|
Cercetările arheologice desfăsurate în ultimele două decenii în împrejurimile
municipiului Roman au dus si aici descoperirea unui impresionant număr de
vestigii geto-dacice. Au fost identificate peste 70 asezări ale strămosilor
nostri. Dintre ele se distinge — prin dimensiuni, vechime si densitate
de locuire — dava de la Brad, comuna Negri, jud. Bacău, situată pe
terasa stîngă a Siretului, pe o ridicătură de teren care i-a asigurat
o pozitie dominantă, cu mare vizibilitate asupra teritoriului din jur si
cu o excelentă apărare naturală: spre sud-vest apa Siretului, spre
nord-est o fortificatie naturală consolidată de om prin construirea unui
sant mare de apărare si a unei palisade de lemn si pămînt.
Cercetările au dovedit că
istoria acestei asezări — ajunsă una dintre cele mai strălucitoare
orase ale Daciei antice — a început cu mult înainte. Originea localitătii
se pierde în neolitic, cele dintîi vestigii datînd din vremea culturii
Cucuteni. Mărturiile arheologice scoase la lumină ilustrează apoi, rînd
pe rînd, perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului (unelte si
obiecte specifice culturii Foltesti), epoca-bronzului (cultura Monteoru),
prima epocă a fierului (Hallstatt), epoca maximă de înflorire a
civilizatiei geto-dacice (La Tene), apoi perioada feudală. Ca urmare a
acestei îndelungate si neîntrerupte locuiri, stratul de cultură
materială atinge, la Brad, o grosime de peste trei metri, asezarea
constituind, prin bogătia obiectelor descoperite, o adevărată comoară
arheologică, o valoroasă sinteză a istoriei de milenii a acestor
locuri.
Dintre toate aceste epoci, cea mai bogată si mai bine ilustrată este
epoca geto-dacică, vietuirea strămosilor nostri la Brad întinzîndu-se
pe o perioadă de aproape sase secole (sec. IV î.e.n.-sec. II e.n.).
Semnificativ pentru însemnătatea davei de aici este si faptul că din
cei trei metri cît măsoară stratul de cultură materială al întregii
asezări, doi metri apartin epocii geto-dacice.
Cercetările atestă că pînă
în epoca marelui rege Burebista,
făuritorul primului stat dac centralizat si independent, asezarea a avut
un caracter oarecum modest, fortificatia fiind cea mostenită de secole,
din epoca bronzului, în timpul lui Burebista, fortificatia de la Brad a
fost considerabil întărită. Santul de apărare a fost mărit si adîncit,
iar acropola înconjurată (în părtile vulnerabile) de o palisadă din
lemn, încît cetatea a devenit extrem de greu de cucerit, în zona portii
de intrare s-a alcătuit o ingenioasă constructie de apărare (pari cu vîrfuri
ascutite, dispusi vertical si oblic), care făceau practic imposibilă pătrunderea
unor atacatori pe acropolă.
Săpăturile efectuate în
acropolă au furnizat date importante privind viata si munca oamenilor
care locuiau aici cu peste 2.000 ani în urmă. Mai întîi, se cuvine
subliniată existenta unei mari aglomerări de locuinte ce înconjurau o
curte interioară sau o piată, o „agora", pavată cu piatră de rîu
— probabil locul de adunare a locuitorilor pentru adoptarea hotărîrilor
mai importante. Este cea dintîi descoperire de acest gen în cetătile
dacice si ea aduce importante precizări în privinta organizării sociale
a acestor cetăti în perioada finală a democratiei militare, în
imediata vecinătate a pietei a fost descoperită si o clădire de mari
proportii, cea mai bine conservată dintre constructiie de acest gen
descoperite pe teritoriul Moldovei. Clădirea a avut mai multe încăperi
— fiecare din ele cu cîte o vatră în centru — cu pereti interiori
decorati cu diverse desene. Aici s-a aflat, fără îndoială, palatul —
resedinta căpeteniei.
