Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (23)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (6)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (41)
   Recenzii (5)
   Repertorii arheologice (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (360)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

LUDUS DACICUS

Despre calităţile militare ale tracilor în general şi ale geto-dacilor în particular, s-a vorbit mult, în multe materiale de calitate, izvoarele istorice şi arheologia oferind multe date care compun o imagine relativ întreagă şi clară despre problema menţionată.
Unul din cele mai importante izvoare, care fac lumină în problema militară geto-dacică, este Columna lui Traian. Nu departe de acest monument, se află Colosseumul, locul unde, se ştie că tracii au impus un tip de gladiator şi unde mulţi daci luaţi prizonieri şi de ce nu, poate şi unii din liberă iniţiativă, în căutarea faimei, au dus lupte pe viaţă şi pe moarte. Un monument mai puţin cunoscut, sau mai puţin menţionat în cărţile de specialitate, se află în imediata vecinătate a Colosseumului. Este vorba despre şcoala de gladiatori dacică, cunoscută în antichitate sub numele de Ludus Dacicus.



Două izvoare importante fac referire la această clădire şi instituţie. Este vorba despre o operă din secolul al IV-lea, care descrie Roma şi despre o hartă pusă la punct de administraţia Romei. În secolul al IV-lea, a fost scrisă o lucrare, care descrie clădirile şi instituţiile Romei. Oraşul este împărţit în 14 regiuni. Lucrarea are două părţi. Prima parte este denumită Curiosum, iar cea de-a doua parte, Notitia. Această operă este tratată de către Henri Jordan în cartea sa, Topographie der Stadt Rom im Alterthum. O altă carte contemporană care tratează problema structurii oraşului Roma în antichitate, este A Topographical Dictionary of Ancient Rome, scrisă de Samuel Ball Platner. Scrisă în 1929, ea s-a impus rapid şi a rămas o referinţă majoră, în domeniu.
Forma Urbis Romae, este o hartă de marmură severiană, creată între anii 203-211 e.n., având 18,1 m lungime şi 13 m lăţime, deci de dimensiuni uriaşe, ea acoperind un întreg perete în Templum Pacis. Ea cuprindea planul arhitectural al întregului oraş, ajungând la detalii de nivelul încăperilor şi treptelor. Din întreaga hartă, se mai păstrează între 10% şi 15%. Ceea ce se mai păstrează din ea, este fragmentată în 1.186 de bucăţi. Problema potrivirii fragmentelor şi mai ales completarea hărţii, atât cât este posibil, este evident, o sarcină extrem de dificilă, în era noastră intervenind însă computerele, pentru uşurarea muncii.
În apropierea Colosseumului existau cinci şcoli de gladiatori: Ludus Magnus, Ludus Gallicus, Ludus Matutinus, Ludus Aemilius şi Ludus Dacicus.



Ludus Magnus, aşa cum denotă numele, era şcoala principală de gladiatori, una din cele patru fondate în timpul lui Domitian. Ea se afla în regiunea a III-a a Romei, în capătul străzii via Labicana. Ea apare pe un fragment al hărţii Romei şi mai există referinţe despre ea la Herodot (I.15.8, I.16.3) dar fără detalii despre localizare şi de asemenea în CIL (VI.1645, 1647, 7659 şi 10164-10170).
Ludus Matutinus se presupune a fi fost o şcoală de luptă, unde erau antrenaţi vânătorii pentru spectacolele cu animale, care aveau loc dimineaţa (Ovidiu, Metamorphoses, XI.26; Martial, VIII.67, XIII.95; Seneca, Epistolae, XII.7.3; Suetonius, 34). Apare localizată în regiunea a III-a, fiind învecinată cu Ludus Magnus şi Ludus Dacicus. Mai apare menţionată în CIL (VI.352, 9470, 10172, 10173, XIV.2922). Face parte din cele patru şcoli de gladiatori, fondate de Domitian.
Ludus Gallicus era şcoala de luptă pentru gladiatorii de origine galică. Ea apare localizată în regiunea a II-a, fiind menţionată şi în CIL (VI.9470).
Ludus Aemilius este şcoala de gladiatori construită de triumvirul Lepidus sau de către fiul său. Locaţia ei a rămas necunoscută deocamdată. Se ştie că se învecina, cel puţin pe o latură, cu un atelier de prelucrare a bronzului. În secolul al IV-lea a fost transformată în băi publice, primind numele, Balneum Polycleti.
LUDUS DACICUS, era şcoala în care au fost antrenaţi gladiatorii daci. Ea a fost fondată de către Domitian şi probabil a cazat numeroşi prizonieri luaţi de către împărat, în luptele sale cu dacii. Prizonieri daci au fost luaţi, în neumărate rânduri, de către romani şi în multe cazuri aceştia au fost puşi să lupte în arenele romane. Merită a fi menţionate doar câteva cazuri celebre: Cassius Dio spune că în urma luptei de la Actium, în care Dicomes oferă ajutor lui Antonius, luaţi prizonieri de Octavian, oştenii regelui dac sunt duşi la Roma (31 î.e.n.) şi puşi să lupte în arenă, ca şi gladiatori, împotriva unor captivi suebi (Cassius Dio, LI.22). În urma cuceririi Daciei, împăratul Traian, a putut oferi cetăţenilor Romei, grandioase spectacole „timp de 123 de zile, în cursul cărora au fost ucise cam 11.000 de animale sălbatice şi domestice şi au luptat 10.000 de gladiatori” (Cassius Dio, LXVIII.15.1). Acest mare număr de prizonieri daci şi cu siguranţă şi alţii, şi-ar fi putut, uşor, lăsa amprenta asupra luptelor din arenele Romei. Poate prin curaj, tehnică de luptă, exotism în ochii romanilor, poate prin toate aceste calităţi la un loc, poate şi prin altele, astfel încât să determine conducerea Romei să construiască o şcoală dacică de gladiatori.
Această şcoală apare menţionată în Curiosum în regiunea a II-a, şi în Notitia în regiunea a III-a:


