Acasă
Orfevrăria dacică
Orfevrãria dacã
- Details
- Terra dacorum
- Arta
Orfevraria dacica;
"Getii dezvolatau o arta proprie a aurului ale carei produse umpleau tot Centrul si Nordul Europei, concurind cu arta etrusca a bronzului si a argintului"
Vasile Pârvan
Pamantul Daciei a fost bogat in minereuri din timpuri stravechi. Mestesugarii geto-daci lucrau fierul, arama, argintul si aurul. Reducind minereul de cupru la o temperatura de 1085 grade si amestecindu-l cu cositor obtineau bronz. Exploatarea aurului se realiza nu numai din aflorismente (locurile unde prin erodare roca aurifera aparea la suprafata), ci si din nisipul aurifer al râurilor de munte. Initial, podoabele erau mai ales din argint, dar se confectionau si din fier (catarame, paftale, nasturi, fibule, bratari). In timpul lui Decebal existau la Sarmizegetusa cele mai mari ateliere metalurgice din Europa acelor timpuri. Aurul transilvan contine 25--26% argint , are o culoare deschisa usor verzuie, usor de recunoscut. In Dacia, aurul se gasea in trei forme: în filoane ( aur primar); in sedimente rezultate din dezagregarea rocilor aurifere ( diluviuni) si in aluviuni. Dacii exploatau aurul din toate formele lui, utilizind puturi si galerii, sau prin spalarea nisipului aurifer.
 |
Atelierele argintarilor daci erau utilizate cu mici nicovale, dalti, pile, ciocanase. Aici se executau coliere, bratari, inele, brose, catarame si piese de harnasament. Existau si mesteri argintari ambulanti, care se stabileau temporar in localitati mai mici. La sfarsitul epocii neolitice si inceputul epocii bronzului apar unele fenomene cu caracter social pornind de la acumularea de obiecte indeosebi cele de podoaba si pana la aparitia primelor semne de diferentiere in clase. Evolutia generala a societatii duce la transformari importante in toate directiile, se dezvolta tot mai mult gustul pentru frumos, apar primii embrioni ai civilizatiei, ai cultivarii artei , apar tot mai multe produse din aur, argint, cupru, bronz. Intre anii 1400 -700 i.e.n. se constata in regiunile carpato- danubiene un sir de fapte istorice si de civilizatie locala.
Bronzul e, ca si aurul, rar si scump. Nu este intrebuintat atat pentru unelte, cat si pentru arme si podoabe. Se gaseste rar, motiv pentru a conclude ca ca era putin intrebuintat de catre masa poporului de atunci. Dar acelasi popor de tarani dovedeste prin ceramica sa, pe care pamantul ne-a pastrat-o, gustul pentru frumos si chiar bunastare.
Dar adevaratul lux si adevarata inflorire artistica sunt de cautat la clasa nobila, la razboinicii seniori care stapanesc asupra poporului de tarani. Insa ceea ce ii incanta in cel mai inalt grad este impodobirea trupului cu bratari, colane, inele si gateala hainelor cu tot felul de aplice, nasturi si pandative fixate pe stofe. Cingatorile lor sunt impodobite cu placi de metal cu desenuri mai mult geometrice gravate sau obtinute au repouse. Femeile poarta cercei de bronz si de aur de forme variate, inele de carlionti, ace de cap ori pentru fixarea vesmintelor, diademe, paftale de cingatori si de alte discuri ornamentale, pentru a nu mai vorbi iarasi de gatelile de corp, ca bratarile, colanele pe care le folosesc deopotriva cu barbatii. Cei mai bogati au toate aceste podoabe de aur pur, precum tot de aur erau erau si vasele lor de zile mari.
Mesterii aurari daci cunosteau si tehnica suflarii cu aur, a incrustarii cu pietre pretioase si a filigranarii. Numarul mic de piese descoperite este explicat prin monopolizarea exploatarilor aurifere de catre regii daci cit si prin pierderea pieselor in urma razboaielor. Dimensiunile, in general mici ale uneltelor de orfevrarie si toreutica, au permis ca acestea sa fie salvate in cazurile extreme de catre proprietari. Dotarea atelierelor arata complexitatea operatiilor pe care mesterii le puteau executa:
Unelte de deformat: ciocane mari si mici de o varietate mare.
Unelte de sustinut: nicovale de diferite forme si dimensiuni
Unelte de apucat: clesti de dimensiuni diferite, menghine
Filiere: serveau la obtinerea firului de sirma subtire
Unelte auxiliare: dornuri, punctatoare, creuzete, tipare de turnat.
Bibliografie:
Ioan Rusu Abrudeanu - Aurul romanesc, 1933;
Stefan Burda - Tezaure de aur din Romania, 1979;
Daniel Spanu - Puncte de vedere asupra bratarilor dacice de aur, in Materiale şi Cercetări Arheologice, III, 2007;
Ovidiu Maieru - Aurul Daciei, in Magazin Istoric, 20, 1968;
Oberländer-Târnoveanu, Ernest; Niculescu Gheorghe; Georgescu Migdonia; Martin Tudor, Aurul si argintul Daciei în lumina ultimelor cercetari arheometrice, 2010;
Dorin Popescu, Prelucrarea aurului în Transilvania înainte de cucerirea romană, în Materiale şi Cercetări Arheologice, II, 1956, p. 196-250;
Mircea Rusu, Consideraţii asupra metalurgiei aurului din Transilvania în Bronz D şi Hallstatt A, în Acta .Musei Napocensis, 9, 1972, p. 29 - 63;
Eugen Stoicovici, Florica Stoicovici - Aurul din argintul dacic, in Acta Musei Napocensis, XI, 1974.
Un secol şi jumătate de activitate muzeală la Cluj (1859-2009). Catalog aniversar, coord. O. Muntean, C. Ciongradi, Bibliotheca Musei Napocensis, XXXIII, 2009, p. 51, pozitia 34.
Vezi si:
 |
