Preistoria Daciei

    PALEOLITIC 

     Epoca pietrei cioplite (600.000-7.500 i.C.)

 

     In timpurile preistorice, teritoriul carpato-danubiano-pontic, care constituie leaganul ancestral al României de azi, era unul dintre putinele locuri de pe glob unde omul putea vietui. In depozitele diluviale ale stravechii Dacii s-au descoperit urme stravechi ale existentei umane. Era epoca in care oamenii se luptau cu ursul gigantic si cu leul cavernelor, prindeau calul salbatic si boul primitiv, oameni care trebuiau sa se masoare cu mamutul sau cu alte animale uriase pe care trebuiau sa le invinga cu armele si cu inteligenta proprie. Uneltele utilizate in aceasta perioada sunt cele din silex (piatra cioplita). Paleoliticul, sau epoca pietrei cioplite, se subdivide in: paleoliticul inferior paleoliticul mediu paleoliticul superior In perioada paleoliticului inferior, teritoriul stravechii Dacii (actuala Românie) a fost locuit, urme ale prezentei umane fiind descoperite si având o vechime de cel putin 600.000 de ani. In perioada paleoliticului mediu, prezenta omului este atestata de descoperirile facute in pesterile si cavernele de pe teritoriul tarii. Unelte primitive din piatra cioplita si din oase de animale au fost gasite in depozite bine conservate. In perioada paleoliticului superior, colectivitati umane active au trait aici si au lasat urme bogate. Un foarte bun exemplu in acest sens este statiunea arheologica de la Ripiceni (jud.Botosani) unde s-au scos la lumina cel putin 16 nivele de locuire. Chiar din epocile preistorice, pozitia particulara a teritoriului carpato-danubiano-pontic, la care se adauga diversitatea bogatiilor naturale, au facut ca aici sa se creeze o "vatra de civilizatie" pentru intreaga Europa.

 

NEOLITIC

- Epoca pietrei lustruite (7.500-2.700 i.C.)

      Pentru neolitic, descoperirile arheologice atesta prezenta unei civilizatii exceptionale pe tot intinsul teritoriului românesc. Cercetatori de la Universitatea din Cambridge sustin ca pe teritoriul carpato-danubiano-pontic, in mare actualul teritoriul României, s-a dezvoltat in perioada neolitica insasi vechea civilizatie europeana a arienilor. Profesoara americana, Marija Gimbutas, considera ca pe actualul teritoriu românesc s-a dezvoltat in neolitic "cea mai veche cultura Europeana creata de o populatie pre-indo-europeana", civilizatie al carei apogeu a fost intre anii 5.000-4.000 i.C. In aceasta perioada, clima teritoriului stravechi al României era aproape mediteraneana, mai calda si mai umeda. Aceasta a determinat existenta unor conditii exceptionale pentru ocupatii fundamentale, cum ar fi agricultura si pastoritul.

      Numeroase descoperiri arheologice facute pe teritoriul stravechi românesc atesta prezenta unei populatii inteligente, creatoare de civilizatie. Aceste descoperiri, de o exceptionala valoare si frumusete, cum ar fi culturile Boian, Vadastra (care precede cultura Troiei), Hamangia (cu exceptionalele sale statui, primele de acest fel din istoria omenirii: "Gânditorul si familia sa"), Gumelnita, Cucuteni si Ariusd (reprezentând ilustre exemple ale ceramicii pictate, vase si statuete), Cotofeni, Petresti, Cernavoda, dovedesc, fara nici o indoiala, ca pe actualul teritoriu al României s-a inchegat centrul celei mai importante civilizatii neolitice din Europa. Sa nu uitam ca pe teritoriul românesc, la Tartaria (pe Mures) s-au descoperit tablitele de lut atestând cea mai veche scriere a omenirii, mai veche cu cel putin 1.000 de ani decât scrierea sumeriana. Tablitele de la Tartaria reprezinta cu adevarat primul mesaj scris din istoria umanitatii. Ele au fost descoperite in anul 1961 si este corect ca aceasta descoperire de mare importanta pentru intreaga omenire sa intre in circuitul mondial. Enciclopediile lumii trebuie sa ia act de aceasta descoperire epocala, ce devanseaza prima scriere a lumii inaintea Sumerului. Spatiul carpato-danubiano-pontic este un spatiu de civilizatie primordiala.

