Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (26)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (16)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (43)
   Recenzii (5)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (2)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (362)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

OBSERVAŢII PRIVIND O SERIE DE MATERIALE ARHEOLOGICE DIN PERIOADĂ DACICĂ PROVENITE DIN STAŢIUNEA DE LA PECICA-ŞANŢUL MARE (JUD.ARAD)

1. Introducere
În ce priveşte civilizaţia dacică de pe valea Mureşului Inferior, cele mai importante repere ne sunt oferite de staţiunea de la Pecica-Şanţul Mare1. Săpăturile efectuate aici de mai bine de un secol, începând cu cele ale lui Dömötör Lászlo (1898; 1900–'02)2, Imre Haller (1903), Roska Márton (1910–'11; 1923–'24)3, Dorin Popescu (1943)4 şi apoi Ioan Horaţiu Crişan (1960–'62; 1964)5, au îmbogăţit semnificativ colecţiile muzeelor din Arad, Bucureşti şi Cluj-Napoca cu un material arheologic bogat şi reprezentativ6.
Circumstanţele vremii, ale căror resorturi le putem doar bănui7, au făcut ca săpăturile sistematice de scurtă durată conduse de I.H.Crişan să se soldeze printr-o monografie meritorie, dar în ultimă instanţă incompletă8. Publicarea bilingvă, în condiţii editoriale foarte bune, dar mai ales atenţia deosebită acordată materialului arheologic au contribuit fără îndoială la atingerea unui standard calitativ care a rămas de referinţă până azi. Scăderile în schimb vizează aspecte precum interpretările istorice uneori hazardate9, cronologia insuficient argumentată10 dar mai ales neincluderea unor piese reprezentative provenite din cercetările anterioare.
Prin demersul de faţă nu ne propunem să oferim răspunsuri şi soluţii la toate aceste chestiuni. Acestea nu pot rezulta decât dintr-o eventuală reluare a cercetărilor arheologice11. Ne-am propus, în schimb, să aducem în discuţie o serie de piese, rămase inedite12, din săpăturile lui Dömötör Lászlo, piese care nădăjduim că vor contribui spre o întregire a cunoştinţelor despre cultura materială a dacilor din bazinul Mureşului Inferior în veacurile II î.Hr.–I d.Hr.13.

2. Catalogul descoperirilor
Vom prezenta în cele ce urmează materialele arheologice pe care le-am analizat14. Nu vom mai prezenta sistemul de descriere cu câmpurile aferente întrucât l-am explicat pe larg într-un studiu anterior15.
2.1. (Fig.1/1).
Nr. inventar: 713; Tip: cană; buză evazată, capăt rotunjt; fund inelar, talpă slab profilată; toartă înălţată, în profil şănţuit; Tehnică: lucrat cu roata; ardere oxidantă; urme spatulă lemn; Dimensiuni: Øgurii:5cm; Øgât:5,5cm; Ømedian:10,5cm; Øfund:4,5cm; Htotală:12,5cm; Hinferioară:5,5cm; Hsuperioară:7cm; Hgât:1cm; Grperete:0,3–0,5cm; Aspect: pastă de culoare roşcat-cărămizie; lustruit la exterior; rugozitate foarte scăzută; duritate accentuată; fără incluziuni vizibile; Ornamente: prezintă o profilatură în zona diametrului median şi o alta în zona buzei, realizate în timpul rotirii vasului.
2.2. (Fig.1/2).
Nr. inventar: 779; Tip: cană; buză evazată, capăt rotunjit; fund plat, talpă slab profilată; toartă înălţată, profil şănţuit, cu „mustăţi”; Tehnică: lucrat manual; ardere mixtă; ars secundar pe exterior; Dimensiuni: Øgurii:9,5cm; Øgât:6,5cm; Ømedian:13cm; Øfund:6cm; Htotală:14,5cm; Hinferioară:5,3cm; Hsuperioară:9,2cm; Hgât:1,5cm; Grperete:0,5–0,6cm; Aspect: pastă de culoare brună; lustruit la exterior; rugozitate foarte scăzută; duritate accentuată; nisip în cantitate redusă; Ornamente: neornamentat.
2.3. (Fig.1/3).
Nr. inventar: 633; Tip: cană „tip Ciolăneşti”; partea superioară ruptă; fund inelar, talpă slab profilată; Tehnică: lucrat manual; ardere mixtă; uşor ars secundar la exterior; Dimensiuni: Øgât:6,5cm; Ømedian:15cm; Øfund:7cm; Hinferioară:9,5cm; Grperete:0,5–0,6cm; Aspect: pastă de culoare brună; lustruit la exterior; rugozitate scăzută; duritate accentuată; nisip în cantitate moderată; Ornamente: neornamentat.
2.4. (Fig.1/4).
Nr. inventar: 273; Tip: cană; buză evazată, capăt rotunjit; toartă superioară, în profil alungit, cu două caneluri slab profilate; Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; urme spatulă; Dimensiuni: Øgurii:17cm; Øgât:13,5cm; Ømedian:26cm; Hsuperioară:18cm; Hgât:5cm; Grperete:0,3–0,5cm; Grtoartă:0,5cm; Aspect: pastă de culoare cenuşie (interior), cenuşiu-închisă (exterior); lustruit la exterior; rugozitate foarte scăzută; duritate foarte accentuată; fără incluziuni vizibile; Ornamente: prezintă o nervură orizontală slab profilată dispusă sub buză, şi una similară pe diametrul median.
2.5. (Fig.2/5 a,b,c).
Nr. inventar: 67; Tip: fructieră; buză lată, uşor răsfrântă, capăt rotunjit; cupă cu umăr bine profilat; Tehnică: lucrat cu roata; ardere mixtă, urme spatulă; Dimensiuni: Øgurii:30cm; Øfund cupă:4,5cm; Hcupă:8cm; Grperete:0,5–0,6cm; Aspect: pastă de culoare cafenie; lustruit pe ambele părţi; rugozitate foarte scăzută; duritate foarte accentuată; mică şi pietricele în cantităţi foarte reduse; Ornamente: neornamentat, prezintă litera „M” incizată pe buză, după ardere.


