Acasă
Piepor
Piepor
- Details
- Rex Dacorum
- Regii daci
Piepor
Rege al costobocilor (sec. II p. Chr.) a carui sotie, Zia, fiica lui Tiatus, moare la Roma, unde nepoţii ei Natoporus si Drilgisa ii pun un epitaf.
Textul inscripţiei:
D(is) M(anibus). Ziai Tiati Fi(liae) Dacae uxori Piepori regis Coisstobocensis Natoporus et Drilgisa aviae cariss(imae) b(ene) m(erenti) fecer(unt).
„Mani. (Reginei) Zia, fiica lui Tiatus, sotia lui Pieporus, regele costobocilor, au facut (acest monument) Natoporus si Drilgisa, bunicii, care a binemeritat.”
Inscriptia a fost publicata de Theodor Mommsen in CIL, VI, 1801. Traducere: Radu Ardevan
Potrivit lui Thomaschek, inscriptia, cu caracter funarear, ar data din timpul imparatului Antoninus Pius sau Marcus Aurelius, cand membri ai familie regale ar fi ajuns, ca ostateci, la Roma, in legatura cu evenimentele militare de pe limesul nordic. O alta varianta emisa de A. v. Premerstein si agreata de G. G. Mateescu ar fi aceea ca Zia, sotia sau vaduva regelui Piepor, ar fi fost capturata de asdingii germanici si predata romanilor, impreuna cu nepotii ei. Ipoteza este sprijinita de afirmatia lui Cassius Dio care noteaza:
„Astingii, sub conducerea lui Rhaos si Rhaptos, au venit sa se aseze in Dacia, in nadejdea ca vor primi ca pret al aliantei lor bani si pamint. Fiindca n-au obtinut aceste lucruri, au lasat zalog lui Clemens femeile si copiii, punindu-si in minte sa cucereasca prin arme paminturile costobocilor. Dupa ce i-au biruit pe acestia, nu au lasat nici Dacia linistita. Lacringii insa, temindu-se ca nu cumva Clemens sa se inspaiminte si sa-i aduca pe astingi in tinutul locuit de ei insisi, ii atacara de aceea pe neasteptate si dobindira o mare izbinda. Urmarea a fost ca astingii n-au mai pornit sa se razboiasca niciodata cu romanii. Ei staruira in rugaminti pe linga Marcus sa le dea bani si pamint, cu fagaduiala ca vor face rau celor ce se razboiau atunci cu imparatul. Asdingii au implinit ceva din aceasta fagaduiala. Cotinii fagaduira lucruri asemanatoare.”
Cassius Dio, LXXI, 12, 1-3
Costobocii (numiţi şi Koistobokoi, Coisstobocensis) au fost unul din triburile dacice care au rămas independente până la sfârşitul secolului II p. Ch. Ei aparţin neamului trac, în aceeaşi măsură ca şi geto-dacii. Atestaţi de Dio Cassius și de Ptolemeu printre cele 15 triburi dace, costobocii au apărut distinct in istorie după cucerirea Daciei de către romani, ca fiind un trib aparţinând aşa-zişilor daci liberi (necuceriţi de romani) . 
Majoritatea istoricilor au argumentat originea dacă a costobocilor, dar unii consideră că originea acestui trib din nordul Daciei Romane este incertă. Au existat şi opinii privind o origine germanica/gotică, sau o origine sarmato-scitică și chiar o origine slavă. Caracterul traco-dacic al costobocilor este sigur şi după Mullenhoff, care afirmă despre costoboci că nu puteau fi slavi, deoarece în acea perioadă (sec. II p. Chr) acestia nu se aflau în regiune. Pieporus, Zia, Tiatus, Natoporus şi Drilgisa sunt nume din onomastica traco-dacă.
Bibliografie:
Corpus Inscriptionum Latinarum. Inscriptiones urbis Romae Latinae, VI, 1801;
Anton von Premerstein, Untersuchungen zur Geschichte des Kaisers Marcus II: Seezüge der Nordpontusvölker und der Mauren. Der Einfall der Kostoboken, in Klio, 12, 1912, p. 139-178;
Paul Cristian Damian, Geto-dacii in configuratia demografica a Daciei romane, teza de doctorat, 2002;
Lodovico Antonio Muratori, Novus thesaurus veterum inscriptionum In Praecipuis Earumdem Collectionibus Hactenus Praetermissarum, vol. 2, Mediolani, MDCCXL, p. MXXXIX (Milano, 1740, p. 1039, fig. 3);
Karl Mullenhof, Deutsche Altertumskunde, I, Berlin, 1887, p.86 - 87;
Sever Dumitrascu, Regele Pieporus si actiunea costobocilor din secolul II. Un istoric al problemei, in Sargetia, XX, 1986-1987, p. 106-110;
Vasile Parvan, Getica. O protoistorie a Daciei, ediţie îngrijită de Radu Florescu, Bucureşti, 1982, p. 223 (135); 240 (143);
Gheorge Bichir, Ramura nordica a dacilor-Costobocii, in Thraco-Dacica, IV, 1-2, 1983, p. 59-68;
Nicolae Gostar, Ramura nordică a dacilor-costobocii, in Buletinul Universității Babeș-Bolyai, Cluj, I, 1956, p.183-199
Magazin Istoric, XIII, nr. 2 (143), februarie, 1979; - incercare artistica de reconstituire a chipurilor realizata de pictorul Simion Tatu;
G. G. Mateescu, Nomi traci nel teritorio scito-sarmatice, în Ephemeris Daco-romana, Bucuresti-Roma, II, 1924, p. 178-237;
Constantin C. Petolescu, Dacia. Un mileniu de istorie, Bucuresti, 2010.
Vezi si:
