Clemens Flavius Alexandrinul

         Dupa calatorii indepartate, autorul a-a stabilit la Alexandria si a sprijinit crestinismul, murind in anul 216. A combatut ideea ca stiinta ar fi incompatibila cu credinta crestina si a  incercat sa stabileasca legaturi intre filozofia pagina si invatatura crestina. De aceea Clemens Alexandrinul a intreprins lecturi vaste si fructuoase spre a scoate din sursele pagine cit mai mult material. A scris, intre altele, o lucrare de educatie, numita Pedagogul, si un tratat de introducere filozofica in crestinism, intitulat Covoarele. In aceste opere a concentrat multa eruditie, bazata pe izvoare astazi in parte pierdute.

COVOARELE

      I,  15,  p.  130.  (Stahlin,  II,  p.  42)...  Este  limpede ca barbarii cinstesc cu deosebire pe legiuitorii si dascalii lor, numindu-i zei. Imi pare ca ei au simtit binefacerile mari ale barbatilor intelepti si i-au cinstit. La rindul lor, acesti barbati au aratat ca intelepciunea lor este in folosul obstii;  [asa sint] toti brahmanii, odrisii si getii

      1, 16, p. 132 (Stahlin, II, p. 49). . .  Tracii au inventat asa-numita «harpe». Este un cutit mare, incovoiat. Ei, cei dintii, s-au folosit de « pelte » ( mic scut in forma de semiluna) pe cai. La fel -- ilirii au descoperit asa-numita parma (scut mic si rotund)

      IV, 8, p. 213 (Stahlin, II, p. 274). . . Getii, un neam barbar care a gustat si el din filozofie, aleg in fiecare an un sol [spre a-l trimite] semizeului Zamolxis. Zamolxis a fost unul dintre apropiatii lui Pitagora. Asadar este injunghiat cel socotit cei mai vrednic dintre cei ce se indeletnicesc cu filozofia. Cei care nu sint alesi se mihnesc amarnic, spunind ca au fost lipsiti de un prilej fericit .

      V, 5, p. 240 (Stahlin, II, p. 346). Aristocritos , in cartea I a Respingerii parerilor lui Heracleidoros  aminteste de o scrisoare cu urmatorul continut: « Regele scitilor Ateas catre poporul bizantin. Nu va atingeti de veniturile mele, ca sa nu-mi adap iepele in apa voastra ». Barbarul le-a aratat in chip simbolic ca va porni cu razboi impotriva lor. . .

      V, 8, p. 242 (Stahlin, II, p. 335). Nu numai inteleptii egipteni, ci si dintre ceilalti barbari, cei care s-au dedicat studiulul filozofiei au cautat sa foloseasca forma simbolica.  Se spune ca si Idanthuras, regele scitilor dupa cum povesteste Ferecide din Syros a trimis lui Darius, care trecuse Istrul si ameninta cu razboi, ca simbol in loc de scrisoare: un soarece, o broasca, o pasare, o sageata si un plug. Toti erau incurcati — cum este si firesc — in privinta sensurilor acestor simboluri; comandantul suprem Orontopatas spunea ca [scitii] vor preda puterea,  aratind ca soarecele inseamna locuintele, broasca inseamna apele, pasarea inseamna aerul, sageata inseamna armele, iar plugul insemna tara lor. Xiphodres, in schimb, a dat alta talmacire. El a spus:

       «Daca nu ne vom inalta in vazduh ca pasarile, ori nu ne vom ascunde ca soarecii sub pamint, ori ca broastele sub apa, nu   vom putea scapa de sagetile lor, caci nu sintem stapini in aceasta tara ».

      VII, 4, p. 302. (Stahlin, III, p. 16).  Grecii cred ca zeii au infatisari si patimi omenesti. Fiecare ii zugravegte dupa chipul sau, cum spune Xenofan.« Etiopienii [ii socot] negri si cirni, iar tracii roscati si cu ochii albastri ». Tot asa si sufletele zeilor se plasmuiesc dupa cum sint ale lor. Astfel unii barbari si-i  inchipuie  cruzi  si  cu  apucaturi  salbatice