Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica (2)
   Echipa ENDA (4)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (3)
   Rapoarte de activitate (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (8)
   Poveștile Legio Dacica (15)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (24)
   Economia (12)
   Arta (6)
SOCIAL
   Regii (15)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (79)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (7)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (31)
   Seniorii războiului (7)
   Arhitectura militară (4)
   Cetăţile (17)
   Războaiele dacilor (17)
   Civis Romanus (7)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (56)
   Recenzii (11)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (4)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Dacia 3D (7)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (12)
   Legende şi povestiri (3)
   English papers (53)
ZIARUL PERSONAL
   Borangic Cătălin (33)
   Marcu Marius (5)
   Velico Dacus (57)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (31)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (384)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

ERATĂ LA «FARSORUL „ŞTIINŢIFIC” ŞI TEORIA ROMANIZĂRII»

Velico Dacus, marţi, 6 octombrie 2015


Situl protocronist AdD a revenit în forţă cu un articol intitulat «Farsorul ,,ştiinţific” şi teoria romanizării» care spulberă tot ce se ştia în materie de lingvistică de-a lungul secolelor şi de-a latul continentelor şi anume că limba română este de origine traco-dacică şi cumva primordială.
Am să încep cu concluzia care este de o simplitate care nu necesită nici o explicaţie, pentru orice om cu capul pe umeri: din limba dacică nu s-a păstrat aproape nimic, iar puţinul rămas nu seamănă cu latina, pe de altă parte, limba română seamănă cu latină atât la gramatică cât şi la vocabular. Concluzia este de o simplitate debordantă: limba dacică a fost latinizată şi ca urmare a rezultat limba română. Cea mai mare greşeală pe care o fac protocroniştii este faptul că nu au habar de doctrina ştiinţifică şi anume că acea concluzie enunţată mai sus nu poate modificată în lipsa unei dovezi verificabile, repetabile etc. referitoare la limba dacică. Mai departe, lingvistica este o ştiinţă umanistă dar cu mecanisme aproape matematice, putându-se reconstitui mecanismul romanizării. Orice discuţie care încalcă aceste două principii este semidocţie.
Aceasta este esenţa inculturii dezvăluite în articolul menţionat la care mai adăugăm şi lipsa cruntă de bun simţ a acestor dacomani care se cred superiori profesioniştilor dar cărora le scapă cele mai elementare elemente de educaţie de bază. Dovezile la toate problemele şi întrebările lor se află în incomensurabile cantităţi de studii ştiinţifice multe dintre ele disponibile astăzi online în diverse publicaţii sau pe situri precum academia.edu. Problema cu acestea este că sunt greu de citit, sunt multe şi apoi trebuie trase concluzii la scară mare care necesită alte cunoştinţe conexe din istorie.
Acestea sunt principalele două concluzii trase după lecturarea articolului menţionat. Să intrăm şi să mai analizăm câteva detalii din articol care ne vor demonstra câtă dreptate au autorii.

AdD: „Nici lucrătorii inteligenţi din instituţiile academice, care au înţeles de la primul lor contact cu cercetarea că ceva nu este în regulă cu această teorie ciudată, născătoare de etimologii trase de păr ce sugerează o limbă română compusă din împrumuturi.
VD: Oare de ce alte limbi romanice (franceza, spaniola, engleza) pot fi constituite din împrumuturi şi româna nu?

AdD: „Obstacolul principal în calea renunţării la romanizare este hoarda de profitori de pe urma acesteia, pe care noi i-am numit ,,farsori «ştiinţifici»”.”
VD: La care noi adăugăm hoarda de jurnalişti care se dau mari cunoscători ai istoriei dar nu sunt în stare să poarte un dialog documentat, printr-un limbaj respectuos.

AdD: „Din cauza lor cercetarea în lingvistica autohtonă a pornit de pe fundamente greşite, ajungând azi să bată pasul pe loc. Ei sunt o categorie de inşi cu funcţii birocratice ce îndeplinesc în instituţiile oficiale acelaşi rol ca şi politrucii în organizaţiile de partid: nu de cercetători, ci de propagandişti. Politrucii propagau ideologia comunistă. Farsorii ,,ştiinţifici” propagă dogma romanizării.
VD: Cine îi împiedică pe aceşti dacomani să scoată mari lucrări care să revoluţioneze subiectul şi să fie recunoscuţi de către comunitatea internaţională dacă în opinia lor cea românească are interese oculte? Răspunsul este simplu: impotenţa, incultura şi lipsa bunului simţ. Nimeni nu poate purta un dialog cu ei şi nici nu au pe ce să discute.

AdD: „Pentru ei, revenirea la adevărul despre originea traco-dacă a limbii române ar fi o adevărată catastrofă.
VD: O banală formulare pseudojurnalistică care nu poate fi susţinută cu dovezi concrete ci numai prin indemonstrabile teorii ale conspiraţiei.

