DANTHELEŢII

     Herodot îi situeaza pe dantheleti la izvoarele Strymonului (Struma), dar Strabon îi localizeaza, împreuna cu corallii, si bessii, între Muntii Haemus si Pont. De la istoricul grec Polibiu (203-120 î.e.n) aflam ca regele macedonean Filip V a întreprins, în anul 183 î.e.n., o incursiune prin mijlocul Traciei spre teritoriile odrisilor, bessilor, si ale dantheletilor, jefuindu-le satele si locuintele. Împreuna cu dardanii si scordiscii, dantheletii au atacat în anul 85 î.e.n. Macedonia, fiind respinsi de generalul roman Sylla. Mai târziu bastarnii au pustiit tinuturile dantheletilor, condusi pe atunci de un rege orb, Sitas. În sprijinul lor, dupa cum relateaza Dio Casius, a venit în anul 29 î.e.n., Marcus Licinius Crassus, care a urmarit pe bastarni pâna la gurile Dunarii. De la acelasi istoric mai aflam ca bastarnii i-au atacat din nou pe dantheleti, razbunându-se pentru cele îndurate de pe urma romanilor. Împreuna cu scordiscii, dantheletii au întreprins, în anul 16 î.e.n., o campanie de jaf în Macedonia. În epoca Imperiului roman, teritoriul dantheletilor a devenit unul dintre punctele strategice principale ale provinciei Tracia. Numele lor apare si în Tabula Peutingeriana. Ca soldati, dantheletii sunt mentionati în legiunile romane de pe limesul de la Rhin.