Se pare ca triburile bulgare au fost destul de numeroase pentru ca numeroase grupuri au pornit catre Europa intre secolele II si VI e.n. Bulgarii au suferit pierderi serioase de vieti omenesti in timpul raidurilor barbare impotriva Imperiului Roman. Cu toate acestea resursele lor demografice le-au permis infiintarea a doua state puternice: unul linga fluviul Volga si altul lînga Dunare. Pe linga acestea ei au mai locuit si alte in teritorii. Prin secolul al II-lea e.n. o parte din triburile bulgare au patruns in continentul European stabilindu-se intre Marea Caspica si Marea Neagra. In anul 354 e.n. sint mentionati pentru prima data de un cronicar european. In asa numita Cronica Romana Anonima ( Anonymous Roman Chronograph) granita lor a fost stabilita ca fiind de-a lungul lantului muntos Caucazian.

     Dupa cum spune istoricul armean Moses Horenaci, intre anii 351 si 389 e.n. triburile bulgare conduse de Vund au trecut muntii Caucaz si au ajuns in Armenia. Toponimele din zona, atesta ca ei au fost acolo si ca secole mai tirziu au fost asimilati de Armeni. Impinsi de migratia hunilor care cu patruns in Europa incepind cu secolul IV e.n., alte triburi bulgare au fost dizlocate din estul Kazakstanului si au migrat catre paminturile fertile din locurile mai joase ale Donului, Donetului si litorarului Marii Azov, asimilind in drumul lor ceea ce a mai ramas din triburile Sarmatilor. O parte din aceste triburi au ramas in acele locuri in timp ce altele au continuat migrarea lor impreuna cu hunii, catre Europa centrala, stabilindu-se in final in Panonia si cimpiile din jurul muntilor Carpati.

     Aceasta "asociere" dintre Huni si Bulgari a existat intre anii 377 - 453 e.n. in timpul hegemoniei Hunilor in Europa centrala. Este adevarat ca numele lor este mentionat rar de cronicarii acelor timpuri. Navalitorii, raspindindu-se ca norii negri asupra Europei, au fost numiti colectiv, Huni, dar cercetetorii moderni au probabil dreptate atunci cind spun ca puterea de lupta a lui Attila venea in special din forta triburilor Bulgare. Nu este intimplator ca, vorbind despre dinastia Kurbrat, bulgarii pun la originile acestei dinasti pe Avitokhol si Erink pe care ii identifica cu faimosul conducator al Hunilor, Attila, si fiul lui Ernakh. Si totusi unii cronicari vest-europeni, ii mentioneaza pe Bulgari in timpul acelei epoci.

     Exista in special marturii cu privire la participarea lor la unele batalii. Putem doar ghici de ce Bulgarii din Panonia, si de pe linga Carpati nu s-au putut intelege cu Longobarzii , deoarece razboaiele intre ei erau frecvente. Datorita acestor cronicari stim de o batalie in care Bulgarii i-au infrint pe Longobarzi, condusi de regele lor Agelmundi si au dus in captivitate pe fiica acestuia. Dupa aceasta Lamissio, noul rege al Longbarzilor a reusit sa invinga bulgarii. Cealalta   infringere a Hunilor, pe cimpiile din Chalonssur-Marne, a dus la disolutia aliantei Huno-bulgare. Aceasta a facut ca bulgarii sa apara individual pe scena istorica. In 480 e.n. bizantinii au semnat prima intelege cu bulgarii sperind sa se foloseasca de ei in razboiul impotriva invadatorilor ostrogoti.  In 488 e.n. gotii au fost fortati de bizantini si bulgari sa paraseasca peninsula balcanica pentru todeauna. Zilele negre pentru Bizant urmau sa soseasca in curind. In campania de 8 ani impotriva gotiilor, bulgarii, fiind aliati ai Bizantului, au fost lasati sa circule liber in Moesia, Tracia si Macedonia si au ajuns sa le placa aceste locuri. Astfel a inceput era incursiunilor bulgare in partea europeana a imperiului bizantin. La  doar 8 ani dupa ce gotii au fost alungati, triburi bulgare au invadat Tracia, au infrint armata bizantina si au ucis pe liderul acesteia, Julian. Bizantinii au simtit noul pericol si imparatul Anastasius I incepe sa construiasca fortarete. In 499 e.n. un nou atac al bulgarilor face ca intreaga armata din Iliria sa fie inecata in riul Zurta. In 502 e.n. bulgarii au cucerit intreaga Tracie. Din 513 e.n. incursiunile bulgarilor in posesiunile bizantine din Europa devin anuale. Incepind cu anul 540 e.n. bulgarii nu mai sint satisfacuti de razboiul cu populatia rurala pe care o alungau si incep sa atace si sa cucereasca si forturile. Astfel ca intr-un an au reusit sa cucereasca numai in Iliria 32 de forturi, a caror populatie a fost alungata.