AdD: „Trebuie să recunoaştem, birocraţii aceştia nu au vocaţia cercetării. Dacă ar fi avut-o, şi-ar fi pus nişte întrebări şi ar fi căutat răspunsuri.
VD: Aceşti „birocraţi” au scris cărţi cât nu vor citi aceşti protocronişti în 10 vieţi.

AdD: „Dar misiunea lor de agenţi de influenţă ai romanizării şi-o îndeplinesc cu brio.
VD: După cum spuneam mai sus: teoria conspiraţiei este singurul argument necesar şi suficient în viziunea lor.

AdD: „Aidoma harpiilor din mitologie, care pângăreau cu excrementele lor hrana pământenilor pe care aveau ciudă, farsorii ,,ştiinţifici” atacă şi pângăresc ideile şi personalitatea celor ce pun la îndoială dogma romanizării.
VD: Aici se dovedeşte foarte clar lipsa de educaţie cu iz ştiinţific a acestor personaje, ei victimizând printr-un atac la persoană. Situaţia este în fapt alta: dacă vreun profesionist atacă ceva, va ataca ideile lor, un om de înaltă ţinută ştiinţifică nici nu va băga în seamă personalitatea unui astfel de incompetent deoarece acesta din urmă îşi dezvăluie impotenţa intelectuală din prima propoziţie. Nici nu trebuie să-i asculţi teoria.

AdD: „Primăvara dacică nu i-a luat prin surprindere. Erau şi înainte unele încercări timide de a vorbi de continuitatea între limba geto-dacă şi cea română, pe care farsorii le anihilau în faşă. Surpriza a venit însă de unde nu se aşteptau. Tinerii români au manifestat un interes deosebit pentru strămoşii noştri reali, geto-dacii. Asta îi deranjează rău pe cei ce vor să vegetăm în minciună şi superficialitate. Dorul tinerilor de profunzime îi sperie. Vreme de un sfert de veac le-au oferit tot felul de îndemnuri spre distracţii uşoare, spre vulgaritate şi pustiu sufletesc. Şi deodată descoperă că neamul dacic se ridică, ca pasărea Phoenix din cenuşă, exact în momentul când l-au crezut înfrânt şi au început să facă din el preş de şters picioarele.
VD: Minunate cuvinte, păcat că sunt doar literatură.

AdD: „Şi atunci, ca să terfelească acest dor de strămoşi al românilor, farsorii se grăbesc să-şi îndeplinească misiunea de „harpii ştiinţifice” pe internet, la televizor, în ziare şi edituri.
VD: După cum am spus mai sus: lucrări ştiinţifice acceptate de comunitatea internaţională sunt peste tot pe internet. Vezi periodicele ştiinţifice, academia.edu etc. La televiziune dacomanii nu vor accepta niciodată un dialog cu un înalt om de ştiinţă deoarece ştie că nu are nici o şansă. De unde ştiu asta? Deoarece dacă ar fi vrut ar fi făcut-o. În schimb dacomanii nu scot decât dovezi care pot fi aruncate peste gard fără contact direct. Este mai sigur aşa. În plus, comentariile care aduc contraargumente teoriilor protocroniste de pe siturile lor sunt moderate şi nu văd lumina zilei niciodată. Mai adăugăm şi aici nenumăratele discuţii de pe forumuri unde de multe ori au fost reduşi la tăcere, discuţii care desigur că nu le devoalează şi chiar îi rog pe protocronişti să mă provoace spunând că nu este adevărat. Şi da, rânjesc în timp ce am scris această ultimă propoziţie.

AdD: „Cum îl recunoşti pe farsorul ,,ştiinţific”?
La prima vedere, este greu să-l identifici. Are echipamentul complet al unui puşcaş marin „ştiinţific”. Poartă mască de cercetător. Are patalama de doctor în ştiinţe. Titlu de profesor universitar. Câteva cărţi şi un site pe internet. Armele lui sunt manualele alcătuite de părinţii romanizării. Unul mai gros şi mai mincinos decât altul. De obicei stă la pândă în umbra unei catedre universitare, în biroul unei edituri sponsorizate de stat ori sub aripa călduţă a unei cloşti academice care scoate pe bandă rulantă noi generaţii de romanizatori.

VD: Discurs pseudojurnalistic. La fel dacomanii se bazează exclusiv pe cărţi dacomane. Un ipocrit nu are dreptul de a combate un alt presupus ipocrit.

AdD: „Îl recunoşti însă uşor când deschide gura. Are alergie la daci. Orice cuvânt de bine spus despre aceştia îi provoacă o stare de furie iraţională. Nu admite discuţii constructive. Tonul său este superior. Discursul autoritar. Dar autoritatea sa nu se bazează pe argumente, ci pe funcţia ocupată în cadrul congregaţiei ce conservă teoria romanizării. El consideră că nu merită să vorbeşti cu daciştii de la egal la egal. Aceştia sunt inferiori. Chiar dacă au, ca şi el, o diplomă de licenţă, un titlu ştiinţific, sunt profesori universitari şi autori de studii şi cărţi. Asta nu contează. Ei sunt inferiori, numai pentru că se ocupă de istoria dacilor.
VD: Dacomanul are alergie la romani. Dacomanul consideră oamenii de ştiinţă inferiori (aşa cum singuri au spus mai sus, deşi au mai mulţi ani de şcoală decât dânşii şi mai multe cărţi scrise decât au citit dumnealor). Un ipocrit nu poate deturna un alt presupus ipocrit.

