Tamasidava

        O expresie a gradului înalt de civilizatie atins de strămosii nostri, geto-dacii, o constituie aparitia si dezvoltarea davelor. Importante centre de productie, comerciale, politice si militare, sedii ale unor puternice triburi, davele prezentau caracteristici asemănătoare polisurilor (orase­lor) antice - cum sînt denumite de unii cărturari ai vremii. Continuăm prezentarea acestor importante asezări geto-dacice.

        Îndreptarul geografic al lui Ptolemeu - sursă de primă însemnătate pentru localizarea asezărilor Daciei antice ­marchează existenta pe valea Siretului a nu mai putin de trei dave. De la Nord la Sud, asezarea acestora ar fi următoarea: Zargidava, Tamasidava si Piroboridava. Coordonatele geografice (longitudine si latitudine) ale localitătilor indicate de antici sînt însă relative, ceea ce face ca identificarea, pe baza acestor coordonate, a asezărilor mentionate să fie greu de făcut.
        Nu este de mirare, deci, că numai în decursul ultimelor decenii si Tamasidavei i s-au propus mai multe localizări. O primă încercare a fost aceea a istoricului si geografului austriac Wilhelm Thomaschek, care, în lucrarea sa "Tracii vechi", o situa în zona Bîrladului. Vasile Pârvan localiza aceeasi davă aproape de Bacău iar Constantin Cihodaru la Stoenesti, judetul Vaslui. În sfîrsit, în 1963, în urma descoperirilor făcute în asezarea geto-dacică de la Brad-Negri, judetul Bacău, Alexandru Vulpe si Vasile Ursachi, de la Muzeul de istorie din Roman, erau convinsi că au identificat Tamasidava; Zargidava trebuia căutată - după părerea lor - mai la Nord, în zona cuprinsă între rîul Suceava si Siret.
        Cercetările întreprinse, începînd din 1968, de Muzeul de istorie din Bacău, în colaborare cu cel din Roman, au condus la descoperirea, la Răcătău, în zona Siretului mijlociu, a unui „oppidum" (asezare întărită) pe care l-am identificat cu Tamasidava. Asezarea era situată pe o terasă înaltă de 170 m, în apropiere de Siret, deci într-un loc deosebit de favorabil. Ea ocupa o pozitie dominantă în zona marginală vestică a colinelor Tutovei, fiind înconjurată de văi abrupte, care îi asigurau o bună apărare naturală. De fapt, pe terasă se afla numai asezarea politică si militară - acropola - de­numită sugestiv de localnici Cetătuia. Toponimicul a dăinuit pînă în zilele noastre, demonstrînd durabilitatea vechilor realităti în constiinta locuitorilor acestui pămînt. Asezarea civilă, în care s-au identificat locuinte proprii geto­dacilor din sec. I î.e.n.-I e.n., se afla în apropierea acropolei. La un kilometru distantă se găsea si necropola, în care s-au descoperit, de asemenea, numeroase vestigii.
        Apărată natural de văile din jur, acropola era - datorită interventiei mîinii omului - aproape inexpugnabilă. În partea dinspre asezarea civilă, geto-dacii, locuitori ai acestei dave, au construit un sant de apărare adînc de 16­-18 m si o palisadă.
        Dava de la Răcătău a avut parte îndeosebi de evenimente pasnice, fiind - datorită conditiilor favorabile pe care i le oferea valea Siretului - un important centru comercial, unde venea atît populatia geto-dacă din întreaga Moldovă, cît si negustorii străini, greci si apoi romani, stabiliti pe coasta occidentală si septentrională a Mării Negre. Materialul arheologic deosebit de bogat - unelte, ceramică, obiecte de podoabă si de cult, fibule - descoperit aici prezintă un interes deosebit pentru cunoasterea intensitătii schimburilor comerciale în sînul societătii geto-dacice. Ceramica de import - prezentă în cantităti mari si în forme diferite (multe din piese fiind de factură superioară - amfore, marmite, vase cu două torti de tip kantharos), indică faptul că Tamasidava juca rolul unei veritabile piete, unde negustorii străini aduceau mărfuri, care erau apoi livrate mai departe în asezările mici din împrejnrimi, rolul de intermediari fiind îndeplinit de autohtoni.
        Intensitatea deosebită a comertului practicat la Tamasidava este dovedită si de cele trei tezaure, cuprinzînd monede romane din epoca republicană, de la 175 î.e.n. si din timpul împăratilor Augustus, Tiberius, Claudius si Nero precum si monede dacice, între care un interes special îl prezintă monedele de tip Vîrteju-Bucuresti, ceea ce atestă schimburile intense cu populatia din Cîmpia munteană.
        În cantităti deosebit de mari se găseste si ceramica autohtonă, atît din categoria fină, lucrată la roată într-o diversitate de forme cât si din cea lucrată manual, de factură mai putin elegantă cum ar fi vasul-borcan si mai ales ceasca-opait (cătuia dacică).
        Un interes cu totul aparte îI prezintă figurinele zoomorfe si antropomorfe, care, foarte probabil, aveau o functie magică si de cult. Astfel, pe un vas de tip kantharos se întîlneste o figuratie zoomorfă si antropomorfă, iesind în evidentă un cavaIer înarmat cu o sabie scurtă, agătată de centură, iar în mîna dreaptă probabil un stindard. Fiecare din torte prezenta discul solar flancat de cîte doi lei. Un alt vas de factură autohtonă are aplicată o plăcută pe care este reprezentată o divinitate locală, un silen, cu înfătisare ciudată si urechi de măgar ­poate protectorul agricultorilor si păstorilor.
        Alte piese contin reprezentări de bovine sau de ovine; de asemenea, pe unele vase apar drept torti protome de capete de rate sau de oi. S-au descoperit si cîteva figurine antropomorfe, făcute dintr-o pastă densă, de culoare cenusie sau cărămizie, reprezentînd în mod rudimentar figuri de bărbati sau de femei.
        În afară de ceramică a fost scos la lumină un număr impresionant de obiecte din bronz si fier, dintre care se relevă brăzdarele de plug, cosoarele, furcile, securile, dăltile, cuiele, vîrfurile de săgeti si lăncii, precum si piese de harnasament.
        Toate descoperirile ne îndeamnă să afirmăm că Tamasidava constituia nu numai un foarte important centru comercial, ci si unul - la fel de însemnat - mestesugăresc. Prezenta masivă a uneltelor agricole ne indică fatptul că aici a existat o comunitate stabilă, în a cărei viată economică cultivarea pămîntului avea un rol foarte important.
        Recapitulînd rezultatele furnizate de materialele descoperite la Răcătău, putem conchide că această dava, a cărei perioadă de maximă înflorire s-a întins între sec. II î.e.n. si se I e.n., a constituit unul dintre importantele centre economice ale geto-dacilor din Moldova, o dovadă grăitoare a civilizatiei dezvoltate de strămosii nostri în această zonă.