     A devenit evident ca daca lucrurile vor continua la fel Iliria, Moesia, Tracia, Macedonia aveau sa fie devastate si depopulate si inca inainte de inceputul secolului VI e.n. vor fi locuite de bulgari. Bizantinii au reusit insa prin diplomatie sa instige la razboi intre ele pe cele mai importante doua triburi bulgare: Kutringurii si Utigurii. Aceast a oprit pentru un timp incursiunile bulgarilor in teritoriile bizantine. Ultima incursiune mentionata este in anul 562 e.n. In urmatorii 50-60 de ani slavii vor patrunde in aceasta zona. Bulgarii vor disparea in cele din urma in popoarele ce locuiesc in Europa centrala. O parte din triburile bulgare din Panonia au fost duse de regele Longobard, Alboin, in Linguria, Lombargia si Etruria ( nordul Italiei ). In aceasta zona se intilnesc multe familii italiene cu numele de Bulgari si Bulgarini ramase ca urmare a venirii acestui popor in aceasta zona. Alti bulgari au luat parte la campaniile Avare impotriva Bizantului. In 631 - 632 e.n. ei au lansat batalii puternice dar au fost invinsi si 9.000 dintre ei s-au retras in Bavaria unde au fost macelariti la ordinul regelui Dagobert. Cele 700 de familii supravietuitoare au trecut Alpii in Longbardia unde existau compartioti ai lor. Le-a fost oferita regiunea Venice, dar dupa anul 668 e.n. s-au mutat pe coastele pustii ale Ravenei ( regiunea Campobasso al Italiei de azi ). Doua sute de ani mai tirziu, Paulus Diaconus, un autor vechi i-a vizitat si i-a auzit vorbind bulgara si latina. Cu timpul au fost asimilati de poporul Italian. Chiar si azi in unele regiuni Rimini si Osimo sint numite "partile bulgare", "paminturile bulgare", "paminturile baronului   bulgar.."

     Orasul Varachan din Regatul Hunilor este considerat ca fiind bulgar. Orasul a fost vizitat in 682 de catre un membru al ambasadei misiunii episcopului Israel in Albania. El era situat in nordul Derbendului de catre Moses Kagantvaci. Se pare ca aceasta urbe este diferita de celelalte asezari tipic nomade. In centru orasului se afla o piata centrala in care se aflau ansambluri arhitectonice. Orasul avea strazi si piete, timplari priceputi, aurari si argintari care faceau idoli. Exista si o curte regala. Deosebit de interesante sint informatiile despre religia locuitorilor. Linga oras se aflau cladiri de lemn. Se ofereau cadouri bogate magicienilor care serveau in aceste cladiri de cult. Erau venerati in special copacii sacri, in special un stejar gigant. Caii erau sacrificati in cinstea stejarului, singele lor curgind la radacinile lui. Capetele si pielea cailor erau atirnate de ramurile lui. Cursele de cai si luptele libere, alaturi de bataile tobelor, acompaniau sacrificiile. Oamenii purtau amulete de aur si argint in forma de dragoni. In afara preotilor se gaseau samani - ghicitori in cenusa, doctori - care faceau vraji si vindecau rani. Zeul tunetului Kura era cel mai respectat. Zeul bunatatii era Tangrikhan, care  ii ajuta pe oameni la nevoie si ii vindeca de ranile trupesti. Incepind cu secolului VII incep sa fie construite biserici crestine in aceasta  zona. In afara religiei, misionarii aduc cu ei agricultura si tehnicile de constructie cu caramizi . In afara acestui oras existau numeroase tabere regale, tipice asezarilor nomade. Bulgarii locuia in corturi portabile construite din piei de animale - jurts. Dupa ce s-au asezat au inceput sa construiasca locuinte permanente din pamint si  lemn, urmarind vechile forme ale corturilor si aranjarea interioara a acestora. Mai tirziu, sub influente straine, locuintele rotunde au fost abandonate in favoarea celor cu patru laturi. S-a pastrat pina tirziu focul deschis in  centrul casei. Taberele in care se asezau bulgarii - kureni - erau compuse din mai multe sute  de familii si aveau dimensiuni aproximative de 1,5 km pe 0,2 - 0,3 km. Incepind  cu secolul VII, taberele au fost reduse astfel incit sa cuprinda 20 - 30 de familii, ceea ce reflecta schimbarile sociale si economice ce s-au produs. Majoritatea se hraneau cu carnea animalelor domestice. Vinau pesti si pasari cu   proprile lor arme.

