erant inclusi. Quae corona magnae auctoritatis erat.”21
Având în vedere că este realizată din plante, corona obsidionalis trebuia să aibă o formă relativ simplă, fiind uşor de înţeles cum a putut evolua până la decoraţie militară, pornind de la un gest spontan din partea locuitorilor unui oraş care fusese scăpat de asediu sau din partea unei armate salvate de la distrugere22.
Corona obsidionalis era cel mai greu de obţinut, întrucât trebuie fie să aibă loc un asediu, fie ca o armată romană să fie în pericol iminent iar situaţia să fie rezolvată de o manieră cu totul excepţională, demnă de o asemenea recompensă. P.Decius Mus este unul din cei care au fost astfel decoraţi, deoarece în timpul primului război cu samniţii a salvat de la înfrângere armata condusă de consulul A.Cornelius23.
Având în vedere circumstanţele deosebite necesare decorării cu această coroană, este aproape imposibil ca un soldat obişnuit să fi avut vreodată şansa să o primească. În timpul războiului cu cimbrii Cn.Petreius, primus pilus, a obţinut această coroană după ce şi-a trecut în siguranţă trupele prin tabăra inamică. Acesta este soldatul cu cel mai mic grad care este atestat că a primit această decoraţie24.
Praeter hos contigit eius coronae honos M. Calpurnio Flammae tribuno militum in Sicilia, centurioni vero uni ad hoc tempus Cn. Petreio Atinati Cimbrico bello. primum pilum is capessens sub Catulo exclusam ab hoste legionem suam hortatus tribunum suum dubitantem per castra hostium erumpere interfecit legionemque eduxit. […]”25.
Prima atestare a acestei decoraţii se leagă de cariera lui L.Siccius Dentatus, în secolul VI a.Chr., iar ultimul care ştim că a primit-o este Sulla, în urma bătăliei de la Nola, în războiul aliaţilor, 91-89 a.Chr.
„[…] scripsit et Sulla dictator ab exercitu se quoque donatum apud Nolam legatum bello Marsico, idque etiam in villa sua Tusculana, quae fuit postea Ciceronis, pinxit. […]”26.
Maxfield crede că dispariţia acestei coroane din schema de decorare are loc înainte de sfârşitul Republicii, ea neapărând în timpul Principatului27. Nu ştim cum arăta exact această decoraţie; singurul indiciu este că era făcută din plante sau iarbă, dar nu a supravieţuit până la noi nici o reprezentare sigură pe monede sau pe monumente sculpturale. Monumentul lui C.Vibius Macer are în centru o coroană care nu poate fi identificată şi care ar putea fi considerată o corona obsidionalis.



Fig.1



Corona civica

Civica corona appellatur, quam civis civi, a quo in proelio servatus est, testem vitae salutisque perceptae dat […]”28.
Hinc civicae coronae, militum virtutis insigne clarissimum, iam pridem vero et clementiae imperatorum, postquam civilium bellorum profano meritum coepit videri civem non occidere. […]”29.
Civicam corona civis salutis suae causa servatus in proelio dabat, quae erat <i>lignea, frondem habens perennem30.
Corona civica este a doua ca importanţă în structura decoraţiilor militare romane31. Ea se aseamănă cu corona obsidionalis, având tot o valoare simbolică, fiind realizată întâi din ilex, apoi din aesculus şi în cele din urmă din quercus32, după cum ne informează Plinius:
civica iligna primo fuit, postea magis placuit ex aesculo Iovi sacra, variatumque et cum quercu est ac data ubique quae fuerat, custodito tantum honore glandis33.
Plutarh dă trei motive pentru care aceasta era realizată din frunze de stejar. Primul motiv este şi cel mai pragmatic: acestea se găseau din abundenţă oriunde în Italia, în timp ce celelalte două ţin de mitologie:
‘διὰτίτῷσώσαντιπολίτηνἐνπολέμῳδρύινονδιδόασιστέφανον;᾽’ πότερονὅτιπανταχοῦκαὶῥᾳδίωςἔστινεὐπορῆσαιδρυὸςἐπὶστρατείας, ἢὅτιΔιὸςκαὶἭραςἱερὸςὁστέφανόςἐστιν, οὓςπολιούχουςνομίζουσιν; ἢπαλαιὸνἀπ᾽Ἀρκάδωντὸἔθος, οἷςἔστιτιςσυγγένειαπρὸςτὴνδρῦν; πρῶτοιγὰρἀνθρώπωνγεγονέναιδοκοῦσινἐκγῆς, ὥσπερἡδρῦςτῶνφυτῶν34.
Corona civica era acordată drept răsplată celui care salva viaţa unui cetăţean, acela trebuind să recunoască fapta. Martorii nu erau de nici un folos în acest caz. Odată ce această coroană era obţinută, ea putea fi purtată permanent, iar când cel decorat venea la jocurile publice şi se aşeza lângă senatori, aceştia trebuind să se ridice în picioare la intrarea sa35. Obţinerea acestei distincţii oferea şi o serie de avantaje tangibile: dorindu-se la un moment dat completarea senatului, printre potenţialii membri au fost incluşi şi cei care primiseră corona civica .
Această decoraţie apare în schema de premiere dezvoltată îm timpul Principatului fără ca să îşi fi schimbat semnificaţia originală. M.Ostorius Scapula, fiul guvernatorului Britaniei, o primeşte în 48 p.Chr. în timpul revoltei icenilor37. Corbulo, guvernatorul Siriei, este şi el astfel decorat, probabil prin 62 p.Chr. Acesta înaintează cu trupele în Armenia, în sprijinul lui Caesennius Paetus care era în pericol din cauza parţilor, sperând totodată ca prin salvarea armatei acestuia să primească corona civica. Episodul este relatat de Tacitus în Anale.
„[…] non vicos aut oppida Armeniorum, sed castra Romana duasque in iis legiones pretium laboris peti. si singulis manipularibus praecipua servati civis corona imperatoria manu tribueretur, quod illud et quantum decus, ubi par eorum numerus aspiceretur, qui adtulissent salutem et qui accepissent! […]”38.
Exceptând cazul centurionului de sfârşit de secol III p.Chr. C. Didius Saturninus, ultima atestare a decernării acestei coroane provine din timpul împăratului Claudius, deşi teoretic ea nu este scoasă din schema decoraţiilor militare . În realitate totuşi acesta este ultimul care primeşte o asemenea coroană: împăraţii Severus şi Caracalla acordă o corona civica aurea, denumire care îl face pe Watson să afirme că este vorba de un nou tip de decoraţie, creat acum40. Credem totuşi că interpretarea lui Watson este eronată: sistemul decoraţiilor militare se apropia de sfârşit şi este improbabil ca acum să fie inventată alta nouă. Mai degrabă Didius Saturninus a primit două coroane, una civica şi una aurea, după cum argumentează şi Maxfield41, corect fiind corona civica et aurea.
Pe lângă utilizarea ei ca decoraţie militară, această coroană este adoptată şi de către împăraţi, ca emblemă. Augustus primeşte din partea Senatului dreptul de a agăţa coroana deasupra casei sale, iar obiceiul este repede preluat şi de alţi împăraţi printre care Galba, Vitellius, Vespasian, Traian etc42. Tot pe post de emblemă imperială o avem atestată şi pe reversul multor monede, având şi legenda ob cives servatos.




Fig.2


Numeroasele reprezentări de corona civica pe monumente, precum şi descrierile literare concordă. Cea mai bună reprezentare sculpturală a acesteia o găsim pe monumentul lui M.Caelius de la Castra Vetera. Alte reprezentări avem pe un relief fragmentar al unui soldat necunoscut din Köln şi pe un alt relief al lui Q.Sertorius Festus, care este posibil să poarte o corona pe cap. Tot o corona civica este reprezentată şi pe un coif de paradă descoperit la Vize, în Turcia, deşi în acest caz nu poate fi vorba de o decoraţie militară43.


Corona navalis (classica sau rostrata)

Numele coroanei navale apare la autorii antici sub trei forme diferite: corona navalis, corona classica şi corona rostrata, indicând posibilitatea ca ele să fie diferite44. Această ipoteză se bazează pe faptul că, în cazurile unde ştim că a fost acordată, M.Agrippa şi M.Varro, este vorba de comandantul flotei, în timp ce A.Gellius şi Festus spun că ea se acorda primului soldat care a ajuns pe o navă inamică45.
Navalis est, qua donari solet, maritimo proelio qui primus in hostium navem vi armatus transiluit; ea quasi navium rostris insignita est46.
Navali corona solet donari, qui primus in hostium navem armatus transilierit47.
Totuşi, alţi autori folosesc termenii ca şi cum ar fi echivalenţi: Plinius spune despre M.Varro şi M.Agrippa că au primit coronae rostratae, pentru ca mai apoi să o denumească pe cea primită de Varro corona navalis. Echivalenţa între termeni o găsim şi la alţi autori antici48.
M.Agrippa navali corona a Caesare donatus est, qui honos nulli ante eum habitus erat49.
UtrummaiusbeneficiumdeditM. AgrippaepaternepostAgrippamquidemnotus, anpatrideditAgrippanavalicoronainsignis, unicumadeptusinterdonamilitariadecus, […]”50.
Insigne coronae classicae, quo nemo umquam Romanorum donatus erat, hoc bello Agrippa singulari virtute meruit51.
Maxfield constata şi ea echivalenţa celor trei termeni, aceştia referindu-se la o decoraţie care putea fi obţinută în două moduri diferite. Orice diferenţă datorată gradului militar al celui care primea coroana nu mai exista însă la sfârşitul Republicii52. Având în vedere legătura iniţială dintre decernarea acestei coroane şi câştigarea unei bătălii pe mare, putem data apariţia ei după câştigarea primelor conflicte navale pe care Roma le are cu rivala ei Cartagina. Decoraţia poate fi astfel datată ca apărând cel mai devreme în timpul sau, mai probabil, la sfârşitul primului război punic, după 241 a.Chr. În sursele literare ea este menţionată abia sub Augustus, care i-o oferă lui M. Agrippa pentru victoria navală obţinută în 36 a.Chr; Plinius spune însă că primul care a primit această coroană este Marcus Varro, din partea lui Pompei, în 67 a.Chr.53.
Decoraţia supravieţuieşte în schema din timpul Principatului. Împăratul Claudius atârnă în 44 p.Chr. o corona navalis împreună cu o corona civica deasupra locuinţei sale după întoarcerea din campania din Britannia, ca semn al biruinţei sale asupra Oceanului54.
În timpul Principatului singurii care primesc această decoraţie sunt legaţii consulari; niciun alt ofiţer de rang inferior nu are atestată această coroană în dona primite. Acordarea acestei coroane este de fapt singura diferenţă între dona acestora şi dona pentru praefectus praetorio. Corona navalis este aşadar semnătura fostului consul, motivul fiind probabil dat de raritatea acordării acesteia în timpul Republicii55.
Cunoaştem în detaliu cum arăta această decoraţie: din însuşi numele ei rezultă că era decorată cu ciocurile – rostra – corăbiilor inamice56. Coroana era realizată din aur: „[…] Et "muralis" autem et "castrensis" et "navalis" fieri ex auro solent […]”57. Ea apare de multe ori pe monedele lui Augustus, ale lui Caligula şi, posibil, tipul acesta monetar continuă sub Claudius58 – în acest caz tipul respectiv poate fi pus în legătură cu expediţia peste ocean a împăratului. Reprezentări similare cu rostra mai avem şi pe un relief din biserica San Marcello din Roma: pe relief apar trei stindarde, cel din mijloc fiind decorat la bază cu prora unei nave.



Fig.3



Corona muralis

Corona muralis era acordată celui care escalada zidul şi intra primul cu forţa într-un oraş inamic59.
Muralis est corona, qua donatur ab imperatore, qui primus murum subiit inque oppidum hostium per vim ascendit; idcirco quasi muri pinnis decorata est60.
Probabil că niciuna dintre aceste două coroane nu erau acordate des, din simplul fapt că cel care le-ar fi meritat murea frecvent în timpul respectivului atac. Titus Livius descrie pericolele asaltului unui zid bine apărat, asalt care reuşea foarte rar din prima încercare. Totuşi ambele au rolul de a motiva soldatul să lupte la potenţial maxim. Tot el descrie un episod din timpul asediului oraşului Carthago Nova, în campania lui Scipio Africanus în Spania: un marinar, Sextus Digitius, şi un legionar, Quintus Trebellius, afirmau fiecare că a fost primul care a escaladat zidul şi a pătruns în oraş, cerând drept răsplată corona muralis. Incidentul a degenerat şi a putut fi aplanat numai când arbitrii desemnaţi de Scipio au acordat pentru fiecare câte o coroană, motivând că au ajuns sus în acelaşi timp61. Episodul dovedeşte importanţa pe care soldaţii o acordau acestor simple decoraţii62. Un alt recipient al coroanei murale este Scipio Aemilianus. Din cele două exemple putem observa că, cel puţin sub Republică, această decoraţie se acorda fără să se ţină seama de gradul militar63. Suetonius ne informează că şi pe timpul lui Augustus aceste coroane erau rar acordate şi inclusiv soldaţii simpli puteau să le primească.
Dona militaria aliquanto facilius phaleras et torques, quicquid auro argentoque constaret, quam vallares ac murales coronas, quae honore praecellerent, dabat; has quam parcissime et sine ambitione ac saepe etiam caligatis tribuit64.
În timpul Principatului prima referinţă despre coroana murală se datează în timpul domniei lui Caligula, cel decorat fiind Anicius Maximus, în calitate de praefectus castrorum65. Sex.Vibius Gallus, primpilaris şi praefectus castrorum sub Domiţian şi Traian, primeşte şi el această decoraţie; la fel sunt răsplătiţi Ti.Claudius Iunianus66 şi Q.Sulpicius Celsus67. Sub Principat corona muralis îşi pierduse semnificaţia iniţială, făcând parte din dona standardizate care se acordau ofiţerilor senatori68, cavalerilor care urmau militiae equestres69 sau centurionilor70.
A.Gellius descrie această coroană ca fiind făcută din aur şi decorată cu reprezentările crenelurilor71. Corona muralis are clar reprezentate crenelurile, porţile şi deschiderile ferestrelor72. O astfel de coroană avem reprezentată pe coiful de paradă descoperit la Ribchester, precum şi pe inscripţia lui Sulpicius Celsus.




Fig.4



Corona vallaris

Corona vallaris sau castrensis – după cum mai apare la autorii antici – era echivalentul pentru corona muralis, acordându-se în cazul cuceririi unei tabere aparţinând inamicului73.
Castrensis est corona, qua donat imperator eum, qui primus hostium castra pugnans introivit; ea corona insigne valli habet74.
Castrensi corona donabatur, qui primus hostium castra pugnando introisset, cui insigne erat ex auro vallum75.
Pentru perioada Republicii avem doar trei referinţe vagi pentru corona vallaris, ea nefigurând în lista de decoraţii dată de Polybius sau în dona primite de L.Siccius Dentatus; apare de două ori la Titus Livius, odată când descrie soldaţii care participă la triumful lui L.Papirius Cursor din 293 a.Chr. ca purtând coronae vallares76, şi a doua oară când vorbeşte despre armata cu care Hannibal îl înfruntă pe Scipio Africanus la Zama, în 202 a.Chr.77. A treia menţiune provine de la Valerius Maximus, care descrie capturarea unei tabere inamice în 283 a.Chr., în timpul războiului cu brutii şi lucanii78. Maxfield nu crede că aceste menţiuni dovedesc existenţa acestei coroane atât de timpuriu, considerând-o mai degrabă o inovaţie târzie, probabil databilă spre sfârşitul Republicii79.
La fel ca şi corona muralis în timpul Principatului, corona vallaris devine parte obişnuită din dona acordate ofiţerilor senatori80, cavalerilor care urmau militiae equestres81 sau centurionilor82. Diferenţa dintre cele două coroane este dată de frecvenţa cu care sunt acordate: corona vallaris este acordată mult mai des centurionilor decât corona muralis, care creşte astfel în prestigiu83.
Corona vallaris apare foarte bine reprezentată pe monumentul funerar al lui Sex.Vibius Gallus, semănând ca formă cu cea murală; coroana era realizată din aur şi era decorată cu insigne valli. Aspectul grafic al acestei coroane este influenţat de forma regulată a castrului roman.



