Sarea

Sarea

Details

Terra dacorum

Resursele

Sarea - criteriu pentru intelegerea istoriei

     Nici un mamifer nu poate trai fara sare. In curtea fiecarui taran se gaseste un bulgare de sare pentru animalele curtii si pentru turme.Cind plecau cu oile ,ciobanii isi luau , in desagi ,sare ,sa le ajunga pina la primavara. In contractele ,incheiate inca pe raboj, cei ce isi dadeau oile la stina aveau obligatia de a duce, la date fixe, malai si sare.

     Capra ducea ,in poveste ,iezilor "drob de sare in spinare",padurarii construiesc in paduri sararii pentru animalele padurii.Homer numeste sarea "divina",probabil din experienta stiind-o indispensabila vietii. Zeita marii (purtatoare de sare) se numea Salacia. Soldatii Romei isi primeau soldele in sare -sale- de unde a ramas cuvintul „salariu”. Pina la deschiderea minelor de adincime sarea era scumpa si rara. De unde si vorba ,”daca se varsa sarea iese cearta”!

     In stravechea traditie romineasca ,oaspetii erau primiti, in semn de bun venit, cu paine si sare, care erau considerate sfinte. In acest caz, painea si sarea reprezinta conditiile minimale de existenta si reprezinta simboluri ale alimentatiei si ospitalitatii.

     Necesarul minim de sare este evaluat la 1g/zi pentru copii mici, la 10g/zi pentru cei peste un an, pina la 14 ani, 25g/zi pentru adulti la munca usoara si 30g/zi pentru munci grele in zona temperata. Cifrele medii de consum de sare variaza de la o tara la alta dar media este de 7,5 kg/persoana/an. Pentru animale sint necesare:10-30g/zi/vaca ; 7-15g/zi/oaie; 5-10g/zi/porc.

     Din cifrele de mai sus reiese ca pentru existenta fizica a oricarui grup uman organizat sint necesare mari cantitati de sare. In caz de pierdere a sarii (prin transpiratie abundenta, diaree) organismul isi pierde vigoarea, iar la o diminuare mai serioasa a cantitatii de sare acest organism moare.

     Acolo unde nu exista sare nu exista viata! Cel putin nu inainte de a se organiza transportul sarii spre zonele deficitare. Ca un corolar inceputurile societatii umane au trebuit sa aiba loc in zone in care sarea era din belsug si la indemina. Prima conditie era deci existenta sarii iar un rol decisiv l-a avut prezenta acesteia la suprafata solului si deci usor de obtinut.

     Sarea se gaseste in cantitate indestulatoare pe glob, resursele fiind evaluate la 110 la puterea 15/t, dar este inegal raspindita. Asia este continentul cel mai defavorizat pe cind Europa are cele mai mari zacaminte. Este probabil unul din motivele care sustin vechimea civilizatiei europene.

     Intre toate zonele lumii, spatiul carpatic se bucura de cea mai mare densitate de resurse: peste 300 de masive de sare, de calitate deosebita, usor de exploatat, peste 3000 de izvoare sarate si numeroase lacuri sarate.

     In aria culturii Cucuteni (mileniul IV a. Chr.) intre asezarile neolitice de la Tirpesti si Tolici s-au descoperit izvoare sarate cunoscute si folosite inca din preCucuteni si deasemenea in cadrul culturii Cris (5000 a. Chr.) s-au facut descoperiri similare.

     Cultura Schela Cladovei-Lepenski Vir (epipaleolitic), zona locuita intre mileniile XIII-VI a. Chr. si situata pe ambele maluri ale Dunarii, in zona Portilor de Fier, avind o clima dulce, cu trasaturi submediteraneene, s-a creat cele dintii asezaminte omenesti sedentare in care se practica inhumarea decedatilor in apropierea locuintei si uneori chiar direct sub podeaua acesteia. Si in apropierea acestor locuri s-au descoperit izvoare sarate si sulfuroase utilizate pina azi. Herodot (cartea IV,cap. CLXXXI-CLXXXV) mentioneaza ca diverse grupuri de oameni salasluiau in jurul unor dealuri de sare.

   Din toate acestea rezulta ca cele mai vechi asezari cunoscute se gaseau linga zacaminte de sare. Asezari departate de aceste zacaminte nu s-au putut stabili decit dupa organizarea drumurilor sarii si asigurarea aprovizionarii continui cu sare. Din Carpati drumurile sarii porneau spre vest, nord, sud si est toate zonele adiacente fiind alimentate din cetatea Carpatilor si zonele pericarpatice. Spre vest, spre Cimpia Panoniei sarea se transporta cu plutele, pe riul Mures, de la Uioara (Ocna Mures) drumul ajungea pe uscat pina la Alba Iulia, de unde era imbarcata pe plute. Din diverse surse din ultimele veacuri, se arata ca sarea carpatica ajungea pina in Moravia, Ucraina, Rusia, Polonia, Turcia, Bulgaria, Grecia, Serbia, Ungaria.

     Numeroase marturii, neglijate pina acum, atesta o realitate deosebit de importanta: existenta sarii la suprafata solului a facut ca, inca din stravechime, umanitatea sa graviteze in jurul spatiului Carpatic creand premisele ca aici sa se formeze leaganul atit de disputat al arienilor. Desigur, pe linga sare, solul deosebit de fertil a favorizat dezvoltarea timpurie a agriculturii capabile sa sustina o comunitate numeroasa. Arheologia arata in acest spatiu, o agricultura arhaica. Determinarile facute in 40 de statiuni arheologice cercetate au evidentiat acest lucru. Astfel in groapa unei locuinte de la Sucidava-Celei, datata 4225+60 ani, s-a gasit paine carbonizata in care se aflau 22 seminte de orz (Hordeum vulgare), 3 seminte de macris (Rumex crispus) si o saminta de in (Linum usitatisimum). Frecvent s-au gasit, in afara plantelor amintite: linte (Lens esculenta); lubit (Camelina sativa); ghinda (Quercus sp.) carbonizate impreuna cu vertebre de peste, grau (Triticum dicocum) intr-o singura groapa peste 10 kg! Apoi secara (Secale cereale), bob, mazare, mac, mazariche, loboda,  dragaica sau sinziana, vita de vie, ceea ce dovedeste ca aceste plante erau cunoscute si folosite de mii de ani in spatiul carpatic.

     Prezenta padurilor pe 75% din suprafata, deci lemn la indemina si vinat bogat, o retea hidrografica suficient de densa pentru a furniza peste si posibilitati de gradinarit, apa buna de baut pe tot spatiul, izvoare de ape minerale, arata ca spatiul carpatic oferea conditii de existenta superioare oricarei alte zone din Europa. Este demonstrabil ca nu exista popor antic care sa nu fi trecut, locuit temporar sau sa nu fi venit in contact cu spatiul carpatic.

     Subdiviziunea superioara a Cuaternarului, cea in care traim acum, Holocenul a inceput acum 10.000 de ani si nu a cuprins glaciatii. In Pleistocen, prima si cea mai intinsa perioada a Cuaternarului, corespunzatoare Paleoliticului, datorita variatiilor termice, calota glaciara a inaintat spre sud si s-a retras de mai multe ori, ultima oara in timpul glaciatiei Wurm care a durat intre 75.000 si 10.000 ien. Intinderea ei maxima a cuprins Peninsula Scandinava, campia Germana pina aproape de latitudinea podisului Boemiei, cuprinzind Brandemburgul si Frankfurtul, limitele ajungind pina la sud de Berlin, Varsovia, Moscova, tarile baltice fiind acoperite de gheturi care inaintasera pina la lacurile mazuriene. Calota alpina s-a intins pina la Viena. In toata aceasta perioada spatiul carpatic nu a fost afectat direct de calotele glaciare sau alpine, raminind in cea mai mare parte o zona in care conditiile de viata pentru om, animalele si plantele din habitatul acestuia ramasesera suportabile. Desigur s-au format ghetari pe inaltimile muntilor: Rodna, Bucegi ,Caliman, Fagaras, Cindrel, Paring si Retezat.

     Agricultura a aparut in acest spatiu ca o necesitate istorica, determinata de explozia demografica neolitica, ca rezultat al incalzirii climei „in neoliticul timpuriu-ceea ce corespunde in religie cu facerea lumii--5508 a. Chr.”

     La o astfel de crestere demografica, metodele de procurare a hranei de pina atunci nu mai erau indestulatoare datorita reducerii suprafetei de pasunat.

     Pentru procurarea hranei sint necesare:

        Vinatoare si pescuit---cca. 100ha/locuitor

    Cresterea animalelor-cca. 10 ha/locuitor

    Agricultura-------------cca. 1 ha/locuitor

     Datorita cresterii populatiei a trebuit sa se treaca la un sistem de procurarea a hranei cu productivitatea mai mare. Anumite spatii largi genereaza deplasari de grupuri umane datorita conditiilor geografice si alte spatii ca cele Carpatice, Pirineiane sau Caucaziane, sint zone de stabilitate a vietii, care pot compensa efecte climatice nefavorabile prin restringerea pe verticala, avind ca rezultat diminuarea efectelor neprielnice.

     Cercetari fara repros au stabilit ca singurul spatiu care corespunde conditiilor din vechea literatura vedica este cel Carpatic unde se plaseaza faza primara a culturii Vedice. Iata citeva paragrafe din capitolul III din cartea The Aryans, Arienii, lucrarea scoasa sub egida Universitatii din Cambridge :

     „arienii primitivi traiau in zona temperata cunosteau cu mare certitudine fagul, stejarul, salcia anumite specii de conifere si, se pare mesteacanul, posibil teiul si, mai putin sigur, ulmul.   Dupa toate probabilitatile erau sedentari (arie=lot! nn.) pentru ca dupa cit se pare griul le era familiar.  Animalele folositoare cele mai cunoscute erau: boul si vaca, oaia, calul, ciinele, porcul si unele specii de cerb. In timpurile vechi, se pare, nu cunosteau, magarul, camila si elefantul. Dintre pasari, deducem dupa limba ca ei cunosteau gisca si rata. Cea mai familiara pasare rapitoare era, dupa cit se pare, aquila (uliul).  Lupul si ursul erau cunoscuti dar nu leul si tigrul    Din aceste date este posibil sa localizam habitatul primitiv din care isi trag originea vorbitorii acestor limbi? Nu este probabil (ca habitatul primitiv) sa fie India, cum presupun primii investigatori, intru-cat nici flora si nici fauna, cum se reflecta ele din limba, nu sint caracteristice acestei zone. Si mai putin probabil este Pamirul, una din cele mai mohorite regiuni de pe fata pamintului. Nu este probabil ca Asia Centrala, considerata si ea ca loc de bastina a aryenilor, sa fi indeplinit acest rol, chiar daca admitem ca lipsa evidenta a apei si deci sterilitatea mai multor zone, ar fi un fenomen mai recent.  Daca intr-adevar acesti oameni cunosteau fagul trebuie sa fi locuit la vest de o linie care pleaca la Konigsberg, in Prusia, pina in Crimeea si de acolo continua pina in Asia Mica. Nu exista zona care sa indeplineasca aceaste conditii in nordul Europei. Dupa cite stim , in timpurile primitive era o tara acoperita de paduri!   Exista vreo parte a Europei care combina agricultura cu pastoritul, strins legate una de cealalta,care sa aiba sesuri calde, potrivite culturii griului si pasuni bogate, la altitudine, necesare turmelor si cirezilor, si in acelasi timp arbori si pasari de felul celor mentionate mai sus?  Exista, dupa toate aparentele, o singura astfel de arie in Europa, anume aria delimitata la est de Carpati, la sud de Balcani, la vest de Alpii Austriei si Bohmer Wald si la nord de Erzgebirge si muntii care fac legatura cu Carpatii” (op.cit. 38; p.68)

Sursa: Gabriel Gheorghe, Sarea, criteriu pentru regândirea  Istoriei, in Getica, tomul 1; 1992; nr. 1-2.

Bibliografie suplimentara : Constantin Atudorei et alii, Cercetarea, exploatarea şi valorificarea sării, Editura. Tehnică, Bucuresti, 1971;

Gordon Young, Salt, the essence of life, in National Geographic, septembrie, 1977, vol. 152, nr. 3;

Marius Alexianu, Un aspect al economiei trace - sclavi pentru sare, in Tyragetia, 1 (XVI), 1, 2007;

Valeriu Cavruc, Andrea Chiricescu (ed.), Sarea, timpul si omul, Editura Angustia, Sfantu Gheorghe, 2006;

Aurelia Luca, Caracterizare geologică a zăcământului de sare din zona Ocna Mureş, în Pangeea, VI, 2006, p. 28-30;

Volker Wollman, Horia Ciugudean, Noi cercetări privind mineritul antic in Transilvania, in Apulum, XL, 2005, p. 95-116;

Dorina Lugigan, Sarea - istorie, aliment, stiinta, in Pangeea, VI, 2006, p. 34-36.

Vezi si:

www.getica.go.ro