Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica (2)
   Echipa ENDA (4)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (3)
   Rapoarte de activitate (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (8)
   Poveștile Legio Dacica (15)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (24)
   Economia (12)
   Arta (6)
SOCIAL
   Regii (15)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (79)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (7)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (31)
   Seniorii războiului (7)
   Arhitectura militară (4)
   Cetăţile (17)
   Războaiele dacilor (17)
   Civis Romanus (7)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (56)
   Recenzii (11)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (3)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Dacia 3D (7)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (12)
   Legende şi povestiri (3)
   English papers (53)
ZIARUL PERSONAL
   Borangic Cătălin (33)
   Marcu Marius (5)
   Velico Dacus (57)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (30)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (383)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

CONFIRMĂRILE CONTINUĂ...

Velico Dacus, vineri, 30 decembrie 2016


Într-o bătălie trebuie să foloseşti arme similare cu acelea ale inamicului. E cvasiinutilă - din acest punct de vedere - recenzia unui specialist la o carte ”tracomană” dacă e publicată într-o revistă de cultură cu o sută de cititori. Textele istoricilor şi arheologilor trebuie să populeze internetul. Specialiştii trebuie să-şi depăşească inhibiţiile faţă de dialogul prin new media cu un public în parte neştiutor, în parte ostil şi arogant. Pagini web cu acest scop sau în care sunt demontate teoriile dacomane există. De remarcat website-ul anonimului ”Velico Dacus” (care numai amator în ale istoriei nu poate fi etichetat)107, cel al lui Sorin Olteanu (Sorin Olteanu’s Linguae Thraco-Daco-Moesium)108, revista Historia.ro, cu articolele şi interviurile sale109, sau ”Enciclopedia Dacica” (”Enciclopedia Dacica nu este un loc în care reinventăm istoria, scopul ei este de a servi istoria. Echipa ENDA încearcă să plaseze informaţia istorică la graniţa dintre lumea academică şi cea consumatorilor de istorie. Altfel spus, încercăm să devenim un nod informaţional util întregii societăţi româneşti”)110.

107. http://velicodacus.blogspot.ro
108. http://soldtm.ro
109. Zoe Petre, ”Niciunul dintre compatrioţii noştri nu are un stră-străbunic dac de care să-şi amintească” (un interviu cu Alexandru Vulpe de C.Plăiaşu). http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/sintagma-str-mo-ii-no-tri-daci-ar-trebui-discutat; M.-A. Aldea, ”Dacismul ca sectă sau crede şi nu cerceta” (după http://www.visteria.ro/Istoria-romanilor-Articole/Articole-Antichitate/DACISMUL-CA -SECTA-SAU-CREDE-SI-NU-CERCETA.html), o critică a articolului lui D.Badilă, ”Latinizarea limbii dace - un basm de adormit lingviştii”; Irina-Maria Manea, ”Dacomania sau cum mai falsificăm istoria”, http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/dacomania-cum-mai-falsific-m-istoria.
110. http://www.enciclopedia-dacica.ro/?option=com_content&view=article&id=661%26Itemid=311.




Ceea ce aţi citit mai sus, este un citat din cartea dlui. Mihai Bărbulescu, Arheologia azi, în România (pag. 178), istoric profesionist cu o lungă experienţă în România, în prezent director al instituţiei „Accademia di Romania” din Roma. O carte care prezintă arheologia românească cu bune şi cu rele, îmi permit să spun obiectiv, lucru care recomandă cartea spre lectură. Cine doreşte să afle problemele din istoriografia românească această carte ar trebui s-o citească, nu bloguri care vând adevăruri ce se găsesc la orice colţ de stradă. Şi cu asta nu spun că este o carte sau un autor perfect ci doar abilitat şi unul dintre cei potriviţi în a discuta şi acuza părţile ce trebuiesc corectate în istoriografia românească. Dacă reuşeşte sau nu să atingă problemele delicate şi să ofere posibile soluţii, vă las pe dv. să decideţi.



În acest context, am avut plăcerea să descopăr că am fost citat (de mai multe ori în carte, nu doar în paragraful de mai sus) şi că munca mea are o nouă aprobare a unui istoric profesionist. Mai mult decât atât, dl. Bărbulescu mi-a făcut onoarea să mă aşeze lângă nume precum: Sorin Olteanu, amicii de la Enciclopedia Dacica, historia.ro, Zoe Petre ş.a. Asta nu aduce, acestui blog, mai multă valoare decât informaţia care se află în el. Informaţia este disponibilă celor ce doresc s-o găsească. Dar pe lângă vizitatorii, în număr destul de mare, pentru a continua acest excurs, aceste confirmări mă fac să-mi continui munca. Şi nu oricum ci cu plăcere. Şi să-mi indice că mă aflu pe drumul cel bun, indiferent de comentariile care au apărut şi vor mai apărea pe aici.
Au existat, există şi vor exista întotdeauna câteva categorii de oameni: profesioniştii care ştiu exact cum decurg lucrurile cu această ramură ştiinţifică, istoria, există profesionişti care ar putea face mai mult în profesia lor, există pasionaţi care studiază, există oameni dezinteresaţi de fenomen dar care pot menţine o linie decentă într-o discuţie referitoare la subiect şi există un segment, care nu va dispărea niciodată, de credincioşi, orbi la orice argument logic, în unele teorii fantasmagorice care nu au nici o tangenţă cu istoria şi bunul simţ logic. Unora le recomand cartea dlui. Bărbulescu, altora blogul de faţă, pentru liderii curentului dacoman am, încă, speranţa că într-o zi, un istoric profesionist va avea curajul să stea cu ei la masă şi să dea cu ei de pământ direct proporţional cu deserviciul pe care l-au adus culturii române, iar oilor lor care îi urmează orbeşte şi care nu au nici cea mai mică speranţă de vindecare nu le urez nimic, deoarece, cei care „ştiu”, nu întreabă niciodată şi le explică crescătorilor de castraveţi cum se cresc, cum se gătesc şi cum se consumă castraveţii, vor exista întotdeauna.


BIBLIOGRAFIE:


Sursa: http://velicodacus.blogspot.com/2016/12/confirmarile-continua.html, 2019