 |
|
Anarții |
||
|
gr. Ανάρτοι, Anartoi; lat. Anartes |
 |
|
|
|
|||||||||||||
|
Populatie (grup de triburi), de neam celtic (galli), situata de Cezar (Bell. Gall., VI, 25 ) intre daci si germani si de Ptolemeu (Geogr. III, 8, 3), in nord-vestul Daciei (Porolissensis). In aceiasi zona sint semnalate si triburile celtice ale Eraviscilor Populatie de origine etnică nedefinită. Potrivit izvoarelor antice (Strabon, VII, 3,2/ c. 295) era alcătuită de un mozaic de populații organizate în mari uniuni tribale conduse de celți. Vecină, după spusele lui Caesar (Comm. VI, XXV, 2), cu dacii, la capătul de est al Pădurii Hercinice, iar cu teuriscii în părțile de N-V ale Daciei (Ptolemeu, Geogr., III, 8, 3). Numeroase așezări și, mai ales, cimitire de cultură La Tene au fost cercetate în Slovacia răsăriteană, N-E Ungariei și in Crișana. Intre acestea se vădește o comunitate culturală în ce privește construcția locuințelor, a produselor de consum, precum și a obiceiurilor ritual funerare în necropole. Numai în Crișana au fost descoperite peste 6 așezări și 14 cimitire, dintre care unele între 20 și 180 de morminte (Ciumești, Sanislău, Curtuiușeni, Pișcolț etc., jud. Satu Mare si Bihor), cu bogate inventare funerare de caracter V-La Tene. Anartii sînt amintiți la începutul sec. 1 într-o coaJiție înfrîntă, în Campia Panonică, de legiunile romane ale comandantului M. Vinicius. De la sfîrșitul aceluiași veac este pomenită într-o inscripție aflată la Aquincum (Budapesta) numele Iuliei Utta, anartă de neam: Iulia Utta Ep/ponis f(ilia) Florin[a] / nat[ion(e)] Anarti(a) ann[o(rum)] / LXXXV h(ic) s(ita) e(st) / Cobromara Regill[i f(ilia)] / matri t(itulum) m(emoriae) p(osuit). In vremea împăratului Maximinus Thrax (235-238), o piatră miliară, aflată la Almasu Mare (jud. Cluj) ar atesta, după unii autori, existența unei comunități a anartilor în aceste părți (Vicus Anartorum). Prezența destul de certă a anartilor în Crișana a permis formularea ipotezei precum că și formațiunile celtice nenominalizate din Transilvania intramontană, contemporane și întrucîtva de cultură apropiată aceleia din Crișana de N-V, vor fi aparținut tot uniunii tribale a anartilor, extinși și la E de lanțul Apusenilor. In afară de aceste deducții nu există pentru moment nici un alt argument în favoarea acestei ipoteze.
Sursa: Enciclopedia Arheologiei si istoriei vechi a Romaniei, vol. I, A-C, coord. Constantin Preda, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994, p.68. Bibliografie suplimentara: Dicționar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D. M. Pippidi, Editura Științificǎ și enciclopedicǎ, București, 1976, p. 33. Vezi si: |
