Rege al getilor (a doua jumatate a sec. I ien), a carui stapinire includea pe linga cimpia Munteniei, sud-estul Transilvaniei si sudul Moldovei si care a domnit dupa moartea lui Burebista. S-a amestecat in luptele interne de la Roma ajutindu-l pe Marc Antoniu impotriva lui Octavian (Plutarch; Antonius, 63). Dintre aliatii lui Antonius, Rhoemetalces, regele Traciei si Deiotarus regele Paphlagoniei vazind ca victoria ii apartine lui Octavian au trecut de partea acestuia. Nu toti aliatii acestuia s-au facut, insa, vinovati de tradare. Printre cei care au luptat pina la capat se aflau si dacii lui Dicomes care, scrie Plutarch ii fagaduise (lui Antoniu) ca-l va ajuta cu armata numeroasa. Luati prizonieri de Octavian, ostenii daci ai lui Dicomes sint dusi la Roma (31 i.e.n.) si pusi sa lupte in arena , ca gladiatori impotriva unor captivi suebi. (Cassius Dio: LI; 22).

Sursa:

          Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic-sec. X), coord. D. M. Pippidi, Editura Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1976, p. 234.

Bibliografie suplimentara:

         Enciclopedia Arheologiei si istoriei vechi a Romaniei, vol. II, D-L, coord. Constantin Preda, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1996, p. 53;

         Maria Chitescu,  Un rege dac la Actium, in Magazin istoric, anul XI, nr. 11 (128), nov. 1977, p. 6-7;

         Dumitru Protase, Unde a fost "regatul" lui Dicomes? [sec. 1 î.e.n.] (Ou se trouvait le "royaume" de Dicomes?), in Studii Cerc. lst. Veche, 1970, 21, nr. 1, p. 145-153.

Vezi si:

        www.dracones.ro