Cate ceva despre Tezaurul dacic de la Lupu

         Apariţia în cadrul artei argintului din Dacia preromană a unor imagini înfăţişând diferite personaje sau scene cu vieţuitoare (mamifere, păsări, reptile) poate fi considerată o raritate. Afirmaţia îşi are temei în faptul că pe durata sec. XIX-XX au fost descoperite până în momentul recuperării tezaurului de la Lupu un număr restrâns de asemenea piese arheologice. Acestea sunt placa fragmentară de argint provenită de la Cioara (actualmente Săliştea, jud. Alba), o fibulă pe al cărei arc aplatizat în formă triunghiulară se află modelat un cap uman – exponat despre care se cunoaşte doar că provine de undeva din Transilvania, perechile de fibule similare celei de mai sus, găsite la Coada Malului, jud. Prahova şi la Bălăneşti, jud. Olt, cele două fibule-falere de la Bucureşti-Herăstrău, precum şi o faleră elipsoidală şi una circulară (ambele provenite de la Surcea, jud. Covasna). În total 9 obiecte din care 2 (placa de la Cioara şi fibula transilvană) se păstrează la muzee din exteriorul ţării noastre, vestigii recuperate din 6 puncte (din care doar cinci identificate cu certitudine).

În atare situaţie prin recuperarea tezaurului de la Lupu în al cărui conţinut erau nu mai puţin de 7 reprezentări figurative antropomorfe şi avimorfe a însemnat un incomensurabil câştig ştiinţific. Ba mai mult decât atât grupajul obiectelor de artă dacică de la Lupu apăreau pentru prima dată imagini ale unor personaje feminine redate integral pe obiecte din foaie de argint.

Dacă consemnăm că despre placa de argint de la Cioara, obiect aflat în anul 1821, piesă pe care sunt înfăţişaţi integral doi bărbaţi (dintre care doar unul este întreg), discuţiile cercetătorilor continuă şi în prezent, este firesc ca cele cinci imagini antropomorfe şi două scene cu vulturi şi şerpi ale tezaurului de la Lupu să provoace nenumărate comentarii şi studii care se vor perpetua vreme îndelungată pe parcursul timpului. Deci, distinşilor colegi Ioan Glodariu şi Vasile Moga, cei care au trudit la publicarea acestui tezaur, nu li se poate reproşa nimic în ceea ce priveşte modul de prezentare şi încadrare tipologică şi cronologică a acestei importantissime descoperiri arheologice fortuite. Imagistica de pe falerele (medalioanele) de la Lupu ridică însă un număr atât de mare de întrebări încât nici un eventual conclav al istoricilor de artă antică de  pe întregul nostru continent nu ar putea să epuizeze subiectul. Studierea acestor reprezentări figurative se va face „cu paşi mici” pe măsură ce alte noi descoperiri similare vor fi aduse într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat pe masa de lucru a arheologilor.

Cu circa douăzeci de ani în urmă cercetătorul bucureştean Mihai Gramatopol atrăgea atenţia în mai multe contribuţii ale domniei sale asupra faptului că arta prelucrării artistice a argintului din Dacia anteromană nu putea să apară brusc în cadrul societăţii daco-getice[1] deodată cu întemeierea formaţiunii politico-militare condusă de către Burebista. La acea dată ideea n-a fost luată prea mult în considerare deoarece era „împământenită” prezumţia că între arta tracică nord-dunăreană din seco-lele VI - V a. Chr. şi creaţiile în argint din sec. I a. Chr. – I d. Chr. ar exista o cezură de minim două sute de ani[2]. Recent descoperitul tezaur de la Lupu, după opinia subsemnatului, aduce o oarecare dovadă a legăturilor întrevăzute de către colegul Mihai Gramatopol. Pe două din medalioanele de argint sunt redate într-un mod de execuţie destul de stângaci, dar totuşi îndeajuns de edificatoare, păsări de pradă în asociere cu câte un şarpe. Acei pe care îi putem numi vulturi au aripile desfăcute şi cozile evazate. Pliscurile închise au lângă extremităţi capetele târâtoarelor, şerpi ale căror guri sunt închise şi nu ating ciocurile vulturilor.