Fig 1. Ceramică dacică, căni.


2.6. (Fig.3/6).
Nr. inventar: 270; Tip: fructieră, picior; picior trompetiform; Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; urme spatulă; Dimensiuni: Øfund:13,5cm; Øfund cupă:4,5cm; Hpicior:5,5cm; Grperete:0,5–0,7cm; Aspect: pastă de culoare cenuşie; lustruit pe ambele părţi; rugozitate foarte scăzută; duritate accentuată; fără incluziuni vizibile; Ornamente: prezintă pe exterior linie orizontală incizată în timpul rotirii; pe partea interioară prezintă linie în val, realizată neglijent, prin lustruire.
2.7. (Fig.3/7).
Nr. inventar: 159; Tip: picior fructieră; picior de tip trompetiform (?); Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; spatulă; „coaste tehnice” pe interior; Dimensiuni: Øfund cupă:8cm; Grperete:1–1,5cm; Aspect: pastă de culoare cenuşiu-închisă; lustruit la exterior; rugozitate foarte scăzută; duritate foarte accentuată; fără incluziuni vizibile. Ornamente: prezintă pe picior trei benzi orizontale lustruite; pe partea interioară a cupei, prezintă ceea ce pare a fi un simbol solar realizat la rându-i prin lustruire, constând din următoarele elemente: o spirală centrală înconjurată de un disc împărţit în 16 „sectoare” distincte, în fiecare dintre acestea fiind redată câte-o linie în trei zig-zag-uri.
2.8. (Fig.3/8).
Nr. inventar: 2713; Tip: picior fructieră; picior fusiform (?); Tehnică: lucrat cu roata; ardere mixtă, urme spatulă; Dimensiuni: Øfund:22cm; Grperete:0,5–0,6cm; Aspect: pastă de culoare cafenie cu nuanţe cărămizii; rugozitate scăzută; duritate accentuată; fără incluzii vizibile; prezintă două orificii realizate după ardere, într-unul din ele (cel superior) a fost introdus o scoabă de fier; Ornamente: neornamentat.
2.9. (Fig.4/9).
Nr. inventar: 22; Tip: vas-miniatură; buză evazată, capăt rotunjit; fund plat, fără talpă; Tehnică: lucrat manual, neglijent; ardere mixtă; Dimensiuni: Øgurii:5cm; Øgât:4,3cm; Ømedian:5,3cm; Øfund:3cm; Htotală:6cm; Hinferioară:3cm; Hsuperioară:3cm; Hgât:1cm; Grperete:0,3–0,5cm; Aspect: pastă de culoare brun-cafenie; rugozitate medie; duritate accentuată; nisip şi pietricele în cantitate redusă; Ornamente: neornamentat.
2.10. (Fig.4/10).
Nr. inventar: 238; Tip: vas-miniatură; buză evazată, capăt teşit; fund inelar, talpă slab profilată; Tehnică: lucrat manual; ardere reducătoare; ars secundar şi afumat pe ambele părţi; urme degete; Dimensiuni: Øgurii:7cm; Øgât:6,5cm; Ømedian:7,2cm; Øfund:4,5cm; Htotală:7,8cm; Hinferioară:4,5cm; Hsuperioară:3,3cm; Hgât:0,8cm; Grperete:0,3–0,5cm; Aspect: pastă de culoare brun-negricioasă; rugozitate accentuată; duritate foarte accentuată; nisip în cantitate redusă; Ornamente: neornamentat.
2.11. (Fig.4/11).
Nr. inventar: 728; Tip: vas-miniatură; buză uşor invazată, capăt teşit; fund plat, fără talpă; Tehnică: lucrat manual; ardere reducătoare; urme degete; ars secundar şi afumat la exterior; Dimensiuni: Øgurii:6cm; Ømedian:6,7cm; Øfund:5cm; Htotală:7cm; Hinferioară:4cm; Hsuperioară:3cm; Grperete:0,6–1cm; Aspect: pastă de culoare brun-cafenie; rugozitate accentuată; duritate medie; pietricele în cantitate redusă; Ornamente: neornamentat.


Fig 2. Fructieră cu graffiti, desen (5A, B) şi fotografie (5C).


