Zoltes

Zoltes

Details

Rex Dacorum

Cãpetenii traco-dace

Zoltes

      A fost o capetenie a tracilor din zona muntilor Haemus (Balcani), sau, mai probabil, din sudul Dobrogei actuale. Sub conducerea unor cete putin numeroase face dese incursiuni de prada in zona oraselor pontice si pe teritoriul acestora. 

    Este pomenit intr-un  decret histrian pentru Agathocles, fiul lui Antiphilos, (cca 200 a. Chr.) unde este infatisat ca dusmanos şi siret. El ataca Histria si cedeaza numai dupa ce primeste un tribut, odata 7500 de drahme si apoi 5 talanti (cca. 30.000 de drahme). Prin aceste plati este abatut de la jefuirea si devastarea tributarilor. Este putin consecvent si profita de faptul ca protectorul acestor cetati, dinastul get Rhemaxos se lasa induplecat greu sa le asigure o protectie eficienta. Un detasament de 100 de calareti geti este respins peste Dunare si numai dupa ce fiul lui Rhemaxos, Phrad[mon] se intoarce cu 600 de osteni calare, Zoltes poate fi invins si alungat. Aceste cifre, pomenite in decretul istrian denota ca oastea arhontelui trac nu depasea 2000 de oameni. Arhontele Zoltes (cu acest titlu este amintit in decret) pare sa fie un conducator al unei formatiuni tracice ridicate dupa disparitia regatului celtilor cu capitala la Tylis (213 a. Chr.). Acelasi document mentioneaza asediare cetatii Bizone, fara a se spune daca acest asediu a avut urmari.

    Desi unic numele de Zoltes este un antroponim tracic evident ca formatie si fonetism. Se observa in el o tema-zol-t-a carui fonetism, satem, deci tracic, indica o baza pretracica cu oclusiva palatala -g*-- ( radical g’hel-g’hol) ce poate fi tradus prin „a straluci, a sclipi, galben”. Deci sensul primar al numelui este „luminat”, „stralucitor”, „luminos”, „sclipitor”, notiuni adecvate spre a produce un nume-epitet arhaic.

   Textul decretului:

  „Sfatul si Poporul au gasit cu cale; şef al Adunarii fiind Dionysios al lui Bianor, Apollonius al lui Cleobrotos a propus:

   Intrucat Agathocles al lui Antiphilos, coborator dintr-un parinte binefacator al obstii, se poarta fata de cetate si de cetateni ca un om vrednic si de seama, dovedindu-si in chipul cel mai deplin, cu vorba si cu fapta, ravna fata de popor, in orice imprejurare grea pentru cetate precum si in toate dregatoriile, insarcinarile si slujbele; si mai intai, intr-o vreme cand cetatea era bantuita de tulburari, iar tracii in numar mare atacau orasul si teritoriul, cand granele stateau sa dea in parg iar cetatenii se framantau foarte, fiind ales capetenie a arcasilor si strangand osteni cu plata Agathocles a stiut sa pazeasca tarinile, dand putinta fistecaruia sa-si stranga granele fara vatamare; iar cand tracii din jurul lui Zoltes au patruns cu oaste mare in Scythia (prima atestare a acestei denumiri antice pentru actualul teritoriu al Dobrogei; Strabon (Geogr. VII 4, 5) o denumeste „Scitia Mica: ), catre orasele grecesti de sub obladuirea regelui Rhemaxos, (tot el) ales sol, a pornit in tara straina, strabatand pamanturile mai multor noroade si, infruntand primejdii de tot felul, a convins pe barbari nu numai sa crute cetatea, dar si sa [...] adunate inainte de talhari [...] ce se aflau la ordinul lui Zoltes, [...] sa mantuiasca toate [...] si impreuna cu ei s-a grabit [...] cetatea sa plateasca 5 (talanti?) pentru ca sa cada la intelegere cu cetatea in privinta hranei....

    Cand dupa aceasta, aceiasi (barbari) au napadit tinutul si au prins sa asedieze Bizone si sa pustiasca teritoriul, granele noastre fiind (si de data aceasta) gata sa dea in parg, ales sol si pornind spre locul unde se afla oastea, randuit de catateni sa rascumpere dupa putinta teritoriul si recolta, i-a convins pe Zoltes si pe traci, cu pret de 600 de galbeni, sa nu patrunda in teritoriu, nici sa se apropie de oras, ceea ce a ingaduit cetatenilor sa ramana stapani pe toate granele de pe ogoare.

Si iarasi, ales sol in Tracia si la capetenia acestora Zoltes, a reinnoit invoielile si intelegerile incheiate cu ei: si simtind ca se strang laolalta talhari multi, a adus faptul la cunostinta lui Zoltes, dand de stire si cetatenilor dupa intoarcerea sa acasa: din care pricina uneltirea a ramas fara urmari.

    Iar mai tarziu, calcand tracii juramintele si invoiala si tot dand navala (pe pamaturile cetatii), ales de popor comandant cu depline puteri al teritoriului si strangand osteni voluntari dintre cetateni si barbarii adapostiti in cetate, a pazit ogoarele si turmele si granele pana la trecerea (spre noi) a regelui Rhemaxos. Iar dupa ce regele a trecut pe malul din fata, nelasand in urma-i straji de seama si trimitand numai vestitori ca sa ceara tributul, ales sol si pornind la drum pe apa, tinutul fiind cuprins de razboi, l-a convins pe regele Rhemaxos sa dea spre paza cetatii calareti o suta; iar cand tracii au cazut in numar mare asupra strajerilor, iar acestia - de frica - au fugit pe celalalt mal, lasand teritoriul (cetatii) fara paza, trimis sol la feciorul regelui, Phrad[mon (?)], l-a convins pe acesta sa dea straja cetatii calareti sase sute, care, intrecand oastea vrajmasilor, au infrant pe capetenia acestora Zoltes si [...]”.

Sursa primara: Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D. M. Pippidi, Editura Ştiinţificǎ şi enciclopedicǎ, Bucureşti, 1976, p. 624.

Bibliografie suplimentara:

Hadrian Daicoviciu, „Regatul” lui Rhemaxos, in AMN, IV, p. 445-446;

D. M. Pippidi, D. Berciu, Din istoria Dobrogei. Geţi şi greci la Dunărea de jos, vol. I., Ed. Academiei R. S. România, Bucureşti, 1965;

Russu I. I., Zoltes si Rhemaxos, in Apulum, VI, 1963, p. 123-144;

Scarlat Lambrino, Decret d'Histria en l'honneur d'Agathocles,  in Revue des etudes roumaines, V-VI,  1960,   p. 180-217.

Vezi si:

http://www.revistapeuce.icemtl.ro/05%20Cojocaru.pdf

http://erasmusisha.files.wordpress.com/2008/11/revista-erasmus_nr13_2002.pdf

• < Prev