Acasă
Oroles
Oroles
- Details
- Rex Dacorum
- Regii daci
Oroles
Rege al unei uniuni de triburi dacice (prima jumatate a secolului al doilea a. Chr.) situata in estul Transilvaniei si sudul Moldovei. A luptat impotriva bastarnilor (cca. 200 a. Chr.) impiedicindu-i sa patrunda in Transilvania.
O stire despre acest rege dac o aflam de la Pompeius Trogus care spune ca
„si dacii sint o mladita a getilor. Ei, in timpul regelui Oroles, fiindca nu s-au luptat bine impotriva bastarnilor, ca pedeapsa pentru lasitatea lor au fost siliti, din ordinul regelui ca, atunci cind se culcau, sa-si puna capetele in locul picioarelor si sa faca nevestelor acele servicii care obisnuiau sa li se faca lor insisi. Si nu s-a schimbat aceasta rinduiala pina nu si-au spalat prin curaj rusinea suferita in razboi”.
(Daci quoque suboles Getarum sunt, qui cum Orole rege adversus Bastarnas male pugnassent, ob ultionem segnitiae capturi somnum capita loco pedum ponere iussu regis cogebantur ministeriaque uxoribus, quae ipsis ante fieri solebant, facere. Neque haec ante mutata sunt quam ignominiam bello acceptam virtute delerent.)
Pompeius Trogus-Iustinus; Epitome, XXXII, 3, 16.
Stapanirea regelui dac pare sa fi fost in partile de sud ale Moldovei sau chiar in sud-estul Transilvaniei. Pedeapsa rusinoasa la care sint supusi luptatorii daci sugereaza gradul de disciplina si marea autoritate regala pe care o avea Oroles asupra supusilor sai. Astfel cea dintii confruntare cu Bastarnii germanici din nord, cu toata indirjirea dacilor a fost nenorocoasa pentru ostenii lui Oroles si nici pentru bastarni nu a fost mai favorabila, acestia neizbutind sa patrunda in centrul Daciei si au ramas la rasarit de Carpati, prin partile Moldovei si Bucovinei, fascinati de aurul Apusenilor. Pentru a doua confruntare Oroles s-a pregatit temeinic. Ostasii sai s-au infatisat decisi sa se bata vitejeste, spre a nu mai fi supusi ocarilor si mai ales pentru a nu mai fi tinuti sub opinca femeilor. Batalia a fost transata in favoarea dacilor. Oricum dupa o scurta convietuire cu dacii, bastarnii vor fi asimilati de acestia, iar o parte vor emigra in imperiu si vor dispare ca entitate etnica.
Există diferite păreri în legătură cu identitatea lui Oroles, perioada exactă în care a domnit și chiar în legătură cu numele său.
O opinie oarecum distinctă este prezentă în scrierile filologului Iss. Vossius și istoricului C. Brandis, care optează pentru identitatea Oroles – Rubobostes, din motive diferite însă. Vosius vedea în același timp și o identitate Rubobostes – Burebista, iar Burebista era și el menționat în operele antice ca adversar al bastarnilor. C.Brandis nu e de acord cu identitatea Rubobostes – Burebista, însă pledează și el pentru Oroles – Rubobostes observând ca și Vossius legătura între Prologurile lui Pompeius Trogus și Epitoma lui Iustinus.
Vladimir Iliescu îl consideră predecesorul lui Burebista sau unul din conducatorii unuia din teriroriile anexate ulterior la regatul dac. Domnia lui Oroles s-ar plasa astfel cândva la începutul secolului I a.Chr., mai târziu decât ar lăsa să se înțeleagă la o prima lecturare textul lui Pompeius Trogus (c. 200 a.Chr., cum sustine printre alții C.Daicoviciu).
Tot pentru o plasare în secolul I a.Chr. a domniei lui Oroles pledează și Vasile Lica. Mai mult, acesta presupune drept cauză a conflictului cu bastarnii lupta pentru litoralul Mării Negre, Oroles venind în ajutorul cetăților grecești. Acțiunea s-ar plasa dupa anul 60 î.Chr, dar înainte de anul 55 î.Chr. când Burebista începe avansul său către cetățile grecești. Lica riscă și mai mult în presupunerile sale, socotind posibilă o alianță a lui Oroles cu Pompeius Magnus și chiar participarea acestuia în marea bătălie de la Pharsalos, pierdută de Pompeius în fața lui Caesar.
Deși nu este primul care susține identitatea Oroles – Rholes, argumentarea cea mai clară o găsim la Dan Dana. Conducatorul dac ar fi același cu dinastul get sud-dobrogean, aliat al romanilor și adversar și el al bastarnilor. Deși ambii conducatori au în comun lupta contra bastarnilor, totuși evenimentele legate de activitatea lui Rholes sunt mai cunoscute, domnia acestuia fiind plasată cu siguranță la începutul secolului I a.Chr., în perioada 31-27 p. Chr. Se observă astfel o divergență între diferitele plasări cronologice ale domniei lui Oroles. Dan Dana vede Oroles drept o greșeală a copiatorilor antici, corect fiind transcrierea o Rholes. Numele corect al domnitorului, precum și plasarea cronologică a domniei sale fiind cele aferente lui Rholes, menționate de Dio Cassius.
Sursa primara: Enciclopedia Arheologiei si istoriei vechi a Romaniei, vol. III, M-Q, (coord.) C-tin Preda, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1966, p. 243
Bibliografie suplimentara:
Laurentiu Nistorescu, Recuperarea lui Rubobostes, in Studii de Istorie a Banatului, 2010, p. 23-42;
Constantin C. Petolescu, Dacia. Un mileniu de istorie, Bucuresti, 2010.
Vasile Lica, Începutul relațiilor Romei cu dacii - Pompeius si Oroles, in Ephemeris Napocensis, 7, 1997, p. 11-29;
Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D. M. Pippidi, Editura Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1976, p. 446;
Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, ediţie îngrijită de Radu Florescu, Bucureşti, 1982, p. 68;
Magazin Istoric, XIII, nr. 1 (142), februarie, 1979. - incercare de reconstituire a chipurilor realizata de pictorul Simion Tatu;
Vladimir Iliescu, Wann lebte König Oroles,Zu Iustin 32,3,16, in Analele Universitatii Bucureşti, Limbi Classice, 19, 1970, p. 9-15;
Vladimir Iliescu, Cand a trait regele Oroles?(Iustinus, XXXII, 3, 16), in Arheologia Moldovei, VII, 1972, p. 377-381;
Constantin Daicoviciu, Noi contributii la problema statului dac, in SCIV, 1-2, 1955, p. 47-60;
Constantin Daicoviciu, La Transylvanie dans l’antiquité, Bucureşti, 1945, p. 45-46;
Dan Dana, Oroles sau Rholes, in Dacia, N. S., LI, 2007, p. 233-237;
Paul Pupeza, Repere cronologice in arheologia geto-dacica de la Oroles la Burebista, 2007 (teza de doctorat);
C. Brandis, Dacia, 1956.
Vezi si:
