Acasă
Boii
- Details
- Invaziile barbare
- Celtii
gr. Boioi, lat. Boii
Trib celtic din prima jumatate a sec. I a. Chr. atestat pe teritoriul Slovaciei de astazi. In anul 60 sau 59 a. Chr. au fost zdrobiti de Burebista, o parte a lor emigrand spre vest pina in Gallia, unde au fost infranti de Cezar.
Un aspect neexplicat satisfacator este rezonanta etnonimului lor, care alaturi de cel al tauriscilor are o traducere inteligibila in limba româna contemporana. Există două derivări importante din această parte de denumire, ambele indicând că acest cuvânt are origine indo-europeană: 
un cuvânt PIE *gwowjeh³s cu rădăcina *gʷou- „vacă” (cuvânt înrudit cu latinul bos, bovis „vită, bou”) și unul cu sensul „războinic”. Ceea ce ar pleda în favoarea ipotezei că tribul boilor s-ar fi autoconsiderat inițial a fi fost fie trib de „proprietari de vaci”, fie de „războinici”. Reflexul cu sensul „vacă” este în relație strânsă cu termenul cu sensul „străin„ din limba gaelică veche: amboue (din protocelticul *ambouios) care însemna „neproprietar de vite”. Într-o referire la primul termen „boii” cunoscut în istorie, Polybius relatează că avuția lor consta în vite și aur, de care depindeau în agricultură și în război, și că statutul unui om depindea de numărul de asociați cu el și de numărul de asistenți. Aceștia din urmă au fost probabil *ambouii, spre deosebire de omul cu statut, *bouvios, proprietarul de vite. Ceea ce susține ipoteza că *bouii au fost inițial o patura sociala superioara, a celor instariti.
Boii au luat parte la marea migratie celtică de la inceputul sec, 4 a. Chr. in Peninsula Italica, instalindu-se in regiunea Emilia, Romagna-Rimini unde au rezistat pana la jumătatea sec. 2 presiunii Republicii romane. Alte triburi de boi au traversat Europa centrala ajungand pana in cadrilaterul Carpatilor Nordici. Aici, în Boemia, patronimic, probabil, derivat chiar după numele acestei seminţii celtice (Boiohemum „casa, țara boilor”), au contribuit, vreme de aproape 4 veacuri, la constituirea unei ample si intense culturi La Tene, datorită bogăţiilor naturale miniere si agricole din regiune. Către sfarşitul sec. 2, boii fortifica centrele lor orasenesti (oppida), creaza asezari militare legate intre ele. Cimbrii si apoi teutonii-germanici îi dislocă din Boemia şi din Moravia, încît multe grupări ale boilor au pătruns in Cîmpia Pannonică, ajungînd la Dunărea Mijlocie (regiunea Bratislaviei pînă către Budapesta). 
Cativa dinaşti tribali bat aici monedă (Biatec; Nonnos), dar pentru scurt timp, căci prin anii 60, în campaniile spre vest ale lui Burebista, boii si tauriscii, conduşi de Critasiros, sînt aproape nimiciţi. Ulterior cca 30 000 de boi încearcă să-si găsească adăpost în Noricum (Austria meridională), unde asediază cetatea Noreia. Neizbutind, migrează mai spre vest unde reusesc sa-si afle mici sălase printre neamurile celtice din Elvetia. Caesar i-a înfrant si i-a obligat apoi să revina în Franţa centrală, colonizandu-i pe fostele ogoare ale arvernilor (Strabo, Geogr. VII, 3, II).
Dupa infrangerea lor de catre daci teritoriul lor a fost numit deserta boiorum, dar boii nu au fost exterminați: a existat o civitas boiorum et azaliorum (azalii fiind un trib vecin, probabil inrudit), sub jurisdicția unui prefect de pe malul Dunării (praefectus ripae Danuvii), ei neopunand rezistenta romanilor in timpul cuceririi Pannoniei.
Sursa: Enciclopedia Arheologiei si istoriei vechi a Romaniei, vol. I, A-C, coord. Constantin Preda, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994, p. 192-193.
Bibliografie suplimentara:
Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D. M. Pippidi, Editura Ştiinţificǎ şi enciclopedicǎ, Bucureşti, 1976, p. 97;
Petr Drda, Alena Rybová,Les celtes de Bohême, Editura Errance, 1995;
Zsabo Miklos, Les Celt de l'est, Editura Errance, 1992;
David Rankin, Celts and the classic world, 1987;
Vezi si:
