Amplasata la mica distanta de Costesti-Cetatuie, cetatea de la Blidaru, este considerata cea mai puternica fortificatie a sistemului defensiv din Muntii Orastiei. Blidaru este singura cetate care nu a putut fi cucerita, aparatorii predandu-se din cauza epuizarii resurselor. Pe langa fortificatia propriu-zisa, pe Dealul Blidaru au fost gasite ramasitele a numeroase turnuri izolate care vegheau vaile masivului. 

      Blidaru, platou situat la SV de com. Orăştioara. de Sus (jud. Hunedoara), la alt. de 705 m, unde se află ruinele cetăţii dacice cu acelaşi nume, integrată în principalul nucleu al sistemului defensiv antiroman din zona Munţilor Orăştiei.  

Planul cetatii, ridicarea topografica. Reconstituire grafica realizata de Andrei Nistor si Juglea Stefan. Prin amabilitatea: www.reconstituiri.ro Click pe imagini pentru marire

      Aflata pe culmea Dealului Blidaru, cetatea de aici a avut rosturi pur militare. Varful dealului a fost excavat, indreptat si largit, obtinandu-se suprafetele netede din interiorul cetatii. Constructia, ale carui ruine se pastreaza in buna stare, a fost ridicata in doua faze. In prima faza, a fost ridicata incinta dinspre est, de forma unui patrulater  neregulat.

             La colturi au fost ridicate patru turnuri patrulatere. Intrarea in cetate se facea printr-o poarta a chicane: o data daramata poarta de lemn, inamicul se izbea de peretele din spate al unui turn si era nevoit sa coteasca dreapta, spre o noua poarta ce dadea in cetate. Tot in aceasta faza a fost ridicat pe versantul de S-V un turn izolat iar la jumatatea sudica a platoului din interiorul fortificatiei un turn locuinta patrat. Toate zidurile sunt ridicate in acelas stil "murus dacicus". Se presupune ca la realizarea cetatii au lucrat si mesteri greci. Cronologic, constructia dateaza dupa domnia lui Burebista. In faza a doua a fost construita cetatea II, mult mai larga, ingloband si prima incinta. Turnul izolat de pe versantul de S-V a fost legat prin ziduri ce porneau spre nord si est. Pe laturile de nord si vest ale cetatii, de pe fata interna a zidului pornesc alte ziduri perpendiculare ce intalnesc in spate alt zid care le uneste, formand astfel incaperi . Aceste ziduri sunt ridicate din piatra locala legata cu pamant. Plafonul incaperilor era folosit ca platforme de lupta pe care puteau fi instalate masini de razboi. Inaltimea estimata a zidului in aceasta parte a cetatii este de 5-6 metri. In cetate au fost descoperite resturile unor baraci de lemn, adapostul ganizoanei de aici.

      Cetatea se compune din două părţi, ambele înconjurate de ziduri lucrate de piatră fasonată.

Blidaru. Desen realizat de Radu Oltean

      Prima parte, respectiv prima cetate, în ordine cronologică, are forma unui trapez neregulat, fiind prevăzută la colţuri cu câte un turn. Intrarea se făcea prin turnul de S-V. În interior se mai află un turn-locuinţă, din piatră şi lemn.

      Partea a doua, construită ceva mai târziu, poate chiar în intervalul dintre cele două războaie daco-romane, reprezintă de fapt o extindere a celei dintâi, la nivel inferior, forma acesteia fiind un poligon neregulat. Latura de N a celei de a doua cetăţi este dublată de un alt zid din pietre obişnuite, nefasonate, între cele două construcţii obţinându-se un fel de încăperi, parterul acestora fiind utilizat drept depozit, iar partea superioară ca platformă de luptă. În zidurile acestei a doua părţi sunt cuprinse şi două turnuri unul dintre ele fiind contemporan cu prima cetate. În cuprinsul celor două turnuri s-au descoperit mai multe vase mari de provizii.

      În partea de N-NV a întregului complex se află o cisternă pentru apă, constând dintr-o cameră patrulateră, subterană la 5 m sub nivelul antic având dimensiunile de 6,20 x 8 m. Zidurile ei, care sunt duble, pe alocuri chiar întreite, au fost tencuite cu un mortar special. Cisterna a fost prevăzută cu o boltă din piatră de calcar.

      Situată pe culmea Blidaru, la o altitudine de 703 m, fortificaţia cuprinde două incinte, unite între ele, având împreună şase turnuri puternice de observaţie.

      Prima incintă, ce ocupă platoul superior al dealului, are o formă trapezoidală, fiind prevăzută cu patru turnuri exterioare, plasate pe colţuri, intrarea făcându-se prin turnul nr. 1, ea fiind astfel concepută încât să împiedice desfăşurarea forţelor inamice. În interior se păstrează urmele unui turn locuinţă.

      Spre vest de prima incintă, a fost construită cea de-a doua, având formă pentagonală. Este de remarcat aici sistemul platformelor de luptă, situate pe laturile de nord şi vest, prevăzute de asemenea cu cazemate.  Pe aceeaşi latură, pe o terasă mai joasă, denumită "Poiana Perţii", se află un turn de pază ce asigura supravegherea accesului spre cetate.   

Cisterna

        Una dintre constructiile cele mai interesante, unicat in lumea dacica, se afla ceva mai jos de cetate, pe versantul vestic. Este vorba despre cisterna ce asigura necesarul de apa. Aceasta nu a fost construita in interiorul fortificatiei, deoarece izvorul care o alimenta se afla la o cota mai joasa. Cisterna, măsurand in interior 8X6,20 m, avea, de la pardoseala pana la inceputul boltii, o inaltime de 4 m. Laturile lungi au fost dublate, zidul interior constituind suportul pentru acoperisul alcatuit din blocuri de calcar fasonate. Peretii interiori au fost acoperiti cu tencuiala groasa continand var, nisip si caramida sfaramata. Cand aceasta compozitie a devenit permeabila, intreaga cisterna a fost rezidita in interior si acoperita cu straturi succesive de tencuiala, asigurandu-se astfel impermeabilitatea. Este un sistem de construire bine cunoscut in lumea romana, fapt care duce la concluzia ca instalatia a fost ridicata de un mester roman, sau sub indrumarea acestuia.