 Trib tracic localizat în apropierea coloniei greceşti Apollonia Pontica (azi Sozopol, Bulgaria), puţin mai retras în sus de la mare, aşa cum ne informează Strabon. În câteva locuri din apropierea litoralului, inclusiv pe teritoriul ocupat de asti s-au descoperit în mai multe rânduri „tezaure” conţinând vârfuri de săgeţi din bronz, turnate anume ca piese de schimb premonetar.
S-a emis ipoteza că astii ar fi fost producătorii şi purtătorii acestor mijloace de schimb. Pe baza unor date mai recente, majoritatea cercetătorilor înclină însă să accepte o altă explicaţie şi anume că turnarea acestor vârfuri de săgeţi s-a făcut în principal, în atelierele coloniilor greceşti milesiene: Olbia, Histria şi Apollonia. Tot de la Strabon ştim că astii au fost piraţi temuţi şi că jefuiau pe cei care debarcau pe coasta pustie şi stâncoasă a promontoriului Thynias. Potrivit unei alte ipoteze, astii ar fi creat un mare regat, ce ar fi luat locul celui al odrisilor jucând un important rol istoric în epoca elenistică. Dar faptele în sprijinul acestei supoziţii ne apar insuficiente. Cert este că astii au dominat litoralul amintit, dominaţie uşurată mult de dispariţia regatului celţilor din Tylis (pe la 218 a.Chr.) şi de decăderea Apolloniei. În anul 108 a.Chr. consulul Cneius Manilus Vulso a intrat în conflict cu astii. Sub Imperiul roman, ţinuturile astilor au devenit un domeniu al provinciei Tracia, cuprinzând şi zona păduroasă de la vest de munţii Istranca.
Din relatarea lui Procopius, apăruta în 551 p.Chr., reţinem o ultimă informaţie privind regiunea care ne interesează, în 550 p.Chr.., „sclavinii (slavii) jefuiră în voie şi ţara numită Astica, rămasă până atunci nepustiită, şi de aceea avură prilejul să găsească acolo pradă bogată. Răvăşiră astfel un ţinut întins şi ajunseră până la Zidurile cele Mari, cale de ceva mai mult de o zi depărtare de Bizanţ. Nu mult după aceea, oastea romană se luă pe urmele năvălitorilor şi se întâlni cu o parte din ei; se încaierară pe neaşteptate şi (romanii) îi puseră pe fugă”.
BIBLIOGRAFIE:
Sursa:
Gh. Poenaru Bordea, Astii, în Magazin istoric, Anul X, nr.11 (116), nov., 1976, p.22, p.40.
Bibliografie suplimentară:
I.C.Drăgan, Noi, tracii. Istoria noastră multimilenară, vol. I, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1976;
Mihail Zahariade, The Thracians in the Roman Imperial Army, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2010;
Procopius din Caesarea, Istoria secretă, în Fontes historiae daco-romanae, Izvoarele istoriei României, II;
Titus Livius, Ab Urbe condita, XXXVIII, 40. |
Asoc. Cult. Enciclopedia Dacica