AdD: „Farsorul ,,ştiinţific” este convins că numai el deţine adevărul. Ceea ce îi permite să-şi bată joc de valorile noastre naţionale. Conform lui, românii continuă să se refere la mituri depăşite. Eminescu este cadavrul nostru din debara de care trebuie să ne descotorosim dacă vrem să intrăm în Europa. Mihai Viteazu a fost un aventurier. Vlad Ţepeş, un monstru sângeros. Patriotismul e o toxină. Dorul de adevăr, o prostie. Românii trebuie să-şi creeze noi mituri identitare legate de globalizare. Adică ,,ubi bene, ibi patria”. Într-un cuvânt, răstălmăceşte şi întoarce totul pe dos, aşa încât albul să pară negru, valoarea viciu iar măreţia josnicie. Mistificând istoria şi batjocorindu-ne strămoşii, noii ,,stâpâni” ai sufletelor noastre vor să trezească scârba tineretului pentru valorile naţionale, pentru înaintaşi, şi în final, o scârbă cosmică pentru ţara lor şi pentru ei înşişi.
VD: Aici tind să le dau dreptate pe jumătate, în sensul că a apărut recent un nou soi de semidocţi, aşa numiţii demitizatori care într-adevăr, privesc lucrurile precum în citatul mai sus menţionat dar greşeala este identificarea acestora cu oamenii de ştiinţă. Nu. Demitizatorii nu sunt oameni de ştiinţă ci creatori de literatură. Adică exact ceea ce sunt şi dacomanii. Din nou: un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Limbajul
Există şi la farsorii ,,ştiinţifici” o ierarhie. Cei de elită vorbesc limbă de lemn a ştiinţei dogmatice. Ei diriguiesc instituţii şi dau interviuri. Stau mai mult în prezidii şi în şedinţele unde se împart tichiile de doctor honoris causa. Apoi există cohortele. Din care fac parte inşi destul de inteligenţi, dar cu şira spinării gelatinoasă. Împăcându-se cu destinul de slugi ai purtătorilor de tichii, ei se prefac în nişte simpli culegători de citate din pontifii romanizării. Aceştia nu au un limbaj propriu: ei ori îşi imită stăpânul, ori adoptă limba ştearsă a manualelor din care îşi pescuiesc citatele. Între elită şi pescuitorii de citate există un corp de forţe speciale. Cei chemaţi să lupte cu dacomanii. Care acţionează după principiul: scopul scuză mijloacele. În discursurile lor veţi întâlni căderi spectaculoase de la un limbaj savantlâcos la unul ca la uşa cortului.

VD: Oameni de ştiinţă (din orice ramură ştiinţifică) au un limbaj propriu pentru a se putea înţelege între ei indiferent de naţionalitate şi timp. Dacă unor oameni li se pare neinteligibil limbajul nu ar trebui să îl acuze ci să îl înveţe. Apoi să arunce cu noroi în stânga şi în dreapta. Pe de altă parte iată şi dacomanii se coboară la nivelul lor şi chiar mai jos prin lipsa acută de bun simţ. Păi domnilor dacomani, dacă le sunteţi atât de superiori acestor posesori ai unei limbi de lemn, domniile voastre în incomensurabila voastră înţelepciune şi infinita cunoaştere vă coborâţi la nivelul lor? Da. Deci, un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: ”Metoda
Marea tragedie a farsorilor ştiinţifici e că teoria romanizării, pe care o apără cu disperare, nu are argumente ştiinţifice. De aceea, orice mijloc este bun pentru a induce publicul în eroare.
Dar metoda lor preferată cu care ,,dovedesc” romanizarea este discreditarea oponentului.

[…]
El îşi atacă oponentul după principiul tuturor manipulatorilor: „Neagă vehement, spune orice bizarerie, zăpăceşte cititorul; până acesta îşi va veni în fire, dacistul este anihilat.”
VD: Şi care ar fi alternativa la această supoziţie? Să iei întregul aparat lingvistic şi să-l reciţi de fiecare dată când un dacoman se trezeşte mai deştept ca Papa? Păi eu nu am văzut urmă de argument ştiinţific în articolul de mai sus ci doar discreditare printr-un limbaj de mahala. Deci? Un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Or, arsenalul de bizarerii al farsorului ,,ştiinţific” e nespus de bogat. Cred şi eu: în 150 de ani, în care dogma romanizării a stăpânit lingvistica naţională, clişeele de inducere în eroare s-au înmulţit şi perfecţionat. De aceea, când este vorba de discuţii cu adevărat ştiinţifice, farsorii tac mâlc. Dar când trebuie discreditat un dacist, le merge gura ca morişca. Căci o altă regulă a farsorilor glăsuieşte: „Nu te apuca să combaţi dacistul pe teritoriu ştiinţific, poţi pierde bătălia; atrage-l în mlaştina vorbelor deşarte, aici noi suntem în apele noastre.” În glodul vostru, precizăm noi.
VD: Încă mai aştept un minim de argument ştiinţific din partea dacomanilor.