Fig.5



Corona aurea

Corona aurea, coroana de aur, este cea mai simplă dintre coroanele militare, ea nefiind acordată pentru vreo faptă specifică şi având un caracter general valabil. Maxfield este de părere că celelalte tipuri de coroane au evoluat din aceasta şi au fost adaptate pentru răsplătirea diferitelor acte de vitejie în luptă84.
Caracterul general valabil al acesteia reiese din scrierile autorilor antici: T.Manlius şi M.Valerius primesc decoraţia pentru uciderea unui inamic în duel individual; patru centurioni o primesc pentru că au ocupat porţile şi zidurile Aquiloniei în timpul războaielor cu samniţii; la asediul din 210 a.Chr. al oraşului Carthago Nova G.Laelius, comandant al flotei, primeşte şi el această decoraţie. Din exemplele enumerate reiese lipsa unei relaţionări între rang şi distincţie85.
Absenţa unei corelări precise între corona aurea şi o anumită faptă de curaj a facilitat intrarea acesteia în schema decoraţiilor din timpul Principatului, unde ocupa ultimul loc86. Practic întâlnim această coroană în toate tipurile de dona, începând cu cele primite de evocatus şi terminând cu dona oferite ofiţelor de rang ecvestru sau senatorial87. Ocazional ea poate fi acordată centurionilor în locul celei vallaris sau muralis88.
În lipsa descrierilor, singura sursă după care ne putem da seama despre cum arăta această coroană este reprezentarea de pe piatra funerară a lui Sex.Vibius Gallus. Pe monument apare o coroană din frunze, probabil realizate din aur, legată la spate cu o panglică ale cărei capete atârnă liber. Forma acestora este similară cu aceea a frunzelor laurului89.



Fig.6



Vexillum

Prima atestare a unui vexillum ca decoraţie militară ne parvine din Punica:
tunchastauiris, tuncMartiacuique
uexilla, utmeritum, etpraedaelibaminadantur
.”90
Nu putem fi însă siguri, deoarece între cel de-al doilea război punic şi momentul când scria Silius Italicus trecuseră aproape 400 de ani. Maxfield consideră că anacronismul istoric este vinovat pentru această situaţie91. Decoraţia nu este inclusă în lista care ne-a parvenit de la Polybius; ea nu apare nici în dona primite de Siccius Dentatus.
În aceste condiţii prima atestare sigură se datează în 107 a.Chr., un vexillum fiind inclus în dona primite de C.Marius în timpul războiului cu Iugurtha.
Non possum fidei causa imagines neque triumphos aut consulatus maiorum meorum ostentare, at, si res postulet, hastas, uexillum, phaleras, alia militaria dona, praeterea cicatrices aduerso corpore. Hae sunt meae imagines, haec nobilitas, non hereditate relicta, ut illa illis, sed quae ego meis plurimis laboribus et periculis quaesiui.”92
Agrippa este şi el recompensat cu un vexillum caeruluem în 31 a.Chr., în semn de recunoaştere a victoriei navale obţinute asupra lui Marc Antoniu la Actium.
„[…] καὶἐτίμησενὥσπερεἴθιστο, καὶτόντεἈγρίππανἄλλοιςτέτισικαὶσημείῳκυανοειδεῖναυκρατητικῷπροσεπεσέμνυνε, καὶτοῖςστρατιώταιςἔδωκέτινα: τῷτεδήμῳκαθ᾽ἑκατὸνδραχμάς, προτέροιςμὲντοῖςἐςἄνδραςτελοῦσιν, ἔπειταδὲκαὶτοῖςπαισὶδιὰτὸνΜάρκελλοντὸν93.
În perioada Principatului acesta este inclus în schema decoraţiilor, gradul minim necesar pentru a-l putea primi fiind cel de praefectus castrorum94. Vexillum-ul oferit ca decoraţie militară este identic cu cel folosit pe post de stindard pentru trupe, fiind un steag obişnuit, de formă pătrată sau rectangulară, atârnat de o bară pusă orizontal pe capătul unei tije95. Avem un singur exemplar care a rezistat până în prezent, în Egipt: realizat din pânză de in vopsită stacojiu şi decorat cu auriu cu o margine stacojie la bază, are o suprafaţă de 500x500mm96.


Fig.7


În timpul Principatului avem atestate vexilla argentea, reprezentate în piatră pe patru monumente funerare, databile – cu o excepţie – în perioada dinastiilor Flaviană şi Antonină98. Reprezentări grafice mai clare apar pe piatra funerară ridicată pentru Sex.Vibius Gallus, acestea fiind de altfel şi singurele două identificate cu siguranţă ca fiind vexilla99.


Fig.8



Hasta pura

Decoraţie specifică ofiţerilor provenind din ordinul ecvestru în timpul Principatului100, hasta pura era acordată în timpul Republicii celui care rănise un inamic în duel individual101. Avem doar un singur caz, datând tocmai din timpul domniei lui Tiberius, în care se explică în ce condiţii a fost aceasta oferită.
quoproelioRufusHelviusgregariusmilesservaticivisdecusrettulitdonatusqueestabAproniotorquibusethasta. Caesaraddiditcivicamcoronam, quodnoneamquoqueAproniusiureproconsulistribuissetquestusmagisquamoffensus102.
Salvarea vieţii unui cetăţean nu apare la Polybius ca fiind răsplătită cu hasta. Totuşi putem presupune că cel recompensat a rănit sau ucis soldaţi inamici în acea situaţie, fiind astfel îndeplinită condiţia dată de autorul grec. Cazul lui Rufus Helvius, un simplu miles care primeşte hasta pura, este unic în Principat, această decoraţie fiind rezervată ofiţerilor de rang superior103.
Controverse apar şi în ce priveşte materialul din care erau făcute aceste decoraţii. Varro spune că hasta pura nu conţine fier, iar cea cu care este decorat C.Didius Saturninus de către Septimius Severus şi Caracalla este din argint.
PURAIVVENISQUINITITURHASTAidestsineferro: namhocfuitpraemiumapudmaioreseiusquituncprimumvicissetinproelio, sicutaitVarroinlibrisdegentepopuliRomani104.
O relatare despre această decoraţie, cu menţiunea că este de argint apare pe inscripţia onorifică pentru C.Didius Saturninus.
C(aio) Didio C(aius) f(ilius) Sab(atina)
Saturnino
prim(us) p(ilus)
donato bello Par(thico)
a divo Vero item
bello Germanico
a divo M(arco) torq(ues) et arm(illas)
item divis Severo et
Magno Antonino
coron(a) aurea civica
et asta pura argent(ae)
ob insigni[a] eius in
rem pub(licam) merita
Saturnienses
municipes patro(no)
105
Iniţial, pe baza unor reprezentări de pe monede greşit interpretate, s-a considerat că hasta pura reprezintă o suliţă fără vârf, dar Maxfield demonstreză că pura are un sens ritualic106. Rezultă o suliţă care nu este folosită în luptă, dar care este o replică în mărime naturală a armei107. Reprezentările de pe monumente diferă prin modalitatea de redare a vârfului suliţei: mici şi triunghiulare pe monumentul lui Sex.Vibius Gallus, sub formă de frunze pe monumentul lui C.Purtisius Atinas, sau tot sub formă de frunze dar de dimensiuni mai mari pe monumentul lui C.Vibius Macer108.



Fig.9



Dona minora. Torques, armillae, phalerae.

Am optat pentru tratarea acestor trei decoraţii împreună, deoarece în timpul Principatului ele sunt considerate decoraţii inferioare, fiind acordate centurionilor, subofiţerilor sau soldaţilor simpli108. Acum ele nu mai sunt incluse în dona ofiţerilor superiori.
Torques-ul a fost probabil adoptat ca decoraţie militară de romani în urma luptelor repetate cu celţii, cu perşii sau cu sciţii, populaţii la care acesta era folosit pe post de ornament personal sau ca însemn de rang110. Titus Livius menţionează cum Torquatus este adoptat ca şi cognomen de către Titus Manlius, figurând apoi şi pe monedele emise cât a fost triumvir monetalis.
Iacentis inde corpus ab omni alia uexatione intactum uno torque spoliauit, quem respersum cruore collo circumdedit suo. Inter carminum prope in modum incondita quaedam militariter ioculantes Torquati cognomen auditum; celebratum deinde posteris etiam familiae honori fuit111.
Polybius nu menţionează torques în lista decoraţiilor militare, dar menţionează că era luat ca pradă de război de la galli. L.Siccius Dentatus a primit 83 de astfel de distincţii, iar în anul 89 a.Chr. turma Salluitana primeşte cetăţenie romană şi dona, inclusiv un torques:
[...]Cn(aeus) Pompeius Sex(ti) f(ilius) imperator
virtutis caussa turmam
Salluitanam donavit in
castreis apud Asculum
cornuculo et patella, torque
armilla, palereis; et frumen[t]um
duplex
112
Nu cunoaştem condiţiile specifice de acordare a acestei decoraţii, dar este cert că în perioada Principatului torques nu este acordat ofiţerilor peste gradul de centurion113. Apare foarte des atestat începând de la Augustus, atât în inscripţii cât şi reprezentări sculpturale. Există o foarte mare varietate de modele, de la piesele simple la cele cu diferite ornamente şi terminaţii cu capete zooforme114. Plinius spune că existau două tipuri de torques: de argint pentru cetăţeni şi de aur, acordate aliaţilor115.
Sunt adhuc aliquae non omittendae in auro differentiae. auxilia quippe et externos torquibus aureis donavere, at cives non nisi argenteis, praeterque armillas civibus dedere, quas non dabant externis.”116
Din reprezentările pe care le avem pe monumente observăm că modul în care romanii poartă decoraţia diferă faţă de barbari. Galii îl poartă în jurul gâtului, în timp ce la romani el este acordat în general în perechi, şi fie este prins de armură, fie cele două colane sunt legate cu o bucată de material care este petrecută pe după gât117.


Fig.10


Armilla este o brăţară realizată din metal preţios, oferită ca recompensă soldaţilor de către generalul armatei, sub Republică, şi de catre împărat sau locţiitorul acestuia, sub Principat119. Deşi în lumea romană purtatul brăţărilor de către bărbaţi era considerat un semn de efeminare120, în acest caz avem de-a face cu o excepţie după cum ne informează Isidor.
Armillaeautem proprie virorum sunt, conlatae victoriae causa militibus ab armorum virtute […]”121.
În perioada republicană există puţine referinţe literare despre armillae utilizate ca decoraţii militare. L.Siccius Dentatus pimise 160 de astfel de distincţii, iar Valerius Maximus povesteşte cum, în timpul războiului civil dintre Caesar şi Pompei, unui libert care activa în trupele de cavalerie Metellus Scipio refuză să îi acorde armillae din aur pentru că mai înainte fusese sclav. Libertului în cauză îi sunt apoi oferite armillae de argint122. V.Maxfield apreciază că avem de-a face cu o premieră: el este singurul libert despre care se ştie că a fost decorat pentru acţiuni pe câmpul de luptă123.
În timpul Principatului armillae erau acordate în general în perechi, împreună cu torques şi phalerae, formând dona soldaţilor simpli, centurionilor sau subofiţerilor124.
Ca şi în cazul torques-ului există o diversitate de modele de astfel de brăţări. M.Caelius are armillae nedecorate. Pe mormântul soldatului necunoscut din Picenum le avem însă reprezentate sub formă de şarpe.
Phalera este denumirea acordată atât decoraţiei militare cât şi unui ornament în formă de disc, care se ataşa harnaşamentului cailor125.
În timpul Republicii o găsim, ca decoraţie militară, la Polybius în dona pe care le primesc călăreţii126. Este greu de stabilit când anume phalerae ajung să fie acordate infanteriştilor; deja în perioada războaielor lui Augustus cu populaţiile din Illyricum şi Spania găsim atestări de soldaţi legionari care fuseseră astfel decoraţi127. Acest tip de decoraţii militare îl avem atestat şi arheologic, prin descoperirile din anul 1858 la Castra Vetera128. Este vorba despre un set de zece piese, dintre care nouă circulare, decorate cu capete de lei şi figuri mitologice. Piesa centrală, a zecea, are formă de semilună şi are reprezentat pe ea un sfinx dublu. Sunt realizate din bronz placat cu argint. Părţile decorate sunt suprapuse peste piese simple din bronz, care asigurau sistemul de prindere. Ele erau purtate pe piept, ataşate de un ham din piele, care se închidea la spate129.



Fig.11



Concluzii

Lucrarea de faţă se doreşte a fi un mic studiu asupra decoraţiilor armatei romane.
Metodologia de lucru s-a bazat pe combinarea cercetării mărturiilor autorilor antici cu informaţiile obţinute prin mijloacele specifice arheologiei. Credem că la baza unui asemenea demers trebuie să se afle, cum altfel, mărturiile epigrafice deoarece sursele cunoaşterii au ponderi diferite. Sursele literare sunt importante dar de multe ori sunt lacunare sau duc la confuzii. În acest caz ele reflectă foarte puţin specificul temporal; autorii antici fac confuzii în ce priveşte decoraţiile armatei romane sau chiar inventează acordări de dona130. Vinovat este anacronismul istoric aceştia preiau informaţia din trecut şi o folosesc cu referire la momentul în care scriu. Datele arheologice pot fi utilizate dar, în acest caz, depindem de nivelul descoperirilor care, din păcate sunt infime ca număr. Numismatica poate oferi unele date importante131, cu menţiunea că în acest caz ele sunt doar de ordin iconografic, fiind astfel surclasate de reprezentările sculpturale ca şi sursă de cunoaştere. Rezultă, cum am afirmat şi mai sus că, pentru un asemenea subiect trebuie efectuată o cercetare combinată în literatură, numismatică, artă şi, nu în ultimul rând, epigrafie.
Observăm câteva trăsături specifice decoraţiilor militare.
Dona armatei romane prezintă o mare diversitate, sistemul evoluând de-a lungul timpului. Schema după care se acordau aceste distincţii se definitivează la începutul Principatului, deşi vor exista şi abateri de la regulile stabilite. Tot acum observăm schimbarea principiului după care se acordau dona. În perioada Republicii acestea se acordau indiferent de gradul celui care le primea, fiind răsplătită fapta, iar nu simpla participare la luptă.
În timpul Principatului observăm o separare strictă, în funcţie de poziţia deţinută în armată, a decoraţiilor. Se poate vorbi de o standardizare şi de o ierarhizare care corespunde mentalităţii unei societăţi aristocratice a decoraţiilor oferite, care foarte probabil, începe de la Claudius şi continuă nemodificată până sub Severi, aproximativ 200 de ani132. Observăm însă că perioada Antoninilor iese în evidenţă prin generozitatea cu care sunt acum acordate decoraţii.
Avem astfel dona minora, compuse în general din torques, armillae, phalerae şi, posibil, diverse coronae, care se acordau soldaţilor simpli (milites gregarii), subofiţerilor sau centurionilor. În cazul acordării de coroane se prefera, în ordine, vallaris, muralis şi, în fine, cel mai arareori, aurea. Nu se acorda niciodată corona classica133. Face excepţie de la această regulă primus pilus, ale cărui dona sunt suplimentate cu un vexillum. Ofiţerii superiori acum sunt decoraţi pentru simpla lor prezenţă în campanie134. Dona pe care aceştia le primesc sunt compuse din coronae, hastae şi vexilla, al căror număr variază în funcţie de trei criterii. În primul rând conta locul ocupat în ierarhia armatei: cu cât era mai sus, cu atât dona erau mai consistente. Conta şi meritul personal: observăm un nivel minim şi un nivel maxim pentru fiecare caz în parte. Al treilea factor este reprezentat de împăratul care a acordat decoraţiile. Astfel, observăm generozitatea lui Traian, care rareori coboară sub plafonul maxim135, în opoziţie cu reticenţa lui Hadrian136.
Tot în perioada Principatului cunoaştem o serie de derogări de la normele care guvernau acordarea decoraţiilor militare. Deşi majoritatea cazurilor când au fost acordate dona ţin de războaie externe există excepţii. Epaphroditus este decorat de către Nero pentru rolul jucat în descoperirea conspiraţiei lui Calpurnius Piso – în 65 p.Chr – cu mai multe hastae şi coronae137 iar Posides, unul dintre liberţii preferaţi ai lui Claudius, este decorat în urma campaniei din Britannia.
Libertorum praecipue suspexit Posiden spadonem, quem etiam Britannico triumpho inter militares viros hasta pura donavit; […]”138.
La sfârşit am considerat util să realizăm un catalog epigrafic cu soldaţii decoraţi în timpul cuceririi Daciei. Astfel am adunat referirile la militarii din legiuni şi am reuşit să identificăm 33 de soldaţi, dintre care 25 au numele cunoscute, decoraţi cu ocazia cuceririi Daciei.


Catalogul epigrafic cu soldaţii decoraţi în timpul războaielor de cucerire a Daciei.