2.12. (Fig.4/12).
Nr. inventar: 241; Tip: vas miniatură; buză crestată, invazată; fund plat, fără talpă; Tehnică: lucrat manual; ardere mixtă, predominant reducătoare; urme degete; Dimensiuni: Øgurii:5cm; Ømaxim:5,5cm; Øfund:3,5cm; Htotală:6cm; Hinferioară:3cm; Hsuperioară:3cm; Grperete:0,5–0,9cm; Aspect: pastă de culoare brună; rugozitate accentuată; duritate foarte accentuată; nisip şi pietricele în cantităţi reduse; ars secundar şi afumat pe ambele părţi; fundul prezintă un început de perforare efectuat după ardere dar care, se pare, nu a mai fost realizată până la capăt; Ornamente: buză crestată.
2.13. (Fig.4/13).
Nr. inventar: 87; Tip: vas-miniatură; buză uşor invazată, capăt teşit; fund plat, talpă slab profilată; Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; urme spatulă; Dimensiuni: Øgurii:5cm; Øgât:4,5cm; Ømaxim:6,5cm; Øfund:3,5cm; Htotală:6,8cm; Hinferioară:3,5cm; Hsuperioară:3,3cm; Hgât:0,5cm; Grperete:0,3–0,4cm; Aspect: pastă de culoare cenuşiu-închisă, miez albicios; netezit; rugozitate scăzută; duritate accentuată; nisip în cantitate foarte redusă; Ornamente: neornamentat.
2.14. (Fig.4/14).
Nr. inventar: 38; Tip: vas-miniatură; buză uşor evazată, capăt rotunjit; fund plat, fără talpă; Dimensiuni: Øgurii:8cm; Øgât:7,5cm; Ømaxim:8cm; Øfund:5,8cm; Htotală:6,8cm; Hinferioară:5cm; Hsuperioară:1,8cm; Hgât:0,8cm; Grperete:0,5–0,8cm; Aspect: pastă de culoare cărămizie cu nuanţe cafenii; rugozitate accentuată; duritate foarte accentuată; nisip în cantitate mare; Ornamente: prezintă pe gât o incizie orizontală realizată cu un instrument bont; pe buză, prezintă 9 incizii realizate cu unghia, în grupuri de câte trei, dispuse relativ simetric.
2.15. (Fig.4/15).
Nr. inventar: 706; Tip: ceaşcă-opaiţ (căţuie) miniaturală; buză evazată, capăt rotunjit; fund inelar, talpă slab profilată; toartă coborâtă, plină; Tehnică: lucrat manual; ardere oxidantă; Dimensiuni: Øgurii:6cm; Øfund:1,2cm; Htotală:3cm; Grperete:0,3cm; Aspect: pastă de culoare cărămizie; rugozitate accentuată; duritate accentuată; fără incluzii vizibile; Ornamente: neornamentat.
2.16. (Fig.4/16).
Nr. inventar: 807; Tip: ceaşcă-opaiţ (căţuie) miniaturală; buză evazată, capăt teşit; fund bombat; toartă inferioară, profil circular; Tehnică: lucrat manual; ardere oxidantă; urme degete; Dimensiuni: Øgurii:6cm; Øfund:1,5cm; Grperete:0,4–0,5cm; Aspect: pastă de culoare brun-cărămizie; rugozitate medie; duritate medie; mică în cantităţi reduse; uşor ars secundar şi afumat pe buză; Ornamente: neornamentat.
2.17. (Fig.4/17).
Nr. inventar: 349; Tip: căţuie-miniatură; buză evazată, capăt rotunjit; fund plat, fără talpă; toartă înălţată, profil circular (ruptă); Tehnică: lucrat manual; ardere mixtă, predominant reducătoare; Dimensiuni: Øgurii:7cm; Øfund:2,6cm; Htotală:2,7cm; Grperete:0,4–0,5cm; Aspect: pastă de culoare brun-cafenie (miez negricios); rugozitate scăzută; duritate medie; fără incluzii vizibile; Ornamente: neornamentat.


Fig 3. Ceramică dacică.


2.18. (Fig.5/18).
Nr. inventar: 2729; Tip: oală; buză invazată, capăt rotunjit; prezintă tub de scurgere; Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; urme spatulă; coaste tehnice pe interior; calcifiat pe interior; Dimensiuni: Øgurii:17cm; Ømaxim:23,5cm; Øtub:2,5cm; Hsuperioară:8cm; Grperete:0,5–0,8cm; Aspect: pastă de culoare cenuşiu-închisă; slip cenuşiu-închis, lustruit pe exterior; rugozitate foarte scăzută; duritate foarte accentuată; fără incluziuni vizibile; Ornamente: prezintă nervură pe înălţimea superioară, trasă din pastă în timpul rotirii vasului; între aceasta şi buză, linii în reţea, realizate prin lustruire.
2.19. (Fig.5/19).
Nr. inventar: 281; Tip: fructieră, rebutată; buză lată, uşor răsfrântă, capăt rotunjit; cupă cu umăr slab profilat; Tehnică: lucrat cu roata; ardere mixtă, predomi-nant oxidantă; urme spatulă; Dimensiuni: imposibil de stabilit datorită deformării; Aspect: pastă de culoare brun-cărămizie, miez negru; uşor lustruit la exterior; rugozitate foarte scăzută; duritate foarte accentuată; fără incluziuni vizibile; Ornamente: neornamentat.
2.20. (Fig.5/20).
Nr. inventar: 247; Material: lut; Dimensiuni: Øfund:8cm; Htotală:6,7cm; Grperete:0,5–0,6cm; Descriere şi funcţionalitate: obiect din lut ars, modelat manual, ars oxidant, pastă cu sporadice pietricele, de culoare brun-cărămizie, uşor ars secundar şi afumat pe partea interioară a buzei; partea superioară a mânerului sugerează un cap de pasăre; piesă utilizată pe post de capac (?). Grad de conservare: modestă, mânerul („ciocul” păsării) este parţial rupt.
2.21. (Fig.5/21).
Nr. inventar: 1851; Material: lut; Dimensiuni: Lbază:6,8cm; lbază:5cm; Htotală:3,5cm; Hmâner:2cm; Descriere şi funcţionalitate: obiect din lut ars, modelat manual, ars mixt, având ca incluzii nisip în cantitate moderată, de culoare brun-cărămizie, ars secundar pe toate părţile; prezintă în partea superioară adâncituri pentru priză, iar pe partea „activă” o serie de striuri realizate în pasta moale cu ajutorul unei măturici; utilitate incertă. Grad de conservare: bună.
2.22. (Fig.6/22A, 22B).
Nr. inventar: 1768; Material: sticlă; Dimensiuni: Øfund:6cm; Hpăstrată:8,5cm; Grperete:0,2–0,3cm; Descriere şi funcţionalitate: obiect din sticlă de calitate inferioară, realizat prin suflare, unguentarium; Grad de conservare: modestă, lipseşte partea superioară.
2.23. (Fig.6/23).
Nr. inventar: 594; Tip: oală de factură celtică; buză puternic răsfrântă, capăt rotunjit; Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; Dimensiuni: Øgurii:24cm; Grperete:0,6–0,8cm; Aspect: pastă de culoare negricioasă; rugozitate accentuată; duritate accentuată; grafit în cantitate mare; Ornamente: neornamentat.
2.24. (Fig.6/24).
Nr. inventar: 536; Tip: amforă romană tip Dressel 6A; buză dreaptă, îngroşată, capăt rotunjit; Tehnică: lucrat cu roata; ardere oxidantă; puternic calcifiat; Dimensiuni: Øgurii:11cm; Grperete:1cm; Aspect: pastă de culoare cărămizie; rugozitate medie; duritate accentuată; fără incluziuni vizibile; Ornamente: neornamentat.