AdD: „Pentru asta, foloseşte diferite strategii ale diversiunii ,,ştiinţifice”. Cea mai sigură este distragerea atenţiei de la problema reală a romanizării – lipsa de argumente ştiinţifice – şi înlocuirea lor cu diferite jonglerii. Asta când custodele romanizării este o fire elegantă. Dar de cele mai multe ori, farsorul mută discuţia de la subiect spre persoana oponentului, căutând s-o înnoroieze cu mijloace ce nu au nimic cu polemica ştiinţifică. ,,Prost”, ,,analfabet”, ,,puşlama”, ,,vacă”, ,,bou” sunt doar câteva perle ,,ştiinţifice” cu care se susţine romanizarea. Iar termenii de specialitate amestecaţi cu insultele sunt meniţi să creeze confuzie. Pentru ca cititorul să nu observe discrepanţa dintre kilotonele de maculatură scrise despre romanizare şi lipsa totală de dovezi care s-o susţină.
VD: Şi cu toate acestea, comunitatea internaţională continuă să recunoască doar munca oamenilor de ştiinţă. Oare de ce? Deoarece un ipocrit nu are dreptul să combată alt presupus ipocrit.

AdD: „Amplificat de negaţii şi limbaj vulgar, mesajul subliminal al farsorului sugerează că nu-i şade bine unui tânăr modern să se intereseze de istorie şi spiritualitate. ,,Să lăsăm asta pe seama specialiştilor”. Adică pe seama specialiştilor în măsluirea istoriei. Un tânăr ideal pentru farsor este cel ce aleargă după distracţii şi bani şi pe care-l doare-n cot de valorile neamului. Cum iei o carte în mână şi descoperi că ,,specialiştii” întorc istoria pe dos, cum devii imediat ,,prost”, ,,analfabet” ,,puşlama”,,vacă” şi ,,bou”.
VD: Încă aştept o urmă cât de fină de limbaj cu iz ştiinţific din partea dacomanilor ca să pot spune şi altceva în afară de: un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Denigrarea oponentului şi tonul agresiv trebuie să suprime impulsul normal la un tânăr inteligent de a se revolta împotriva unei dogme antiştiinţifice. Într-un cuvânt, ţinta discursului unui farsor ,,ştiinţific” nu este luminarea tinerilor, ci îndobitocirea lor.
VD: Care a fost până acum subiectul articolului dacoman? Combaterea teoriei romanizări? Nuuuu. Combaterea profesioniştilor. Concluzia? Un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Citind articolul unui dacist, simţi că autorul chiar este pasionat de ceea ce scrie şi caută să dovedească cu argumente adevărul pe care el l-a descopeirit după lungi şi dureroase căutări. Aici domneşte claritatea şi dorinţa de a cunoaşte. Dar când citeşti comentariile critice bolduite ale farsorului este ca şi cum ai intra într-o ceaţă otrăvitoare ce te sufocă cu negaţii şi confuzie.
VD: Haha! Îl invit pe orice dacoman să spună asta oricărui om de ştiinţă de oriunde: pasiunea este argument ţtiinţific. Penibil domnilor! Şi în plus: un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Cei care resping romanizarea sunt ,,săraci cu duhul”.
Adică, dacă el crede în teoria romanizării, este în mod automat un adevărat bogătaş în plan spiritual, iar cei care o pun la îndoială, chiar dacă vin cu argumente, sunt ,,săraci cu duhul”.

VD: Dacomanii după ce că sunt inculţi şi lipsiţi de bun simţi sunt şi penibili. Expresia „sărac cu duhul” nu înseamnă inferior spiritual. Ci cu totul altceva. Căutaţi în dogma creştină ce înseamnă această expresie. Prin urmare, dacă cineva a spus aşa ceva, înseamnă că dacomanii au ratat fineţea şi eleganţa cu care se râde de ei. Deci: un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Dacii au învăţat latina de la romani în băile de la Sarmizegetusa lui Traian”.
VD: Nu comentez acest aspect. Dacă dacomanii cred că asta înseamnă romanizare în teoriile ştiinţifice nu ai cum discuta cu ei. Ei nu cunosc altceva. Prin urmare: un ipocrit nu are dreptul să combată alt ipocrit.