REGIO II CAELEOMONTIVM
continet
Claudium
macellum magnum
lupanarios
atrium Cyclopis
cohort. V vigilum
caput Africes
arborem sanctam
castraperegrina
domum Philippi
Victiliana
ludum matutinum et
Dacicum
spoliarium
saniarium
micam auream
vici VII
aed. VII
vicomag. XLVIII
cur. II
insulae III.DC
dom. CXXVII
horr. XXVII
bal. LXXXV
lacos LXV
pist. XV
continet pedes XII. CC

REGIO III ISIS ET SERAPIS
continet
monetam
amphitheatrum qui capit loca LXXXVII
ludum matutinum et
Dacicum
domum Brutti Praesentis
summum choragum
lacum pastorum
scholam quaestorum et caplatorum
thermas Titianas et
Traianas
porticum Liviae
castra Misenatium
vici XII
aediculae XII
vicomagistri XLVIII
curatores II
insulae II.DCCLVII
domos CLX
horrea XVIII
balinea LXXX
lacos LXV
pistrina XVI
continet pedes XII. CCCL

Specialiştii consideră locaţia din prima parte mai puţin exactă şi neconformă cu realitatea arheologică, cea de-a doua parte, care plasează Ludus Dacicus în regiunea a III-a, pare conformă cu realitatea, clădirea fiind menţionată în apropierea Colosseumului. În a doua variantă, cea corectă, ea a fost localizată de arheologi, cu mare probabilitate în stânga clădirii Ludus Magnus, în capătul străzii via Labicana.
Schiţele a două fragmente din harta antică Forma Urbis Romae în care apare Ludus Dacicus, aşa cum se poate vedea în imaginile de mai jos:




Forma Urbis Romae este o placă de marmură măsurând 18x13 m, cu planul detaliat al oraşului antic, realizată în secolul al III-lea e.n. Această placă era iniţial expusă în Tempul Păcii din Roma, fiind cu timpul distrusă, astfel încât astăzi se păstrează doar în jur de 1000 de fragmente, reprezentând 10-15% din original. Nu se ştie exact la ce servea această imensă hartă. Ea nu putea fi folosită drept plan cadastral, deoarece era prea mare şi părţile superioare nu puteau fi descifrate de la sol, şi îi lipsesc deseori inscripţiile ce identificau diversele clăriri, precum şi notaţii privitoare la unităţile de măsură a distanţei. Unii presupun că avea doar rol decorativ, în sala în care se păstra adevăratul plan cadastral, realizat pe foi de papirus. Forma Urbis Romae include şi două fragmente care fac referire la şcoala de gladiatori dacică, amplasată între Colosseum şi Băile lui Traian, lângă Ludus Magnus şi alte şcoli similare.




BIBLIOGRAFIE:


Bibliografie suplimentară:
Jordan Henri, Topographie der stadt Rom im Alterthum: Band I. Abtheilung 1, Berlin, 1907;
Samuel Ball Platner, A Topographical Dictionary of Ancient Rome, Londra, Oxford University Press, 1929.
C.C. Petolescu, Contribuţii la istoria Daciei romane, 2007, p.46-48.

Vezi şi:
http://virtusantiqua.ro
http://www.roman-colosseum.info
http://www.formaurbis.stanford.edu
http://www.s2gladiatus.blogspot.com