Pagina principală
 

ENDA
   Listă alfabetică articole
   Ultimele articole
   Clasament articole
   Hartă articole
   Echipa ENDA (3)
   Voluntariat ENDA (5)
   Comunicate ENDA (2)
LEGIO DACICA
   Prezentare (1)
   Activități (7)
   Poveștile Legio Dacica (14)
GENERALITĂŢI
   Terra Dacorum (21)
   Economia (10)
   Arta (5)
SOCIAL
   Regii (14)
   Personaje (6)
   Societate (3)
   Origini (2)
   Triburi (75)
   Împăraţii traco-daci (1)
SPIRITUALITATE ŞI CULTURĂ
   Ştiinţă (1)
   Kogaionon (6)
FENOMENUL MILITAR
   Armele (27)
   Seniorii războiului (5)
   Arhitectura militară (5)
   Cetăţile (15)
   Războaiele dacilor (16)
   Civis Romanus (6)
   Romanii (3)
CONEXE
   Dinastii imperiale (2)
   Migraţiile (10)
   Etnografica (6)
   Apoulon (5)
BIBLIOTECA VECHE
   Cuprins
   Surse elene (103)
   Surse latine (140)
   Surse româneşti (97)
   Surse diverse (9)
   Lapidarium (7)
   Traduceri (177)
BIBLIOTECA CONTEMPORANĂ
   Articole online
   Cărți online
   Periodice (45)
   Recenzii (7)
   Repertorii arheologice (3)
   Surse contemporane (2)
BIBLIOTECA PDF
   Surse contemporane (2)
   Surse vechi (7)
UNIVERSITARIA
   Lucrări de licenţă (2)
   Cursuri (4)
ISTORIA ALTFEL
   Ziarul personal (5)
   Arheologie experimentală (3)
   Trupe de reconstituire istorică (1)
   Reconstituiri istorice (1)
   Filme artistice (4)
   Grafică (3)
   Poezii (11)
   Legende şi povestiri (3)
   English translations (49)
MULTIMEDIA
   Imagini
   Video (28)
INTERNET
   Resurse WWW (2)
   Ştiri (363)
   Diverse (2)


Pagina principalăHartă siteArhivă ştiriListă alfabetică articoleClasament articoleContact ENDA pe FacebookENDA pe TwitterNoutăţi ENDA prin canal RSSAbonare newsletter Distribuie pe FacebookDistribuie pe TwitterDistribuie prin email

ORGANIZAREA SPAŢIULUI ÎN CETĂŢI

În interiorul incintelor fortificate ale cetăţilor dacice, au fost descoperite una sau mai multe clădiri mai pretenţioase, urme de la unele construcţii de lemn de dimensiuni variabile, şi alte amenajări gospodăreşti. Acele construcţii pretenţioase, destinate locuirii comandantului cetăţii, se împart în două tipuri: turnuri-locuinţă, ce au partea inferioară a zidurilor din piatră ecarisată, continuată în partea superioară din lemn sau cărămidă, şi clădiri de mari dimensiuni, cu bază de piatră şi pereţi de lemn.

Turnul locuinţă

Pe parcursul mai multor epoci istorice, între tipurile de construcţii destinate elitelor, se numără turnurile-locuinţă. În cadrul arhitecturii destinate aristocraţiei din evul mediu turnul-locuinţă sau donjonul reprezintă prima formă de reşedinţă aristocratică. Ele precedă castelul şi se regăsesc pe arii întinse din Europa. Imaginea şi funcţia lor ne sunt cunoscute din descrieri de epocă, din reprezentări, precum şi prin prisma rezultatelor cercetărilor arheologice.
Astfel de edificii au fost identificate prin cercetări arheologice şi în cadrul arhitecturii dacice. Subiectul legat de acest tip de construcţii a fost abordat de către istorici şi arheologi însă de cele mai multe ori numai la modul descriptiv, cu prilejul publicării rezultatelor cercetărilor. Singurul demers istoriografic care a precizat principalele coordonate ale acestui tip de edificii a fost lucrarea de sinteză privind arhitectura dacilor, publicată în urmă cu un sfert de secol de către Ioan Glodariu, căreia i se mai adaugă lucrarea comună a lui H.Daicoviciu, Şt.Ferenczi şi I.Glodariu, în care sunt analizate cetăţile şi aşezările din munţii Orăştiei.



Aşa cum sunt cunoscute astăzi, în urma descoperirilor arheologice, turnurile-locuinţă dacice sunt construcţii de mari dimensiuni, realizate din piatră, cu ziduri având grosimi de cca. 2 m. Planul edificiilor de acest fel este în cele mai numeroase cazuri de forma unui pătrat, dar se cunosc şi unele dreptunghiulare.
Suprafaţa utilă pentru locuit şi pentu alte utilităţi este considerabilă, în comparaţie cu aceea a locuinţelor obişnuite. Ele au avut cel puţin două niveluri (parter şi etaj), acoperişul fiind realizat în unele cazuri din ţigle şi olane, iar alte ori din şindrilă.
Uneori, ele au fost amplasate în interiorul incintelor fortificate ale cetăţilor, în alte cazuri fiind adosate zidurilor acestora. Există şi cazuri în care turnul a fost construit în afara incintei fortificate.
O încercare de diferenţiere a diferitelor categorii de construcţii ar trebui să ţină cont de următoarele criterii:
a. amplasament:
a1. turnuri amplasate în interiorul unor cetăţi:
- în interiorul incintei
- adosate zidurilor
a2. turnuri construite în afara cetăţilor
b. materialul de construcţie al bazei turnului:
- construcţii din blocuri fasonate
- construcţii din piatră nefasonată
c. materialul din care a fost realizat etajul
- din cărămidă
- din lemn.
d. planul construcţiilor
- cu plan pătrat
- cu plan dreptunghiular




