Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (23)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (6)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (40)
   Recenzii (5)
   Repertorii arheologice (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (356)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

PROVINCIA DACIA



PROVINCIA DACIA

Datare
O diplomă militară romană (CIL 16, 00068), descoperită la Porolissum (azi Moigrad - jud. Sălaj), atestă la data de 11 august 106, încheierea celui de-al doilea război dacic şi constituirea provinciei.

Întinderea
La sfârşitul războiului, Traian a mai rămas în provincie aproape un an pentru organizarea noului teritoriu încorporat în cadrul Imperiului Roman. În cadrul acestei organizări au loc şi numeroase măsurători topografice şi recensăminte. Unele date referitoare la aceste acţiuni au rămas consemnate, lăsându-ne mărturie faptul că perimetrul iniţial al provinciei era de aproximativ un milion de paşi, lungime egală cu 1480km, adică o suprafaţă de aproximativ 240kmp. În această suprafaţă sunt incluse actualele regiuni, Oltenia, Banat şi Transilvania intracarpatică. Hotarele pot fi stabilite pe baza izvoarelor istorice şi a descoperirilor arheologice, care atestă prezenţa populaţiei romane pe teritoriul dacic şi mai ales a castrelor de frontieră. Traseul frontalier poate fi considerat în linii mari următorul: pornind de la vărsarea Tisei în Dunăre, spre nord până la confluenţa cu Mureşul, apoi pe cursul acestui râu până în dreptul castrului de la Micia, de aici spre nord, paralel cu vârfurile Munţilor Apuseni, se înconjoară întreaga zonă auriferă, Brad-Abrud-Roşia Montană, traseul se continuă pe linia Bologa-Porolissum, de la acest mare mare centru conturul se îndreaptă spre nord-est până în punctul Tihău, de unde e continuă mai departe spre est pe cursul Someşului, până la castrul Ilişua, apoi spre sud-est pe coama interioară a Carpaţilor Răsăriteni, zonă marcată cu mai multe castre, de la Olteni, hotarul se îndreaptă spre nord-est până la antica Angustia, castru care închidea pasul Oituz, iar din pasul Turnu-Roşu, urmându-se cursul Oltului până la vărsarea acestuia în Dunăre.

Guvernarea
Din păcate legea de constituire a provinciei nu ni s-a păstrat dar izvoarele istorice, ne oferă o largă paletă de date referitoare la organizarea Daciei romane.
Din puncte de vedere al guvernării, Dacia traiană a fost asimilată provinciilor romane de rang imperial, ceea ce înseamnă că provincia era condusă în numele împăratului de către un guvernator de rang senatorial (rang stabilit de numărul trupelor dislocate pentru apărarea provinciei, rang ce putea fi consular sau chiar pretorian), ce purta titlul oficial de legatus Augusti pro praetore. Mandatul de guvernator se desfăşura pe o perioadă de la trei la cinci ani, mai târziu fiind redusă la maximum doi ani.
Organigrama conducerii conţinea pe treapta imediat inferioară, procuratores Augusti, persoane recrutate din ordinul ecvestru, ei îndeplinind ocazional pe lângă sarcini administrative şi funcţii de conducere militară, dar limitate la unităţi auxiliare.
De menţionat mai sunt funcţiile de conducere militară efectivă.
Aparatul birocratic, era relativ mic, acesta fiind ocupat de o mulţime de persoane de diferite categorii sociale, printre ei numărându-se chiar liberţi şi sclavi.

Capitala
În perioada cuprinsă între anii 108-110 are loc construcţia noului oraş Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica, care devine capitala noii provincii. Brazda de hotar este trasată de însuşi guvernatorul Decimus Terentius Scaurianus. Încă de la fondare, oraşul primeşte rangul de colonie, beneficiind de dreptul italic (ius italicum) şi devine sediul guvernatorului şi al întregului aparat administrativ, fiscal şi religios al provinciei.


PRIMA REORGANIZARE

Datare
În perioada 117/118 au loc puternice mişcări ale dacilor din provincie, coroborate cu cele ale dacilor liberi, sarmaţilor roxolani şi sarmaţilor iazygi. Ca urmare, Q.Marcius Turbo este trimis în Dacia pentru a restabili situaţia. După liniştirea situaţiei şi plecarea lui Turbo, are loc, probabil în anul 119 prima reorganizare a provinciei Dacia.
O inscripţie onorifică, datată în 117/118, menţionează pentru prima oară numele de Sarmizegetusa pentru capitala provinciei Dacia.
În 29 iunie 120 este menţionat pentru prima oară un guvernator al Daciei Superior, într-o diplomă militară. Prima menţiune epigrafică a Daciei Inferior este localizată temporal în 129.

