Subiect controversat inca si captivant, problema aparitiei indo-europenilor in istoria mare a lumii a solicitat energiile creatoare ale multor istorici. Spre mijlocul sec. al III-lea i.Hr. primele populatii indoeuropene care au migrat au atins Mesopotamia si Asia Mica. In jurul anutui 2000 i.Hr. a inceput exodul masiv al populatiei indo-europene din zona de origine.

          „Iruptia indo-europenilor in istorie", cum o numea Mircea Eliade, nu a fost un fenomen istorie pasnic. Timp de aproape 2.000 de ani ariofonii au napadit lumea veche. Aparitia lor in diferite puncte ale Eurasiei a fost marcata de mari distrugeri. Instituirea stapanirii indo-europenilor in India, Grecia sau in alte parti ale lumii a insemnat, de multe ori, si sfarsitul civilizatiilor autohtone, mai vechi si mai avansate decat cea a invadatorilor. Intotdeauna insa culturile vechi au supravietuit in si prin sintezele culturale create de indo-europeni. Mari creatori de cultura si civilizatie, indo- europenii au reusit pana la urma sa faca tot atata bine (daca nu chiar mai mult) pe cat rau facusera.

 Civilizatia indoeuropenilor 

          Cea mai sigura si mai veche metoda pentru reconstituirea civilizatiei originare indo-europene este cea a analizei lingvistice, desi, mai nou, rezultatele investigatiilor arheologice au dat destule si frumoase rezultate. Analiza lingvistica porneste, de obicei, de la comparatia cuvintelor din trei limbi inrudite (in cazul nostru, indo-europene). Concordantele anumitor cuvinte constituie o indicatie sigura a fondului vechi indo-european. Cu ajutorul acestui tip de investigate s-a incercat reconstituirea lumii originare indo-europene, identificarea structurii sociale, a zonei geografice si a modului de viata al acestora. In privinta familiei se observa o puternica asemanare intre cuvintele care stabilesc relatiile stranse de rudenie: tata, mama, frate, sora, fiu, fiica. De remarcat ca termenii care definesc gradele de rudenie dinspre partea barbatului sunt mai clare decat cele dinspre partea sotiei. Se intelege de aici ca in societatea originara indo-europeana familia era puternic constituita si ca structura era patriarhala. Cuvintele care definesc formele de organizare (sat, rasa, trib, rege) sugereaza o puternica stratificare tribala pe fond etnic, organizare dominata de un cap, sef (rege). Vocabularul comun ne mai arata ca indo-europenii cunosteau agricultura si cresterea animalelor. Prezenta in vocabularul comun indo-european a numeroase cuvinte care definesc cresterea animalelor (acesti termeni sunt de trei ori mai numerosi decat cei cu privire la activitatile agricole) arata insa ca domesticirea si pastoritui erau ocupatile de baza. In ceea ce priveste fondul lingvistic comun pentru animalele salbatice si pentru arbori, acesta ne da o buna indicate a zonei geografice originare a indo-europenilor. Faptul ca in vocabularul comun intra cuvintele: urs, cerb, gasca, somon de rau, viespe, albina, precum si fag, mesteacan, salcie, stejar ne arata ca este vorba de o zona temperata, localizata, in general, in stepele din nordul Marii Negre. Numele de obiecte si de unelte ne pot ajuta si ele sa facem cateva observati in legatura cu civilizatia originara indo-europeana. De semnalat este faptul ca termenii secure si arama sunt imprumuturi sumeriene, ceea ce ne sugereaza ca au fost preluati inainte de separarea populatiilor indo-europene. Trebuie sa facem precizarea ca nu exista un cuvant comun pentru fier.In vocabularul comun mai sunt prezenti si termeni pentru roata, jug si, mai ales, corabie si vasla, ceea ce ne da un indiciu cu privire la contactele cu marea pe care trebuie sa le fi avut inca de la inceputuri indo-europenii. Se consemneaza, de asemenea, existenta unui sistem zecimal, cu 10 nume pentru primele 10 numere, cu termeni pentru zeci si pentru sute. Interesant este ca termenul o mie nu apare in vocabularul comun. 

          In privinta religiei distingem in fondul lingvistic comun termenii pentru divinitate si pentru preot. Termenul care defineste divinitatea este intotdeauna inrudit cu cel care inseamna stralucitor. Ce am putea spune despre civilizatia originara indo-europeana dupa stabilirea acestui fond lingvistic comun sau vocabular cornun cu ajutorul analizei lingvistice? In primul rand, ca, inainte de Marea Dispersie, indo-europenii erau deja structurati intr-o societate patriarhala, puternic stratificata. Ocupatia principala era cresterea animalelor, alaturi de care mai practicau agricultura. Cunosteau metalurgia aramei, carul, practicau navigatia pe marile fluvii si pe mare. Zona de origine a indo-europenilor poate fi localizata in teritoriul cuprins intre spatiul carpato-danubian si stepele din nordul Marii Negre cu deschidere spre litoral. Mai putem spune ca indo-europenii practicau un cult solar in care administratorii actului sacru erau slujitorii specializati ai divinitatii, adica preotii. 

          Toata aceasta constructie era de o remarcabila , dar, in acelasi timp, suficient de supla pentru permite o oarecare "contaminare" culturala. 

Structura tripartita a societatii 

          Un loc aparte se cuvine sa lasam in acest articol si celei mai rezistente "inventii" a indo-europenilor: structura tripartita a societatii. De la Platon pana la societatea franceza a celor Trei Stari dinaintea Revolutiei din 1789, din Europa pana in India, societatile indo-europene au cunoscut o structura tripartita. Aceasta inovate a indo- europenilor este strans legata de religie. Astfel celor trei clase sociale (preoti, razboinici, tarani) le corespundeau trei zeitati, reprezentari ale suprematiei sau suveranitatii, puterii si fecunditatii. De studierea acestei particularitati a civilizatei indo-europene s-au invrednicit destui, cel mai mare insa a ramas Georges Dumezil. Marele savant francez a reusit, poate ca nimeni altul, sa "descifreze" structura societatii indo-europene cu ajutorul "mitologiei comparate". In aceasta directie i-a fost aproape si Mircea Eliade. 

      Cum s-ar explica succesul indo-europenilor in istorie? Probabil prin echilibrul dintre forta si supletea propriei culturi care le-a permis sa ramana distincti in ciuda "contaminarilor" culturale venite de la populatiile supuse. Timp de 2.000 de ani, indo-europenii au pornit din locul lor de origine spre cele patru zari. Fie ca au fost grecii, fie ca au fost indo-iranienii, acolo unde au ajuns, indo-europenii, fiii lui Arius, nu au fost simpli trecatori, ci au creat o cultura sau, mai bine zis, o sinteza culturala viguroasa cu remarcabile rezultate.