     Dezvoltarea sociala si economica a bulgarilor s-a facut diferentiat in funcţie  de locul in care s-au stabilit. Cei de linga Marea Caspica au avut asezari  permanente care existau de la jumatatea secolului al VI - lea.  Existau diferente sociale care se acentuau odata cu trecerea timpului. Existau  urmatoarele clase sociale: aristocratie tribala, populatia libera, sclavi,  proprii sau prizoniei de razboi.  Principlala problema in ceea ce priveste utilizarea arheologiei in studiul  bulgarilor este faptul ca pina la inceputul secolului VIII, majoritatea duceau  o viata nomada, fara asezari permanente, lasind in urma foarte putine urme. Mai  mult de atita; foarte des ei au imprumutat elemente ale culturii materiale de  la vecinii lor mai avansati, ceea ce face si mai grea recunoasterea elementelor  lasate de ei in urma. Cu toate aceste avem unele elemente care permit sa fie identificati. In primul  rind practicile de inmormintare ii diferentiaza de vecinii lor. Tipice sint de  asemenea pina la un punct locuintele si constructiile. Cu toate interferentele,  bulgarii au pastrat anumite elemente fizice in urmele lor care ajuta la  recunoasterea lor. Tezaurul descoperite in zona Malaja Pereschepina ( Poltava )  contine vesela de aur si argint, decoratiuni, arme si este cel mai mare din  Europa medievala timpurie: aproape 25 de kg de aur si peste 50 kg de argint.  Majoritatea este de origine bizantina si Sasaniana. Putine au fost create de  populatia locala. Tezaurul a fost ingropat probabil la jumatatea secolului VII  e.n., judecind dupa cele 18 monezi de aur ale imparatului  Constans II Pogonatul (Barbosul)  (641-668 e.n. ). Acesta refleta ca bogatia acestor triburi provenea din jafuri.  Cu toate   acestea e posibil ca unele obiecte sa fi fost create la Bizant la   cererea speciala a lui Kubrat.

      Inhumarea este modul lor tipic de inmormintale, chiar daca o parte din bulgari, cei stabiliti in Balcani au practicat incinerarea. Persoanele inhumate erau intinse pe spate, intr-o groapa rectangulara nu prea adinca.  Alaturi de mort erau pus in mormint una sau doua ( foarte rar ), vase de lut si  o bucata de carne. Animale sacrificate - ciini, cai - sint o exceptie. Aceste  morminte ne permit sa ne facem o idee despre religia lor si despre ideile lor  despre ce se petrece dupa moarte. Lipsa unor morminte cu multe obiecte in el  duc la concluzia ca morti au tot ce le este necesar pe cealalta lume. Uneori  mormintul este un sarcofag din piatra, sau de lemn. Se poate trage ideea de   aici ca exista temerea ca sufletele mortilor vor iesi din mormint si le vor   face rau persoanelor in viata. Mormintele sint asezate intr- o anumita   orientare spatiala: in unele locuri spre vest iar in altele spre nord. Mortii sint de un singur tip antropologic: european cu putine influente  mongoloide. In 80 % din mormintele descoperite in sudul Dunarii craniile au  fost deformate artificial. Articolele ceramice au fost produse sub puternice influente straine. Specifice  sint vasele adinci de lut cu minere interne, care nu  s-au gasit la popoarele vecine.

     Se considera ca Sarmatii au avut ce-a mai importanta influenta culturala asupra bulgarilor. Se ajunge pina acolo incit unii savanti considera ca acestia ar fi  de origine Sarmatica.