Structura teritorială
Provincia Dacia unitară, este împărţită în două unităţi teritorial-administrative, după cum urmează: Transilvania şi Banatul sunt incluse în provincia Dacia Superior, iar Oltenia în Dacia Inferior

Guvernarea
Dacia Superior este guvernată în numele împăratului de către un legatus Augusti pro praetore, iar Dacia Inferior avea la conducere un procurator Augusti de rang ecvestru.
Singura legiune care rămâne în provincii este legiunea a XIII-a Gemina care îşi avea sediul în capitala provinciei Dacia Superior.

Capitala
Dacia Superior îşi avea capitala la Apulum, devenit unul din cele mai puternice oraşe din Dacia romană, din cauza controlului zonei aurifere.
Dacia Inferior avea stabilit sediul central al aparatului administrativ la Romula.


A DOUA REOGANIZARE

Datare
Între anii 132-133 are loc o vizită în Dacia a împăratului Hadrian. De acest eveniment este legată ipotetic cea de-a doua organizare a provinciei Dacia.
La data de 2 iulie 133 are loc prima menţiune a noii provincii Dacia Porolissensis. În 8 iulie 158 este datată ultima menţiunea epigrafică cunoscută a Daciei Superior.

Structura teritorială
Dacia romană este împărţită de la această organizare în trei unităţi teritorial-administrative, după cum urmează: Dacia Inferior, Dacia Superior şi Dacia Porolissensis care conţinea acum partea septentrională a Transilvaniei, bucată desprinsă din anterioara Dacia Superior.

Guvernarea
Dacia Superior rămâne la conducere cu un legatus Augusti pro praetore. Dacia Inferior şi Dacia Porolissensis aveau la conducere câte un procurator Augusti de rang ecvestru.
La data de 2 iulie 133, guvernatorul Daciei Porolissensis era Flavius Italicus. Odată cu atacul dacilor liberi din 156-157 este menţionat legatul Daciei Superior, M.Statius Priscus. Reclădirea amfiteatrului de piatră de la Porolissum, în 157, aduce şi menţiunea procuratorului Daciei Porolissensis, Tiberius Claudius Quintilianus.

Capitala
Dacia Superior şi Dacia Inferior îşi păstrează capitalele la Apulum respectiv Romula, cât despre noua provincie Dacia Porolissensis, aşa cum îi spune şi numele, capitala a fost stabilită la Porolissum.

A TREIA REORGANIZARE

Datare
A treia şi ultima reorganizare a Provinciei Dacia are loc probabil ca urmare a devastatorului atac al costobocilor din anul 167. Aşadar această reorganizare poate fi situată temporal în perioada 167-169.
În anul 271, împăratul Aurelian, dispune abandonarea provinciei. Legiunea a XIII-a Gemina este mutată la Ratiaria, iar a V-a Macedonica la Oescus. Administraţia, negustorimea şi marii proprietari de pământ se retrag la sud de Dunăre.

Structura teritorială
Structura administrativ-teritorială rămâne practic neschimbată, singura diferenţă faţă de regimul anterior fiind denumirea provinciilor: Dacia Superior îşi schimbă numele în Dacia Apulensis, Dacia Inferior în Dacia Malvensis, iar Dacia Porolissensis îşi păstrează numele neschimbat.

Guvernarea
Probabil ca urmare a gravelor probleme generate de costoboci, guvernarea celor trei provincii este dată unei singure persoane care purta denumirea de legatus Augusti pro praetore trium Daciarum.
Primul guvernator al celor trei provincii dacice este M.Claudius Fronto care guvernează până în 170 când cade într-o luptă împotriva costobocilor.
În 222-223 este atestată adunarea provincială a Daciei la Sarmizegetusa şi care purta numele de concilium trium Daciarum
În 246, împăratul Filip Arabul acordă Daciei dreptul de a bate monedă proprie, monezi pe care apare inscripţia Provincia Dacia. Aceste emisii monetare au loc în perioada iulie-august 246. Emisiunile monetare ale provinciei încetează în anul 256.
Începând din anul 257, nu se mai cunoaşte nici un guvernator şi nici un procurator al nici uneia dintre cele trei provincii Dacice.
Legiunea a XIII-a Gemina îşi păstrează sediul la Apulum, iar legiunea a V-a Macedonica este adusă în Dacia având sediul central stabilit la Potaissa.

Capitala
Capitalele provinciilor se păstrează la Apulum, Romula şi Porolissum pentru Dacia Superior, Dacia Inferior şi respectiv Dacia Porolissensis, cu Sarmizegetusa ca găzduitoare a adunării provinciale. Sarmizegetusa, care primeşte statutul de metropolis.
În jurul anului 230 este datată o inscripţie care menţionează enigmaticul oraş Malva, identificat ipotetic cu Romula.