AdD: „Odată, într-un orăşel din provincia Torino, am organizat pentru intelectualii italieni o serată consacrată lui Eminescu. Nimeni nu auzise până atunci de el. S-au citit poeziile lui în patru limbi: italiană, franceză, rusă şi română. Când am citit în română O, mamă…, în sală s-a lăsat o linişte mormântală. Tăcerea a durat câteva clipe şi după recitare. Apoi italienii au început să comenteze limba noastră, dar nici unul n-a zis că se aseamănă cu italiana sau că este romanică. Pur şi simplu nu ştiau unde s-o încadreze.
VD: În concluzie, auditoriul este un grup de idioţi dacă nu au habar atât de general unde să încadreze limba română. Acesta este argument?!? Pentru unii da. Dar aceştia sunt nişte ipocriţi şi nu au dreptul să combată alţi presupuşi ipocriţi.

AdD: „Convingerea de beton a istoricilor oficiali că legionarii ne-au romanizat ,,rapid” şi ,,ireversibil” este infirmată chiar de un urmaş al romanilor, Carlo Tagliavini: ,,Din punctul de vedere al lingvisticii romanice ar fi bine să se reţină două lucruri: noţiunea de romanitate a fost o noţiune esenţial politică, iar romanii nu şi-au propus nicicând o asimilare violentă a populaţiilor supuse, şi nu au încercat nicicând să-şi impună limba lor”.
VD: Întrebarea de 10 puncte este ce înseamnă rapid şi ce legătură are dorinţa de impunere cu adoptarea. Aici este ipocrizia unuia care nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Păstrez în arhiva mea o pagină dintr-un manual de limba italiană pentru clasele elementare, unde scrie în legătură cu cotropirile Imperiului roman: ,,unele popoare s-au romanizat, altele nu”.
VD: Vreau să văd acest manual. Tot citatul, titlul, anul, editura, pagina. Până atunci, un ipocrit nu are dreptul să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Un şcolar isteţ va întreba: ,,De ce unele popoare s-au romanizat iar altele nu?”
Este o întrebare esenţială pentru un om care gândeşte.
Parcă-l văd pe dascălul italian zicându-i iritat: ,,Bertuccio, nu pune întrebări nelalocul lor.”
Clasa va râde. Iar Bertuccio cel isteţ va trage concluzia că s-au romanizat popoarele care nu aveau limbă şi vorbeau doar prin semne şi urlete. Iar cei care aveau limbă nu s-au romanizat.

VD: Vreau să văd acest dialog într-un context real şi neregizat. Altfel, a vorbit doar un ipocrit care nu are dreptul să combată alt ipocrit.

AdD: „Prin fraza ,,limba latină… limba unei culturi superioare se impune” cam asta ni se sugerează. Iar când DEX-ul ne spune că avem o limbă alcătuită din împrumuturi, el vrea să ne convingă că suntem un neam lipsit de simţul creativităţii şi al valorilor; avem doar simţul imitaţiei.
VD: Oare de ce aceste discuţii nu se poartă în Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Anglia etc.? Din cauză că un ipocrit doreşte să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „O teorie care-mi transmite un asemenea mesaj nu poate fi ştiinţifică. Este clar că-i născută din raţiuni politice şi susţinută de farsori din motive de carierism şi comoditate.
VD: Normal. Dar un discurs pseudojurnalistic care doar combate şi nu demonstrează nimic este de o ţinută ştiinţifică care provoacă lacrimi. Stimabilă dnă/dră ipocrită nu vă e jenă să încercaţi să combateţi un presupus ipocrit?

AdD: „Dar trebuie să-i înţelegem pe farsori. O teorie falsă nu poate fi susţinută decât prin impostură şi artificii, prin sofisme şi jonglerii.
VD: Din ce am citit până acum fraza parcă se referă la dacomani.

AdD: „Iată un exemplu de sofism menit să ameţească publicul neavizat: ,,Limba română, prin elementele latine moştenite, dovedeşte că cei care au adus latina în Dacia ştiau foarte bine latineşte”.” Vă atrag atenţia că nu vorbeşte femeia de serviciu a Universităţii, ci un profesor de la catedră! Care îi învinuieşte pe dacişti că îndrugă nonsensuri!
VD: Tot nu s-a demonstrat ce nu este în regulă aici.

AdD: „Dacă un dacist ar spune: ,,Limba română, prin rădăcinile sale proto-indo-europene, dovedeşte că dacii vorbeau o limbă traco-dacă cu rezonanţe latine”, farsorul ,,ştiinţific” ar sări în sus, strigând că fac afirmaţii nefondate.
VD: Reiau: nu avem cunoştinţe cum arăta limba dacică, nici vreo altă limbă proto-dacică, limba română seamănă cu limba latină, în alte părţi romanizarea este un fapt recunoscut. Deci care este problema? Problema este că un ipocrit încearcă să combată alt presupus ipocrit.

AdD: „Dar în timp ce rădăcinile proto-indo-europene au fost scoase în evidenţă de Mihai Vinereanu în al său Dicţionar Etimologic al Limbii Române, farsorul chiar n-are nicio dovadă, când afirmă nonsensul de mai sus.
VD: Sunt foarte provocat să comentez pe marginea valorii cărţilor dlui Vinereanu dar nu am s-o fac deoarece o asemenea combatere se face în bibliotecă nu pe un blog în 3 rânduri, fapt pe care dacomanii nu îl înţeleg şi din această cauză rămânem la: un ipocrit doreşte să combată un alt presupus ipocrit.