1. L. Aconius Statura

CIL XI, 5992 = IDRE I, 125

L(ucio) Aconio L(uci) f(ilio) Clu(stumina tribu)
Staturae
(centurioni) leg(ionis) XI C(laudiae) p(iae) f(idelis), doni(s)
donato ab Imp(eratore) Traiano
Aug(usto) Germ(anico) ob bellum Dacic(um)
torquib(us) armill(is) phaleris
corona vallar(i) et a priorib(us)
principibus eisdem [do]nis
donato o[b b]ellum Germa(nicum) et Sarmatic(um), a divo Traiano
ex militia in equestrem
dignitatem transl[a]to,
Arimini ponti(fici) quinq(uennali),
Tiferni Mat(taurensis) flamini pontif(ici)
quinq(uennali),
L(ucius) Aconius Statura, fil(ius),
ex testamento eius cuius
dedicatione epulum decu-
rionibus et plebi dedit.
L(ocus) d(atus) d(ecreto) d(ecurionum).


Piesa a fost descoperită în Tifernum Mataurense, în Italia.
Aflăm din această inscripţie cariera lui L.Aconius Statura. Acesta a fost centurion în legiunile XI Claudia p.f. în Moesia Inferior, IIII Flavia Felix în Moesia Superior, V Macedonica în Moesia Inferior şi VII Claudia în Moesia Superior. El este decorat atât în campaniile lui Domiţian contra sarmaţilor139 şi chattilor cât şi în războaiele lui Traian din Dacia. Campania din Dacia poate fi datată pe baza absenţei din titulatura imperială a lui Traian a cognomen-ului Dacicus – este aşadar vorba de războiul din 101-102140.
Decoraţiile primite corespund rangului de centurion: torques, armillae, phalerae precum şi o corona vallaris. Tot Traian este cel care îl promovează în ordinul ecvestru141.


2. P. Aelius Hadrianus

CIL III, 550 = ILS, 308 = IDRE II, 365

P(ublio) Aelio P(ubli) f(ilio) Serg(ia tribu) Hadriano,
co(n)s(uli), VIIviro epulonum, sodali Augustali, leg(ato) pro pr(aetore) Imp(eratoris) Nervae Traiani
Caesaris Aug(usti) Germanici Dacici Pannoniae Inferioris, praetori eodemque
tempore leg(ato) leg(ionis) I Minerviae p(iae) f(idelis) bello Dacico item trib(uno) pleb(is), quaestori imperatoris
Traiani et comiti expeditionis Dacicae, donis militaribs ab eo donato bis, trib(uno) leg(ionis) II
Adiutricis p(iae) f(idelis), item legionis V Macedonicae, item legionis XXII Primigeniae p(iae) f(idelis), seviro
turmae eq(uitum) R(omanorum), praef(ecto) feriarum Latinarum, Xviro s(tlitibus) i(udicandis),
ή έξ ҆Αρείου πάγου βουλ̀η κὰι ή τῶν έξακοσίων κὰι ό
δῆμος τῶν ҆Αϑηναίων τoν ҆άρχοντα έαυτῶν
Άδριανόν


Inscripţia provine din Atena şi menţionează în ordine inversă un cursus honorum al viitorului împărat Hadrian142. Important pentru lucrarea de faţă este rândul cinci al inscripţiei unde aflăm că acesta a fost decorat de către Traian de două ori în timpul războaielor dacice. Viitorul împărat a participat în calitate de comes la prima campanie dacică, când este şi decorat de altfel. Această participare este excepţională: Hadrian este singurul senator decorat ca şi comes care nu este nici măcar quaestor. În toate celelalte cazuri cunoscute de comes decoraţi este vorba de foşti consuli143. Prima dona este atribuibilă campaniei din 101-102, când este comes, iar a doua oară este decorat în calitate de legat al legiunii I Minerva p.f., în al doilea război. Din păcate nu se menţionează ce decoraţii anume au fost primite dar le putem aproxima. În primul caz dona sa probabil că sunt egale cu cele ale unui quaestor. Maxfield susţine că între questură şi pretură nu se interpun posturi militare144. Excepţii există: pot fi introduse posturi extraordinare – de exemplu comes. În aceste cazuri dona pot fi echivalate fie rangului imediat superior, cel de praetor, fie rangului imediat inferior, cel de tribun145. Putem încerca să reconstituim decoraţiile primite astfel. În calitate de comes probabil a primit dona egale cu ale unui fost pretor. Credem că dona au fost echivalate postului imediat superior questurii, adică cel de praetor, fiind compuse din trei coroane (muralis, vallaris şi aurea), trei hastae şi trei vexilla. Acesta ar reprezenta maximul. Minimul ar fi dona pentru foştii tribuni: două coroane (muralis, vallaris), două hastae şi două vexilla146. Având însă natura excepţională a poziţiei de comes pe care o deţine Hadrian, relaţiile apropiate dintre acesta şi Traian, precum şi generozitatea împăratului, considerăm că dona acordate pentru primul război sunt cele ale unui fost praetor. Situaţia este mai simplă pentru al doilea război dacic. Ştim că Hadrian a fost prima dată consul suffectus în 108 p.Chr.147, deci el era praetor în 106, când a comandat legiunea I Minerva p.f.
Considerăm aşadar că dona sunt compuse tot din trei coroane (muralis, vallaris şi aurea), trei hastae şi trei vexilla.


3. L. Aemilius Paternus

IDRE I, 170

[L(ucio)] Aemilio [L(uci) fil(io)]
[G]al(eria tribu) Patern[o, praef(ecto)]
[f]abrum, (centurioni) coh(ortis) IIII praet(oriae), [bis ?]
[do]nis donato ab Imp(eratore) C[aes(are)]
[Ne]rva Traiano Aug(usto) s[emel I expe-]
[dit]ione iterum [II Dacica]
[tor]qu[ibus]…..


CIL II 4461 = ILS 2661 = IDRE 171

L(ucio) Aemilio
L(uci) fil(io) Gal(eria tribu)
Paterno, p(rimi)p(ilari),
praef(ecto) fabr(um), (centurioni) leg(ionis) VII G(eminae),
(centurioni) leg(ionis) I M(inerviae), (centurioni) leg(ionis) VII Cl(audiae) [p(iae) f(idelis)]
(centurioni) leg(ionis) XIIII G(eminae), (centurioni) coh(ortis) X [urbanae],
(centurioni) coh(ortis) IIII pr(aetoriae), CCC leg(ionis) II Aug(ustae)
et p(rimi)p(ilo), ter donis donato
ab imp(eratore) Traiano torqui-
bus armillis phaleris
corona vallari bis
in Dacia semel in Par-
thia;
Atilia L(ucio) fil(ia) Vera be-
ne de se merito


Ambele inscripţii pentru L.Aemilius Paternus provin din Hispania Inferior, Aeso. Acesta îşi începe cariera ca prefectus fabrum. Urmează în continuare centurionate în legiunile VII Gemina în Hispania Taraconensis, în I Minervia, înainte de aducerea ei la Dunăre148, în VII Claudia149 şi a XIIII Gemina. În timp ce îndeplineşte acest centurionat L.Aemilius va fi decorat de două ori în cursul războaielor dacice150. Decoraţiile primite sunt torquibus, armillis, phaleris şi corona valari, dona fiind aceleaşi în ambele cazuri. Ultimul set de decoraţii îl va primi în urma războiuluilui Traian cu parţii, -semel in Parthia.


4. Sex. Aquilius Severus

CIL III, 1940 = IDRE II, 301

[…H]erculi……..
[S]ex(tus) Aquili[us]
Severus, (centurio) coh(ortis) V [pr(aetoriae],
donis donatus ab [imp(eratore) Traiano bello]
Dacico, decurio Salonis et Flano[nae];
l(ocus) d(atus) d(ecreto) d(ecurionum)


Sex.Aquilius Severus a fost decorat în timpul războaielor dacice ale lui Traian. Având în vedere că respectivul este centurion putem aproxima dona ca fiind compuse dintr-un set de torques, armillae şi phalera. Ţinând însă cont schemele de decorare ale centurionilor propuse de Maxfield considerăm că putem adăuga şi o corona, probabil valaris sau muralis151.


5. C. Arrius Clemens

CIL XI 5646 = ILS 2081 = IDRE I, 123

C(aio) Arrio C(ai) f(ilio) Cor(nelia tribu)
Clementi, militi coh(ortis) IX
pr(aetoriae), equiti coh(ortis) eiusdem, donis
donato ab imp(eratore) Traiano
torquibus armillis phaleris
ob bellum Dacicum, singulari
praefectorum pr(aetorio), tesserario, o-
ptioni, fisci curatori, cornicul(ario)
tribuni, evocato Aug(usti), (centurioni) coh(ortis) I vigil(um), (centurioni)
statorum, (centurioni) coh(ortis) XIIII urb(anae), (centurioni) coh(ortis) VII pr(aetoriae)
trecenario, donis donato ab imp(eratore)
Hadriano hasta pura, corona aurea,
(centurioni) leg(ionis) III Aug(ustae), primipilari, IIvir(o) quin-
quennali, patrono municipii,
curatori rei publicae,
decur(iones) et aug(ustales), V[Ivir(i) et] municipes Matil(icates)


Inscripţia care ne înfăţişează cariera lui C.Arrius Clemens provine din Matilica, Italia. Cariera acestuia se întinde sub doi împăraţi, Traian şi Hadrian, fiind decorat de fiecare dintre ei. Arrius Clemens îşi începe serviciul militar în garda pretoriană, ajungând apoi eques152 în aceeaşi cohors IX praetoriae. În această calitate el va participa în armata lui Traian unde va fi şi decorat153. Dona sunt compuse din torques, armillae şi phalerae. Ocupă apoi postul de singularis, adică în garda personală a prefectului praetorium-ului154. Urmează diferite funcţii – tesserarius, optio, fisci curator, cornicularius tribuni – apoi este rechemat în armată – evocatus Augusti155. Va servi în continuare fiind decorat de către Hadrian cu hasta pura şi corona aurea156. Aceste secunde dona pot fi puse în legătură cu războiul din Iudeea, din 132-135157. După ce împlineşte cincizeci de ani urmează un bine meritat post de primus pilus în legiunea III Augustae158 iar apoi Arrius Clemens se retrage în Matilica şi ocupă o serie de funcţii municipale159.


6. M. Arruntius Claudianus

AE 1969-1970, 595a = AE 1972, 572 = IDRE II 373

M(arcum) Arruntium M(arci) [fili]um Ter(etina tribu)
Claudian(u)m, pra[ef(ectum) coh]ort(is),
tribunum [bis], praef(ectum) ala[e et]
vex[il]li prae[to]rianorum, don[is]
[mil]itaribu[s don]atum hasta pur[a]
[ve]xillis ar[genteis c]orona aurea
[e]t coron[a..., proc(uratorem)] Romae fru-
[menti mancipalis] it(em) praef(ectum) class(is)
[Moesicae et ripae Dan]uvi(i),
[adlectum in amplissi]mum ordine[m]
[inter aed]ilicios, pra[etor]em p(opuli) R(omani), leg(atum)
[pr(o) pr(aetore) p]rovinciarum A[cha]iae et
Asiae bis,
C(aius) Vibius Salutaris a[mico suo].
M(αρκουμ) ҆Αρρούντιον Κλαυ[διανόν],
̓έπαρχον σπείρης, δ̀ις χειλία[ρχον],
δ̀ις ͐έπαρχον ἐιλης, ̀επίτροπον ε[ν]
΄Ρώμη έπι τοΰ σείτου, ͗έπαρχον τοῦ
͐εν Μοισίαι στόλου κὰι τῆς όχϑης,
καταλεεγηένον εις σύνκλητον
͐εν τοῖς ͐αγορανομικοῖς, στρατεγ̀ον
δήμου ͑Ρωμαίων, πρεσβευτην κὰι ͐α[ν]-
τιστράτηγον ͐επαρχειῶν ͐Αχαίας
͐Ασίας δίς
Γ(ασιους) Ουείβιοσ Σαλουτάρις φίλωι
κὰι ευεργέτηι ͐ιδίωι.

Inscripţia provine din Ephesus, Asia.

M.Arruntius Claudianus este originar din Xanthus, Licia160.
Maxfield observă o serie de probleme legate de această inscripţie: este vorba de datarea ei. Singurul element de care putem fi siguri este postul de legat al legiunii II Traiana. Autoarea britanică susţine că terminus post quem este dat de crearea acestei legiuni înainte de prima campanie traiană contra dacilor161; după 120 legiunea este mutată în Egipt şi va intra sub comanda unui prefect din ordinul ecvestru162. Astfel, comanda s-ar încadra în primele două decenii ale secolului II p.Chr. iar dona ar putea fi legate de războaiele dacice ale lui Traian163. Petolescu propune o cronologie de durată lungă, coborând comanda până la războaiele civile dintre Vitellius şi Vespasian164. Chiar dacă nu poate stabili cu precizie data când a comandat Arruntius Claudianus legiunea acceptăm ipoteza lui Maxfield: limitele sunt războaiele dacice ale lui Domiţian şi mutarea legiunii în Egipt în 120 p.Chr.165. Putem pune astfel dona în relaţie cu războaiele dacice ale lui Traian. Cert este că Arruntius Clemens îndeplinea în momentul decorării a treia miliţie ecvestră, fiind la comanda unui vexillum de pretorieni iar dona primită este compusă din două coronae, o hasta şi mai multe vexillis argenteis166.
Cariera acestuia continuă, în cele din urmă Arruntius Clemens ajungând [adlectum in amplissi]mum ordine[m] [inter aed]ilicios. Ultimul post menţionat este cel de legat al proconsulului Asiei, bis167.
Cel care îi ridică inscripţia este C(aius) Vibius Salutaris a[mico suo].


7. P. Besius Betuinianus

CIL VIII 9990 = ILS 1352 = IDRE II 468

P(ublio) Bessio P(ubli) filio Qui(rina tribu) Betuiniano
C(aio) Mario Memmio Sabino,
praef(ecto) coh(ortis) I Raetorum, trib(uno) leg(ionis) X G(eminae) p(iae) f(idelis),
praef(ecto) alae Dardan(orum), procuratori
Imp(eratoris) Caesaris Nervae Traiani Aug(usti) Germ(anici) Dacici
monetae, proc(uratori) provinc(iae) Baeticae, proc(uratori) XX hered(itatium), proc(uratori) pro
leg(ato) provinc(iae) Mauretaniae Tingitanae, donis donato ab
Imp(eratore) Traiano Aug(usto) bello Dacico corona murali, vallari, hastis pur(is), vexillo argent(eo),
exacti exercitus


Inscripţia provine din Tingi, în Mauretania Tingitana.
P.Bessius Betuinianus a efectuat miliţiile ecvestre în timpul domniei împăratului Traian168. A fost prefect al cohortei I Raetorum169, tribun în legiunea X Gemina p.f.170 şi prefect al alei Dardanorum171. Urmează apoi o serie de funcţii procuratoriene: procuratori monetae, de rang centenar, procurator de rang ducenar al provinciei Betica, procurator însărcinat cu colectarea taxei de 5% pe moşteniri la Roma şi procurator al Mauretania Tingitana172. Cariera este înregistrată în ordine directă dar dona nu sunt relaţionate cu vreo campanie anume, fiind trecute la sfârşit pentru emfază. Bessius Betuinianus a primit cât timp se afla în Dacia două coroane, două hastae şi un vexillum, dona despre care Maxfield afirmă că este cea mai mare primită până atunci de un ofiţer de rang ecvestru173, cu excepţia lui M.Arruntius Claudianus174.
În ce priveşte relaţionarea dintre dona şi vreo funcţie îndeplinită există două opinii diferite. Carcopino consideră că decoraţiile au fost primite cât timp era procurator al Mauretania Tingitana. Argumentul acestuia este simpla poziţionare a cuvântului dona după exercitarea funcţiei de proc(uratori) pro leg(ato) provinc(iae) Mauretaniae Tingitanae175. Pflaum le atribuie perioadei miliţiilor ecvestre: Betuinianus nu poate conduce trupele în campanie în afara provinciei decât dacă este numit dux sau praepositus şi neavând indicii că a fost, rezultă că nu putea merge în Dacia în fruntea armatei176. Personal optăm pentru varianta propusă de Pflaum deoarece argumentul lui Carcopino poate fi demontat relativ uşor, fiind dovedit în multe cazuri evidenţierea decoraţiilor prin menţionarea lor la sfârşitul sau la începutul inscripţiei.
Ridicarea inscripţiei s-a realizat înainte de 114-116 deoarece Traian nu apare nici cu titlul de Optimus (primit în vara lui 114) nici cu cel triumfal de Parthicus (prmit în 116)177.