PROVINCIILE SUD-DUNĂRENE
Cetăţenii romani din fosta provincie Dacia se retrag într-un teritoriu la sud de Dunăre care este organizat din punct de vedere teritorial şi administrativ prima oară într-o singură provincie care poartă numele de Dacia Aureliana, iar mai apoi din anul 395 în două provincii care primesc numele de Dacia Ripensis (cu capitala la Ratiaria) şi Dacia Mediterranea (cu capitala la Serdica).
În fosta provincie Dacia de la nordul Dunării, populaţia romană rămasă pe loc, localnicii daci şi dacii liberi reîntorşi în teritoriile libere se organizează în obşti săteşti (comuna vicinală).

Lista guvernatorilor

Provincia Dacia
Iulius Sabinus (106-107/109)
Decimus Terentius Scaurianus (109?-110?)
Caius Avidius Nigrinus (110/112-115?)
Caius Iulius Quadratus Bassus (117)
Quintus Marcius Turbo (117-119)

Dacia Apulensis
C. Aurelius Atilianus
C. Sempronius Urbanus
Ti. Claudius Xenophon (127-132)
Herennius Gemellinus
L. Octavius Felix
T. Cornasidius Sabinus

Dacia Superior
Cneius Minicius Faustinus Sextus Iulius Severus (119/120 - 127)
Egnatius (127-132)
Cneius Papirius Aelianus Aemilius Tuscillus (132-135)
Caius Iulius Bassus (135-139)
Lucius Annius Fabianus (139-141/142)
Quintus Mustius Priscus (141/142-144)
P. Orfidius Senecio (144/146?-146/148)
Caius Curtius Poll. Iustus (148-150/151)
Marcus Sedatius Severianus Iulius Aurelius Metilius (150/151-153)
L. Iulius Proculus (153-156)
Marcus Statius Cl. Priscus Licinius Italicus (156/157-158)
Publius Furius Saturninus (159 & 161/162)
Titus Calpurnius Proculus Cornelianus (161/162-164?)
Titus Iulius Flaccinus (164?-168?)
Titus Desticius Severus - procurator financiar DS
Quintus Calpurnius Caedicianus
Calpurnius Iulianus

Dacia Inferior
Plautius Caesianus
Titus Flavius Priscus Gallonius Fronto Quintus Marcius Turbo

Dacia Porolissensis
Flavius Italicus
Marcus Macrinus Vindex
Tiberius Claudius Quintilianus
Lucius Sempronius Ingenuus
Publius Cominius Clemens
Marcus Valerius Maximianus
Aelius Constans
C. Valerius Cattulinus
P. Aelius Sempronius Lycinus
M. Cocceius Genialis
Ulpius Victor

Dacia Malvensis
Marcus M. Avitus Catonius Vindex

Trium Daciarum
Marcus Claudius Fronto (168-170)
Sextus Claudius Clemens (170-172?)
Lucius Aemilius Carus (173-175?)
C. Arrius Antoninus (175?-177)
P. Helvius Pertinax (177-180?)
C. Vettius Sabinianus Iulius Hospes (180-182?)
C. Pescennius Niger (182?-183/184?)
L. Vespronius Candidus (183/184-185/186)
C. C.? Hasta (185?-190?)
Q. Aurelius Polus Terentianus (192?-194/194)
P. Septimius Geta (194/195-197?)
P. Mevius Surus (198?-199?)
C. Iulius Maximinus (208-210?)
L. Octavianus Iulianus (200-202/203)
L. Pomponius Liberalis (202/203-205?)
T. Claudius Gallus (205/206?-207)
Postumus (211?-213?)
L. Marius Perpetuus (212/213-215?)
Marcius Claudius Agrippa (217-218)
Ti. Iulius Pollenius Auspex (222/225)
Iasdus Domitianus (?-235)
M. Cuspidius Flaminus Severus (235?-236?)
Q. Iulius Licinianus (237?-238)
D. Simonius Proculus Iulianus (241?-243?)
P. Aelius Gemellus
C. Iulius Septimius Castinus
Publius Furius Saturninus

Locaţie necunoscută
Titus Flavius Constans


BIBLIOGRAFIE:


1. MOŢU Iancu - DACIA PROVINCIA AUGUSTI
1. CRIŞAN Ioan Horaţiu - BUREBISTA ŞI EPOCA SA
2. BERINDE Aurel - GENEZA ROMANITĂŢII RĂSĂRITENE
3. MATEI C. Horia - ISTORIA ROMÂNIEI ÎN DATE
4. *** - ISTORIA MILITARĂ A POPORULUI ROMÂN