AdD: „Eu aş zice că cel mai mare viciu al farsorilor noştri ,,ştiinţifici” este lipsa crasă de simţ al ridicolului. Adică dacii s-au luptat pe viaţă şi pe moarte împotriva romanilor, apărându-şi identitatea naţională. Decebal s-a sinucis pentru a nu trăi umilinţa de a fi târât din urma carului de triumf al lui Traian. Iar între anii 106 şi 271, au avut loc 23 de războaie şi revolte ale dacilor împotriva romanilor , până aceştia au fugit din Dacia, înainte de soroc şi cu coada între vine. Dar tu, ditamai profesor universitar, afirmi cu aroganţa celui ce se crede unicul om de ştiinţă din Univers că dacii nu aveau motive să nu accepte identitatea romană.
VD: Aici este toată problema şi în acest loc se dovedeşte toată incultura dacomanilor. În primul rând, ei nu înţeleg ce înseamnă romanizare. Ei consideră greşit că romanizarea înseamnă abandonul total al elementelor de cultură şi civilizaţie dacică şi înlocuirea lor cu cele de factură romană. Pe de altă parte ei o tot dau cu cei 165 de ani de ocupaţie pe 14% din teritoriu. Aceste cifre sunt absolut aberante. Romanizarea începe mult înainte de cucerire (vezi dovezi arheologice în cantităţi industriale pe academia.edu sau în orice repertoriu arheologic românesc) şi pe un teritoriu mult mai mare de 14%. În acest ARTICOL, de pe prezentul blog, puteţi vedea că orice cifră sub 38% este o aberaţie cruntă.

AdD: „Posibil că dacii voştri din teoria romanizării nu aveau motive, pentru că voi le atribuiţi bizareriile voastre romanizatoare. Dar dacii cei adevăraţi, din realitatea istorică a antichităţii, aveau o mulţime de motive.
VD: Da, doar că atunci când romanii din realitatea antichităţii din Provincia Dacia avea nişte adevărate metropole din marmură, daţi-mi voie să cred că avea motive să se teamă şi să asculte de stăpân, pe limba stăpânului.

AdD: „Când un dacist aduce argumente incontestabile că dacii nu puteau fi romanizaţi în 160 de ani, în timp ce nu au romanizat alte popoare unde au stat mai mult, cum ar fi Grecia, Palestina sau Britania, farsorul îi răspunde pe un ton superior: ,,Nu contează anii de ocupaţie. Dar contează mai presus de orice numărul romanilor, care s-au stabilit în regiunea respectivă. Foarte puţini în Marea Britanie, foarte mulţi în Dacia”.
VD: Când unui dacoman i se spune că romanizarea a durat undeva înspre 800 de ani în total începând mult înainte de cucerire şi terminând mult după retragerea Aureliană iar teritorial între Tisa, Prut şi Marea Neagră, desigur că sare ca ars. Dar din singurul motiv că este prea incult să cunoască realitatea istorică şi atenţie că nu folosesc cuvântul adevăr ci realitatea care se reflectă indiscutabil în repertoriile arheologice româneşti. Şi nici nu poate realiza că un ipocrit nu are dreptul să combată alt ipocrit.

AdD: „O zice cu atâta siguranţă, ca şi când ar fi condus el însuşi recensământul romanilor din aceste provincii şi ar fi constatat că în Britania erau prea puţini ca să fecundeze toate femeile. Pe când în Dacia producţia de pui ,,romanizaţi” a fost semnificativă tocmai datorită numărului mare de masculi de prăsilă. Săracii romani din Dacia! La ce muncă sisifică i-au supus romanizatorii! Încât te întrebi: când îşi mai îndeplineau bieţii masculi obligaţiile de legionari, dacă se tăvăleau tot timpul prin paturile dacelor, prin lanurile de grâu şi stogurile de fân, într-un cuvânt, pe unde apucau, ca să-şi realizeze cu succes programul zilnic de însămânţare?
VD: Chiar există recensăminte antice la propriu şi moderne la figurat, ale teritoriului, populaţiei şi corpului militar roman din Provincia Dacia. Sunt unii care îşi bat capul cu asta. Pariu că nu aveţi habar de ele?

