Populatie localizata de Herodot (IV;48) la izvoarele riului Maris. Acelasi autor vorbeste si de vecinatatea agatirsilor cu scitii (IV; 100—IV; 125) ceea ce ar presupune situarea in afara arcului carpatic. Este de remarcat ca cele doua localizari ale lui Herodot provin din perioade diferite; prima relateaza situatia din momentul prezentei acestuia la Olbia (450 ien), a doua se refera la perioada razboiului scito-persan (514 ien) , ceea ce ar presupune o restringere a ariei agatirsilor in cursul sec V ien. Herodot ii aminteste pe agatirsi in conflict cu scitii ( IV; 78; 100; 119; 125), fapt ce s-ar opune ipotezei moderne care ii considera o ramura a scitilor . Legenda transmisa de Herodot (IV; 10),dupa care Skytes si Agathirsos erau fii legendari ai lui Heracles, poate cel mult intari ipoteza ca agatirsii erau iranieni, ca si scitii. Ei ar fi migrat spre apus sub presiunea scitilor, in jurul anului 600 i.e.n. Herodot (IV, 104) ii apropie de traci, distingind totusi la agatirsi unele trasaturi aparte, cum ar fi gingasia, bogatia in aur si proprietatea comuna asupra  femeilor. 

        Aristotel  (Probl.XIX, 28) mentioneaza ca la agatirsi legile se cintau, pentru a fi invatate pe dinafara. Poate acelasi izvor a acreditat  informafia  ca  agatirsii  se  tatuau, preluata si de textele tirzii (Mela II,  10;  Servius  in  Verg.,  Aen. IV, 146).  Este  probabil  ca  agatirsii  sa se fi pierdut in masa nord-tracica  (respectiv geto-dacica) in cursul sec. 5-4 i.e.n. Numele s-a mentinut in traditia literara antica pina tirziu, in epoca romana, cind unele izvoare ii localizeaza. pe agatirsi, impreuna cu alte popoare  disparute  la acea vreme (dar mentinute in texte in virtutea traditiei),  undeva  in  spatiul  eurasiatic (Dion. Perieg. 310-319; Ptol. Geogr. III, 10 si altii). Ca  antroponim, numele de Agathyrsos apare in unele inscriptii din sec. 1-2 e.n. din Italia (CIL XV, 461-470; CIL XIV 2161 si  altele)  poate,  in  mintirea  legendarului fiu al lui Heracles. Arheologic agatirsii au fost  identificafi  in grupul de morminte de inhumane de pe Muresul superior, tipul de morminte Ciumbrud, care prezinta trasaturi aparte, in contrast cu zonele inconjuratoare. 

       Mormintele au fost datate in perioada  550-450 i.e.n., ceea  ce ar corespunde textelor. Analogii cu situatia arheologica din Moldova centrala ar indica ca agatirsii locuiau atit in Transilvania centrala,, cit si la E de Carpati, ceea ar fi in acord cu textele. Raspindirea in Transilvania, Moldova si zona  subcarpatica a 01teniei si Munteniei  a unor piese de tip rasaritean (intre care akinakesuri), a permis formularea termenului de cere  cultural  traco-agatirs  pentru zona sus-mentionata. Aceasta acceptie vaga ar putea fi interpretata ca reflectind  existenta unei puteri politice,  o  uniune  de  triburi,  condusa de agatirsi, in perioada 550-450 ien si care s-a opus expansionismului scitic