Fig 4. Ceramică dacică. Vase miniatură.


2.25. (Fig.6/25).
Nr. inventar: 595; Tip: oală de factură celtică; buză puternic răsfrântă, capăt rotunjit; Tehnică: lucrat cu roata; ardere reducătoare; Dimensiuni: Øgurii:30cm; Grperete:0,5–1,2cm; Aspect: pastă de culoare negricioasă; rugozitate accentuată; duritate accentuată; grafit în cantitate mare; Ornamente: prezintă pe buză un ornament ştampilat (marcă de olar?).

3. Discuţii
3.1. Ceramica locală
În cele ce urmează vom prezenta câteva succinte consideraţii cu privire la formele ceramice locale prezentate16. Cana cu „mustăţi” (nr.2) îşi găseşte numeroase analogii, reprezentând o formă specifică îndeosebi secolului II î.Hr. şi primei jumătăţi a secolului I î.Hr.17. Este o formă cu o răspândire mai mare la sud de Carpaţi, fiind prezentă însă şi în arealul intracarpatic18. Aceluiaşi interval cronologic i se poate atribui şi cana de tip „Ciolăneşti” (nr.3; Fig.1/3).
Din rândul fructierelor atrage atenţia piesa cu nr.5 (Fig.2) pe a cărei buză a fost realizat, după ardere, un graffiti ce redă litera „M”. Fragmente ceramice cu graffiti se cunosc dintr-un număr foarte mare de aşezări dacice; trebuie spus că tot de la Pecica-Şanţul Mare provine un vas-miniatură cu o inscripţie realizată cu caractere greceşti cursive, publicat în anul 200919.
Două picioare de fructieră atrag atenţia prin ornamentarea lor. Primul dintre ele (nr.6; Fig.3/6), prezintă o linie în val realizată prin lustruire, plasată pe partea interioară. Este greu de spus de ce s-a optat pentru aplicarea unui ornament într-un loc care nu este vizibil în mod obişnuit; poate fi vorba fie de o subtilitate artistică, fie – de ce nu? – de o joacă din partea meşterului olar.
Cel de-al doilea picior (nr.7; Fig.3/7) păstrează un pic şi din fundul cupei, pe care se observă, ceea ce pare a fi un interesant simbol solar realizat prin lustruire. Ornamentele solare de diverse tipuri apar atât pe fructiere20 cât şi pe alte categorii de artefacte21, reprezentând o reflecţie a credinţelor şi superstiţiilor vremii. Este greu de spus care dintre aceste obiecte vor fi avut funcţii cultice şi câte vor fi avut un rol uzual; însă dincolo de aceste discuţii, prezenţa ornamentele de acest tip, cu simbolistica aferentă, se arată ca intruziuni subtile ale sacrului în universul cotidian.
Un interes deosebit cu privire la problema reparaţiei vaselor în Antichitatea dacică ne este oferit de cel de-al treilea picior de fructieră (nr.8; Fig.3/8) care prezintă două orificii. Elementul insolit în raport cu alte situaţii de acest gen este reprezentat de prezenţa în orificiul superior a unei scoabe de fier, fixată în lăcaş prin îndoirea capetelor (vezi Fig.3/8). Foarte probabil, ancorarea fragmentului de restul vasului se realiza printr-o serie de sfori legate de capetele mai multor scoabe, pe zona de fractură aplicându-se probabil o substanţă adezivă (răşină, făină de grâu amestecată cu apă etc.). Fructierele fiind vase cu o morfologie complexă, destul de scumpe probabil, prezenţa urmelor de reparaţii este firească22.


Fig 5. Ceramică dacică.