Cele mai multe turnuri au fost descoperite în sud-vestul Transilvaniei de astăzi, în timp ce în celelalte regiuni de pe cuprinsul ariei de răspândire a culturii dacice ele sunt mai puţin numeroase. Este de remarcat concentrarea celor mai multe astfel de edificii în zona capitalei Regatului Dac.
Nu dispunem, pentru toate cazurile de date precise privind încadrarea cronologică a turnurilor locuinţă. Cu toate acestea, ţinând cont de situaţiile în care avem la dispoziţie mai multe date, Ioan Glodariu a remarcat că acest tip de construcţii debutază în secolul I î.Chr., poate pe parcursul domniei lui Burebista şi se menţin până la cucerire.
Sintetizând datele prezentate, putem trage anumite concluzii, pe baza cărora poate să fie precizat mai bine caracterul acestor construcţii şi pot fi evidenţiate anumite trăsături specifice.
Astfel, turnul locuinţă, în Dacia preromană reprezintă înainte de toate o reşedinţă aristocratică. Ele au şi fost incluse în categoria „palatelor” epocii. O astfel de atribuire este determinată de aspectul şi dimensiunile sale în comparaţie cu locuinţele populaţiei de rând. După cum s-a remarcat, o caracteristică comună pentru majoritatea locuinţelor în Dacia şi din alte zone europene o constituie modestia spaţiului şi a amenajărilor.
Alte trăsături care fac să se evidenţieze sunt tehnicile de construcţie şi nu în ultimul rând inventarele acestor clădiri.
În ceea ce priveşte rolul lor, uneori rolul militar iese mai pregnant în evidenţă. Amplasamentul şi aspectul scot în evidenţă prestigiul de care se bucura în cadrul societăţii locuitorii acestor edificii.
Diferenţele în ceea ce priveşte tehnica de construcţie, dimensiunile sau bogăţia inventarului pot să indice poziţia pe scara socială a celui care îl locuia, precum şi posibilităţile economice pe care le avea la dispoziţie. Faptul că cele două turnuri-locuinţă de la Costeşti sunt cele mai mai impozante nu poate fi unul întâmplător.



Concentrarea celor mai multe astfel de construcţii în zona capitalei Regatului Dac poate sugera o „modă” lansată în acest areal, care s-a răspândit doar într-o anumită măsură în teritoriu. Ţinând cont de datarea propusă pentru debutul acestor construcţii, ar putea să fie expresia arheologică a anumitor transformări sociale, politice, economice, în timpul domniei lui Burebista.
În spaţiul analizat de noi, clădirile de mari dimensiuni, pretenţioase, rezervate locuirii nobilului, nu sunt prezente decât la cetatea de la Băniţa şi la cea de la Luncani-Piatra Roşie. În afara spaţiului intracarpatic, astfel de constrcuţii impozante sunt întâlnite la Piatra-Neamţ – Bâtca Domanei sau la Popeşti. Acestea sunt construite din lemn cu bază de piatră. Clădirea din incinta I de la Piatra Roşie, este de dimensiuni mari, 40X28 m la exterior, avea un plan patrulater cu două încăperi, cuprins într-o construcţie cu absidă. Această clădire a servit, credem noi, ca locuinţă comandantului cetăţii şi familiei sale, celelalte construcţii de pe terasele celei de-a doua incinte servind pentru garnizoana acestuia.
Spaţiul dintre sau din jurul acestor clădiri cu statut special, este ocupat de unele construcţii cu diferite funcţionalităţi. Astfel avem câteva turnuri de veghe, aşa cum este la Costeşti-Cetăţuie, prezenţa în număr mare a barăcilor din lemn, destinate locuirii garnizoanei, a magaziilor din acelaşi material, mai rar a cisternelor, a cuptoarelor şi a altor instalaţii gospodăreşti. Proviziile erau păstrate în diferite construcţii din lemn sau piatră. Dacă cele din lemn sunt mai dificil de identificat într-o cercetare arheologică, prezenţa construcţiilor din piatră destinate acestui scop, de la Costeşti-Blidaru (încăperile din spatele zidurilor de incintă), au putut fi sesizate prin săpătura arheologică. Mai rar în spaţiul fortificat se află sanctuare, pentru că în mod obişnuit ele s-au construit în apropierea cetăţilor, la majoritatea cetăţilor din zona de sud-vest a Transilvaniei, fiind descoperit măcar un astfel de sanctuar.


BIBLIOGRAFIE:


Autor:
Cristian Dima, Cetatea Dacică, disertaţie, UBB, Cluj-Napoca, iunie, 2007.

Bibliografie suplimentară:
Ioan Glodariu, Arhitectura la daci – civilă şi militară, 1983;
Jacques Le Goff, Jean-Claude Schmitt, Dicţionar tematic al evului mediu occidental, Bucureşti, 2002;
Hadrian Daicoviciu, Ştefan Ferenczi, Ioan Glodariu, Cetăţi şi asezări dacice în sud-vestul Transilvaniei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989;
Constantin Daicoviciu, Cetatea dacică de la Piatra Roşie. Monografie arheologică, 1954.