Platon

Carmide

 156e-157a    Tot asa stau lucrurile, Carmide, si cu acest descintec. Eu [Socrate] l-am invatat acolo in oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se zice ca ii fac pe oameni nemuritori. Spunea tracul acesta ca medicii greci aveau dreptate sa cuvinteze asa cum v-am aratat adineauri. Dar Zalmoxis, adauga el, regele nostru, care este un zeu, ne spune ca dupa cum nu trebuie sa incercam a ingriji ochii fara sa tinem seama de cap nici capul nu poate fi ingrijit netinindu-se seama de corp, tot astfel trebuie sa-i dam ingrijire trupului dimpreuna cu sufletul si iata pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: [anume] pentru ca ei nu cunosc intregul pe care-l au de ingrijit. Daca acest intreg este bolnav partea nu poate fi sanatoasa. Caci, zicea el, toate lucrurile bune si rele — pentru corp si pentru om in intregul sau — vin de la suflet si de acolo curg [ca dintr-un izvor] ca de la cap la ochi; Trebuie deci — mai ales si in primul rind — sa tamaduim izvorul raului, ca sa se poata bucura de sanatate capul si tot restul trupului. Prietene!, zicea el, sufletul se vindeca cu descintece. Aceste descintece sint vorbele frumoase, care fac sa se nasca in suflete intelepciunea. Odata ivita aceasta si daca staruie, este usor sa se bucure de sanatate si capul si trupul. Cind ma invata leacul si descintecele, spunea: Sa nu te induplece nimeni sa-i tamaduiesti capul cu acest leac, daca nu-ti  incredinteaza mai intii sufletul, ca sa i-l tamaduiesti cu ajutorul descintecului. Iar acum — zicea el — aceasta e cea mai mare greseala a oamenilor: ca unii medici sa caute in chip deosebit o vindecare sau cealalta [ a sufletului si a trupului].