Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (23)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (6)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (40)
   Recenzii (5)
   Repertorii arheologice (3)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (354)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

ZOLTES

A fost o căpetenie a tracilor din zona munţilor Haemus (Balcani), sau, mai probabil, din sudul Dobrogei actuale. Sub conducerea unor cete puţin numeroase face dese incursiuni de pradă în zona oraşelor pontice şi pe teritoriul acestora.



Este pomenit într-un decret histrian pentru Agathocles, fiul lui Antiphilos, (cca. 200 a.Chr.) unde este înfăţişat ca duşmănos şi şiret. El atacă Histria şi cedează numai după ce primeşte un tribut, odată 7500 de drahme şi apoi 5 talanţi (cca. 30.000 de drahme). Prin aceste plăţi este abătut de la jefuirea şi devastarea tributarilor. Este puţin consecvent şi profită de faptul că protectorul acestor cetăţi, dinastul get Rhemaxos se lasă înduplecat greu să le asigure o protecţie eficientă. Un detaşament de 100 de călăreţi geţi este respins peste Dunăre şi numai după ce fiul lui Rhemaxos, Phrad[mon] se întoarce cu 600 de oşteni călare, Zoltes poate fi învins şi alungat. Aceste cifre, pomenite în decretul istrian denota că oastea arhontelui trac nu depăşea 2000 de oameni. Arhontele Zoltes (cu acest titlu este amintit în decret) pare să fie un conducător al unei formaţiuni tracice ridicate după dispariţia regatului celţilor cu capitala la Tylis (213 a.Chr.). Acelaşi document menţionează asediarea cetăţii Bizone, fără a se spune dacă acest asediu a avut urmări.
Deşi unic, numele de Zoltes este un antroponim tracic evident ca formaţie şi fonetism. Se observă în el o tema zol-t a cărui fonetism, satem, deci tracic, indică o bază pretracică cu oclusiva palatală -g*-- (radical g’hel-g’hol) ce poate fi tradus prin „a străluci, a sclipi, galben”. Deci sensul primar al numelui este „luminat”, „strălucitor”, „luminos”, „sclipitor”, noţiuni adecvate spre a produce un nume-epitet arhaic.
Textul decretului:
„Sfatul şi Poporul au găsit cu cale; şef al Adunării fiind Dionysios al lui Bianor, Apollonius al lui Cleobrotos a propus:
Întrucat Agathocles al lui Antiphilos, coborâtor dintr-un părinte binefăcător al obştii, se poartă faţă de cetate şi de cetăţeni ca un om vrednic şi de seamă, dovedindu-şi în chipul cel mai deplin, cu vorba şi cu fapta, râvna faţă de popor, în orice împrejurare grea pentru cetate precum şi în toate dregătoriile, însărcinările şi slujbele; şi mai întâi, într-o vreme când cetatea era bântuită de tulburări, iar tracii în număr mare atacau oraşul şi teritoriul, când grânele stăteau să dea în pârg iar cetăţenii se frământau foarte, fiind ales capetenie a arcaşilor şi strângând oşteni cu plata, Agathocles a ştiut să păzească ţărinile, dând putinţă fiştecăruia să-şi strângă grânele fără vătămare; iar când tracii din jurul lui Zoltes au pătruns cu oaste mare în Scythia (prima atestare a acestei denumiri antice pentru actualul teritoriu al Dobrogei; Strabon (Geogr., VII, 4, 5) o denumeşte „Sciţia Mică”), către oraşele greceşti de sub oblăduirea regelui Rhemaxos, (tot el) ales sol, a pornit în ţară străină, străbătând pământurile mai multor noroade şi, înfruntând primejdii de tot felul, a convins pe barbari nu numai să cruţe cetatea, dar şi să [...] adunate înainte de tâlhari [...] ce se aflau la ordinul lui Zoltes, [...] să mântuiască toate [...] şi împreună cu ei s-a grabit [...] cetatea să plătească 5 (talanţi?) pentru ca să cadă la înţelegere cu cetatea în privinţa hranei....
Când după aceasta, aceiaşi (barbari) au năpădit ţinutul şi au prins să asedieze Bizone şi să pustiască teritoriul, grânele noastre fiind (şi de data aceasta) gata să dea în pârg, ales sol şi pornind spre locul unde se afla oastea, rânduit de cetăţeni să răscumpere după putinţă teritoriul şi recolta, i-a convins pe Zoltes şi pe traci, cu preţ de 600 de galbeni, să nu pătrundă în teritoriu, nici să se apropie de oraş, ceea ce a îngăduit cetăţenilor să rămână stăpâni pe toate grânele de pe ogoare.
Şi iarăşi, ales sol în Tracia şi la căpetenia acestora Zoltes, a reînnoit învoielile şi înţelegerile încheiate cu ei: şi simţind că se strâng laolaltă tâlhari mulţi, a adus faptul la cunoştinţa lui Zoltes, dând de ştire şi cetăţenilor după întoarcerea sa acasă: din care pricină uneltirea a rămas fără urmări.
Iar mai târziu, calcând tracii jurămintele şi învoiala şi tot dând năvală (pe pământurile cetăţii), ales de popor comandant cu depline puteri al teritoriului şi strângând oşteni voluntari dintre cetăţeni şi barbarii adăpostiţi în cetate, a păzit ogoarele şi turmele şi grânele până la trecerea (spre noi) a regelui Rhemaxos. Iar după ce regele a trecut pe malul din faţă, nelăsând în urmă-i străji de seama şi trimiţând numai vestitori ca să ceară tributul, ales sol şi pornind la drum pe apă, ţinutul fiind cuprins de război, l-a convins pe regele Rhemaxos să dea spre paza cetăţii călăreţi o sută; iar când tracii au căzut în număr mare asupra străjerilor, iar aceştia - de frică - au fugit pe celălalt mal, lăsând teritoriul (cetăţii) fără pază, trimis sol la feciorul regelui, Phrad[mon (?)], l-a convins pe acesta să dea strajă cetăţii călăreţi şase sute, care, întrecând oastea vrăjmaşilor, au înfrânt pe căpetenia acestora Zoltes şi [...]”
.




BIBLIOGRAFIE:


Sursa primară:
Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D.M.Pippidi, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976, p.624.

Bibliografie suplimentară:
Hadrian Daicoviciu, „Regatul” lui Rhemaxos, în AMN, IV, p.445-446;
D. M. Pippidi, D. Berciu, Din istoria Dobrogei. Geţi şi greci la Dunărea de jos, vol. I., Ed. Academiei R.S.România, Bucureşti, 1965;
Russu I. I., Zoltes şi Rhemaxos, în Apulum, VI, 1963, p.123-144;
Scarlat Lambrino, Decret d'Histria en l'honneur d'Agathocles, in Revue des etudes roumaines, V-VI, 1960, p.180-217.

Vezi şi:
http://www.revistapeuce.icemtl.ro/05%20Cojocaru.pdf
http://erasmusisha.files.wordpress.com/2008/11/revista-erasmus_nr13_20