Materiale şi tehnici de construcţii

În apropierea cetăţilor dacice, dar în special în zona capitalei, s-au găsit grandioase lucrări de fortificaţii, unitare  în concepţia de amplasare în teren, dar cu elemente constructive diferenţiate, ingenios adaptate locului.

              Cetăţile dacice cercetate până acum sunt cele mai însemnate construcţii din afara Imperiului roman comparabile cu cele ale civilizaţiei  imperiale. Aceste cetăţi se disting prin:

-  ample lucrări de terasare antropogene consolidate specific chiar şi prin plantări de arbori, umpluturile de terasă ajungând la sute de metri cubi; după realizare, aceste terase erau amenajate prin lucrări de infrastructură în cinci straturi succesive;

-  lucrări de circumvoluţie, de încercuire, pentru a face mult mai dificil accesul în apropierea zidurilor cetăţii;

-  subîmpărţirea cetăţilor în “curţi interioare” asimetrice,  cu posibilităţi de orientare foarte grele pentru potenţialii inamici care pătrundeau aici;

-  în imediata apropiere a intrărilor era amplasat un zid care determina împărţirea celor intraţi la atac în două părţi, conduşi spre cele două capete ale acestui zid sau favoriza atacul din spate în cazul în care toţi cei intraţi se îndreptau spre acelaşi capăt al zidului;

-  abundenta în material de construcţie din fier ;

-  construcţii şi amenajări subterane pentru apă şi peşteri spaţioase sau mai modeste, amenajate cu mai multe ieşiri;

-  blocurile de piatră au o prelucrare aparte: au suprafeţele laterale uşor înclinate pentru a mări aderenţa între blocuri şi a creşte rezistenţa zidurilor;

-  prin realizarea zidului dacic din două straturi de blocuri din piatră, umplutura se constituie în punte termică; se poate să se fi produs şi fenomene de piezoelectricitate care înlăturau umiditatea din zid prin efectul de “electropompă capilară”;

-   pentru a se preveni alunecările de teren, s-au amplasat în ziduri barbacane cu filtru invers, considerate o invenţie a secolului XX;

-   un sistem eficient de jgheaburi care colectau apa precipitaţiilor de pe ziduri şi din spaţiile interioare ale construcţiilor expuse precipitaţiilor;

-    spaţiile interioare au avut dimensiuni care dovedesc că au fost realizate ca “incinte rezonante”;

-     mortarul utilizat la cisterna de apă este septizant.