În cadrul materialului prezentat se remarcă un număr de vase-miniatură (Fig.4/9–17). Unele dintre ele reprezintă ceşti-opaiţ (căţui) miniaturale (Fig.4/15–17). Este interesant de remarcat prezenţa unui vas-miniatură lucrat cu roata olarului (Fig.4/13), ce putea fi utilizat pe post de păhărel. Vase miniatură se găsesc în aproape toate aşezările geto-dacice cercetate sistematic. Rolul şi rostul lor este mai greu de stabilit: jucării, recipiente pentru diferite substanţe ori alifii. Este posibil ca unele dintre ele să fi fost utilizate în practici cu caracter magic23.
Vasul cu tub lucrat cu roata (nr.18) reprezintă o formă destul de rară în repertoriul olăriei geto-dacilor, singulară deocamdată în zona Mureşului Inferior. Fragmentul cu nr.19 (Fig.5/19) a aparţinut unei fructiere rebutate din pricina supraîncălzirii în cuptor.
Piesa cu nr.20 (Fig.5/20), un aşa-numit „capac” cu protomă avimorfă, este, din păcate, deteriorată. După unele opinii, piesele de acest tip vor fi avut funcţii de ordin cultual24; după alţi autori, reprezentările zoomorfe de pe capace ar fi avut un rol mai degrabă estetic25. Un răspuns definitiv este greu de dat; în cazul de faţă, judecând după modestia piesei dar şi după urmele de afumare de pe interior, am înclina mai degrabă spre a doua variantă. În ce priveşte datarea, judecând după analogiile publicate, piesele pot fi atribuite aproape cert orizontului secolelor II–I î.Hr.26, fiind găsite într-un număr mai mare la sud de Carpaţi.
De un interes deosebit este piesa cu nr.21 (Fig.5/21). În funcţie de utilităţile posibile sau probabile care le-au fost atribuite, piesele de acest tip au fost denumite „lustruitoare” sau „calapoade”27. Argumentele împotriva acestor ipoteze constau în absenţa amprentelor tehnologice specifice pe vasele lucrate cu mâna. O altă ipoteză, mai recentă, leagă aceste obiecte de procesul prelucrării pieilor28. Astfel, piesele de acest gen ar fi fost încălzite în prealabil (ceea ce ar explica urmele de ardere secundară prezente pe unele exemplare), apoi ar fi fost utilizate la netezirea pieilor sau a cusăturilor, asemeni unor „călcătoare”.
Din punctul nostru de vedere şi această ultimă ipoteză, deşi acceptată actualmente de o seamă de cercetători29, nu rezistă criticii din mai multe pricini. Netezirea pieilor sau „călcarea” lor necesită obiecte din materiale mult mai rezistente şi cu o suprafaţă de contact mai lată; în acest context, utilizarea instrumentelor de piatră sau lemn ar fi fost cu mult mai practică. În al doilea rând, obiectele au o cronologie destul de limitată în timp, în perioada „clasică” a civilizaţiei geto-dacice, fiind din ce în ce mai rare în secolul I d.Hr. şi lipsind aproape cu totul din aşezările de perioadă romană. Dar cel mai important contraargument pare să ni-l ofere însăşi piesa discutată de noi (nr.21; Fig.5/21), care prezintă pe partea activă o serie de striuri realizate cu măturica în pasta încă moale. Este evident că acest exemplar nu a fost folosit în operaţii ce implică frecare, pentru că striurile nu prezintă nici un fel de urme de abraziune.


Fig 6. Importuri romane (22, 24) şi celtice (23 şi 25).


Date fiind cele de mai sus, în opinia noastră, obiectele cu pricina par să fi fost utilizate mai degrabă la modelarea sau netezirea unor materiale moi, non-abrazive. Dată fiind răspândirea lor, nu sunt de exclus funcţii gospodăreşti cât se poate de banale (întinderea unor aluaturi, sfărâmarea unor seminţe etc). În orice caz, până la publicarea unor studii traseologice pe serii mari, funcţionalitatea reală a acestor obiecte va continua să rămână un mister.
3.2. Importurile celtice
Cele două vase cu grafit în pastă (Fig.6/23, 25) se alătură celorlalte urme materiale care atestă relaţii cu lumea celtică de la Dunărea de Mijloc pe parcursul veacurilor II–I î.Hr. Este interesant de remarcat în cazul piesei cu nr.25 prezenţa unui ornament cruciform stampat pe partea exterioară a buzei; este greu de spus dacă avem de-a face cu un ornament sau cu o marcă de olar.
3.3. Importurile romane
Piesa cu nr.22 (Fig.6/22A şi 22B) reprezintă un vas de sticlă de tip unguentarium (aşa numitul tip „candlestick”). Este curios cum o astfel de piesă, atât de bine conservată şi totodată atât de rară, a rămas inedită în depozitele Complexului Muzeal Arad mai bine de un veac. Din punct de vedere tipologic, piesa poate fi încadrată tipului Isings 82, sub-variantelor A2 sau B230. Acest tip de piese apar în Imperiul Roman începând cu veacul I d.Hr.31. Unguentarii încadrabile cert tipului Isings 8232 se întâlnesc în Dacia preromană la Ulmeni (jud.Ilfov)33, respectiv Grădiştea de Munte-Căprăreaţa34, Poiana (jud.Galaţi)35 etc.
Fragmentul de buză aparţinând unei amfore poate fi încadrat cu o oarecare certitudine tipului Dressel 6A36. Acest tip de amfore apare pe coasta Mării Adriatice, din Calabria până la Rimini, reprezentând o formă evoluată a amforelor locale de tip Lamboglia 2. Erau utilizate –se pare– la transportul vinului şi al garum-ului37. Din punct de vedere al cronologiei, acest tip de amfore se datează de la finele secolului I î.Hr. până prin anii 40-50 ai erei noastre când producţia lor se încheie38. În Dacia cunoaştem până acum un singur exemplar de acest tip, descoperit în staţiunea de la Barboşi (jud.Galaţi)39.

