Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica (2)
   Echipa ENDA (4)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (3)
   Rapoarte de activitate (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (8)
   Poveștile Legio Dacica (15)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (24)
   Economia (12)
   Arta (6)
SOCIAL
   Regii (15)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (79)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (7)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (31)
   Seniorii războiului (7)
   Arhitectura militară (4)
   Cetăţile (17)
   Războaiele dacilor (17)
   Civis Romanus (7)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (57)
   Recenzii (11)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (4)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Dacia 3D (7)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (12)
   Legende şi povestiri (3)
   English papers (53)
ZIARUL PERSONAL
   Borangic Cătălin (33)
   Marcu Marius (5)
   Velico Dacus (57)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (31)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (387)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

COCĂLARII PADEA-PANAGJURSKI KOLONII

Cătălin Borangic, 27 ianuarie 2019


În anul 4709 de la instalarea primului împărat, Dragnea I, Întemeietorul, primul urmaş legitim al legendarului nemuritor Iliescu, care la rândul lui se trăgea direct din zeitatea primordială Ceauşescu, a apărut în presă o ştire despre o descoperire arheologică importantă.
Arheologul maghiar Levente Funar Decebal a descoperit lângă străvechea cetate ungurească de la Cuca Măcăii câteva morminte antice. Acestea conţin, pe lângă resturile de oase, câteva elemente interesante. Astfel, spune arheologului citat, am ales spre prezentare unul dintre acestea, cel mai bine conservat, în care decedatul avea două ghiuluri mari pe degete, la gât un lanţ gros de aur, cheile de la un BMW, o sabie ninja, câteva zeci de monede preimperiale (după restaurare vom vedea sigur dacă sunt euro, forinţi sau lei), ochelari de soare (probabil anticii credeau că mortul urcă la soare şi îşi luau măsuri de precauţie), un box, un Iphon (dispozitiv rudimentar de comunicare, probabil se transmiteau cu el semnale de luptă), o cataramă mare dintr-un material inoxidabil, un cercel şi o placă metalică pe care scrie lizibil Nikke (sau Niku?), cel mai probabil ataşată de vestimentaţie. Interesant la acest individ este unghia foarte mare de la degetul mic, păstrată perfect, unghie cu care, spun unii specialişti, individul îşi punea sare în mâncare. Arheologii au mai prelevat şi câteva sute de fragmente de CD, aflate la expertiză în acest moment.
„Este fără îndoială cea mai mare descoperire din ultimul mileniu” a mai spus dr. Levente Funar Decebal. „Avem de a face cu un războinic, sabia şi boxul sunt dovezi irefutabile în acest sens, care era bogat, cel puţin după standardele epocii dacă luăm în considerare podoabele şi monedele şi avea un statut în societate superior, cheile de la BMW ne spun că avea mobilitatea specifică elitelor. Suntem în faţa primei atestări arheologice a războinicilor care au zguduit sudul Carpaţilor acum mii de ani. Dacă restauratorii reuşesc să refacă cele câteva CD-uri depuse lângă defunct şi se va dovedi că acestea conţineau ceardaşuri atunci avem dovada că războinicul era ungur şi că aceste teritorii au fost prima dată locuite de către aceşti maghiari primordiali. Istoria locală va trebui rescrisă” a completat specialistul.
Desigur, descoperirea ar fi rămas doar o chestiune izolată şi discutabilă între istorici dacă, în exact acelaşi timp, dincolo de munţi, un alt arheolog, român de această dată, respectiv dr. Eufrosin Borbély, n-ar fi descoperit un mormânt excepţional cu inventar similar celui de la Cuca Măcăii, de această dată lângă localitatea antică Boszmeg. Chestionat în legătură cu acest lucru iată ce ne-a declarat reputatul specialist:
„Descoperirea noastră este esenţială pentru a înţelege evoluţia istorică în bazinul Someşului. Aici, pe vechea albie a râului, a fost descoperit cel mai important mormânt din epoca preimperială timpurie. Spre deosebire de mormintele de la Cuca Măcăii, deşi inventarul funerar este relativ similar (avea nu doar sabie ninja, ci şi o bâtă solidă, inele, lanţ cu cruce de aur, freză cu gel, telefon şmecher, ochelari de soare etc), războinicul de la Boszmeg a fost înmormântat cu tot cu maşină, un Audi 6, fapt de denotă că personajul era un rege. Acest lucru apare şi într-o inscripţie recuperată de pe CD-ul aflat la bordul vehiculului, pe care se mai disting literele „Guţă, regele ma…..”. Avem aşadar primul nume regal din epoca preimperială. Acest rege, Guţă, probabil regele (cel) Mare (specialiştii în lingvistică vor stabili exact semnificaţia numelui) , a fost depus cu autovehiculul care trebuia să-l transporte pe lumea cealaltă, pe fundul râului. Maşina a fost distrusă intenţionat, căci a fost descoperită foarte avariată. Este dovada supremă că războinicii români au fost primii în Ardeal, iar regele Guţă este urmaşul direct al legendarului Atilla, românul care a cucerit Europa în vremuri imemoriale. Că era român acest Guţă este indiscutabil, având în vedere literele latine de pe CD-ul recuperat şi crucea masivă de aur de la gât, semn că era creştin. Aceşti războinici călătoreau mult, maşina este destul de uzată, deşi nu aveau autostrăzi” a completat dr. Eufrosin Borbély.
În disputa creată a intervenit şi istoricul marţian Lkjogrgahjmetolan, de la Universitatea Ptohaşmekon de pe Marte, care a declarat că după părerea lui, având în vedere similarităţile celor două descoperiri, că aceştia nu erau nici români, nici unguri, ci erau cocalari şi a propus ca numele noii culturi descoperite să fie Boszmeg-Cuca Măcăii.
Vom reveni cu amănunte.
Şi acum amănuntele:
Secolele IV-II a.Chr. au fost scena cronologică a unor transformări sociale, politice, militare şi spirituale importante în regiunea nord-balcanică. Una dintre cele mai semnificative este apariţia în acest areal a unor asocieri de artefacte şi practici funerare specifice acestei zone, fapt explicat prin apariţia unei noi identităţi culturale, numită convenţional grup Padea-Panagjurski Kolonii (PPK), după numele a două situri reprezentative, Padea (jud. Dolj) din România şi Panaghiurski Kolonii (Obl. Pazardžik), din Bulgaria.
Pe scurt, aceasta este o realitate arheologică pe care însă arheologia nu a putut să o definească mai clar, limitată fiind de propria esenţă. Ce s-a întâmplat însă în zona Dunării (NV Bulgariei, E Serbiei şi SV României de astăzi)? În urma unor evenimente politice şi militare de amploare, respectiv invazia celtică, decăderea Macedoniei, instalarea puterii romane, triburile locale tracice, ilire, panone, alături de noii sosiţi germanici şi celţi, în proporţii diferite intră într-o simbioză culturală foarte puternică, dând naştere unei noi identităţi etno-culturale, fiecare aducându-şi contribuţia. Arheologia, limitată la expresiile materiale (şi la momentul descoperirii primelor situri de acest fel de propria cultură a arheologilor), confirmă un amestec de obiecte specifice fiecărei etnii, în special celtice şi tracice, cărora li se adaugă ritualuri funerare la fel de specifice (incinerare, depunere de armament şi distrugerea intenţionată a acestuia, tumuli sau morminte plane etc). Dincolo de aceste date se bănuiesc ample structuri sociale, spirituale şi politice despre care însă avem date certe puţine. Singurul lucru cert este că în zonă lucrurile nu au mai fost ca înainte, căci acest amestec iniţial îndată ce şi-a definit propria identitate a devenit de sine stătător şi mai ales un jucător de prim rang în regiune mai cu seamă din cauza caracterului foarte războinic al conglomeratului, caracter dobândit atât din moştenirea locală, tracică, la care s-a adăugat experienţa militară vastă a nu mai puţin războinici celţi.
Că acest nou factor de putere coincide cu apariţia fulminantă în istorie a dacilor este doar o consecinţă a istoriei locale, elementul tracic din osmoză fiind cel dominant.
Părerea mea este că tracii (tribali, moesi, geţi) fiind şi demografic şi spiritual mai puternici, au încorporat resturile celtice retrase din invazia Greciei şi au dat propria nuanţă noilor structuri sociale. Este foarte probabil că diferenţa dintre războinicii PPK şi restul lumii a fost suficient de evidentă încât primele generaţii să-şi ia un nou nume (celţii scordisci făcuseră la fel cu doar puţin timp înainte), iar acest nume să fi fost acela de „daci”, inspirat la rândul lui de numele tracic al lupului, nume care a reliefat încă o dată în plus caracterul războinic al acestor seniori ai războiului.
De aici şi până la întemeierea unui regat al dacilor n-a mai fost nevoie decât de forţa şi charisma unei căpetenii războinice aflate la timpul şi locul potrivit în istorie.
Poate a fost acel get numit Burebista omul providenţial, deşi este la fel de posibil că el doar a cules roadele muncii câtorva căpetenii anterioare lui. Nu ştim exact, ştim doar că Burebista a strâns într-un timp scurt şi fără multe negocieri, tot potenţialul acestor războinici şi pentru prima dată a proiectat această forţă spre exterior.