8. C. Caelius Martialus

AE 1934, 2 = IDRE II, 367

C(aio) Caelio C(ai)
fil(io) Ouf(entina tribu) Martiali praef(ecto)
coh(ortis) I Raetorum quae tendit
in Raetia, trib(uno) leg(ionis) XIII Gem(inae) quae
tendit in Dacia in quo tribunatus
donis militaribus donatus est
ab Imp(eratore) Caes(are) Nerva Traiano
Aug(usto) Germanico Dacico et copiarum
curam adiuvit secunda expeditione
qua universa Dacia devicta est,
proc(uratori) provinc(iae) Achaiae, proc(uratori) ferrari[ar(um)],
[L(ucius) Gel]lius Menander, amicus


Inscripţia a fost descoperită la Corint. Din ea aflăm cursus honorum al lui C.Caelius Martialis. Acesta este întâi prefect al cohors I Raetorum178, apoi îndeplineşte un tribunat angusticlav179 în legiunea XIII Gemina, în primul război dacic. Îl regăsim în aceeaşi legiune în cel de-al doilea război, de data asta având responsabilitatea suplimentară de a se ocupa cu aprovizionarea armatei, tot acum fiind şi decorat180. Nu ştim din inscripţie care au fost decoraţiile primite, totuşi putem considera un minimum alcătuit dintr-o singură corona, o hasta pura şi un vexillum181,182. Ne bazăm afirmaţia pe asemănarea cu cazul lui L.Aurelius Nicomedes183, libert, primit în ordo equester sub Antoninus Pius, praefectus vehiculorum, însărcinat în plus cu aprovizionarea armatei în timpul campaniei parthice a lui M.Aurelius şi L.Verus. Decoraţiile primite, o coroană, o hasta şi un vexillum, sunt relaţionate de către Pflaum cu cura copiarum. Aceeaşi însărcinare o avea şi C.Caelius Martialis în momentul când este decorat184.
Foarte interesantă este şi restul şi restul inscripţiei de unde aflăm că universa Dacia devicta est, întreaga Dacie a fost învinsă şi ocupată185.
După cucerirea Daciei îl întâlnim pe post de procurator de rang centenar în provincia Achaia şi apoi ca administrator al minelor de fier din Gallia, având sediul la Lugdunum186.
L.Gellius Menander, amicus, este cel care se ocupă de ridicarea monumentului.


9. C. Caesius Silvestris

CIL XI, 5696 = IDRE I, 126

[C(aio)] Caesio C(ai) filio Ouf(entina tribu)
Silvestri, benef(iciario)
pr(aefecti) pr(aetorio), evoc(ato) Aug(usti),
(centurioni) leg(ionis) II Aug(ustae), leg(ionis) IIII F(laviae) F(elicis),
leg(ionis) III Gall(icae), leg(ionis) VI
Ferr(atae), leg(ionis) XXX U(lpiae) V(ictricis),
p(rimi)p(ilo), praef(ecto) castror(um) leg(ionis) II F(laviae) f(elicis),
[do]nis d[on]ato bello Dacico bis
[tor]quibus armillis phale-
[ris, po]ntifici, cur(atori)
[viar(um) et pontium] Umbr(iae) et Piceni dato
[ab Imp(eratore) An]tonino Aug(usto) Pio
[p(ater) p(atriae) imp(eratore) II], patrono municipii,
[…]erelius[………………………………..]
[R]ufinus……………………………


Inscripţia provine din Tuficum, Italia şi prezintă cariera lui C.Caesius Silvestris, personaj a cărui carieră se întinde sub Traian, Hadrian şi Antoninus Pius. Cursus honorum este înscris în ordine directă. El a fost beneficiarius al prefectului pretoriului187, efectuând apoi o serie de centurionate în legiunile II Augusta, IIII Flavia Felix – Benea consideră că legiunea se află acum în Dacia188 - III Gallica, VI Ferrata, XXX Ulpia Victrix. Devine primpilar şi apoi este reintegrat în legiunea IIII F.f. în calitate de praef(ectus) castror(um)189. Benea consideră că dona primite de C.Caesius Silvestris trebuie legate de această revenire a sa în legiune pe noul post190. Contrar acestei opinii Maxfield crede că el a fost decorat pe când era doar pretorian191. Decoraţiile primite de fiecare dată sunt torques, armillae şi phalera.
Cariera sa militară este încheiată în 141 când îl întâlnim printre decurionii municipiului Tuficum192. Tot aici va fi cur(atori) [viar(um) et pontium] Umbr(iae) et Piceni dato[ab Imp(eratore) An]tonino Aug(usto) Pio [p(ater) p(atriae) imp(eratore) II] în 142193.
Inscripţia este pusă de …[R]ufinus…..


10. P. Cassius Secundus

Archeoloski Vestnik 28/1977, 334 = IDRE I, 154.

Aecornae Aug(ustae)
P(ublius) Cassius Secundus,
praef(ectus) alae Brit(annicae)
milliariae c(ivium) R(omanorum)
bis torquatae, donis
donatus bis bello
Dacico ab
Imp(eratore) Caesare Nerva
Traiano Aug(usto) Ger(manico)
Dacico
coronis vexillis hastis


Piesa în discuţie provine din Emona, fiind dedicată zeiţei Aecorna.
P.Cassius Secundus îndeplineşte a treia miliţie ecvestră ca praefectus alae Britannicae194 în momentul când este decorat195. El a fost donis donatus bis – decorat de două ori – probabil în cel de-al doilea război al lui Traian cu dacii196. Dona sunt compuse din coronis, vexillis şi hastis puris. Având în vedere că el este decorat de două ori putem presupune că de fiecare dată a primit minim o coroană, o hasta şi un vexillum197.
Pe baza titulaturii imperiale putem încadra inscripţia între sfârşitul lui 102 (primul an în care este atestat titlul Dacicus al împăratului) şi iulie sau august 114 (cel mai târziu, deoarece după această dată Traian va figura în inscripţii ca Optimus)198.


11. C. Cilnius Proculus

AE 1926, 123 = IDRE I, 128

C(aio) Cilnio C(ai) f(ilio) [Po]m(ptina tribu) Procul[o leg(ato) Divi Traiani Parth(ico) pro praet(ore) provinc(iae) Moesiae Sup(erioris)]
item provin[c(iae) D]almatiae c[o(n)s(uli) donis militaribus ab eodem donato hastis IIII puris vexillis]
IIII argente[is c]orona mu[rali vallari classica aurea comiti divi Traiani et Imp(eratoris) Caesaris]
Hadriani Au[g(usti) le]g(atus) eiusd(em) pro [praetore exercitus qui missus est ad tumultus Sarmatarum in
pro]vincia [ Dacia comprimendos patrono col(oniae) d(ecreto) d(ecurionum)]


Fragmentul de inscripţie provine din Arretium, Italia.
C.Cilnius Proculus a fost guvernator de rang pretorian al Dalmaţiei, consul suffectus în, anul 100199. Şi, tot acum, în 8 mai atestat ca guvernator al Moesiei Superior200. Este decorat de către Traian în timpul primului război cu dacii. Dona primite sunt compuse din hastae IIII purae vexilla IIII argentea corona muralis vallaris classica aurea. El primeşte deci maximul care se putea acorda unui senator de rang consular201.


12. Ti. Claudius Maximus

AE 1969-1970, 583 = IDRE II, 363

Ti(berius) Claudius
Maximus, vet(eranus),
[s(e)] v(ivo) f(aciendum) c(uravit); militavit
eque(s) in leg(ione) VII C(laudia) p(ia) f(ideli), fac-
tus qu(a)estor equit(um),
singularis legati le-
gionis eiusdem, vexil-
larius equitum item bello Dacico ob virtu-
te(m) donis donatus ab im-
p(eratore) Domitiano, factus dupli(carius)
a divo Traiano in ala secu(n)d(a)
Pannoniorum a quo et fac-
tus explorator in bello Da-
cico et ob virtute(m) bis donis
donatus bello Dacico et
Parthico et ab eode(m) factus
decurio in ala eade(m) quod
cepisset Decebalu(m) et caput
eius pertulisset ei Ranissto-
ro, missus voluntarius ho-
nesta missione a Terent[io Scau-]
riano, consulare [exerci-]
tus provinciae nov[ae…]
……………………………………


Monumentul funerar al lui Ti.Claudius Maximus a fost descoperit în satul Grammeni, situat la nord-vest de Philippi. Este vorba de o stelă cu dimensiunile de 2,64x0,83(0,90)x0,26(0,28)m, având în partea inferioară reprezentate decoraţiile primite de acesta.
Cariera lui Ti.Claudius Maximus a fost îndelung dezbătută şi nu considerăm util să reluăm această discuţie202. Pentru demersul nostru importante sunt rândurile 15 şi 16 din inscripţie. Aflăm astfel că acesta a fost ob virtutem bis donis donatus ob bello Dacico et Parthico, decorat pentru vitejie de două ori în războaiele cu dacii şi parţii. Nu putem reconstitui cu certitudine dona primite de Claudius Maximus. Acestea nu sunt menţionate în text ci doar reprezentate sculptural pe monument: în partea inferioară avem reprezentate două torques şi două armillae203. Speidel consideră posibilă adăugarea unor phalerae la acestea, principalul argument fiind că ele puteau fi reprezentate pe partea inferioară a monumentului care nu s-a păstrat204. Maxfield se opune acestei păreri susţinînd că din monument nu lipşeste o bucată suficient de mare pe care să poată fi reprezentat un set de phalerae205.


13. M. Gavius Bassus

AE 1969-1970, 595b = AE 1972, 573 = IDRE II, 376

[M(arco) Gavio P(ubli) filio Palatina Basso]
Romae, praef(ecto) coh(ortis) VI Britt(onum) eq(uitatae) p(iae) f(idelis), trib(uno)
mil(itum) leg(ionis) I Adiutric(is), adlecto in dec(urias) V inter
selectos, praef(ecto) eq(uitum) alae Cl(audiae) novae, donis donato
bello Dacico ab Imp(eratore) Caesare Nerva Traiano
Aug(usto) Germanico Dacico corona murali hasta
[p]ura vexillo, praef(ecto) orae Ponticae maritimae
Μ(αρκω) Γαυ[ί]ω Π(ουβλίω) υίῶι Παλατείνα Βάσσοι ͐Ρώμης,
͐επάρχωι σπείρης ςʹ Βριταννικῆς ίππικῆς
ευρεβοῦς πιστικε͂ς, χελιάρχωι στρατιωτῶν
λεγ(ιῶνος) αʹ βοηϑοῦ, προσλελεγμένω εις δεκουρίαν εʹ
εις τους ͐εκλελεγμένους, ͐επάρχω ίππέων ͐άλης
Κλαυδιάς καινῆς, δώροις δεδωρημένω εν
πολέμωι Δακικῶι απὸ Αυτοκράτορος Καίσαρ[ος]
Νέ[ρ]ουα Τραιανοῦ Σεβαστοῦ Γερμανικοῦ Δακικ[οῦ]
[στε]φάνωι τειχικῶι ͑άστῃ καϑαρᾷ οὐηξίλλωι,
[ἐπάρχω]ι ͐όχϑης Ποντικῆς παραϑαασσίου
P(ublius) Iunius Aemilianus, strator,
M(arcus) Flavius Proculus, strator,
[.] Helvius Rufus, cornicul(arius),
[- Ae]butius Paulus, cornicul(arius),
[- P]ompeius Pompeianus, cornicul(arius),
[- V]alerius Longinus, optio,
[- Sal]ubrius Pacatus, optio,
[- A]ntonius Proculus, tesserarius
praetori(i) eius,
h(onoris) c(ausa)


Inscripţia provine din Efes, din Asia. Observăm repetarea carierei şi în limba greacă.
M.Gavius Bassus206 aparţine ordinului ecvestru şi efectuează miliţiile specifice. El este prefect al cohors VI Brittonum equitata p.f. – care staţionează în Germania Inferior207 -, tribun militar angusticlavius în legio I Adiutrix şi prefect al alei Claudia nova. Această ală este atestată în Moesia Superior prin diplomele din anii 92208, 93209 şi 100210, fiind într-o poziţie de unde putea foarte uşor să participle la războaiele dacice211. În calitate de prefect al acesteia212 Gavius Bassus este donis donato cu corona murali, hasta pura şi vexillum213. Ultimul post din carieră este cel de praefectus orae Ponticae maritimae, funcţie în care apare menţionat în corespondenţa dintre Pliniu cel Tânăr şi împăratul Traian214.


14. Q. Glitius Atilius Agricola

CIL V, 6976 = IDRE I, 157.

[Q(uinto) Glitio P(ubli) f(ilio)] Stel(latina tribu)
[Atilio A]gricolae, co(n)s(uli) II,
[VII viro] epulonum, leg(ato) pro pr(aetore)
[Imp(eratoris) Nerva]e Traiani Caes(aris) Aug(usti) Ger(manici)
[Dacici pr]ovinciae Pannoniae,
[donato ab e]odem donis militarib(us)
[hastis puris II]II, vexillis IIII, corona
[vallari, coro]na murali, corona
[classica, coron]a aurea, leg(ato) pro pr(aetore)
[provinc(iae) Belgi]cae divi Nervae,
[legat(o) leg(ionis) VI Fe]rratar, legat(o)
[Hispaniae citer]ior(is), pr[aetor(i)],
[aedili curuli, q(uaestori) div]I Vespassiani…


CIL V, 6977 = ILS 1021 = IDRE I, 158

[Q(uinto) Glitio P(ubli) f(ilio)] Stel(latina tribu)
[Atilio] Agricolae, co(n)s(uli) II,
[VII] viro epulonum, sodali
Augustali Claudiali, legat(o) pro pr(aetore)
Imp(eratoris) Nervae Caes(aris) Traian(i) Aug(usti) Germ(anici) Dacici
provinc(iae) Pannon(iae), donato ab eodem
bello Dacico donis militaribus corona
murali, vallari, classic(a), aurea, hast(is)
puris IIII, vexillis IIII, legato pr(o) pr(aetore)
provinc(iae) Belgic(ae), leg(ato) Hispan(iae) c[iterior(is)],
praetori, [aedili curuli, q(uaestori)]
di[vi Vespasiani, trib(uno) mil(itum) leg(ionis)]
[I Italicae, Xviro stl(itibus( iud(icandis), seviro eq(uitum) R(omamorum)]
……………………………………………………………………………………...”


CIL V, 6978 = IDRE I, 159

Q(uinto) Gl[itio P(ubli) f(ilio) Stel(latina tribu)]
Atilio A[gricolae, co(n)s(uli) II],
VIIviro ep[ulonum, sodali]
Augustali Cl[audiali, legat(o) pro pr(aetore)]
Imp(eratoris) Nervae Cae[s(aris) Traian(i) Aug(usti) Ger(manici)]
Dacici provinc[iae Pannoniae].
donato ab eod[em bello Dacico]
donis militarib(us) [corona murali],
vallari, classi[ca, aurea, hastis]
puris IIII, ve[xillis IIII, leg(ato) pro pr(aetore)]
provinc[c(iae) Belgic(ae) divi Nervae],
[l]eg(ato) leg(ionis) [VI Ferrat(ae)...


CIL V, 6979 = IDRE I, 160

Q(uinto) Glitio P(ubli) f(ilio) Stel(latina tribu)
Atilio Agricola[e],
co(n)s(uli) II, VIIviro epulo[n(um)],
sodali August[al(i) Claud(iali)],
leg(ato) pro pr(aetore) Imp(eratoris) [Nervae Caes(aris)] Traiani
A[ug(usti) Ger(manici)Dac(ici)…


CIL V, 6980 = IDRE I, 161

Q(uinto) Glit[io P(ubli) f(ilio) Stel(latina tribu)]
Atilio A[gricolae],
co(n)s(uli) II, VIIv[iro epulon(um)],
sodali Aug[ust(ali) Claudiali],
praef(ecto) Urbis, [legat(o) pro pr(aetore) Imp(eratoris)]
Caesar(is) Ner[vae Traiani Aug(usti)]
Germ(anici) Dacic(i) [provinc(iae) Pannon(iae)],
donato ab e[odem bello Dacic(o)]
donis milita[r(ibus) coron(a) vallar(i), mur(ali)],
classic(a), aur(ea), [hastis puris IIII, vexil(lis) IIII],
leg(ato) pro pr(aetore) pro[vinc(iae) Belgic(ae) divi Nervae],
leg(ato) leg(ionis) V[I Ferrat(ae), leg(ato) Hispan(iae)]
citer(ioris), p[raet(ori), aed(ili) curul(i), q(uaestori) divi]
Ve{spasiani, trib(uno) mil(itum) leg(ionis) I Ital(icae)...