Pe lângă exemplificările unor imagini similare constând din alăturarea pasăre + şarpe existente pe cnemida pentru piciorul drept aflată în mormântul princiar tracic de la Agighiol, cele de pe frizele vaselor bitronconice, imaginile similare de pe vasul  bitronconic de la Porţile de Fier şi de pe cnemidele de la Vraća (Bulgaria), mai adăugăm o reprezentare de acest gen. Este vorba de „desenul” incizat pe mânerul dreptunghiular al săbiei de bronz, obiect emblemă, ce s-a descoperit în apropiere de oraşul dobrogean Medgidia, jud. Constanţa. Într-o magistrală stilizare şi excelentă aşezare în spaţiu a imaginii, pe respectivul mâner (mănuşa armei) e redat prin tehnica inciziei un vultur ale cărui aripi sunt desfăcute, iar coada îi este evazată. Capul păsării este aşezat pe un gât înalt şi puternic. Ciocul, foarte curbat al vulturului este închis. Paralel cu linia gâtului se înalţă spre extremitatea ciocului un şarpe al cărui cap, având gura închisă, e plasat dedesubtul ciocului (fig. 1). Fără îndoială că această reprezentare este una dintre cele mai bune analogii cu imaginile de pe perechea de medalioane cu păsări şi şerpi din cadrul tezaurului de la Lupu (cel puţin până în stadiul actual al cercetărilor). Este astfel  cert că alăturarea vultur - şarpe ţine de religia daco-geţilor.

Referitor la cele trei imagini feminine de pe medalioanele de la Lupu menţionăm faptul că există unele detalii comune cu anumite elemente de pe placa descoperită la Cioara. Se constată că în toate cazurile figura umană e redată frontal, în vreme ce picioarele sunt reprezentate „în profil”. Mai este comună marcarea cu cerculeţe incizate a conturului personajelor, fiind mai accentuată „înconjurarea” capului. Se mai constată o redare oarecum similară a membrelor superioare, prin eliminarea segmentării acestora, fiind reprezentate prin liniatură curbată (foarte evidentă mai cu seamă la personajul păstrat parţial de pe placa de la Cioara. Deocamdată nu putem şti dacă aceste trăsături comune sunt pur şi simplu întâmplătoare sau fac trimiterea la un loc comun de confecţionare a pieselor dacice de argint aici în discuţie.

Cele câteva succinte constatări expuse mai sus nu pot deocamdată să constituie mărturii deosebite în elucidarea amplei problematici a tezaurului dacic de la Lupu, dar considerăm că ele ar fi utilizabile cu oarecare folos în viitoare studii bazate pe noi descoperiri arheologice.

Cât priveşte ilustraţia auxiliară a articolului nostru credem că este cazul a ne rezuma la reproducerea vulturului de pe mânerul săbiei emblemă de la Medgidia, pe considerentul că placa de la Cioara - Săliştea este arhicunoscută celor interesaţi în cercetarea artei argintului din Dacia anteromană. La rândul lor, medalioanele de la Lupu sunt  cu exactitate redate prin desen în articolul elaborat de Ioan Glodariu şi Vasile Moga, material apărut în anul 1994 în „Ephemeris Napocensis”, IV, p. 37 - 41, figurile nr. 5 - 11. Imagini fotografice de bună calitate ale acestor relicve există în cataloagele expoziţionale Goldhelm, Scwert und silverschätze, Frankurt am Main , 1994, p.180-181, nr. 61, 2 - 8 şi I Daci, Milano, 1997, p. 349 - 352, fig. 811 - 820. Câteva detalii suplimentare despre tezaur pot fi obţinute din Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, vol.  II (D-L). Bucureşti, 1996, p. 335, articol elaborat de I. H. Crişan.