4. Consideraţii finale
Materialele arheologice pe care le-am prezentat în acest demers completează într-o anumită măsură cunoştinţele despre cultura materială a dacilor din zona de vest a României. Aceasta nu se arată, în formele-i esenţiale, cu nimic diferită de cea întâlnită în alte areale ale Daciei preromane, diferenţele fiind vizibile doar atunci când se iau în calcul elementele de influenţă, imitaţiunile şi importurile.
Piesele de import prezentate completează la rândul lor tabloul cunoscut. Chiar dacă sunt relativ puţine, importurile romane de la Pecica-Şanţul Mare acoperă întreg intervalul secolelor I î.Hr.–I d.Hr., cele mai „timpurii” fiind reprezentate de fragmentele de vase din bronz de perioadă republicană, iar cele mai târzii de farfuriile roşii de tip pompeian (Pompeianische Teller)40, specifice Pannoniei şi mediului „barbar”, adiacent de la sfârşitul secolului I – începutul secolului II d.Hr.41.
Deşi lipsită de „gloria” şi de „satisfacţiile” unei săpături arheologice, activitatea de cercetare şi publicare a pieselor uitate din vechile colecţii muzeale, reprezintă fără îndoială, nu doar un demers cât se poate de necesar şi de rodnic ci şi o datorie ce aşteaptă de mult prea mult timp să fie dusă la îndeplinire.

ABREVIERI
Øgurii = diametrul gurii.
Øgât = diametrul gâtului.
Ømedian = diametrul median al corpului.
Øfund = diametrul fundului.
Hinferioară = înălţimea inferioară.
Hsuperioară = înălţimea superioară.
Hgât = înălţimea gâtului.
Grperete = grosimea pereţilor.

NOTE
1 EAIVR, III, 2000, p.285-286.
2 Dömötör, 1901, p.327-328, artefactele dacice au fost atribuite eronat civilizaţiei romane.
3 Vestigiile dacice rezultate din aceste cercetări sunt trecute complet cu vederea (Crişan, 1978, p.28). Dat fiind contextul specific perioadei interbelice, este foarte posibil ca această „omisiune” a lui M.Roska să aibă explicaţii de ordin politic şi ideologic.
4 Popescu, 1944, p.71-73. D.Popescu este primul autor care menţionează stratul de locuire din cea de-a doua epocă a fierului.
5 Scopul declarat al acestor cercetări „era acela de a cerceta aşezarea dacică de aici, menţionată ori trecută cu vederea de predecesori”, în funcţie de acest obiectiv fiind orientate toate secţiunile şi suprafeţele dezvelite (Crişan, 1978, p.32).
6 Pentru un istoric detaliat al cercetării celei de-a doua epoci a fierului pe teritoriul arădean, vezi Berzovan, 2013.
7 Săpăturile au fost sistate brusc, fără vreo explicaţie aparentă, numeroase suprafeţe şi secţiuni rămânând dezvelite parţial (Crişan, 1978, p.67). Este foarte posibil ca scopul săpăturilor lui I.H.Crişan să fi fost mai mult de a „dovedi” prezenţa dacică în acest colţ de ţară decât de a o cerceta. Vezi şi Mărginean 2011, p.225; mai ales Forţiu, 2012, passim.
8 Planul iniţial era de redactare a unei monografii complete a staţiunii unde urmau să fie discutate atât descoperirile dacice de care urma să se ocupe I.H.Crişan, cele de epoca bronzului de care urma să se ocupe Tudor Soroceanu dar şi cele medievale a căror publicare ar fi trebuit să revină lui Egon Dörner (informaţie amabilă George Pascu Hurezan, CMA).
9 Forţiu, 2012, passim.
10 Vezi de pildă discuţiile la Medeleţ, 1995, p.96; Rustoiu, 1996, p.56; Pop, 2006, p.31-32.
11 Din nefericire, săpăturile arheologice începute în anul 2005 de o echipă româno-americană, săpături încheiate de curând, au vizat prioritar locuirea din Epoca Bronzului, informaţiile obitnute despre locuirea dacică fiind puţine şi circumstanţiale.
12 Mulţumim colectivului Complexului Muzeal Arad (prof.dr. Peter Hügel, dr. Victor Sava şi dr. Florin Mărginean) pentru tot sprijinul acordat şi pentru permisiunea de a publica aceste materiale.
13 Întregul lot de materiale arheologice inedite de la „Şanţul Mare” dar şi din alte câteva staţiuni dacice de pe teritoriul arădean, deja în cea mai mare parte procesat, va fi valorificat pe larg într-o viitoare monografie dedicată perioadei secolelor II î.Hr. – I d.Hr. în bazinul Mureşului Inferior şi sud-vestul Munţilor Apuseni.
14 Toate piesele se află în depozitul Complexului Muzeal Arad.
15 Berzovan, 2014; vezi şi Teodor, 2001, p.46-47 pentru consideraţii de ordin metodologic în ce priveşte descrierea caracteristicilor pastei.
16 În continuare, toate referirile se vor face la poziţiile din catalog (supra).
17 Pupeză, 2012, p.284; Matei, 2011, p.69.
18 Pupeză, 2012, p.284.
19 Interpretarea semnelor de pe vas a fost realizată de către regretatul epigrafist şi clasicist Sorin Olteanu (Berzovan et alii, 2008-2009).
20 Vezi de pildă Ursachi, 1995, pl.88/4,5,6.
21 Alte tipuri de vase, piese de echipament militar etc.
22 Vezi şi Pop, 2013, p.236.
23 O figurină descoperită accidental la Pecica-Şanţul Mare, utilizată cu probabilitate în practici magice, a fost publicată de curând (Georgescu, 2013, p.203-213).
24 Sîrbu, 1996, p.51.
26 Matei, 2011, p.91-92.
26 Ibidem, p.93.
27 Vezi discuţia la Babeş, 1980.
28 Kotigoroško, 1995, p.92, dar analiza traseologică invocată, după cunoştinţele noastre, nu a fost publicată.
29 Matei, 2011, p.116-117.
30 Isings, 1957, p.97. Trebuie spus însă că diferenţele prezentate de reputatul autor în realizarea subtipurilor sunt destul de sensibile, greu de făcut atunci când se operează cu exemplare care nu sunt întregi.
31 Ibidem, p.99.
32 Pentru că din păcate, foarte puţine vase de sticlă de acest tip se păstrează suficient de întregi încât să se poată efectua o încadrare tipologică certă, ele fiind însă destul de frecvente în marile aşezări (Chiriac, Boţan, 2011, p.555). În zona de vest a Daciei amintim fragmentele de unguentaria de la Botfei-Cetăţeaua Înaltă (Berzovan, Pădurean, 2014, p.397 şi Fig.9/1-2).
33 Glodariu, 1974, p.248.
34 Ibidem, p.254.
35 Teodor, Chiriac 1994, p.185.
36 Informaţie amabilă dr. Honcu Ştefan (Institutul de Arheologie din Iaşi), căruia îi mulţumim şi pe această cale.
37 Opaiţ, 2011, p.457.
38 Ibidem, p.457.
39 Ibidem, p.456-457.
40 Crişan, 1978, p.150-155.
41 Istvánovits et alii, 2005, p.71.