AdD: „Este chiar ciudat că tratatele de istorie din antichitate nu pomenesc nimic despre eroismul legionarilor pe tărâmul fecundării dacelor?!
VD: Sugestie către dacomani. Căutaţi termenul de „hasta pura” în Provincia Dacia. Nu ştiu, zic şi eu, vedeţi ce găsiţi pe Google şi apoi imaginaţi-vă ce puteţi găsi în cărţile de specialitate. Dar hei! Ce contează? Important e ceea ce crede un ipocrit nu ceea ce este cu adevărat adevărat, ca să zic aşa…

AdD: „Farsorul este atât de rupt de realitate, încât nu-şi dă seama cât de ridicol este când afirmă că din aceste împreunări rezultau, ca de pe banda rulantă, bebeluşi gata ,,romanizaţi”, care ştiau numai latina. Ca şi cum femeile dace erau mute. Nu m-aş mira dacă farsorul ar zice că li se punea un căluş în gură, ca o măsură sigură pentru producţia calitativă a romanizării. Imaginea dacelor cu prunci în braţe şi căluş în gură este aşa de comică, încât nu te poţi abţine să nu râzi. Dar farsorul, iritat, îţi dă imediat replica ,,ştiinţfică”: ,,Asta nu-i o manieră serioasă de a discuta acest subiect!” Adică a spune prostologii pe tema fecundărilor colective şi despre mame mute, care nu şi-au putut transmite limba geto-dacă propriilor odrasle, este o manieră serioasă. Iar dacă eu, în virtutea unui normal simţ al umorului, râd de aceste prostologii, atunci ,,nu e o manieră serioasă de a discuta acest subiect”.
VD: Ca şi alţi semidocţi, dacomanii nu au nici cunoştinţele necesare pentru a înţelege aceste mecanisme, nici simţul timpului, pentru a realiza că latinizarea limbii nu s-a petrecut de la Traian într-o generaţie.

AdD: „Interzicerea de a râde este un fenomen propriu regimurilor despotice.
VD: Nu este nici un regim despotic deoarece şi de partea cealaltă a gardului se râde de incultura dacomană şi vă asigur că sunt glume mult mai fine şi mai elegante. Vezi un exemplu minunat AICI.

AdD: „Or, în teoria romanizării chiar există despotism. Agresivitatea cu care sunt insultaţi daciştii este un veritabil despotism ,,ştiinţific”. Farsorii încearcă din răsputeri să ne interzică să râdem de inepţiile lor, de lipsa de autocritică şi mai ales de monumentul gândirii lor antiştiinţifice care este DEX-ul, pe care editorul Dumitru Ioncică l-a numit inspirat ,,copilul infirm al Academiei Române”.
VD: Vreau citat cu coordonate complete. Aud?

AdD: „Gheorghe Asachi are un desen Dochia şi Traian după o litografie de Hofman şi Schiavoni, unde împăratul roman îi face curte distinsei zâne dace pe fundalul unui peisaj muntos, dând astfel semnalul împreunărilor masive atât de dragi romanizatorilor.
Este o alegorie a romanizării.

VD: Ioi! Un alt argument ştiinţific imbatabil răsărit din tabăra dacomană.

AdD: „Dar când mi se oferă imaginea falsă a iubirii dintre o focoasă domniţă dacă şi un homosexual roman, parcă văd înaintea mea nu o alegorie ci o farsă grotescă.
VD: Grotesc este faptul că această alegorie este privită drept argument ştiinţific.

AdD: „Iată, o farsă grotescă este însăşi teoria romanizării. Adevărul e că ea nu a avut loc, aşa cum n-a avut loc împreunarea dintre domniţa Dochia şi pederastul Traian.
VD: Mai ţineţi minte mai sus că dacomanii acuză profesioniştii că urăsc dacii? Cu ce este mai bun un dacoman care urăşte romanii? Cu ce este mai bun un ipocrit care doreşte să combată un alt presupus ipocrit?

AdD: „Alt argument forte al farsorului ,,ştiinţific”: ,,Idealul multora dintre supuşii Romei era să devină civis romanus, căci asta le aducea o mulţime de înlesniri”.
Lipsit de simţul umorului, farsorul nu-şi dă seama că şi această afirmaţie declanşează imagini groteşti. Nu cumva îşi închipuie că badea Gheorghe şi lelea Ioana din creierii Munţilor Apuseni sau de pe malul Prutului îşi pierduseră somnul de grija de a deveni ,,civis romanus”? Oare ce mulţime de înlesniri or fi dobândind, odată cu acest statut, ţăranii din cătunele uitate de lume, pe unde nici nu ajunsese picior de roman? De un lucru sunt sigură: cea mai mare înlesnire pe care romanii ar fi putut s-o aducă dacilor era să-şi ia cât mai repede tălpăşiţa din Dacia, să nu le mai fure sarea şi aurul, să nu le ia flăcăii şi să-i ducă în lumea albă, ca să prade alte neamuri pentru desfrânaţii din Senatul roman, şi de unde multora le venea acasă doar numele.

VD: Eu doar întreb, fără a avea un răspuns de oferit: oare ce căuta familia regelui Pieporus la Roma (CIL, VI, 1801)? O fi într-un fel sau altul o formă de romanizare? Nuuuuu, bineînţeles că nu!

AdD: „Farsorul învinuieşte daciştii că „bat câmpii”, când scot în evidenţă trăsăturile pozitive ale dacilor. Dar nu se vede pe sine cât de penibil este când aduce elogii Romei şi limbii latine şi ridică în slăvi mândria de a fi roman şi de a avea o obârşie atât de onorabilă, de nobilă.
Parcă dacă ne tragem din daci este mai puţin onorabil.