Toate cele cinci inscripţii redate aici provin din Augusta Taurinorum, Italia.
Cursus honorum al lui Q. Glitius Atilius este prezentat în ordine inversă. El parcurge toate treptele carierei senatoriale: quaestor, aedilis curulis, legatus Hispaniae Citerior, legat al legiunii VI Ferrata215. Sub Nerva este legato pro praetor provinciae Belgicae iar deja sub Traian este guvernator al Pannoniei între 101-102216
Din inscripţii aflăm că a participat şi a fost decorat în războaiele lui Traian cu dacii. Dona primite reprezintă maximul pe care îl putea primi un senator: patru coroane, patru hastae şi patru vexilla217.


15. Q. Marcius Turbo

CIL XIV, 4243 = IDRE I, 114

[Q(uinto)] Marcio [C(ai) f(ilio) Tro(mentina tribu)]
Tur[boni]
[Fro]ntoni Pub[licio Severo]
[p(rimo) p(ilo) bi]s, donnis do[nato bello Daci-]
[co et Part]hico [..................................................]
.........................................................................


Inscripţia este păstrată fragmentar pe o bucată de marmură aflată în Museo Nazionale Romano. A fost descoperită la Ponte Lucano şi prezintă parţial cursus honorum urmat de Marcius Turbo218.
Petolescu observă că acest cursus honorum debutează direct cu repetarea postului de primus pilus, urmată de menţionarea faptului că a fost decorat de două ori, fiind omise centurionatele legionare219. Dona primite sunt asociate cu participarea în războiele contra dacilor şi cu cea de mai târziu din războiul lui Traian cu parţii220.
Credem că Marcius Turbo primeşte câte o coroană şi o hasta pura pentru participarea din Dacia221.


16. L. Minicius Natalis

CIL VI, 31739 = IDRE I, 7

[L(ucio) Mini]c[i]o L(uci) f(ilio) Gal(eria tribu) Natalis, IIIIvir[o viar(um)]
[cura]ndarum, q[u]aestori provinc(iae) [.................................],
[tr(ibuno) pl(ebis)], praetori, legato [pr(o) pr(aetore) provi]nc(iae) Af[ricae],
[leg(ato) Imp(eratoris) Caes(aris) Nervae Traiani Aug(usti) le]g(ionis) V[.....]
[donis donato ab Imp(eratore) Traiano Aug(usto)] Germ(anico) Daci[co]
[corona vallari, murali ; aurea], hastis pur[is III]
[vexillis III, leg(ato) Aug(usti) pr]o pr(aetore) leg(ionis) [III Aug(ustae)]
[co(n)s(uli), curatori alvei Tiberis et ri]pa[rum et]
[cloacarum urbis....


CIL II, 6145 = CIL II, 4509 = ILS 1029 = IDRE 172

L(ucius) Min[icius L(uci) fil(ius) Gal(eria tribu) Na]talis, co(n)s(ul), proco(n)s(ul)
provinc(iae) [Africae, sodalis Augus]talis, leg(atus) Aug(usti) pr(o) pr(aetore) divi Traia-
ni Par[thici et Imp(eratoris) Traiani Ha]driani aug(usti) provinc(iae) Pan-
nonia[e superioris, curator a]lvei Tiberis et riparum et
cloacar[um Urbis, leg(atus) divi Tra]iani Parthici leg(ionis) III Aug(ustae), leg(atus) di-
vi Traia[ni Parthici leg(ionis) VII Claudiae) doni]s donatus expeditione Dacic[a]
prima a[b eodem imperatore] corona vallari murali aurea
has[tis puris III vexillis III, l]eg(atus) pro pr(aetore) provinc(iae) Africae, pr(aetor),
trib(unus) pl(ebis), q(uaestor) p[rov(inciae)..., IIIIvi]r viarum curandarum et
L(ucius) Minicius L(uci) f(ilius) [Natalis Quadro]nius Verus, f(ilius), augur, trib(unus) plebis,
desig(natus) q(uaestor) Aug(usti) et [eodem tempore leg(atus) p]ro pr(aetore) patris provinc(iae) Africae, tr(ibunus)
mil(itum) leg(ionis) I Adiut(ricis) p(iae) f(idelis), l[eg(ionis) XI Cl(audiae) p(iae) f(idelis), leg(ionis) XIIII Ma]rt(iae) vic(tricis), IIIvir monetalis a(uro) a(rgento) a(ere) f(lando) f(eriundo),
balineum c[um port]icibus solo suo et
duc[tus aquae] fecerunt


Prima inscripţie provine din Roma iar cea de-a doua din Barcino, Hispania Citerior. Personajul prezentat este L.Minicius Natalis, senator roman decorat sub Traian.
Cursus honorum include funcţia de quattuorvir viarum curandarum. Urmează questura efectuată într-o provincie necunoscută, tribunatul plebei, praetura, leg(atus) pro pr(aetore) provinc(iae) Africae222. Minicius Natalis va fi implicat în războaiele dacice ale lui Traian. El este leg(ato) Imp(eratoris) Caes(aris) Nervae Traiani Aug(usti) leg(ionis) V.... Benea consideră că este vorba de legiunea VII Claudia223. Decoraţiile sunt primite în calitate de comandant al acestei legiuni, în expeditione Dacica prima. Dona sunt compuse din corona vallaris, muralis şi aurea şi un număr necunoscut de hasta şi vexilla. Considerăm totuşi că numărul hastelor şi al vexiliilor trebuie să fie egal cu cel al coroanelor primite, adică trei224.
Îşi continuă cariera ca şi leg(atus) divi Traiani Parthici leg(ionis) III Aug(ustae), curator alvei Tiberis et riparum et cloacarum Urbis, consul, apoi este guvernator al Pannoniei şi participă la războiul cu parţii.


17. C. Nummius Verus

CIL XI, 3100 = AE 1979, 20 = IDRE I 131

[C(aius) Nu]mmius Hor(atia tribu) V[erus...]
[....................]m provinciae I[..........................]
[.............? D]acorum, praef(ectus?) [..................]
[............? T]hr(acum), trib(unus) leg(ionis) I Itali[cae],
[d]onis militaribu[s donatus ab]
Imp(eratore) Traiano Aug(usto) Ge[rm(anico) Dac(ico)],
pontif(ex) sacr(arius) Iun(onis) Cu[rritis],
cellam caldari[am pec(unia) sua fecit] ;
C(aius) Nummius C(aius) f(ilius) H[or(atia)] [……..]
patronus reip(ublicae) mu[nicipi…….]
ex s(enatus) c(onsulto) adi[ecit]


Inscripţia fragmentară provine din Falerii.
C.Nummius Verus225, personaj de rang ecvestru, este tribun în legiunea I Italica care acum se află staţionată în Moesia Inferior226. El este decorat de Traian pe când era tribun militar în legiunea I Italica227, dar fără a detalia ce primeşte. Este posibil să relaţionăm această decorare cu participarea acestei legiuni în războaiele de cucerire a Daciei dar, din păcate, rămânem doar la stadiul de ipoteză.


18. Q. Pompeius Falco

CIL X, 6321 = ILS, 1035 = IDRE I ,101

Q(uinto) Roscio Sex(ti) f(ilio)
Qui(rina tribu) Coelio Murenae
Silio Deciano Vibullo
Pio Iulio Eurycli Herc(u)lano
Pompeio Falconi, co(n)s(uli),
XVviro) s(acris) f(aciundis), proco(n)s(uli) provinc(iae) Asiae, leg(ato) pr(o) pr(aetore)
Imp(eratoris) Caes(aris) Traiani Hadriani Aug(usti) provinc(iae)
Brittanniae (sic), leg(ato) pr(o) pr(aetore) Imp(eratoris) Caes(aris) Nervae
Traiani Aug(usti) Germanici Dacici
[pr]ovinc(iae) Moesiae Inferior(is), curatori
[via]e Traianae et leg(ato) Aug(usti) pr(o) pr(aetore) provinc(iae)
[Iudaeae e]t leg(ionis) X Fret(ensis), leg(ato) pr(o) pr(aetore) provinc(iae) Lyciae
[et Pamphyl]iae, leg(ato) leg(ionis) V Macedonic(ae)
[in bello Dacico donis militari]bus donato
[..............................................................]a


IDRE II, 374

[.........................................] Murena[e?]
[........................................Pompe]io Falconi
[.........................................trib(uno)] mil(itum) leg(ionis) X Gem[i-]
[nae...................................................pr]aet(?), leg(ato) leg(ionis) [V Ma-]
[cedon(icae), donis militaribus donato] ob bellum [Dacicum]


Din păcate în ambele inscripţii porţiunea unde puteau fi menţionate detaliat decoraţiile primite lipseşte. Obţinerea acestora poate fi legată de participarea lui Q.Pompeius Falco, în calitate de legat al legiunii V Macedonicae228, la primul război dus de împăratul Traian cu dacii229.
Având în vedere faptul că este vorba de un personaj de rang senatorial putem afirma că dona cuprindeau coronae, hastae şi vexilla dar nu le putem preciza numărul230.


19. A. Pomponius Augurinus T. Prifernius

IDRE II, 368

[A(elio) Pomponio]
C(aii) f(ilio) Quir(ina tribu) Augur[ino T(ito) Prifer-]
nio Paeto, trib(uno) [mil(itum) legionis X]
Fretensis, prae[f(ecto) coh(ortis) I miliariae],
[p]raef(ecto) alae II Fl(aviae), [post vict(oriam) Geticam]
[ab Im]p(eratore) Caesare Ne[rva Traiano Aug(usto) Germ(anico)]
[doni]s m[ilitaribus vexillo]
[argenteo hasta pura corona murali]
[honorato, proc(uratori) Aug(usti) prov(inciae) Achaiae],
[M(arcus) Antonius Achaicus amico]


ILS 8863 = AE 1905, 6 = IDRE II, 369

Α(ελίον) Πομπόνιον Γ(???) υίὸν
Κυρίνα Αὺγουρεῖνον Τ(???) Πρι-
φέρνιον Παῖτον χειλίαρχον
λεγιῶνος ιʹ Φρετενσίας ͐έπα[ρ]-
χον σπείρης αʹ χειλιάνδρου τι-
μεϑέντα μετὰ τὴν κατὰ Γε-
τῶν νείκην ὑπὸ Αὐτοκράτο-
ρος Καίσαρος Νέρουα Τραϊνοῦ
Σεβατοῦ Γερμανι-
κοῦ κόσμω ἀριστείω οὐηξίλ-
λω ἀργυρῶ καὶ δόρατι καϑαρῶ
καὶ στεφάνω τειχήρι ὲπιτρο-
πον Σεβασ[τοῦ ὲ]παρχείας ͐Αχαιϊκὸς ὲ-
κ τῶν ἰδίων ὑπὲρ τὴν πόλιν


A.Pomponius Augurinus T.Prifernius Paetus face parte din tagma cavalerilor.
El îndeplineşte tribunatul militar în legiunea X Fretensis231, apoi este prefectul unei cohors milliaria232, probabil cea staţionată în Siria233. Urmează comanda alei II Flavia milliaria234, reprezentând a treia miliţie ecvestră235. Strobel consideră că Pomponius Augurinus este decorat când comandă această ala în timpul primului război dacic236.


20. P. Prifernius Paetus Memmius Apollinaris

CIL IX 4753 = ILS 1350 = IDRE I, 112

[T(ito)]/[P(ublio)]237 Prifernio
P(ublio) f(ilio) Qui(rina tribu) Paeto
Memmio Apollinari, IIIIvir(o) iur(e) dic(undo), quinq(uennali) mag(istro) iu(venum),
praef(ecto) coh(ortis) III Breuc(orum), trib(uno) leg(ionis) X
Gem(inae), praef(ecto) alae I Asturum, donis
donato exped(itione) Dac(ica) ab Imp(eratore)
Traiano hasta pura, vexillo,
corona murali, proc(uratori) provinc(iae) Sicil(iae), proc(uratori) provinc(iae) Lusitan(iae),
proc(uratori) XX her(editatium), proc(uratori) prov(inciae) Thrac(iae),
proc(uratori) prov(inciae) Noricae;
P(ublius) Memmius P(ublii) f(ilius) Qui(irina tribu)
Apollinaris
patri piissimo


Inscripţia provine din Reate, Italia.
P.Prifernius Paetus face parte din tagma cavalerilor. Se observă înscrierea funcţiilor municipale deţinute de acesta: IIIIvir(o) iur(e) dic(undo) şi quinq(uennali) mag(istro) iu(venum). Urmează efectuarea celor trei miliţii ecvestre: prefect al cohortei III Breucorum, aflată probabil fie în Britannia, fie în Germania Inferior238, tribunatul în jurul anului 100, în legiunea X Gemina staţionată în Germania Inferior239 şi comanda alei I Asturum240, în calitate de prefect al acesteia. Ala I Asturum este localizată în anul 99241 în Moesia Inferior.
În timp ce execută această ultimă comandă militară este decorat de către Traian cu hasta pura, vexillo, corona murali, în legătură cu primul război dus în Dacia242.
Prifernius Paetus urmează apoi o carieră în administraţia imperială, fiind procurator al Siciliei, al Lusitaniei, însărcinat apoi cu strângerea taxei de 5% pe moşteniri, procurator al Thraciei şi apoi al provinciei Noricum în jurul lui 110, acesta fiind şi ultimul post deţinut243.


21. Q. Raecius Rufus

CIL III, 9985 = CIL III, 2917 = ILS, 2647 = IDRE II, 291

Q(uinto) Raecio Q(uinti) f(ilio)
Cl(audia tribu) Rufo,
p(rimo)p(ilo) leg(ionis) XII Fulm(inatae),
trecenario,
donis don(ato) ab imp(eratore)
Vespasian(o) et Tito imp(eratore)
bell(o) Iud(aico), ab imp(eratore) Trai(ano)
bell(o) Dacic(o), princ(ipi) prate(orii),
Trebia M(arci) f(ilia) Procu(a)
marito
t(estamento) p(onuendum) i(ussit)


Cariera militară a lui Q.Raecius Rufus se întinde pe mai bine de 30 de ani. Aflăm din inscripţie că este decorat atât sub Vespasian şi Titus, în contextul războiului din Iudeea, cât şi sub Traian, în timpul luptelor de cucerire a Daciei244.
Personajul nostru a îndeplinit trei centurionate în cadrul trupelor din Roma245 - este trecenarius. Urmează un primpilat în legiunea XII Fulminata aflată în Cappadocia246, fiind apoi numit princeps praetorium, adică şef de stat major al unui guvernator.


22. C. Statius Celsus

CIL III, 6359 = IDRE II, 305

C(aius) Statius C(ai) filius
Serg(ia tribu) Celsus,
evoc(atus) Aug(usti), donis
donatus bis corona
aurea torquibus
phaleris armillis
ob triumphos belli
Dacici ab Imp(eratore) Caesa-
re Nerva Traiano Aug(usto)
Germ(anico) Dac(ico) Parthico
Optimo, (centurio) leg(ionis) VII Geminae
in Hispania, t(itulum) p(onere) i(ussit) et epulo
dedicavit


C.Statius Celsus a rămas în cadrul armatei după terminarea perioadei normale de serviciu – este evoc(atus) Aug(usti)247. În timpul războaielor lui Traian este decorat de două ori cu corona aurea, torques, phalerae şi armillae. Îşi încheie cariera ca şi centurion în legiunea VII Gemina în Hispania Citerior248.


23. L. Terentius Rufus

CIL II, 2424 = IDRE I, 173

L(ucio) Terentio
M(arci) filio Qui(rina tribu) Rufo,
praef(ecto) coh(ortis) VI Britto(num),
(centurioni) leg(ionis) I M(inerviae) p(iae) f(idelis) don(is) don(ato) ab
imp(eratore) Traiano bel[l(o)] Dac(ico),
p(rimi)p(ilo) ler(ionis) XV Apol[l(inaris)],
trib(uno) coh(ortis) II vig(ilum)
d(ecreto) d(ecurionum)


Inscripţia adusă în discuţie provine din Bracara Augusta, din Hispania Citerior.
L.Terentius Rufus îşi începe cariera în cohors VI Brittonum aflată în Germania Inferior249, apoi este centurion al legio I Minervae care se află în aceeaşi provincie250, calitate în care este decorat de împăratul Traian în timpul războaielor cu dacii251. Cariera sa militară continuă cu un post de primuspilus în legiunea XV Apollinaris. Din ultimul rând al inscripţiei aflăm că ajunge la Roma în calitate tribun al cohors II vigilum252.
Monumentul este pus prin decret emis de decurionii din Bracara Augusta.