BIBLIOGRAFIE
• Babeş, 1980 - Babeş, Mircea, Unelte geto-dace pentru modelarea ceramicii, În: Studii (şi) Cercetări (de) Istorie Veche (şi) Arheologie, I, 1980, p.23-31.
• Berzovan, 2013 - Berzovan, Alexandru, Un istoric al cercetării celei de-a doua epoci a fierului pe teritoriul arădean, În: Acta Centri Lucusiensis, nr.IA/2013, p.73-89.
• Berzovan, 2014 - Berzovan, Alexandru, Preliminary considerations on the Dacian Habitation in Vărădia de Mureş - „La Cetate”, În: Ziridava, XXVII, 2014, p.87-115.
• Berzovan, Pădurean, 2014 - Berzovan, Alexandru; Pădurean, Eugen, Fortificaţia dacică de la Botfei - Cetăţeaua Înaltă, comuna Hăşmaş, jud.Arad (sec.I î.Hr. - I d.Hr.), În: ArheoVest, Nr.II: [Simpozion ArheoVest, Ediţia a II-a:] In Honorem Gheorghe Lazarovici, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timişoara, 6 decembrie 2014, Vol.1: Arheologie, Vol.2: Metode Interdisciplinare, Asociaţia "ArheoVest" Timişoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2014, Vol.1: [12]+XXIV+[2]+33‒492+[2]pg.+DVD, Vol.2: [10]+[2]+497‒1013+[2]pg., ISBN 978-963-315-228-7 (Összes/General), ISBN 978-963-315-220-1 (Vol.1), ISBN 978-963-315-221-8 (Vol.2); Vol.1, p.387-408, on-line http://arheovest.com/simpozion/arheovest2/16.pdf
• Berzovan et alii, 2008-2009 - Berzovan, Alexandru; Olteanu, Sorin; Pădurean, Eugen, O inscripţie incizată pe un vas dacic de lut descoperit la Pecica – Şanţul Mare (jud.Arad), În: Studii de istorie a Banatului, XXXII-XXXIII, 2008-2009, p.274-284.
• Chiriac, Boţan, 2011 - Chiriac, Costel; Boţan, Sever, Vasele de sticlă din aşezările dacice de la est de Carpaţi, În: Sanie, Silviu; Marin, Tamilia-Elena (eds), Geto-dacii dintre Carpaţi şi Nistru (secolele II a.Chr. - II p.Chr.), Ed.Universităţii „Al.I.Cuza”, Iaşi, 2011, 636 pg., ISBN 978-973-640-684-3; p.548-575.
• Crişan, 1978 - Crişan, Ioan Horaţiu, Ziridava. Săpăturile de la „Şanţul Mare“ din anii 1960, 1961, 1962, 1964 • Die Ausgraubungen der Jahre 1960, 1961, 1962 und 1964 vom „Şanţul Mare“. Übersetzt von A. Tarnavschi, Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Arad / Komitee für sozialistische Kultur und Erziehung des Kreises Arad, Arad, 1978, 326 pg. + 66 pg. (130 planşe).
• Dömötör, 1901 - Dömötör, Lászlo, Római korbely edények a pécskai Nagy-sáncyban, În: Archaeologiai Ertesitö, XXI, 1901, p.327-328.
• EAIVR, III 2000 - Preda, Constantin (coord.), Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României, Vol.III: M-Q, Ed.Enciclopedică, Bucureşti, 2000, 396 pg., ISBN 978-973-45-0333-9.
• Forţiu, 2012 - Forţiu, Sorin, Ziridava în context ptolemeic, Ed. „Sfântul Ierarh Nicolae”, Brăila, 2012, 134 pg., ISBN 978-606-577-912-9.
• Georgescu, 2013 - Georgescu, Andrei, An anthropomorphic figurine from Pecica - „Şanţul Mare”, În: Tibiscum, S.N., Arheologie, 3, 2013, p.203-213.
• Glodariu, 1974 - Glodariu, Ioan, Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1974, 396 pg.
• Isings, 1957 - Isings, Clasina, Roman Glass from Dated Finds, Edita ab Academiae Rheno-Traiectinae Instituto Archaeologico, II, J.B. Wolters, Groningen / Djakarta, 1957, 185 pg.
• Istvánovits et alii, 2005 - Istvánovitsz, Ester; Lörinczy, Gábor; Gábor, Pitye, A Szegvár - Oromdülöi csázsárkori telep, În: Móra Ferenc Múzeum Évkönyve – Studia Archaeologica, 11, 2005, p.51-114.
• Kotigoroško, 1995 - Kotigoroško, Viaceslav, Ţinuturile Tisei Superioare în veacurile III î.e.n – IV e.n. (perioadele La Tène şi romană), Bibliotheca Thracologica XI, Ed. Caro Trading, Bucureşti, 1995, 338 pg., ISBN 973-95349-19-8.
• Matei, 2011 - Matei, Sebastian, Ceramica geto-dacică din nord-estul Munteniei (Sec.II. a.Chr. - sec.I p.Chr.), Universitatea din Bucureşti, Teză de doctorat (ms), Bucureşti, 2011, 543 pg.
• Mărginean, 2011 - Mărginean, Florin, Cercetări privind cimitirul medieval timpuriu de la Pecica „Şanţul Mare” (sec.X/XI-XIII), În: Analele Banatului, S.N., XIX, 2011, p.221-251.
