Retor din Adrianoi (Misia), Aelius Aristides
 s-a nascut in anul 117 e.n. si  a murit cam pe la anul 187 e.n.
A studiat la Pergam si Atena, a calatorit prin Cos, Cnidos,
  Smirna,  Roma,  Helespont, Tracia,  Macedonia si Egipt.
A lasat 53 de discursuri. Textul de fata a fost scris în anul 144 e.n. 

          Aelius Aristides *

   

Discursuri

     XXVI, 70.   Războaiele, odată întâmplate, nu mai sînt luate în seamă [de oameni], ci mulțimea ascultă povestirea lor ca și cum ar fi niște legende. Iar dacă au izbucnit cumva pe meleagurile cele mai depărtate - precum este firesc într-o împărăție mare și nemăsurată - pricinuite de nebunia geților [1], de soarta cea nefericită a libienilor sau de sminteala celor din jurul Mării Roșii, care nu stiu sa se bucure de bunurile ce le stau la îndemână, aceste razboaie trec cu totul neluate în seamă, repede - ca niște legende - si la fel și cele spuse despre ele. 

 

* Reproducere după Izvoare privind istoria României, vol. I, comitetul de redacție: Vladimir Iliescu, Virgil C. Popescu, Gheorghe Ștefan, București, 1964, p. 7.

[1] Autorul se referă la luptele cu dacii liberi și poate la eventualele tulburări în interiorul provinciei romane, din anul 143 a.Ch. (cf. Polyanios, VI, si Scriptores historiae Augustae edidit Ernestus Hohl. Vol. I—II, Teubner, Leipzig, 1927, II, 5, 4).