Trogus Pompeius

         XXXII, 3, 16 Si dacii sint o mladita a getilor. In vremea regelui Oroles se luptara fara succes impotriva bastarnilor si de aceea, ca pedeapsa pentru slabiciunea aratata, au fost siliti,  din porunca regelui, ca atunci cind voiau sa doarma, sa puna capul in locul picioarelor si sa faca sotiilor lor serviciile pe care mai inainte acestea obisnuiau sa le faca lor. Aceasta pedeapsa a fost inlaturata numai dupa ce prin vitejia lor au sters rusinea  pe care si-au atras-o in razboiul de mai inainte.  

Prologul cărţii XVI-a

        Povesteste cum a fost prins Lisimah in Pont si eliberat de Dromichaites si cum a ocupat din nou cetatile din Asia, ce fusesera sub stapinirea lui Demetrios, si a  pus din nou mina pe Heracleia din Pont.  

    Prologul cărţii XXXII-a

       Regele Philippus a prins ciudă pe romani din cauza cetăţilor pe care le luară şi din această pricină a omorât pe Demetrius, unul din cei doi fii ai săi, şi a aţâţat şi pe bastarni, care au încercat să treacă în Italia. Apoi s-a vorbit, făcându-se o digresiune, despre situaţia din Ilyiria: cum galii, care ocupaseră Ilyria, s-au întors iarăşi în Gallia; şi de originea pannonilor şi creşterea puterii dacilor sub regele Rubobosten.

            [...]

          T r o g u s  P o m p e i u s, Istoria lui Filip; Izvoare privind istoria României, 1. De la Hesiod la Itinerariul lui Antonius, Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucureşti, 1964, p. 361