• Medeleţ, 1995 - Medeleţ, Florin, Une enclume d’orfévrerie de l’Epoque Latène trouvée aux Portes de Fer du Danube, În: Acta Musei Napocensis, XXXII, 1, 1995, p.91-98.
• Opaiţ, 2011 - Opaiţ, Andrei, Amforele din spaţiul est-carpatic, În: Sanie, Silviu; Marin, Tamilia-Elena (eds), Geto-dacii dintre Carpaţi şi Nistru (secolele II a.Chr. - II p.Chr.), Ed. Universităţii „Al.I.Cuza”, Iaşi, 2011, 636 pg., ISBN 978-973-640-684-3; p.445-473.
• Pop, 2006 - Pop, Horea, Fortificaţii dacice din vestul şi nord-vestul României, Ed.Mega, Cluj-Napoca, 2006, 152 pg., ISBN 973-7867-42-4.
• Pop, 2013 - Pop, Horea, Din secretele fructierei dacice, În: ArheoVest, Nr.I: In Memoriam Liviu Măruia, Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, Timişoara, 7 decembrie 2013 (editori: Andrei Stavilă, Dorel Micle, Adrian Cîntar, Cristian Floca şi Sorin Forţiu), Vol.I: Arheologie, Vol.II: Metode interdisciplinare şi Istorie, JATEPress Kiadó, Szeged, 2013, Vol.I:[9]+X+25-458+[2] pg., Vol.II:[9]+461-998+[2]pg., ISBN 978-963-315-152-5 (összes/general), ISBN 978-963-315-153-2 (Vol.I), ISBN 978-963-315-154-9 (Vol.II); Vol.I, p.225-240; on-line http://arheovest.com/simpozion/arheovest1/14_225_240.pdf
• Popescu, 1944 - Popescu, Dorin, Raport asupra săpăturilor arheologice de la Pecica-Rovine şi Semlac (jud.Arad), În: Muzeul Naţional de Antichităţi, Raport asupra activităţii ştiinţifice a Muzeului Naţional de Antichităţi în anii 1942 şi 1943 înaintat domnului ministru al culturii naţionale şi al cultelor de directorul muzeului, 1944, [Institutul de Arte Grafice] Bucovina, I.[lie] E. Torouţiu, Bucureşti, 87 pg. cu 17 ilustraţii; p.61-73.
• Pupeză, 2012 - Pupeză, Lucian Paul, Veacul întunecat al Daciei, Ed.Mega, Cluj-Napoca, 2012, 500 pg., ISBN 978-606-543-296-3.
• Rustoiu, 1996 - Rustoiu, Aurel, Metalurgia bronzului la daci (sec.II î.Chr. – sec.I d.Chr.). Tehnici, ateliere şi produse de bronz, Bibliotheca Thracologica, XV, Ed. Vavila Edinf SRL, Bucureşti, 1996, 356 pg., ISBN 973-97996-3-9.
• Sîrbu, 1996 - Sîrbu, Valeriu, Dava getică de la Grădiştea, judeţul Brăila (I), Biblioteca Istros, 12, Ed.Istros, Brăila, 1996, 308 pg., ISBN 9739727131.
• Teodor, 2001 - Teodor, Eugen Silviu, Ceramica de uz comun din Muntenia de la sfârşitul veacului al V-lea până la mijlocul veacului al VII-lea, teză de doctorat (ms), Bucureşti, 2001, on-line
http://esteo.ro/TTW/index_est.html (accesat 02.11.2015).
• Teodor, Chiriac, 1994 - Teodor, Silvia; Chiriac, Costel, Vase de sticlă din aşezarea geto-dacică de la Poiana (Jud.Galaţi). I, În: Arheologia Moldovei, XVII, 1994, p.183-222.
• Ursachi, 1995 - Ursachi, Vasile, Zargidava. Cetatea dacică de la Brad, Bibliotheca Thracologica X, Bucureşti, 1995, 590 pg., ISBN 873-95-349-17-1.

Abstract. Observations regarding a number of Dacian period archaeological materials coming from the Pecica-Şanţul Mare site (Arad County, RO). The most important Dacian archaeological site discovered so far on the Lower Mureş Valley is the one from Pecica-Şanţul Mare. Unfortunately, despite the dedicated monograph of 1978, many archaeological materials remained unpublished in the museum collections of Arad and Cluj-Napoca. In this article we present a number of various materials; of special interests are two Roman imports, an unguentarium type Isings 82 and a Dressel 6A type amphorae fragment. The local materials, in their turn, help us gain a better understanding of the material culture of the Dacians inhabiting the Lower Mureş Valley.

Keywords: Dacian pottery, Pecica-Şanţul Mare, Roman glass, Roman amphorae, Celtic imports.


BIBLIOGRAFIE:


Autor: Alexandru Berzovan
Apărut în: ArheoVest III, In Memoriam Florin MEDELEŢ, Interdisciplinaritate în Arheologie, Timişoara, 28 noiembrie 2015, p.391-409
Legătură web: http://www.arheovest.com/simpozion/arheovest3/18.pdf