Celelalte locuinte de la Brad
seamănă cu tipul de locuinte obisnuit pînă în urmă cu cîteva
decenii în această parte a Moldovei: clădiri cu o singură încăpere,
podite cu lut, cu peretii din nuiele bătute cu pămînt sau numai din
lemn, cu acoperisul din stuf, sindrilă sau paie. Judecînd după cele 250
vetre descoperite pînă acum, numărul locuintelor a fost mare. Au fost găsite
si 180 gropi de provizii, ceea ce demonstrează că principala ocupatie a
locuitorilor a fost agricultura, îndeletnicire cu resurse importante, de
vreme ce era nevoie de atîtea locuri de depozitare, în sfîrsit, o dovadă
elocventă a continuitătii de locuire o constituie suprapunerea vetrelor.
Spatiul locuibil din interiorul cetătii fiind limitat, noile case erau
adesea construite pe ruinele celor vechi (distruse de vechime, incendii
etc.). Asa se face că în multe cazuri peste o vatră apar suprapuse alte
două-trei, ba chiar sapte si, într-un caz, 12 vetre succesive, desigur
ale tot atîtor generatii succesive de strămosi ai nostri.
Printre dărîmăturile
locuintelor, cercetările arheologice au dus la descoperirea unui bogat
inventar gospodăresc, mărturie a gradului înalt de cultură si
civilizatie atins de locuitorii asezării: topoare de fier — care
serveau, în primul rînd, la defrisarea pădurilor — seceri, brăzdare
de plug ce dovedesc si ele, împreună cu meiul carbonizat, marea
dezvoltare a agriculturii.
S-au găsit si vîrfuri
de săgeti, de sulite si de lăncii, precum si o mare cantitate de
pinteni de fier (unele exemplare placate cu foite de argint) — dovadă a
folosirii cailor în
lupte. Dar armele găsite sînt putine, fapt firesc dacă ne gîndim că
în primele veacuri de existentă cetatea a avut o viată pasnică, iar
mai tîrziu romanii învingători au capturat o mare parte din
echipamentul militar al dacilor biruiti.
O mare parte a inventarului davei de la Brad constă din ceramică. Piese
autohtone: vase-borcane, cesti si fructiere lucrate cu mîna sau la roata
olarului, după forme traditionale, precum si imitatii — tot locale —
după piese grecesti. Abundenta acestora din urmă, precum si a unei
ceramici pictate constituie o dovadă că aici a existat si un puternic
centru mestesugăresc, de prelucrare a ceramicii pentru o întinsă zonă
înconjurătoare. Printre cele mai valoroase piese descoperite la Brad se
înscriu numeroase si frumoase podoabe de argint, bronz, fier (brătări,
cercei, truse pentru tinut ace si pensete, ace de păr din os în formă
de cap de lebădă si multe altele), ilustrînd un înalt gust artistic în
făurirea unor asemenea obiecte. Creuzetele cu urme de metal topit, zgura
de fier si mai ales lingourile de bronz găsite în această localitate sînt
o dovadă că piesele mentionate se produceau chiar aici, dava constituind
un important centru de productie si comercial.
Locuitorii acestei mari asezări
dacice participau activ si la un intens schimb comercial cu populatia asezărilor
învecinate, precum si cu negustorii greci si romani, care ajungeau cu mărfurile
lor pînă în această zonă. Importanta schimburilor comerciale este
marcată si de prezenta în asezare, a numeroase monede dacice de tip Vîrteju-Bucuresti,
precum si a monedelor romane, republicane sau imperiale.
Intensitatea locuirii, bogătia
si diversitatea, materialului descoperit situează asezarea de la Brad alături
de cele mai mari localităti din epoca geto-dacică identificate în
Moldova: Bărbosi, Poiana, Răcătău, Bîtca
Doamnei. Situatia ei de centru economic, politic, social si
cultural dominant asupra unei largi zone înconjurătoare a fost remarcată
si de contemporani. Pe harta Daciei antice, unde sînt reprezentate cele
mai importante asezări din sec. II e.n., geograful si astronomul antic
Ptolemeu
marchează existenta pe cursul Siretului a trei mari dave, trei orase sau
poleisuri — cum le spune învătatul grec. De la sud la nord, acestea ar
fi Piroboridava (identificată ipotetic cu Poiana, jud. Galati), Tamasidava
(considerată a fi dava descoperită la Răcătău, mai la sud de Bacău)
si Zargidava. Avînd în vedere că, de la Răcătău în sus, pe
cursul Siretului, nu a fost identificată o altă asezare care prin mărime
si importantă să poarte atributul de dava, socotesc cu îndreptătire că
numele antic al Bradului trebuie să fi fost Zargidava.
|
|