      "Descoperirea acestor tablite a revolutionat conceptiile despre aparitia scrierii", afirma A. Mihalcea in "Istoria stiintei". Vechea Europa a arienilor primitivi sau a pelasgilor s-a dezvoltat aici. Un mare istoric român, Nicolae DENSUSIANU, a publicat in anul 1913 o lucrare monumentala, "Dacia preistorica" in care formuleaza pentru prima oara aceasta teorie, reluata acum si de cercetatori din Anglia si Statele Unite. Din aceasta "vatra de civilizatie" de pe teritoriul stravechi al României, splendida civilizatie neolitica a reionat si s-a extins pâna in Sumer si Egipt, Turcia si tinuturile Greciei, in nord pâna in Scandinavia si in vest pâna in tinuturile stravechi ale Germaniei si Britaniei. "Populatia neolitica a Greciei, ca si cea a Italiei, era de origine pelasgica", afirma Reinach in cartea sa "Originile Arienilor". TRACII, din care se trag daco-getii (stramosii românilor) sunt urmasii legitimi ai marelui Imperiu Pelasg, care a dat nu numai daco-geti, ci a dat de asemenea, troienii, etruscii, hititii, macedonenii s.a. Dovezile sunt numeroase, ele sunt de ordin lingvistic, cum ar fi numele de persoane, de localitati, de munti si de ape. In afara descoperirii epocale a scrierii de la Tartaria, anterioara scrierii sumeriene cu cel putin 1.000 de ani, putem afirma ca materialele de preferinta ale neoliticului erau extrase din stâncile Carpatilor: silex, obsidian, tuf, gresie, sist de cuart, sist argilos, pofirit, heliotrop, marmura rosie. Aceste extractii reprezinta inceputul mineritului.

      Cantitatea impresionanta de astfel de obiecte gasite pe teritoriul românesc "demonstreaza ca avem a face cu o productie cvasi-industriala, iar comertul cu astfel de unelte si arme depasea cu mult granitele teritoriului carpato-dunarean. Unele specimene similare cu cele gasite pe teritoriul românesc sunt cele din tarile Europei occidentale si din vechea Troie.

      Vasele de lut din cultura Cucuteni, dezvoltata in Moldova, S-E Transilvaniei si N-E Munteniei in perioada 3.000 i.C., reprezinta in mod stralucit realizarile ceramicii neolitice avansate. Ele sunt facute dintr-un material mai fin si mai bine framântat, cu o mare diversitate de forme, având o ornamentica bogata, structurat geometric. Ornamentele curbe au fost executate cu un stil ori cu alte instrumente speciale si sunt de o exceptionala frumusete. Trebuie subliniata comunitatea ornamentica a ceramicii descoperite in tinuturile Daciei preistorice, cum spune N.Densusianu (deci pe actualul teritoriu al României) si ceramica din Troia ori din tinuturile grecesti.

      Carl Schuchard caracterizeaza aceasta epoca a ceramicii pictate ca fiind superioara, si o atribuie tracilor definind-o ca pe o epoca stralucita in care grecii homerici aveau stire din legende.

      Creatorii vechii civilizatii europene, care dupa toate teoriile sunt tracii, stramosii românilor, s-au amestecat mai apoi cu triburile de pastori veniti din stepele nord-pontice. Acestia aveau stiinta domesticirii cailor si foloseau arme perfectionate, isi amplasau asezarile pe inaltimi fortificate si isi ingropau mortii in marele munte Kogaionon. In epoca bronzului, tracii se raspândisera deja pe o arie larga, cuprinzând sud-estul Europei si in jurul Marii Egee. Se intinsesera in nord pâna in Scandinavia si in Apus pâna in tinuturile germanice si britanice de azi. Tracii de la nord de Balcani, deci cei carpatici, au fost numiti de catre greci "geti" si de catre romani "daci". Scriitorii antici afirma ca dacii si getii erau acelasi neam si vorbeau aceeasi limba. Epoca fierului in stravechea Dacie are o stralucita dezvoltare, asa cum o dovedesc si noile descoperiri de "cuie dacice" a caror puritate este aproape neverosimila: 99,97% fiind executate dupa o metoda inca necunoscuta si care in prezent se poate realiza numai in cosmos. Epoca bronzului si epoca fierului sunt bogat reprezentate prin descoperiri arheologice de seama, cum sunt, de exemplu, Carul votiv de bronz de la Bujoreni (jud.Teleorman) datând din sec.VIII i.C. si Coiful dacic de aur de la Cotofenesti (jud.Prahova) datând din sec.IV i.C.

      Remarcabila civilizatie a bronzului dezvoltata in tinuturile Daciei este reprezentata de securi, arme si podoabe exceptional lucrate, vadind o impresionanta calitate a executiei. In ceea ce priveste maiestria prelucrarii fierului in Dacia, asa-numitul "cui dacic" de o puritate de 99,97% este o dovada de netagaduit.