24. M. Vettius Latro

IDRE II, 424

M(arco) Vettio C(ai) f(ilio) Quir(ina tribu) La-
troni, flam(ini) divi Aug(usti), sa-
cerd(oti) Cer(erum) an(ni) CXXXVII, equo pu-
blico et in quinq(ue) dec(urias) adl(ecto), praef(ecto)
coh(ortis) I Alpinorum equit(atae) donis don(ato)
ab Imp(eratore) Caes(are) Ner(va) Trai(ano) Aug(usto) Ger(manico)
Dac(ico) bello Dac(ico) hasta pura coro-
na murali vexillo arg(enteo), trib(uno)
mil(itum) leg(ionis) II Adiutr(icis) piae fidel(is),
praef(ecto) alae Silian(ae) c(ivium) R(omanorum) torquatae
armillat(ae), proc(uratori) annonae Ostiae
et in portu, proc(uratori) prov(inciae) Siciliae, pro-
cur(atori) Alpium Cottiar(um), procur(atori)
Mauretaniae Caesariensis,
M(arcus) Vettius Myrinus,
l(ibertus), patrono opt(imo)
d(edit) d(edicavit)


IDRE II, 425

[M(arco) Vettio C(ai) f(ilio)] Quir(ina tribu)
[Latroni, fla]m(ini) divi Aug(usti),
sacerdoti Cerer(um) anni
CXXXVII sacrorum,
equo pub(lico), in quinq(ue) decu-
ris adlecto, praef(ecto) fabr(um),
praef(ecto) coh(ortis) I Alpinorum e-
quitatae, ab Imp(eratore) Nerva
Traiano Caes(are) Aug(usto) Ger(manico) Dac(ico)
donis militarib(us) hasta pur(a)
vexillo corona murali
donato, trib(uno) mil(itum) leg(ionis) II Adi(u)-
tricis pia[e fidel]is. [pra]ef(ecto) alae
Silian[ae Romanorum] civ(ium) to-
[rquatae armillatae...


IDRE II, 426

M(arco) Vettio C(ai) f(ilio) Quir(ina tribu) Latroni,
flam(ini) divi Aug(usti), sacerd(oti) Cer(erum) an(ni)
CXXXVII, equo pub(lico) et in quinq(ue) dec(urias) adl(ecto),
praef(ecto) coh(ortis) I Alpinor(um)
equit(atae) donis don(ato) ab Imp(eratore) Caes(are)
Ner(va) Trai(ano) Aug(usto) Ger(manico) Dac(ico) bello Dac(ico) has-
ta pura corona murali vexil-
lo arg(enteo), trib(uno) mil(itum) leg(ionis) II Adiutr(icis)
piae fid(elis), praef(ecto) alae Silianae
civium R(omanorum) torquatae armil-
lat(ae), proc(uratori) annonae Ostiae et
in portu, proc(uratori) prov(inciae) Siciliae,
procur(atori) Alpium Cottiar(um),
procur(atori)Mauretaniae Caesariensis,
M(arcus) Vettius Eutychi-
des, l(ibertus), patrono
opt(imo) d(edit) d(edicavit)


Acest grup de trei inscripţii provine din Thuburbo Maius, din provincia Africa Proconsularis. Textul de pe ele este aproape identic, diferind doar ordinea rândurilor şi dedicantul.
Marcus Vettius Latro face parte din tagma cavalerilor. Un element important de datare ne este oferit de funcţia preoţească: a fost preot al zeiţei Ceres în anul 99 p.Chr.253
A fost praefectum fabrum, praefect al cohortei I Alpinorum equitata, menţionată în 80 p.Chr. în Pannonia254, cu care participă la primul război de cucerire a Daciei255. Acum este decorat de către Traian pentru acte de bravură cu o corona muralis, hasta pura şi un vexillum argenteis. El îndeplinea prima miliţie ecvestră în momentul când este decorat256. Îşi continuă cariera militară ecvestră ca şi tribun în legiunea II Adiutrix pia fidelis, cantonată la Aquincum, în Pannonia Inferior şi îndeplineşte a treia miliţie în calitate de praefect al ala Siliana civium Romanorum. Odată îndeplinite aceste miliţii Vettius Latro îşi continuă cariera cu o serie de procuratele: procuratorannonae Ostiae et in portu, funcţie de rang sexagenar257, procurator de rang centenar al Siciliei258, procurator Alpium Cottiarum, tot de rang centenar259. Ultimul post atestat este cel de procurator de rang ducenar al Mauretaniei Caesariensis, ocupat în 128 p.Chr.260.


25. Sextus Vibius Gallus

CIL III, 13648 = CIL III, 6984 = CIL III, 454 = IDRE II, 389

Sex(to) Vibio Gallo, tre-
cenario, primipila-
ri, praef(ecto) kastror(um) leg(ionis)
XIII Gem(inae), donis dona-
to ab imperatoribus
honoris virtutisq(ue)
causa torquib(us) armil-
lis phaleris coronis
muralibus III valar[i]-
bus II aurea I hastis
puris V vexillis II,
Sex(tus) Vibius Cocce-
ianus patrono
bene merenti
Σεξ(??) ΟὐειβίωΓάλλω, τρεκιναρίβπρειμιπειλάρι
[σ]τρατοπ[ε]δάρχηλεγ(εῶνος) ιγʹ, τειμαῖςτετειμημέ[νωύπ̀οτῶνΣεβασ-]
[τ]ῶν[ἀ]ρετῆςχάρινστρεπτοῖς [φα]λ[άραις]
στεφάνοις πυργοτοῖς βʹ, Σεξ(??) Οὐειβιος Κοκκειαν̀ος τῶ πᾶτρώνω]


CIL III, 14187, 4 = ILS 4081 = IDRE II, 390

Iovi Sarso, Sex(tus) Vibi-
us Gallus, trecenari-
us, primipilaris, praef(ectus) kas-
tror(um) leg(ionis) XIII G<G>(eminae), donis do-
natus ab imperatoribus ho-
noris virtutisq(ue) causa
torquib(us) armilis phale-
ris coronis muralib(us) III
valarib(us) II aurea I has-
tis puris V vexillis II,
d(e) s(ua) p(ecunia) f(ecit)


CIL III, 14187, 5 = IDRE 391

[ΔὶιΣάρ]σωΣεξ.
[Οὐείβιος Γά]λλος
[τρεκινάριο]ς πρειμιπει-
[λάριος, ςτρατο]πεδάρ-
[χης λεγ(εῶνος) ιγʹ Γεμί]νες, τειμαῖς
[τετειμημένος] ὑπό Σεβας-
[τῶν ἀρετῆς κὰι]ἀνδρείας
[χάριν, ...]ίοις κατερι[...,]
[στεφάνοις] πυργωτοῖς γʹ,
[τειχωτοῖς βʹ, χ]ρυςῶ αʹ, δό-
[ρασι καϑαροῖ]ς εʹ, οὐηξίλ-
[λοις βʹ, ἐ]ποίηςεν
[ἐ]κ τῶν ἰδίων


IDREII, 392

[̕Α]γαϑῆι τύχηι
Θεῶ [.]ωνίω εὐχ̀η[ν]
Σέ[ξ]στου Οὐειβε[ί]-
ου Γάλλου πρειμο-
πειλαρί[ο]υ, Εὐέλπ[ι]-
στος πραγματευτ̀ης
[̓έ]τους ϑορʹ μην̀ος Δείο[υ]
νεομηνία


Cele patru inscripţii provin din provinciile Bithynia şi Pontus.
Personajul prezentat este Sex.Vibius Gallus. Acesta a efectuat trei centurionate în trupele staţionate la Roma Îl găsim în continuare atestat ca primpilar261 al legiunii XIII Gemina şi, mai târziu, ca praefectus kastrorum al aceleiaşi unităţi262.
Vibius Gallus are o colecţie impresionantă de distincţii: torques, armillae, phalerae trei coronae murales, două coronae vallares, o corona aurea, cinci hastae purae şi două vexilla. Este clar vorba despre decorări multiple, rezultat al mai multor campanii la care acesta participă. Maxfield pune obţinerea acestor decoraţii în legătură cu expediţiile de la Rin şi de la Dunăre ale lui Domiţian şi Hadrian263.


26. Ignotus

CIL VI, 1444 = ILS 1022 = IDRE I, 6

......................................................................cum]
Imp(erator) Caesar Nerva Traian[us Aug(ustus) Germ(anicus)]
Dacicus gentem Dacor(um) et regem Decebalum
bello superavit, sub eodem duce leg(ato) pro pr(aetore), ab
eodem donato hastis puris viii, vexillis VIII,
coronis muralib(us) II, vallaribus II, classicis II,
auratis II, leg(ato) pro pr(aetore) provinciae Belgicae, leg(ato) leg(ionis) I
Minerviae, candidato Caesaris in praetura
et in tribunatu pleb(is), quaestori provinciae
Achaiae, IIIIviro viarum curandarum:
huic senatus, auctore Imp(eratore) Traiano Aug(usto)
Germanico Dacico, triumphalia ornament(a)
decrevit statuamq(ue) pecun(ia) public(a) ponend(am) censuit.


Din păcate primele rânduri ale inscripţiei s-au pierdut astfel că nu putem identifica cu siguranţă cine este cel decorat264.
Ştim că acest ignotus a fost decorat în războaiele dacice ale lui Traian. Numărul foarte mare al decoraţiilor primite, dublu faţă de maximul acordat senatorilor de rang consular265, dovedeşte clar că a fost donis donatus de două ori. Fiecare dona pot fi detaliate astfel: o corona aurea, o corona muralis, o corona valaris, o corona classica, patru hastae purae şi patru vexilla. Maxfield îl identifică pe acest senator cu Q.Sosius Senecio266. Posturile menţionate în continuare sunt cel de legatus pro praetore al provinciei Belgica şi legat al legiunii I Minerva. Este patronat de Traian, fiind ales la recomandarea acestuia praetor şi tribun al plebei. Aflăm în continuare că a îndeplinit funcţia de quaestor al provinciei Achaia şi a fost IIIIviro viarum curandarum. Relaţia strânsă dintre acest senator de rang consular267 şi împăratul Traian este din nou evidenţiată la sfârşitul inscripţiei: el primeşte ornamenta triumphalia268, însemnele exterioare ale unui triumf269, şi i se ridică o statuie din banii publici270.


27. Ignotus

IDRE I, 20

..............................................................................
[p(rimo) p(ilo) bis leg(ionis)....et leg(ionis)...hasta pu]ra item
[.......]i (?) [................ donis militaribus? donat]o bis
[bello Daci?]co item [bello Parthico? ab Imp(eratore)/ a divo] Traiano A[ugust]o,
tri[b(uno) coh(ortis) ... vig(ilum)], trib(uno) equ[itum sing(ularium) Aug(usti), tri]b(uno) coh(ortis) VII p[raet(oriae)],
pro[c(uratori)....] ai(?), [...proc(uratori)]
IIII p[ubl(icorum) prov(inciae) Africae...],
proc(uratori).....
proc(uratori).....


Inscripţia păstrată fragmentar provine din Roma.
Militarul necunoscut a fost p(rimus) p(ilus) bis, trecenarius, participă în războaiele lui Traian în Dacia şi este decorat271. Din dona putem reconstitui sigur doar o hasta pura. Maxfield consideră că primus pilus II primeşte aceleaşi decoraţii ca şi praefectus castrorum272. Putem astfel detalia dona primite de acest militar: minim o corona, o hasta pura şi un vexillum273.
Din ultimele rânduri păstrate aflăm că a urmat apoi o carieră ecvestră civilă, cu câteva procuratele necunoscute274.


28. Ignotus

IDRE I, 97

... donis donato bello D]acico a divo Traiano [...

Soldatul necunoscut a fost decorat de Traian într-unul din cele două războaie cu dacii. Deoarece Traian este divus inscripţia a fost ridicată după 117.


29. Ignotus

CIL XI, 2112 = IDRE I, 130

[.....................................................primi-]
[pi]l(o) leg(ionis) VI Ferr(atae), [(centurioni) leg(ionis)....]
ex CCC et coh(ortis) X pr[aet(oriae) et...]
urb(anae) et statorum et [...vig(ilum)],
[e]voc(ato) Aug(usti), donis do[nato]
[o]b bellum Dacic(um) to[rquibus]
armillis phaler[is corona]
aurea et ab
Imp(eratore) Traiano Hadr[iano]
Augusto
[...] hast[a pura, corona aurea...]


Din inscripţie lipsesc primele rânduri astfel că nu putem identifica acest militar.
Cursus honorum este redat în ordine inversă. Necunoscutul este evocatus, promovat centurion în garda de la Roma275, apoi este centurion într-o legiune al cărei nume nu îl cunoaştem pentru ca în final să fie primus pilus în legiunea VI Ferrata276.
În timpul războaielor cu dacii a fost decorat de Traian cu torques, armillae, phalerae şi corona aurea277. Prezenţa acestei coroane o determină pe Maxfield să considere că avem de-a face cu un evocatus din rândurile gărzii pretoriene278. Sub Hadrian va fi decorat din nou cu hasta pura, probabil în calitate de primus pilus în VI Ferrata279.


30. Ignotus

CIL XII, 5899 = IDRE I, 185

[....................................................................]
quarta[e.....................don(is) don(ato) ab imp(eratore) Traiano ob]
[b]ella Daci[ca, praep(osito) equitibus auxi-]
liaribus [...........................................................


Soldatul necunoscut este decorat pentru fapte de vitejie de către Traian280. Devijver consideră că este vorba de comandantul unei cohorte auxiliare281.


31. Ignotus

IDRE II, 393

...............................................................................................
[cor.] mural., prae[f. orae maritimae]
[Am]astr. et clas[sis Ponticae, proc.]
[Im]p(eratoris) Nervae [Traiani]
[Cae]s(aris) Aug(usti) Ger[m(anici) Dacic(i) provinc.]
[Galatia]e Paph[lagoniae]
.....................................................................


Gostar susţine că acest anonim putea fi decorat numai într-unul din cele două războaie purtate de Traian în Dacia, în timp ce efectuează unu din miliţiile ecvestre282. Decoraţiile primite pot fi astfel o hasta pura, o corona muralis şi un vexillum sau două coronae, două hastae purae şi un vexillum283.


32. Ignotus

IDRE II, 423

............................................
[....T]raiano Ca[esare]
[ob bellu]m Dacicum
[...] hastis puris IIII
[...Du]rmius pius f(ilius?) amico


Militarul necunoscut a participat într-unul din războaiele dacice ale lui Traian, fiind decorat cu patru hastae purae. Gostar susţine că este vorba despre un guvernator al Africii, pe care îl identifică cu C.Cilnius Proculus284. P.Veyne consideră că necunoscutul este fie L.Minicius Natalis fie Q.Glitius Agricola285.
Ţinând cont de numărul de patru hastae primite de acest ignotus considerăm că o identificare cu L.Minicius Natalis este mai puţin probabilă deoarece dona sa conţind numai trei hastae purae286.


33. Ignotus

CIL VIII 22785= IDRE II 437

.............................................................................................
[........donis militaribu]s donato exped[itione Dacica......]
[.....]sodali Augusta[li........................................................]
[..le]gato Aug(usti) pr(o) pr(aetore)[................................]
[......provinciae] Pannoniae Superi[oris...........................]
[...] Meningitani


Inscripţia este dedicată de locuitorii din Meninx, din Africa Proconsularis, unui personaj necunoscut. Dobό consideră că este vorba de fapt despre L.Minicius Natalis287, a cărui carieră o cunoaştem din mai multe piese găsite la Roma288 şi la Barcino289. Faptul că în text apare Pannonia Superior şi nu simplu Pannonia înseamnă că dedicaţia a fost pusă după 106, când are loc divizarea provinciei. Personajul a luptat şi a fost decorat în războaiele dacice ale lui Traian290.


BIBLIOGRAFIE:


Titlu complet: Dona militaria. Studiu de caz: Dacia Romană.