VD: Este un enunţ pseudojurnalistic şi penibil. Nimeni nu din corpul istoricilor profesionişti nu susţine aşa ceva.

AdD: „Parcă faptul că Roma se afla în maximă expansiune îi încălzea cu ceva pe dacii de la plug, de la stână şi de la stative. Sau pe cei ce-şi vedeau fiii măcelăriţi, femeile violate şi avuţia furată. Nu cred că dacii îi admirau pe violatorii ţării lor. Îl poate admira pe ocupant doar un laş care nu are nimic sfânt. Sau un mankurt rupt de rădăcinile strămoşilor. Ori un farsor ,,ştiinţific” care şi-a vândut inteligenţa pe un blid de linte.
VD: Vezi mai sus întrebarea despre familia regelui Pieporus.

AdD: „Este clar că în tabăra romanizatorilor s-a creat acum o stare de confuzie. În secolul al XIX-lea, când au oficializat teoria romanizării, nici în cele mai urâte coşmaruri nu-şi închipuia nimeni că va veni epoca internetului, când tinerii curioşi se vor documenta despre daci în această mare bibliotecă virtuală. Şi îşi vor folosi cunoaşterea limbilor citind cărţile savanţilor străini despre civilizaţia şi cultura preistorică a ţării noastre.
VD: Eh, să nu exagerăm acum cu cât şi cum se documentează aceşti tineri şi ce valoare au informaţiile lor. Dacă răsfoiţi AICI sau AICI erata de la celebrele filme „Adevărul despre daci”, veţi vedea dovezi bazate pe citate inventate, sau preluate din romane etc. care spun totul despre înalta ţinută ştiinţifică a acestor luptători pentru adevărul istoric. Şi acum va veni celebra replică: ei, nah, or greşit şi ei puţin acolo. Nu stimabililor! Jumătate sunt prostii! Şi nu prostioare ci catastrofe!

AdD: „Cu mult dispreţ şi agresivitate, romanizatorii îi numesc ,,frustraţi”, ,, ignoranţi”, „dacopaţi”.
VD: Nu. Singurele acuze sunt incultura şi lipsa bunului simţ.

AdD: „Cu un limbaj de mahala nu aperi deloc romanizarea. Ci o discredutezi arătând că ai nimerit întâmplător la catedra universitară. Iar adevăratul ei titular este şomer ori a plecat în străinătate să lucreze pe şantiere, ca să-şi întreţină familia, în loc să sporească cu geniul său averea spirituală a ţării. Iar în locul lui un vierme mediocru aruncă cu glodul gândirii sale limitate în puţinii temerari pe care-i mai are neamul nostru. Ca să-i alunge şi pe aceştia din ţară.
VD: Deci, cei care acuză pe cei care folosesc un limbaj licenţios o fac printr-un limbaj licenţios. Nu vi se pare a fi un război între un ipocrit şi un presupus ipocrit?

AdD: „Când îl auzi zicându-ţi „prost”, „diletant”, „ignorant”, „puşlama”, „neprofesionist” şi că „ştii puţină istorie”, nu-l crede. În gura farsorului, cuvintele n-au valoare.
VD: Dimpotrivă nu asculta de cel care îţi spune să te fereşti de cei care te fac să-ţi astupi urechile. Ascultă de cel care îţi oferă informaţiile verificabile. Că de vorbărie e în stare orice ipocrit care doreşte să combată un presupus ipocrit.

AdD: „Răspunde-i cu demnitate: „Tocmai de asta mă interesez de strămoşi, ca să ştiu mai multă istorie. Şi cu cât îi cunosc mai mult pe daci, cu atât mai puţin cred în romanizare. Refuz să cred într-o teorie ce-mi impune minciuna drept adevăr. Refuz să cred în ea numai de frica discreditării. Ori pentru că-i oficială. Îmi asum libertatea de a alege între teoria oficială şi Adevăr.”
VD: Adică un Adevăr care se bazează pe citate inventate şi pe romane istorice. Pricepeţi dragi dacomani de ce sunteţi penibili? Vă bazaţi pe, repet, citate false şi romane, pentru a susţine o teorie pe care aveţi impertinenţa să o denumiţi Adevăr, cu A mare şi vă miraţi că nu sunteţi luaţi în seamă? Când veţi produce primul articol acceptat într-o mare publicaţie străină, veţi avea dreptul să spuneţi că alţii nu au dreptate. Şi să folosiţi limbaj trivial, niciodată, dacă sunteţi oamenii care tot spuneţi că sunteţi. Dar până acolo e drum lung, ani grei de şcoală, zeci de articole de publicat şi mă tem că nici o şansă.


BIBLIOGRAFIE:


Sursa: http://velicodacus.blogspot.com/2015/10/erata-la-farsorul-stiintific-si-teoria.html, 2019