Autor: Cosmin Mihail COATU

Sursa: De Antiquitate, 7, 2013, p.57-87


Note
1Maxfield 1981, p. 96.
2Polybius VI.39.3.
3Maxfield 1981, p. 96.
4E. Pottier, Patella în DA I, 4p.341; C. Koch, Patella în RE,.XVIII, 4 (1949), col. 2119-2120.
5E. Pottier, Phiala în DA I, 4, p. 434-435.
6ILS 2713.
7CIL II 3272.
8Hannestad 1989, p. 79.
9E.Fiebiger, Clipeus în RE, IV, 1 (1900), col. 55-56.
10Termenul este întâlnit sub ambele forme. E.Fiebiger, Clipeus în RE, IV, 1 (1900), col. 55-56..
11Festus 48 L.
12Maxfield 1981, p. 97.
13E. Pottier, Corniculum în, DA II, 1 (1887), p. 1509-1510.
14Plinius, X.60.124.
15E. Fiebiger, Corona în, RE, IV, 1 (1901), col. 1637-1643.
16Le Bohec 1989, p. 64; Steiner 1906, passim.
17Plinius, XXII.7.
18Maxfield 1981, p. 67; E. Egger, Eug. Fournier, Corona, în DA II, 1 (1887), p. 1535-1537; A. Rich, Corona în DGRA (1875) p. 359-361. (text disponibil on-line http://penelope.uchicago.edu/thayer/e/roman/texts/secondary/smigra*/corona.html, accesat în 12.04. 2012).
19Plinius, XXII.4.
20Festus, 208 L.
21Festus, 209 L.
22Maxfield 1981, p. 67.
23Titus Livius, VII.37.1-2.
24Maxfield 1981, p. 68.
25Plinius, 22.6.
26Plinius, 22.6.
27Maxfield 1981, p. 69.
28A. Gellius, V.6.
29Plinius, XVI.3.
30Festus, 37 L.
31E. Egger, Eug. Fournier, Corona, în DA II, 1 (1887), p. 1535-1537; E. Fiebiger, Corona în RE, IV, 1 (1901), col. 1637-1643; A. Rich, Corona în DGRA (1875), p. 359-361(text disponibil on-line http://penelope.uchicago.edu/thayer/e/roman/texts/secondary/smigra*/corona.html, accesat în 12.04. 2012).
32Este vorba de trei varietăţi de stejar.
33Plinius, XVI.5.
34Plutarh, Quaestiones, 92 .
35Plinius. XVI.5.; Le Bohec 1989, p. 64.
36Titus Livius, XXIII.23.6; Gilliver 2007, p. 14.
37Tacitus, Anale, XII.31, XVI.15.
38Tacitus, Anale, XV.12.
39Watson 1969, p. 116.
40Watson 1969, p. 116; ILS 9194. Vezi ILS 9194 pentru textul inscripţiei.
41Maxfield 1981, p.72, vezi şi p. 199.
42A. Rich, Corona în DGRA (1875) p. 359-361. (text disponibil on-line http://penelope.uchicago.edu/thayer/e/roman/texts/secondary/smigra*/corona.html, accesat în 12.04. 2012) ; E. Egger, Eug. Fournier, Corona, în DA II, 1 (1887), p. 1535-1537.
43Maxfield 1981, p. 73-74.
44E. Egger, Eug. Fournier, Corona, în DA II, 1 (1887), p. 1535-1537; E. Fiebiger, Corona în, RE, IV, 1 (1901), col. 1637-1643; A. Rich, Corona în DGRA (1875) p. 359-361. (text disponibil on-line http://penelope.uchicago.edu/thayer/e/roman/texts/secondary/smigra*/corona.html, accesat în 12.04. 2012); Le Bohec 1989, p. 64; Steiner 1906, passim; Maxfield 1981, p. 75.
45Maxfield 1981, p. 75;E. Egger, Eug. Fournier, Corona, în DA II, 1 (1887), p. 1535-1537.
46A. Gellius V.6.18.
47Festus 157 L.
48Titus Livius şi Seneca folosesc corona navalis pentru coroana lui Varro, în timp ce Velleius Paterculus preferă termenul corona classica.
49Titus Livius, Periochae, 129.
50Seneca, de Beneficiis, III.34.4.
51Velleius Paterculus, II.81.3.
52Maxfield 1981, p. 75.
53Plinius, XVI.3.
54Suetonius, Claudius, 17.
55Maxfield 1981, p. 149; Domaszewski 1967, p. 117.
56Maxfield 1981, p. 76; Domaszewski 1885, p. 67.
57A. Gellius V.6.19.
58Kent 1978, nr. 164 apud Maxfield 1981, p. 76.
59E. Egger, Eug. Fournier, Corona, în DA II, 1 (1887), p. 1535-1537; Webster 1998, p. 132; A. Rich, Corona în DGRA (1875) p. 359-361(text disponibil on-line http://penelope.uchicago.edu/thayer/e/roman/texts/secondary/smigra*/corona.html, accesat în 12.04. 2012)
Le Bohec 1989 p. 64; Steiner 1906 passim; E. Fiebiger, Corona în RE, IV, 1 (1901), col. 1637-1643.
60A. Gellius V.6.16.
61Titus Livius, XXVI.48.5.
62Un legionar din Cremona a dispus ca decoraţiile militare să fie îngropate lângă cenuşa sa.
63Maxfield 1981, p. 77.
64Suetonius, Augustus, XXV.3.
65PIR2, A, 604, p 99; Devivjer I, A, p. 97-98.
66Maxfield 1981, p. 77.
67Devivjer I, S 85, p. 763.
68Domaszewski 1967, p. 184.
69Domaszewski 1967, p. 137-138.
70Domaszewski 1967, p. 109-111; Cupcea 2011, p. 291-292.
71Maxfield 1981, p. 77.
72Domaszewski 1885, p. 67.
73E. Egger, Eug. Fournier, Corona, în DA II, 1 (1887), p. 1535-1537; A. Rich, Corona în DGRA (1875), p. 359-361. (text disponibil on-line http://penelope.uchicago.edu/thayer/e/roman/texts/secondary/smigra*/corona.html, accesat în 12.04. 2012)
; Le Bohec 1989, p. 64; Steiner 1906, passim; E. Fiebiger, Corona în RE, IV, 1 (1901), col. 1637-1643; Maxfield 1981, p. 79; Webster 1998, p. 132.
74A. Gellius V.6.17.
75Festus 49 L.
76Titus Livius X.46.3.
77Titus Livius XXX.28.6.
78V. Maximus I.8.6.
79Maxfield 1981, p. 79-80.
80Domaszewski 1967, p 184.
81Domaszewski 1967, p 137-138.
82Domaszewski 1967, p 109-111; Cupcea 2011, p. 291-292.
83Maxfield 1981, p. 80.
84Maxfield 1981, p. 80; E. Fiebiger, Corona în RE, IV, 1 (1901), col. 1637-1643; Webster 1998, p. 132; Le Bohec 1989, p. 64; Steiner 1906, passim.; Connolly 1975, p. 68..
85Maxfield 1981, p. 81.
86Maxfield 1981, p. 81.
87Domaszewski 1967, p.78, 109-110, 117, 137-139, 184; Maxfield 1981, p. 81.
88Maxfield 1981, p. 81; Cupcea 2011, p. 291-292.
89Webster 1998, p. 132; Maxfield 1981, p. 81.
90Silius Italicus, XV.261-262.
91Maxfield 1981, p. 82.
92Sallustius, LXXXV.29 262.
93Cassius Dio, LI.21.3.
94Maxfield 1981, p. 82. Connolly 1975, p. 68.
95Maxfield 1981, p. 82.
96Rostovteff 1942, p. 92-106 apud Maxfield 1981, p. 82
97http://www.romanarmytalk.com/rat.html?func=view&catid=17&id=309156&view=entrypage, în data de 23.04.2012
98CIL XIV 3612 databilă sub Flavieni; CIL VIII 9990 şi CIL 1193 databile sub Antonini; CIL IX 2849 nedatată;
99Maxfield 1981, p. 82
100Domaszewski 1967, p. 137; Watson 1969, p. 115.
101Polybius VI.39.3-4..
102Tacitus Anale, III.21 3.
103Dintre centurionii din legiune numai cel care era primus pilus putea să primească această decoraţie (Le Bohec 1989, p. 64).
104Varro, De gente în Servius, VI.760.
105ILS 9194.
106Maxfield 1981, p. 86.
107Maxfield 1981, p. 86.
108Maxfield 1981, p. 86.
109Cupcea 2011, p. 292; Le Bohec 1989, p. 64.
110S. Reinach, Torques în DA, I, 5 (1881) , p. 375-378; J. Yates, Torques în DGRA (1875), p. 1140 (text disponibil on-line http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/secondary/SMIGRA*/Torques.html, în data de 13.05.2012); E. Schuppe, Torques în RE, VI A2 (1937), col. 1800-1805; Webster 1998, p. 132; Connolly 1975, p. 68.
111Titus Livius, VII.10.
112ILS 8888.
113Cupcea 2011, p. 292; Le Bohec 1989, p. 64.
114Maxfield 1981, p. 88; S. Reinach, Torques în DA, I, 5 (1881), p. 375-378.
115Bineînţeles afirmaţia lui Plinius se referă la perioada Republicii romane, în timpul Principatului auxiliarii neprimind dona individual. S. Reinach, Torques în DA, I, 5 (1881), p. 375-378; Maxfield 1981, p. 88.
116Plinius XXXIII.37.
117Maxfield 1981, p, 88. .
118Pentru armilla şi phalerae ilustrate pe monumente vom face trimitere tot la această poză, reprezentarea de pe acesta foarte bună.
119E. Saglio, Armilla în DA, I, 1 (1877), p. 438; A. v. Domaszewski, Armillae în RE, II, 1, (1895) col. 1189; Smith, DGRA (1875), s. v. Armillap. 136-137 (text disponibil on-line http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/secondary/SMIGRA*/Armilla.html, în data de 13.05.2012).
120Smith, DGRA (1875), s. v. Armillap. 136-137(text disponibil on-line http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/secondary/SMIGRA*/Armilla.html, în data de 13.05.2012).
121Isidor, Origines, XIX.31.16.
122V. Maximus, VIII.14.5..
123Maxfield 1981, p. 90.
124Maxfield 1981, p. 90.
125E. Saglio, Phalerae în, DA I, 4 , p. 425-427; J. Yates, Phalera în DGRA (1875), p. 894 (text disponibil on-line http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/secondary/SMIGRA*/Phalera.html, în data de 13.05.2012); F. Lammert, Phalerae, în RE, XIX, 2 (1938), 1659-1662; Maxfiled 1981, p. 91; Connolly 1975, p. 68.
126Polybius VI.39..
127Maxfield 1981, p. 92.
128Jahn 1860; Matz 1932, p. 2 apud Maxfield 1981, p. 94.
129Maxfield 1981, p. 92; D’Amato, MAA 479, p. 40.
130Vezi dona fabuloase şi bineînţeles inexistente pe care autorii Historia Augusta le atribuie împăraţilor Aurelian şi Probus.
131Ardevan 1998, 11-12.
132Cupcea 2011, p. 292
133Cupcea 2011, p. 292.
134Le Bohec 1989, p. 64.
135Maxfield 1981, p. 150.
136Maxfield 1981, p. 147
137PIR², E, 69, p. 81.
138Suetonius, Claudius 28.
139Maxfield 1981, p. 114.
140IDRE I, 125.
141Domaszewski 1969, p. 81.
142Vezi şi PIR2, A, 184, p. 28-31.
143Maxfield 1981, p. 146.
144Maxfield 1981, p. 146.
145Maxfield 1981, p. 146-147.
146Vezi schema standard pentru consulari pe care o oferă Maxfield, 1981, p. 146.
147Dobó 1968, p. 43-44, nr. 28
148IDRE I, 171.
149Benea 1983, p. 127-128, nr. 73.
150Maxfield 1981, p. 187.
151Maxfield 1981, p. 187.
152Domaszewski 1969, p. 22.
153Maxfield 1981, p. 214-217.
154IDRE I, 123.
155Domaszewski 1969, p. 23.
156De observat generozitatea neobişnuită a lui Hadrian. Maxfield 1981, p. 194.
157Maxfield 1981, p. 187, 194-197.
158Dobson 1978, p. 243-244, nr. 121.
159IDRE I,123.
160PIR2, C, 753,p. 162; PME, A, 166.
161Maxfield 1981, p. 163.
162Situaţia pare aberantă dar nu trebuie uitat faptul că Augustus le-a interzis senatorilor să intre în Egipt fără dispensă. Este clar deci de ce legiunea avea pe post de comandant un cavaler iar nu un senator.
163Maxfield 1981, p. 163.
164IDRE I, 373.
165Maxfield 1981, p. 163.
166Maxfield 1981, p. 176. Credem că este mai probabil să reconstituim a doua coroană ca fiind una muralis pe baza raportului de superioritate dintre aceasta şi corona vallaris.
167IDRE I, 373; PME, A, 166.
168IDRE II, 468.
169După G. Alfӧldy ar fi vorba despre unitatea situată în Germania Inferior. Alfӧldy 1968, p. 69. Trupe cu acest nume mai avem însă cunoscute şi în Cappadocia şi Raetia.C Cichorius, Cohors, în RE, IV (1900), col. 326.
170E. Ritterling, Legio, în RE XII (1924), col. 1687.
171PME, B, 21; PME, Suppl. I, B, 21.
172IDRE II 468; PME, B, 21; PIR2, B, 112, p. 364.
173Maxfield 1981, p. 174.
174Vezi infra nr. 6. M. Arruntius Claudianus primeşte ca dona hasta pur[a][ve]xillis ar[genteis c]orona aurea [e]t coron[a...
175Carcopino 1949, 179f apud Maxfield 1981, p. 174.
176Pflaum 1950, p. 142f apud Maxfield 1981, p. 174.
177Cagnat 1914, p. 193.
178Ştim din inscripţie că aceasta se afla acum în Raetia. PME, C, 31; PME Suppl I, C, 31; PIR2, C, 136, p. 26.
179IDRE II, 367; Maxfield 1981, p. 131.
180Maxfield 1981, p. 131; IDRE I 367;
181Vezi şi schema de decorare propusă de Maxfield 1981, p. 176 pentru perioada traianică.
182El îndeplineşte doar prima militia, tribunatul, în legiunea XIII Gemina în momentul când este decorat.
183CIL VI, 1598 = ILS 1740.
184IDRE II, 367; Maxfield 1981, p. 131.
185Este vorba de viitoarea provincie Dacia şi nu de regatul lui Decebal.
186IDRE II, 367.
187Domaszewski 1967, p. 21.
188Benea 1983, p. 151.
189PIR2, C, 206, p. 41.
190Benea 1983, p 153, 203, nr. 25.
191Maxfield 1981, p. 217; IDRE I, 126.
192CIL XI, 5694 = ILS, 2666 a.
193PIR2, C, 206, p. 41; IDRE I, 126.
194C. Cichorius, Ala, în RE I/1 (1893), col. 1235.
195Prefectura unei alla miliaria se va constitui în quarta militia abia sub Hadrian. Sub Traian ea este asimilată în continuare cu tertia militia, plata şidecoraţiile care se ofereau fiind aceleaşi ca pentru comanda unei ale de 500 de soldaţi. Vezi şi Maxfield 1981, p. 172-173.
196Strobel 1984, p. 108.Redăm aici şi comentariul lui V. Maxfield privind corelarea dintre dona şi războaiele dacice. „ It is commonly accepted that while the ala Britannica did take part in the second of Trajan’s Dacian wars it was absent from the first. This assumption springs from the fact that the ala is attested on a diploma of November 102 which records the grant of privileges to men serving in units in Pannonia. The inclusion of the ala Britannica in this list doaes not mean, however, that it was physically in Pannonia when the grants were made: this is simply the province to which the unit belonged whether or not it was temporarily absent in campaign. […] Soldiers are being discharged from the unit while it is away in campaign. There is no evidence therefore to deny the participation of the ala Britannica in the first as well as the second of Trajan’s Dacian wars.” Maxfield 1981, p. 172; Petolescu 2002, p. 66, nr. 6
197Maxfield 1981, p. 173, 176; IDRE I, 154.
198Cagnat 1914, p. 193.
199IDRE I, 128; PIR2, C, 732, p. 158-159.
200CIL XVI, 46.
201Vezi în acest sens schema propusă de Maxfield 1981, p. 150.
202Vezi Speidel, M. P., 1970, p. 142-152. Totodată vezi şi IDRE II 362 cu bibliografia.
203Speidel 1970, p. 148.
204Speidel 1970, p. 149.
205Maxfield 1981, p. 217.
206PME Suppl I, G, 8.
207Alföldy 1968, p. 51.
208AE 1998, 1616.
209CIL XVI, 39.
210CIL XVI, 46.
211Strobel 1984, p. 110.
212Adică în timp ce îndeplinea tertia militia, prefectura unei ala de 500 de călăreţi.
213Maxfield 1981, p. 167, 170.
214IDRE II 376.
215IDRE I, 161; PIR2, G, 181.
216Strobel 1984, p. 71-72.
217Maxfield 1981, p. 148.
218Vezi PIR2, M, 249, p. 188-190.
219IDRE I, 114; Maxfield 1981, p. 269.
220IDRE I, 114.
221Vezi schema propusă de Maxfield 1981, p. 207, tabelul J.
222PIR2, M, 619, p. 292-293; IDRE I, 172
223Benea 1983, p. 111-112, nr. 3.
224Maxfield 1981, p. 146, 148.
225PME, N, 34; PME Suppl I, N, 24.
226E. Ritterling, Legio, în RE XII (1924), col. 1416.
227Petolescu 2002, p. 154.
228E. Ritterling, Legio, în RE XII (1924), col. 1582.
229Benea 1983, p. 111-112, nr. 3; Gostar 1980, p. 131-132.
230Vezi şi Maxfield 1981, p. 150, 265.
231Legiunea este staţionată acum în Iudeea. E. Ritterling, Legio, în RE XII (1924), col. 1364.
232IDRE II, 369; Maxfield 1981, p. 158.
233C. Cichorius, Cohors, în RE IV/1 (1900), col. 316.
234C. Cichorius, Ala, în RE I/1 (1893), col. 1241-1242; Alföldy 1968, p. 7.
235IDRE II, 368.
236Strobel 1984, p. 113; IDRE II 369.
237Petolescu preferă ca şi praenomen Titus. În toate celelalte surse praenomen-ul restaurat este Publius.
238PME, P, 107.
239E. Ritterling, Legio, în RE XII (1924), col. 1688.
240Petolescu 1995, p. 36-37; C. Cichorius, Ala, în RE I/1 (1893), col. 1230-1231.
241CIL XVI, 45.
242Maxfield 1981, p. 171; Strobel 1984, p. 106; PME, P, 107.
243PME, P, 107.
244Maxfield 1981, p. 269.
245IDRE II, 291.
246E. Ritterling, Legio, în RE XII (1924), col. 1709.
247Domaszewski 1967, p. 78.
248E. Ritterling, Legio, în RE XII (1924), col. 1641.
249PME, T, 12; C. Cichorius, Cohors, în RE IV, 1 (1901), col. 265.
250E. Ritterling, Legio, în RE XII (1924), col. 1363-1364.
251IDRE I 173.
252IDRE I, 173; PME, T, 12.
253PME, II, V, 76; PME Suppl. I, V, 76.
254CIL XVI, 4.
255Strobel 1984, p. 119-120.
256Maxfield 1981, p. 168
257PME, II, V, 76.
258PME, II, V, 76.
259PME, II, V, 76.
260PME, II, V, 76.
261E. Ritterling, Legio, în RE XII (1924), col. 1726; Moga 1985, p 105.
262E. Ritterling, Legio, în RE XII (1924), col. 1725; Moga 1985, p 97.
263Russu, 1971, p. 531 sqq. îl datează greşit. Vezi Maxfield 1981, p. 77, 184; Dobson 1978, p. 223-224 pentru datărea activităţii lui Sex. Vibius Gallus.
264Vezi IDRE I, 6, p. 36-38 pentru întreaga problematică a identificării acestui senator.
265Maxfield 1981, p. 146, 150.
266Maxfield 1981, p. 148, 265.
267Numai foştii consuli puteau primi ca dona corona classica.
268Sub Traian senatorii de rang consular primesc dreptul de a purta ornamenta triumphalia la orice ceremonie publică, ceea ce scade foarte mult din valoarea acestor distincţii. R. Cagnat, Triumphus, în DA, V, (1881) p. 491.
269Deja din secolul I p.Chr. triumful este serbat numai de împărat. Pentru generalii victorioşi, dar care luptă sub auspiciile acestuia, se găsesc alte modalităţi de răsplătire. Acordarea ornamenta sau insignia triumphalia, dar fără onoarea unui triumf deplin, este calea preferată. Generalul victorios este răsplătit şi se evită pericolul ca acesta să devină preferatul publicului în locul împăratului. Maxfield 1981, 105- 107; St. Borszák, Ornamenta în RE XVIII, 1 (1939), col. 1121-1122.; R. Cagnat, Triumphus, în DA, I, 5, (1881), p. 491.
270IDRE I, 6.
271IDRE I, 20
272Maxfield 1981, p. 205-206.
273Ne ghidăm aici după dona minime propuse pentru praefectus castrorum. Maxfield 1981, tabel J, p. 207
274IDRE I, 20
275Domaszewski 1967, p. 103, nota 2.
276IDRE I, 130.
277Maxfield 1981, p. 211.
278Maxfield 1981, p. 211, tabelul L.
279Maxfield 1981, p. 187, tabelul I.
280IDRE I, 185.
281PME II, p. 981, nr 229.
282Gostar 1980, p. 132.
283Gostar 1980, p. 132; Maxfield 1981, p. 167-176.
284Gostar 1980, p. 131.
285Veyne 1964, p. 35-37 apud IDRE II, 423.
286Vezi IDRE I 7, 172 pentru L. Minicius Natalis.
287Dobό 1968, p. 105-106, nr 79.
288CIL VI, 31739 = IDRE I, 7
289CIL II, 6145 = CIL II, 4509 = ILS 1029 = IDRE, I, 172.
290IDRE II. 437.


Listă ilustraţii
Fig. 1 a. Monumentul funerar cu dona primite de C. Vibius Macer. În centru se observă ceea ce ar putea fi o corona obsidionalis; b. Detaliu cu corona (după Maxfield 1981).
Fig. 2 a. Coiful roman de paradă de la Vize, Turcia, cu o reprezentare de corona civica; b. corona civica, detaliu c. Monumentul lui M. Caelius de la Castra Vetera. Caelius poartă o corona civica, phalerae, două torques şi o armilla la fiecare încheietură(după Maxfield 1981).
Fig. 3 a. Relief din biserica San Marcello din Roma cu reprezentarea rostra; b. Detaliu cu rostrum (după Maxfield 1981).
Fig. 4 a. Monumentul funerar al lui Sulpicius Celsus; b. Detaliu cu reprezentarea corona muralis; c. corona muralis (după Maxfield 1981).
Fig. 5 a. Detaliu cu reprezentarea unei corona vallaris de pe monumentul lui Sex. Vibius Gallus; b. corona vallaris (după Maxfield 1981).
Fig. 6 a. Corona aurea, reprezentare de pe inscripţia pentru C. Gavius Celer; b. Corona aurea (după Maxfield 1981).
Fig. 7. Vexillum descoperit în Egipt .
Fig. 8. Vexillum reprezentat pe monumentul lui Sex. Vibius Gallus, detaliu (după Maxfield 1981).
Fig. 9 a. Vârfuri de hasta pura; b. reprezentare de hasta pura pe monumentul lui C. Purtisius Atinas (după Maxfield 1981).
Fig. 10. Monumentul funerar al lui M. Caelius de la Castra Vetera. Caelius poartă o corona civica, phalerae, două torques şi o armilla la fiecare încheietură (după Maxfield 1981) .
Fig. 11 a. Phalerae descoperite la Castra Vetera; b. Phalerae de la Newstead, reconstituire (după Maxfield 1981).


Bibliografie
Alföldy 1968, G. Alföldy, Die Hikfstruppen der Römischen Provinz Germania Inferior, Epigraphische Studien 6, Düsseldorf, 1968
Ardevan 1998, R. Ardevan, Viaţa municipală în Dacia Romană, Timişoara, 1998
Benea 1983, D. Benea, Din istoria militară a Moesiei Superior şi a Daciei. Legiunea a VII-a Claudia şi a IIII-a Flavia, Cluj-Napoca, 1983
Borzák 1939, St. Borzák, Ornamenta, în RE XVIII, 1 (1939), col. 1121-1122
Cagnat 1881, R. Cagnat, Triumphus, în DA, I, 5, (1881), p. 488-491
Cagnat 1914, R. Cagnat, Cours d’epigraphie latineI4, Paris, 1914
Cichorius 1893, C. Cichorius, Ala, în RE I/1 (1893), col. 1224-1270
Cichorius 1900, C.Cichorius, Cohors, în RE, IV (1900), col. 231-356
Connolly 1975, P. Connolly, Die Römische Armee, London, 1975
Cupcea 2011, G. Cupcea, Gradele militare în Dacia romană, vol. I-II, teză de doctorat mss., Cluj-Napoca, 2011
Dobó 1968, A. Dobó, Die Verwaltung der römischen Provinz Pannonien von Augustus bis Diokletian. Die provinziale Verwaltung, Budapest 1968
Dobson 1978, B. Dobson, Die Primipilares. Entwicklung und Bedeutung, Laufbahnen und Persönlichkeiten eines römischen Offizierranges (Beihefte der Bonner Jahrbücher 37), Köln-bonn, 1978
Domaszewski 1885, A. v. Domaszewski, Die Fahnen im römischen Heere, Wien, 1885
Domaszewski 1895, A. v. Domaszewski, Armillae în RE, II, 1, (1895), col. 1189
Domaszewski 1967, A. v. Domaszewski, Die Rangordnung des römischen Heeres, 2. Durchgesehene Auflage. Einführung, Berichtungen und Nachtrage von Brian Dobson, Köln-Graz, 1967
Egger-Fournier 1887, E. Egger, Eug. Fournier, Corona, în DA II, 1 (1887), p. 1520-1537
Fiebiger 1900, E. Fiebiger, Clipeus, în RE, IV, 1, (1900), col. 55-56
Fiebiger 1900, E. Fiebiger, Corona, în RE, IV, 1, (1900), col. 1636-1643
Gilliver 2007, K. Gilliver, Display in Roman warfare: the appearance of armies andndividuals on the battlefield, în War in History, Oxford, 14 (1), 2007, p.1-21
Gostar 1980, N. Gostar, Inscripţiile greceşti şi latine privind istoria provinciilor pannonice şi a provinciei Dacia, în AM, IX, 1980, p. 125-139
Hannestad 1989, N. Hannestad, Monumentele publice ale artei romane, 1989, Bucureşti
Koch 1949, C. Koch, Patella în RE, XVIII, 4 (1949), col. 2119-2120
Lammert 1938, F. Lammert, Phalerae, în RE, XIX, 2 (1938), col. 1659-1662
Le Bohec 1989, Y. Le Bohec, L’armée romaine, Paris, 1989
Maxfield 1981, V. A. Maxfield, The Military Decorations of the Roman Army, London, 1981
Moga 1985, V. Moga, Din istoria militară a Daciei romane. Legiune XIII Gemina, Cluj-Napoca, 1985
Petolescu 1995, C.C. Petolescu, Unităţile auxiliare din Dacia romană (I), în SCIVA, 46/1, 1995, p. 35-49
Petolescu 2002, C.C. Petolescu, Auxilia Daciae, Bucureşti 2002
Pottier 1887, E. Pottier, Corniculum, în DA II, 1 (1887), p. 1509-1510
Pottier patella, E. Pottier, Patella, în DA I, 4, p. 341
Pottier phiala, E. Pottier, Phiala, în DA I, 4, p. 434-435
Reinach 1881, S. Reinach, Torques, în DA I, 5, (1881), p. 375-378
Rich 1875, A. Rich, Corona, în DGRA (1875), p. 359-363
Ritterling 1924, E. Ritterling, Legio, în RE XII (1924), col. 1211-1829
Russu 1971, I.I. Russu, Sextus Vibius Gallus, în AMN VIII, 1971, p. 531-538
Saglio 1877, E. Saglio, Armilla, în DA, I, 1 (1877), p. 437-438
Saglio phalerae, E. Saglio, Phalerae, în DA, I, 4, p. 425-427
Schuppe 1937, E. Schuppe, Torques, în RE, VI A2 (1937), col. 1800-1805
Smith, 1875, W. Smith, Armilla, în DGRA(1875), p. 136-137
Speidel 1970, M.P. Speidel, The Captor of Decebalus. A new inscription from Philippi. în JRS, 60, 1970, p. 142-153
Steiner 1906, P. Steiner, Die Dona Militaria, în BJ, 114/115, 1905, p. 1-98
Strobel 1984, K. Strobel, Untersuchungen zu den Dakerkriegen Trajans. Studien zur Geschichte des mittleren und unteren Donauraumes in der Hohen Kaiserzeit, Bonn, 1984
Watson 1969, G.R. Watson, The Roman Soldier, Bristol, 1969
Webster 1998, G. Webster, The Roman Imperial Army of the First and Second Centuries A.D., Norman 1998
Yates 1875, J. Yates, Phalerae, în DGRA (1875), p. 894
Yates 1875, J. Yates, Torques, în DGRA (1875), p. 1140


Autori antici
Cassius Dio, Cassius Dio Cocceianus, Historia romana (on-line http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:2008.01.0593)
Festus, Sex. Pompeius Festus, De verborum significatione, ed. Lindsay, Lipsiae, 1913
A. Gellius, A. Gellius, Noctes Atticae (on-line http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Gellius/home.html)
Isidor, Origines, Isidorus Hispalensis, Etymologiarum Libri Viginti (on-line http://penelope.uchicago.edu/Thayer/L/Roman/Texts/Isidore/19*.html#31)
V. Maximus, Valerius Maximus, Factorum et dictorum memorabilium libri novem (on-line http://www.thelatinlibrary.com/valmax.html)
Plinius, Plinius Maior, Historia naturalis (on-line http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Pliny_the_Elder/home.html)
Plutarh, Quaestiones, Plutarh, Quaestiones Romanae (on-line http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:2008.01.2010)
Polybius, Polybius, Historiae
Sallustius, C. Sallustius Crispus, Bellum Iugurthinum (on-line http://www.thelatinlibrary.com/sall.2.html#85)
Seneca, de beneficiis, Lucius Annaeus Seneca, De beneficiis (on-line http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:2007.01.0023)
Servius, Maurus Servius Honoratus, In tria Virgilii Opera Exposito (on-line http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.02.0053)
Silius Italicus, T. Silius Italicus, Punica (on-line http://www.thelatinlibrary.com/silius.html)
Suetonius, Suetonius, De vitae duodecim Caesarum libri (on-line http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Suetonius/12Caesars/home.html)
Tacitus, Anale, P. Cornelius Tacitus, Annalium ab excessu Divi Augusti libri (on-line http://www.perseus.tufts.eu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.02.0077)
Titus Livius, Titus Livius, Ab Urbe condita, ed. R. Seymour Conway, C. Flamstead Walters, Oxford, 1958
Titus Livius, Periochae, Titus Livius, Periochae (on-line http://www.livius.org.li-ln/livy/periochae/periochae00.html)
Velleius Paterculus, M. Velleius Paterculus, Historia Romana (on-line http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Velleius_Paterculus/home.html)


Lista de abrevieri
AE, L’année épigraphique, Paris
AM, Arheologia Modovei, Iaşi
BJ, Bonner Jahrbücher, Bonn
CIL, Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin
DA, Ch. Daremberg, Edm. Saglio, Dictionnaire des antiquités grecques et romaines, I/1 (1887), lit A-B, II/1 (1887), lit C, I/4, lit N-Q, I/5 (1881), lit T-Z, Paris
DGRA, W. Smith (edit), Dictionnary of Greek and Roman Antiquities, London, 1875
IDRE I, C.C. Petolescu, Inscriptions de la Dacie Romaine. Inscriptions externes concernant l’histoire de la Dacie (Ier-IIIe siècle), tome Ier: L’Italie et les provinces occidentales, Bucarest, 1996
IDRE II, C.C. Petolescu, Inscriptions de la Dacie Romaine. Inscriptions externes concernant l’histoire de la Dacie (Ier-IIIe siècle), tome II: Zones du CIL III et du CIL VIII, Bucarest, 2000
ILS, H. Dessau, Inscriptiones Latinae Selectae, vol. I-III, Berlin, 1892-1916
JRS, Journal of Roman Studies
MAA 479, R. D’Amato, Roman centurions 31 BC – 500 AD. The classical and late Empire, Oxford 2012
PIR2, E. Groag, A. Stein, Prosopographia Imperii Romani, saec. I., II., III., edition altera, I (A-B), 1933, II (C), 1936, III (D-F), 1943, IV/1 (G), 1952, V/2 (M-Leiva Pertersen), 1983
PME, H. Devijver, Prosopographia militiarum equestrium quae fuerunt ab Augusto ad Gallienum, Leuven, I-II, 1976-1980; III Indices, 1980; Supplementum I, 1987
RE, A. Pauly, G. Wissowa, Real-Encyclopädie der classischen Alterumswissenschaft, Stuttgart-München, 1893-1983
SCIVA, Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie, Bucureşti